Cum a devenit IULIAN RAICEA, campion olimpic la tir, IEROMONAHUL SERAFIM din… Thailanda

• Prosport: Medaliat cu bronz la Olimpiada de la Sydney, Iulian Raicea a devenit preot în Thailanda! Tirist în armata Domnului

Atras de religie încă de pe vremea când era component al lotului olimpic de tir al României, Iulian Raicea (foto, 39 de ani) şi-a încredinţat viaţa lui Dumnezeu. Decizia a luat-o după Beijing 2008, când a plecat în Thailanda.

În patru ani, Iulian Raicea a urcat treaptă cu treaptă, ajungând un personaj important în cadrul Bisericii Ortodoxe din Bangkok, care aparţine de Patriarhia Moscovei. Iniţial, Raicea a fost tuns în monahism (a devenit călugăr), dar între timp a fost hirotonit preot. Acum, fostul medaliat cu bronz de la Olimpiada de la Sydney 2000 în proba de pistol viteză este cunoscut sub numele de ieromonah Serafim. “Este preot-călugăr. Din rândul acestei categorii se aleg arhimandriţii sau episcopii”, explică un reprezentant al clerului din România.

Preşedinte de parohie

Pe site-ul Bisericii Creştine din Thailanda, Raicea este prezentat ca preşedinte al consiliului parohiei “Adormirea Maicii Domnului” din provincia Rachatburi, aflată la 100 de kilometri de Bangkok.

Iulian Raicea a renunţat la sport după o controversă iscată la Olimpiada de la Beijing, unde a concurat ca sportiv pentru România şi ca antrenor al lotului Thailandei. “De atunci nu mai ştim nimic de el. Are o altă viaţă”, spun cei din Federaţia Română de Tir. Raicea a participat la cinci ediţii ale Jocurilor Olimpice.

• Tolo.ro [august 2008]: Finala pierdută a lui Raicea

Cel mai bun tirist român al ultimului deceniu a ieşit din preliminarii, dar a avut un podium doar pentru el

Dacă viaţa e ca o cutie de bomboane, niciodată nu ştii cînd o guşti pe ultima. Alergi 10 ani ca Forrest Gump sau tragi cu pistolul ca Iulian Raicea şi habar n-ai cînd te desparţi de Olimpiadă. Vii în blugi şi trening cu România, bine, oricum Iulian umblă mereu aşa, ca să treci calificările în sala secundară, eşti totuşi locul 3 la Sydney şi 5 la Atena, şi te trezeşti afară, cu cerul care s-a limpezit dintr-o dată deasupra cartierelor mărginaşe ale Beijingului, aşteptînd autobuzul care să te ducă undeva. Da’ unde?

Propunerea neaşteptată
Iulian Raicea e trăgător la proba de pistol viteză 25 de metri. Şi a trăit vineri una dintre acele întîmplări pe care viaţa ni le pune în cale fără manual de utilizare.
Terminase prima parte a preliminariilor şi se pregătea să-şi strîngă armamentul. “Am tras toţi prost. Practic, mîine o luăm de la capăt. Şi tot mîine e finala”, spune el. Cînd să plece, apare unul dintre organizatori.
– Domnule Raicea?
– Da.
– V-am ales pentru un test. Vă rugăm să ne ajutaţi să probăm aparatura din sala mare, unde va avea loc finala.
– Sigur, cu plăcere, e o şansă să cunosc dinainte locul unde poate că o să trag mîine.

În sala părăsită
La televizor nu veţi vedea niciodată asta. Nici jurnaliştii nu ajung decît printr-o întîmplare să asiste la Olimpiada Fără Farduri. NU becuri colorate aprinse. NU muzică. NU public gălăgios.
Doar zeci de oficiali, tehnicieni, arbitri şi voluntari alergînd care încotro. Sala în care Alin Moldoveanu a disputat finala de 10 metri puşcă s-a schimbat dintr-o dată. E rece ca un depozit poştal unde niciodată n-a ajuns vreo scrisoare.

Singur pe scenă
Cîţiva chinezi, conduşi de un oficial cărunt, montează ţintele. Ceva nu merge. Intervin doi ingineri. Vorbesc între ei nemţeşte. Din zona regizorului TV se aude şi italiana. După 45 de minute de reglaje, apare Raicea, împreună cu un sportiv neamţ, înconjurat de sacourile cărămizii şi de cămăşile albe ale oficialilor.
Românul are în mînă propriul pistol. Singur pe toată scena. E rugat să tragă. Toţi îşi pun mîinile la urechi. Iulian ţinteşte concentrat, rînd pe rînd. Apoi, rapid, apasă pe trăgaci şi, cînd termină seria, revine cu pistolul iute, de la stînga la dreapta, gestul westernurilor de pe vremuri, adoptat în filmele de azi de agenţii FBI.

Călugărul după un deceniu
E ceva masculin şi ciudat în reflexul omului cu barbă. Şi în toată scena. Stă cuminte, cu mîinile la spate şi, cînd vine momentul, trage fără ezitare. În hala descărnată se simte praful, poate de la pistol, poate de la femeile care mătură în ultimele rînduri. Nu-ţi poţi reprima comparaţia cu ultima repetiţie a unui teatru înainte de premieră.
După încă 30 de minute, lui Raicea i se strînge mîna. “Mulţumim şi ne vedem mîine aici!”, îl încurajează oficialul. Strînge geanta, cu aceleaşi gesturi liniştite care, împreună cu crucea de la gît şi cu dedicaţia pentru religie, l-au transformat în Călugărul Tirului.
Sînt aceleaşi gesturi cu care intra în elita sportului exact acum 10 ani, cînd cîştiga medalia de bronz la Campionatele Mondiale de la Barcelona. Apoi au urmat bronzul de la Sydney şi vecinătatea podiumului la Atena.

Ultimul glonte
Şi sînt aceleaşi gesturi calme pe care le-a făcut ieri, cînd, după partea a doua a preliminariilor, s-a clasat pe 9 şi a fost eliminat. Doar primii 6 s-au aliniat şi au pornit spre sala mare a “Beijing Shooting Range”.
Iulian Raicea consumase cu 24 de ore înainte, fără să fie anunţat, ultimul său glonte de ciocolată.

“Antrenez Thailanda”

– Sînteţi o figură aparte în lumea sportului nostru.
– De ce? Îmi văd de treburile mele. Am încercat să fac ceva aici, n-am reuşit şi am plecat acolo unde pot primi un salariu pentru munca şi cunoştinţele pe care le am. Antrenez loturile de tir ale Thailandei. De fapt, la Beiing am venit ca sportiv pentru România şi antrenor pentru ei.
– Şi nu e dificilă adaptarea?
– Mă simt bine. (Zîmbeşte) E ca la noi: multă corupţie. Diferenţa e că sînt plătit.
– Mult?
– Nu, dar suficient. În jur de 2.000 de dolari net pe lună. Thailanda e o ţară ieftină.
– Veţi mai trage?
– Nu ştiu, am vrut să mă las înainte de Olimpiadă, dar mi-am zis că, dacă îmi fac baremul, de ce să nu particip?!
– Dar ce acuzaţi totuşi la tirul nostru?
– Nu mă simt dorit. (Iar zîmbeşte) Nici nu sînt. De aceea, stau de peste un an acolo unde sînt. Vi se pare atît de bizar?

• Adevarul [iulie 2010]: Un campion la tir a devenit călugăr în Thailanda!

Medaliat cu bronz la pistol viteză la JO de la Sydney în 2000, Iulian Raicea (37 de ani) slujeşte în prezent la Biserica ortodoxă din Bangkok. Un personaj excentric, bucureşteanul Iulian Raicea a lăsat în urma sa foarte multe controverse, preferând să întrerupă aproape orice contact cu sportul românesc.

Mulţi sportivi au o legătură specială cu divinitatea, pe care o invocă la marile lor succese. Tiristul Iulian Raicea a mers însă ceva mai departe. S-a retras din activitate după Jocurile Olimpice din 2008 şi a ales să-şi dedice viaţa propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu. El trăieşte în prezent în Thailanda, ţară pe care a reprezentat-o la ultima Olimpiadă în calitate de tehnician al lotului naţional de tir. Cum s-a ajuns însă în ipostaza ca România să piardă unul dintre cei mai valoroşi sportivi ai săi?!

„Nu mai ştiu absolut nimic de el de aproape doi ani. Din păcate, Raicea a fost un sportiv care nu şi-a valorificat nici la jumătate imensul talent de care dispunea. Nu a fost mereu un fanatic religios, ci doar după ce a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină ulterior soţie. Nu ştiu dacă acest capitol a fost un minus sau un plus pentru el. Problemele lui ţineau de atitudine. Dădea semne că înţelege ce îi zic, dar era ca un catâr şi făcea mereu ca el”, ne-a declarat Ion Corneliu, campion olimpic în 1980 şi, totodată, cel care l-a călăuzit în calitate de antrenor pe Raicea în mare parte din cariera sa. Unul dintre motivele trecerii lui Raicea la viaţa monahală e divorţul în care a fost implicat înainte de Jocurile Olimpice de la Beijing, în urma căruia cele două fete ale sale au rămas cu fosta soţie. „Raicea mai trece doar ocazional prin ţară să-şi viziteze familia şi pe unii prieteni mai apropiaţi. Ne-am văzut întâmplător chiar în urmă cu câteva săptămâni la poligonul de la Tunari. În calitate de coleg de generaţie, nu am avut nicio problemă cu înclinaţiile sale religioase, am avut o relaţie aproape normală. Uneori exagera însă şi încerca să le impună şi celor din jur convingerile sale. Avea multe cunoştinţe despre istoria religiei şi se pare că a ajuns să şi le pună în practică…”, ne-a dezvăluit Sorin Babii, campion olimpic în 1988.

Persona non-grata în România

Raicea a rupt orice legătură cu federaţia de specialitate, despărţirea de lumea tirului autohton nefiind una tocmai amicală. Bucureşteanul a fost protagonistul unui scandal imens la JO de la Beijing, când a reprezentat România ca sportiv (doar locul 44 la pistol aer comprimat 10 metri şi locul 9 la pistol viteză 25 de metri) şi Thailanda ca antrenor. Legitimat la Steaua şi la Omega Tehnoton Iaşi, Raicea a fost acuzat că a folosit banii cluburilor, federaţiei şi COSR în interes personal, mai puţin pentru antrenamente. “Nu prea mai am ce să fac în ţară. Am candidat la preşedinţia federaţiai şi nu am primit niciun vot. Nu mă simt dorit“, spunea cu mâhnire sportivul după Olimpiada din 2008, dată la care slujea deja, se pare fără cunoştinţa federaţiei, în Biserica orotodoxă din Thailanda. În prezent, Raicea, este un membru foarte activ în Biserica ortodoxă din Thailanda, dar şi în comunitatea slavă din regiune. A fost invitat anul trecut la funeraliile lui Radu Mateescu, ambasadorul României în Thailanda, dar şi la slujba de pomenire a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexei al II-lea. Deşi am încercat insistent să-l contactăm pe toate canalele posibile, Iulian Raicea a refuzat dialogul, dorind probabil să trăiască în linişte departe de ochii presei.

Iulian Raicea

Data şi locul naşterii: 4 martie 1973, Bucureşti

– Campion european de juniori în 1993

– Recordmen mondial de juniori

– Triplu campion balcanic

– Aur la Cupa Mondială de la München în 1998

– Bronz la Campionatul Mondial de la Zaragoza în 1998

– Vicecampion european în Franţa în 1999

– Medaliat cu bronz la JO de la Sydney în 2000

– Argint la Cupa Mondială de la Milano în 2001

– Argint la Cupa Mondială de la Sydney în 2002

– Bronz la Cupa Mondială de la Bangkok în 2004

– Locul 5 la JO de la Atena în 2004

– Argint la Cupa Mondială de la Bangkok în 2007

– A participat la cinci ediţii ale JO […]