PARINTELE SAVATIE BASTOVOI la Libraria Sophia (2013) despre NOBLETEA DUHOVNICEASCA si “Romania ingerilor” (VIDEO integral): “Sa va feriti de tradatori, sa va feriti de omul clevetitor si rau”

7-05-2013 16 minute Sublinieri

“Sa va feriti de tradatori, sa va feriti de omul clevetitor si rau, cum scrie si-n Psaltire: cu cel ce vorbea de rau impotriva aproapelui sau, cu acela nu am mancat. Niciodata sa nu va legati cu omul care o singura data v-a amenintat, si a incercat sa va santajeze. Cel mai strasnic om, cel mai mic, cel mai fricos, cel mai las om este omul care te ameninta, si mai ales, cand te ameninta cu slabiciunile tale, ca el nu are nici o putere. Puterea lui e din slabiciunile tale”.


“[…] Despre noblete eu am auzit de mic, de foarte de mic, de la tatal meu, numai ca nu am auzit cuvantul acesta: duhovniceasca. Cand a venit vremea sa ma duc la scoala, pe la vreo sapte ani, tatal meu mi-a atras atentia ca la scoala, cu siguranta, ma voi bate cu diversi copii, pentru ca asa era lumea in care traiam si tata incuraja astfel de relatii intre baieti. Si atunci mi-a zis: daca o sa te bata baieti cu pana la trei ani mai mari decat tine sa nu vii la mine sa te plangi, numai daca au cu trei ani mai mult. Desigur, nu am mai ajuns sa ma plang nici cand ma bateau si cei cu trei ani mai mari [decat mine]. Pentru asta el mi-a dat sa-mi cumpar manusi de box, si m-a invatat sa ma bat, ca tata boxase in armata sovietica, facuse trei ani de armata si era si oleaca de sportiv. Deci m-a invatat tata sa ma bat si mi-a spus niste reguli pe care trebuia sa le respect, atunci cand ma bat. Una dintre aceste reguli era ca atunci cand il dau jos pe adversarul meu de sapte ani, trebuie sa-l astept sa se ridice. Aceasta, mi-a zis el, este nobletea! Asa trebuie sa fie un barbat.

Si, inchipuiti-va dumneavoastra ca ma bateam eu odata cu un copil de varsta mea – va inchipuiti cum arata o bataie la varsta aia -, si-l pun eu odata jos, si il pun a doua oara si ma ridic, si-l pun a treia oara jos, pana cand am nimerit eu jos si atuncea m-a batut. Si eu am fost intr-un foarte mare şoc. Şocul meu nu a fost durerea, ca nu e asa de mare durerea la varsta aia. Şocul meu a fost: cum a incalcat el regula? Cum a putut el sa ma bata daca eu am nimerit jos? Mie nici nu mi-a trecut prin cap ca el nu stia aceasta regula, pentru ca tatal lui nu l-a invatat asa. El stia ca trebuie sa invinga cu orce pret. Noi, in schimb, stim ca trebuie sa invingem numai cu pretul dreptatii.

Si, atuncea, m-am gandit: ce inseamna pana la urma nobletea? Nobletea inseamna increderea mea ca el va juca drept, se va lupta dupa regulile nobletei, ale adevarului. Si, iata, aceasta incredere a mea m-a facut sa pierd acea lupta. Si asta m-a marcat pe mine, si am mai patit-o si cu alte ocazii, insa s-a intamplat in asa fel ca eu nu mi-am pierdut increderea in oameni. Si intotdeauna eu am ales sa joc dupa reguli. Acuma am inteles ca am ales sa joc dupa reguli pentru ca… l-am iubit pe tatal meu. Asta inteleg eu ca inseamna nobletea, si duhovniceasca totodata. Sa nu lasam lupta si sa recurgem la viclesuguri doar cu scopul de a invinge, din dragoste pentru cel care ne-a lasat o porunca…

dsc06290Am vazut odata un film despre Timur Lenk, un film facut acum, asa incat eu nu stiu daca aceea este o legenda pastrata de poporul cazac sau este o scena propusa de regizor si scenarist. Se intampla acolo ca tatal copilului Timur era capetenie peste niste triburi razletitie. Ele erau in dezbinare, si el mergea prin stepa cu baiatul lui si au vazut mai multi cazaci care stateau jos si mancau. Ei au trimis pe cineva si i-a zis: vino si bea apa cu noi. La care, cineva care il insotea i-a zis: ei sunt dusmanii tai, nu bea apa pentru ca s-ar putea sa te otraveasca. Dar, el le-a raspuns: daca eu, care sunt capetenie voi incalca obiceiul nostru, si nu voi bea apa, ce se va intampla atunci astfel cu noi? Si a mers, si a baut apa, si apa era otravita si el a murit. Acum, am stat si m-am gandit la intamplarea asta, cat ii ea de adevarata, si n-am putut sa nu-mi aduc aminte de cuvintele lui Hristos care spune: chiar de veti manca, veti bea ceva de moarte, si veti avea credinta, nu va va vatama. Uitati-va cata libertate ne-a dat Hristos in nobletea noastra, incat noi, cu nadejdea in El sa nu avem aceasta grija si aceasta temere: sa cautam prin farfurii, sa ne punem slugile sa guste inaintea noastra, asa cum fac imparatii lumii. El ne-a dat aceasta noblete incat noi putem bea aceasta apa otravita, din mana dusmanului nostru, fara sa purtam grija daca vom muri sau nu. El poate sa prefaca otrava in licoarea vietii, datatoare de viata. Aceasta este o porunca data de Hristos. Si nobletea inseamna a putea bea apa din mana dusmanului tau.

Va dati seama cum ar arata lumea de astazi daca asa ar face barbatii care traiesc in lume? Spun barbatii, pentru ca dupa ei se iau si femeile. Dar daca barbatul vicleneste, daca barbatul este fricos, daca barbatul este indoielnic, ce putem vorbi despre femeie, al carui cap este barbatul, cum spune Hristos?

Am zis ca pana la urma nobletea este incredere, increderea in celalalt. Si observati dumneavoastra ce se intampla in lumea noastra: tot ce vedeti este o lupta impotriva increderii. Toata masinaria, toata presa, toata televiziunea s-a inventat pentru a zdruncina increderea in celalalt. O singura grija are lumea de azi: sa ne arate ca si cel mai bun om poate gresi. Dar stim asta, oameni buni, pentru ca si noi avem greseli. Oare despre asta dorim noi sa aflam? Si uitati-va care este rezultatul: nu mai are incredere frate in frate, cand e tata pe moarte se grabeste sa faca actele de impartirea casei, ca nu cumva sa piarda la proces. Se casatoresc oamenii si fac contracte, ca nu cumva la divort sa ia averea. Si lucrul acesta devine normal! Voi va dati seama in ce nebunie am ajuns? Nicaieri, niciodata in lume, nicio cultura din lume n-a avut asa ceva!

prinderea-domnului-2Ma tem eu, fratilor, ca sunt credinte pe lumea asta, care nu-L au pe Hristos, si care nu au noblete, si nu-L au pe Cel care a venit, si a mers la moarte din noblete... Pai ce este increderea? Va dati seama ca Hristos, care este Dumnezeu, si stia tot, si stia ca-L rastignesc, totusi a mers cu aceasta incredere – eu cred ca pana in ultima clipa. Este un paradox: stia ca il vor omori, dar totusi cu incredere in ei, si d-asta i-a spus lui Iuda: Prietene, cu sarutare vinzi tu pe Fiul Omului? Nu l-a numit: tradatorule, mincinosule, ai mancat cu Mine, te-am facut Apostol, ti-am dat dar sa faci minuni, si tu ma vinzi! I-a zis: Prietene, cu sarutare vinzi tu pe Fiul Omului? – Deci [sunt popoare, religii care] n-au avut un astfel de invatator bland, care a mers la moarte, fiind Atotputernic, si a mers la o moarte despre care stia, din incredere, din dragoste. Aceste popoare nu au astfel de credinte, dar vedeti voi ca ei, in filmele lor invata nobletea? Ia uitati-va la filmele noastre, ia uitati-va la invatatorii nostri! Duceti-va la parintele si vedeti cum va ia hartie, zapis, sa se asigure ca nu vei vinde. Vindeti, cumparati ceva! Doamne fereste in ce am ajuns! Doamne fereste in ce am ajuns! Spun asta, pentru ca am crescut de mic pe incredere, si am fost socat sa intru in viata asta foarte, foarte mincinoasa, lipsita de orice noblete! Ce sa mai spunem, daca noi ne spovedim si nu avem incredere ca va pastra preotul taina?! Despre ce fel de noblete sa mai vorbim noi?

Faceti tot ce puteti ca sa pastrati increderea in celalalt! Daca ati pierdut-o, luptati pentru ea, daca o aveti multumiti lui Dumnezeu si inmultiti-o! Preferati sa pierdeti de o suta de ori in viata aceasta, pentru ca si Hristos a zis: cine va dori sa-si castige sufletul sau, il va pierde in lumea aceasta, si cine il va pierde pentru aproapele sau – adica se va lasa amagit, se lasa tradat -, il va castiga. Este foarte strasnica vremea in care traim, din cauza ca avem puse asupra noastra zi si noapete tunurile acestea ale minciunii, care bat in zidurile dragostei, si zdruncina increderea si de peste tot sunt numai crapaturi si surpaturi si fisuri, si apa minciunii si a neincrederii a umplut cetatea noastra. S-o dam afara! Foarte strasnic lucru se intampla!

D-asta am venit, pentru ca am incredere in voi, si voi, daca ati venit aicea aveti incredere in mine.

Sa va feriti de tradatori, sa va feriti de omul clevetitor si rau, cum scrie si-n Psaltire: cu cel ce vorbeadsc06305 de rau impotriva aproapelui sau, cu acela nu am mancat. Nu trebuie sa fim categorici in sensul prost. Asta nu inseamna ca eu trebuie sa strig: acest om este un rau. Tine taina asta in tine, ca si asta tine de noblete. Sa nu-i descoperi pacatul si neputinta lui, dar sa-l ai aproape ca si cum nu l-ai avea. Pentru ca si raceala asta cand il primesti il va trezi odata. Nu inseamna sa-l dai afara si sa strigi: Vasile a facut cutate si cutare, ca m-a zis la Politie. Dar sa fiti cu mare demnitate in privinta asta. Niciodata sa nu va legati cu omul care o singura data v-a amenintat, si a incercat sa va santajeze. Cel mai strasnic om, cel mai mic, cel mai fricos, cel mai las om este omul care te ameninta, si mai ales, cand te ameninta cu slabiciunile tale, ca el nu are nici o putere. Puterea lui e din slabiciunile tale. Asa crede el, si [Proorocul] David spune: de ma voi clatina, multi se vor bucura. Prostii se bucura cand vad dreptul clatinandu-se. Ei cred ca si el a devenit unul dintre ei. Ei cred ca de-acuma si el va juca dupa regulile lor, dar ei sunt iscusiti in regulile minciunii, in dezordine, ei sunt iscusiti in a lupta in intuneric. Si cred: iata, dreptul s-a clatinat, si a cazut la noi in groapa si aici vom face tot ce vrem noi. Dar nu este asa, pentru ca tot Scriptura zice: de sapte ori va cadea dreptul si de fiecare data se va ridica. Stiti care este diferenta intre un drept si un pacatos? Nu aceea ca nu cade, dar aceea ca se ridica, iar acest de sapte ori inseamna, dupa cum spun Sfintii Parinti: fara de sfrasit, ca 7 este numarul infinitului. Adica va cadea si se va ridica, si aici nu caderea se numara, ci ridicarea o numara. Adica chiar de va cadea la nesfarsit, dreptul se ridica. De ce? Pentru ca are incredere, are credinta in Cel care a fagaduit ca mantuieste, si: “pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afara“.

Acuma nici nu stiu ce-i de facut. Toata lumea stie, dar boala asta a tradarii, a neincrederii e cel mai rau si cel mai strasnic lucru care s-a bagat intre noi, mai ales intre crestini. Doamne fereste! Si asa ne vom cunoaste daca suntem crestini, daca vom putea bea apa din mana dusmanului nostru. Sa nu va temeti niciodata, pentru ca Hristos este cu noi pana la sfarstiul veacului. Si orice iarta Dumnezeul nostru, dar spune proorocul David ca barbatul limbut in veac nu se va indrepta. Si mi-a zis mie un parinte de la noi, care cam face pe nebunul, dar dupa vorba asta mi-am dat seama ca nu-i deloc nebun el. Mi-a zis: Parinte, stii ce inseamna “barbatul limbut nu se va indrepta niciodata“? Limbut adica clevetitor, cel care limbuteste de rau, adica nu cel care vorbeste pur si simplu mult, caci Sfantul Apostol Pavel vorbea asa de mult, incat la Faptele Apostolilor ne spunea ca a adormit unul, a cazut si-o murit si el [Apostolul Pavel] s-a dus si i-a facut o minune acolo si el a inviat. Dar saracul tanar ascultandu-l a adormit si a cazut de pe fereastra. Asa de mult vorbea, insufletit de Duhul Sfant. Asa ca asta-i cu limbutia, cu rautatea. Si vedeti sa nu ne facem noi insine purtatori ai otravii acesteia, a vasului otravii care se da din mana in mana prin limbile noastre, minciuna asta despre cutare, despre cutare. Nu purtati in gurile voastre apa asta a otravii, ca o sa va otraviti voi insiva intr-o zi.

Acuma cineva imi scrie, ca am deschis eu intr-o zi internetul, si imi spune: Parinte, acuma se intampla ceea ce ati scris in romanul “Diavolul este politic corect”. Acuma ce sa facem, ce masuri sa luam? Nu stiu cum il cheama [Remus Cernea, n.n.]- un destept de prin Parlament nu stiu ce face [propunea ca Biserica sa nu mai fie finantata de la Stat, n.n.]. Zic, mai! Asta e cea mai mica problema prin care trecem acum. Prosti din astia au fost si vor mai fi, de la inceputul lumii pana la sfarsit. Eu ma mir ca ei au tacut pana acuma, cum nu li s-a dat voie sa vorbeasca. Pai Biserica dintotdeauna a fost cu tunurile pe ea. Si asta cine e – cum nu stiu cum il cheama. Mare necaz! Ca o sa luam banii de la Biserica, ca o sa luam aia. Vai de mine ce se va petrece! Dar luati-i pe toti, luati tot si dati-va deoparte ca sa nu mai avem nimic din ce-i al vostru. Ca noi avem al nostru, al Bisericii. Avem pe Hristos, avem dragostea si bucuria asta intre noi, ne bucuram cand ne vedem si avem incredere unul in altul. Asta-i bucuria noastra, asta-i averea noastra. Dar restul luati-l, luati-l si duceti-l in Parlament, duceti in Guvern, duceti in toate vizuinile voastre, bani, aur, tot ce va trebuie, luati. Si aia care vor suferi si sunt legati de ele, trageti-i cu totul, cu bani incolo, cu voi, ca sa ramanem linistit. Asa ca asta zic eu, sa ne iubim unii pe altii, si asa pastram nobletea. Nobletea-i dragoste, mai! Ce poate sa mai fie nobletea asta?! De aici se incepe tot! Daca n-avem asta, vai de capul nostru! Nici nu va dati seama!

Va spun: sunt oameni fara Hristos care sunt nobili in privinta asta. Sunt sportivi, sunt de alte credinte, sunt atei, sunt oameni de stiinta, care decat sa spuna o prostie, prefera sa fie demis, sa-si piarda banii, sa isi piarda casa pentru niste adevaruri trecatoare: cade marul sau nu cade – intelegeti?- dar nu pentru Hristos. Noi stam la cald, inchidem gura, si nu-L marturisim pe Cel care este Viata.

Asa ca de nimic sa nu va temeti, decat ca sa va pierdeti dragostea, sa va pierdeti increderea in celalalt, pentur ca in ceasul ala voi ati murit. Cand nu mai ai incredere in aproapele tau, tu te omori singur. Gata! S-a terminat.

Parintele Dumitru Staniloae vorbea despre Sfanta Treime. Cata-i de grea toata matematica asta a dogmelor ortodoxe, grea, ca nici n-o pot citi. Am incercat sa citesc odata teologia Sfantului Grigorie Teologul. Am citit primele doua, au mai mers, dar dupa aia nu mai intelegeam nimic, si am zis ca mai bine raman eu asa, mai bine sa simt aicea [in inima] decat sa lamuresc. Ia uitati ce spune: dragostea e cea mai mare taina, singurul rost pe lume, dar, nu este destul, ea nu poate fi traita in doi, trebuie sa fie al treilea, martorul. Noi, cand iubim traim cea mai mare bucurie. Si bucuria asta vrei s-o daruiesti, si daca nu ai cui – stii, degeaba te bucuri. Ati vazut, cand vezi un film bun sau… vrei sa povestesti cuiva, vrei sa rada cu tine sau vrei sa… Nu poti singur, nu ai cum- , si spune: taina Treimii este taina iubirii. Si spune: Tatal Se uita la Fiul si spune Duhului: uite ce Fiu minunat am Eu. Si se bucura impreuna. Asta-i taina mare a noastra, ca noi ne bucuram ca ne vedem. In ceasul in care noi nu ne bucuram ca ne vedem, noi murim, noi ne-am prapadit si nu mai are rost nimic in lumea asta, nu ne salveaza nimic si daca am avea toti banii de la Guvernul Romaniei, si de la guvernele toate din lumea intreaga. Nu ne mai salveaza nimic. Asa ca eu ma bucur sa va vad si ma bucur ca suntem multi si strasnici pentru cei care vor sa ne ia banii – stiti de ce? Pentru ca nu-i avem. Nu mai au cu ce sa ne sperie, cu ce sa ne tulbure. Tare ma bucur sa va vad.

[…]

– As vrea sa va intreb ce parere aveti dumneavoastra intre transplantul de organe, intre dragoste si mantuire?

– Foarte interesanta treaba asta a transplantului de organe. M-am gandit la ea. E cu doua taisuri. Eu cred ca sigur, e mare dragoste sa-ti dai plamanul pentru aproapele tau. Mai mare dragoste nu e, sunt de acord cu asta. Stiti unde cred eu ca inceteaza dragostea si incepe problema? Acolo unde acest transplant se face pe bani. Si atunci, banul nu-l ia ala care da plamanul, ci il ia ala care s-apuca si face o industrie de scos plamani din oameni, si el decide daca omul e sanatos, daca moare sau nu moare, cat e de mort si de nemort si cand are un ban foarte, foarte mare si culege un tanar de pe ici si pe colo si pur si simplu il taie, si el are tot aparatul pentru a camufla aceasta moarte, pentru ca el este doctor si are bisturiu, si legea noastra nu pedepseste doctorii, scoate douazeci la suta din salariu. Si el il are pe masa si el da sa scoata nu stiu care glanda si vai, a murit! Dar, daca tot are organele sanatoase, da sa le preluam. Asa ca eu cred ca este mai bine sa nu se faca asta.

Initial credeam ca nu-i nicio problema, pentur ca n-ar fi nici o problema, daca eu ti-as da tie sau tie inima mea, daca tot mor.

– Dar are legatura cu mantuirea?

– Are legatura foarte mare cu mantuirea. Are legatura mare cu imperiul acesta al diavolului, al mortii care se largeste foarte tare, ca el, in nebunia lui de diavol care este, s-apuca sa vanda inima, plamanii care i-o zidit Dumnezeu. Acolo va spun ca apare problema, ca ceea ce a zidit Dumnezeu si ceea ce e dragoste, de fapt, devine o industrie, si e mai bine sa mori puri si simplu. Pai cine o sa castige inima si plamani astia? Ia, hai sa ne uitam! Oameni foarte bogati, niste puturosi, batrani, neputinciosi. Daca Dumnezeu le-o slobozit niste boli, sa stiti ca … ce, credeti ca e vorba de copiii pe care ii arata acuma si-i reclama lor? Si ei gasesc bani sa dea mamelor astea deznadajduite, ca sa-i arate la televizor. Ei le dau banii astia, care or sa vanda maine milioane de inimi, la propiu. Astia dau banii acuma la copii… Voi nu vedeti ce campanie mare? Este o mare drama! Este o mare fericire a mamei care si-a dobandit copilul si pe mine ma doare pentru ele, ca-i strasnic sa ai copilul bolnav. Dar cine va profita pe viitor? Cate din operatiile care s-au facut, s-au facut de oamenii care au putut sa le plateasca? Cei care au putut sa le plateasca, nu i-ati vazut niciunul. Toti acestia au primit banii de undeva. Care din dragostea oamenilor, care nu.

De ce televiziuni care fac o groaza de mizerii, dintr-o data se trezeste in ei sa stranga pentru organe si operatii din astea? Si sa stiti ca acolo n-are nimeni timp sa se gandeasca la oameni. Si sunt oameni de treaba peste tot, dar n-ai timp. Dar de fapt este o industrie, este un mare program de ucidere.

Si eu am aflat urmatoarele lucruri, care m-au pus foarte serios pe ganduri. Prin partea asta a Uniunii Sovietice – poate exista si prin alte parti – dar acolo exista bordele, case unde se iau femei tinere, sanatoase, si sunt puse la nascut copii. Copiii se taie si se vand organe. Si asta e o masina de facut bani, foarte multi bani. Si cand m-am uitat eu la toate treburile astea am zis: de fapt, scopul este altul si miza este alta si toata industria asta este a diavolului. Si mai bine este sa mor eu si aproapele meu, decat sa aducem pe pamant legea care-l va taia pe cel sanatos, care sa-l tina in viata pe unul bolnav, care nu poate face nimic nici bun, si daca ar putea… N-ai vazut cum mor sfintii nostri, batranii nostri? Refuzand sa mearga la doctor?

– Dar practic se va ucide.

– Da, la asta ma refer, ca se va ajunge sa se ucida. Si sunt oameni neajutorati si medicina noastra nu este pedepsita. N-ati vazut voi doctori pentru ca a murit cineva pe masa de operatie. Pai el te pune inainte sa semnezi, ca iti asumi, si nimeni nu-ti spune ca de la o operatie de apenticita nu poti muri. Nu poti muri, dar a fost o exceptie: a murit, dar avea toate organele sanatoase, si daca tot a murit, nu-i asa ca-i bine sa le scoatem? Eu nu vreau sa ma gandesc la vremea aceea.

Si din cauza asta doua raspunsuri sunt: sigur ca a-ti da sufletul tau, plamantul tau este rodul dragostei desavarsite. Cum isi da tatal la copil. Asta este cu totul altceva. Adica nu sunt impotriva, argumentele mele nu sunt medicale, nu sunt genetice, nu sunt de niciun fel. Tata de la fiu, dati, dar legea asta de fapt altceva urmareste.

[…]

romania-ingerilor

[…]

Nu știu a vorbi despre îngeri, dar vă pot vorbi despre un popor care trăiește laolaltă cu îngerii. Mă veți întreba de unde știu asta, de vreme ce nu văd îngeri. Vă voi spune că întreaga istorie a poporului român e legată de îngeri, căci doar cu ajutorul îngerilor un popor atît de mic și încolțit din toate părțile de uneltirile marilor imperii a reușit să-și păstreze credința ortodoxă, limba și obiceiurile.

E poate prea mult să vorbești în numele unui popor și, e adevărat, nu-mi pot asuma asta, dar vă voi povesti despre oameni din poporul meu pe care i-am cunoscut și care au avut o legătură cu îngerii.

Eu, după cum vedeți, reprezint aici România, deși nu sînt cetățean român. Dar nu este nici o confuzie, căci eu am învățat și m-am format ca scriitor în România, scriu în limba română pentru români. Totuși eu vin din Republica Moldova, țară a cărui cetățean sînt, dar care nu este reprezentată nicidecum aici la Salon du Livre. Republica Moldova, la rîndul ei, e și ea despărțită, deși nu despre asta vreau să vorbesc. Dau aceste detalii pentru a mă face mai ușor de urmărit.

1101894569Vin așadar, de la mănăstirea Noul Neamț situată pe malul Nistrului, în Moldova și unde vreme de opt ani am avut ocazia să cunosc un om care era în legătură cu îngerii. A fost cea mai fericită ocazie din viața mea. Este vorba de părintele Selafiil, om care și-a consacrat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu, a fost deportat în lagărele siberiene și a murit în pace în chilia sa la vîrsta de 97 de ani, fiind orb în ultimii 24 de ani de viață.

L-am întrebat, așadar, pe părintele Selafiil dacă vede îngeri. Părintele, după ce a ezitat puțin, mi-a răspuns:

”Nu. Dar gînduri bune de la îngeri mai primesc”.

Apoi, parcă a se prihăni pentru această vorbă, a adăugat:

”Eu sînt păcătos, nu văd îngeri. Văd numai draci”.

Părintele era de o desăvîrșită simplitate și, probabil, nu citise Isaac Sirul care scria că a vedea îngeri sau demoni este același lucru, căci este vorba de vederea lumii duhovnicești, a făpturilor netrupești la care au acces doar cei curați cu inima, adică desăvîrșiți.

Un sf_andrei_cel_nebun_pentru_hristosexemplu bun în acest sens este Sfîntul Andrei cel Nebun pentru Hristos, care vedea îngeri și demoni deopotrivă. Dar observați cum îi vedea. Sfîntul Andrei era văzut în Constantinopol aruncînd cu pietre în pereții bisericilor și sărutînd pereții bordelurilor. Cînd a fost întrebat de ce face asta, a răspuns:

”Atunci cînd oamenii vin la biserică, demonii care îi ispitesc rămîn afară, umblînd în jurul bisericii, de aceea arunc cu pietre după ei. Însă cînd creștinii se duc la casele de desfrînare, îngerii lor păzitori îi așteaptă întristați afară, de aceea sărut pereții acestor locuri necurate, căci în adevăr sărut picioarele îngerilor”.

Eu vreau să cred că ne aflăm aici într-un loc în care îngerii noștri păzitori ne-au urmat, iar drept dovadă este și discuția noastră despre ei, despre Ortodoxie, despre oamenii vrednici din poporul nostru.

Acum vreau să mă întorc la vorbele părintelui Selafiil care se stingherea să afirme că vede îngeri, dar a zis că primește gînduri bune de la îngeri. În fapt lucrarea îngerilor este aceea de a ne releva voia lui Dumnezeu, de a ne șopti gînduri bune.

parintele-dumitru-staniloaePărintele Dumitru Stăniloae, al cărui nume a fost pomenit mai înainte de Domnul Colosimo, a fost întrebat odată dacă a văzut îngeri. Cel mai mare teolog al nostru și martir al temnițelor comuniste a răspuns: ”Nu, pentru că niciodată nu mi-am dorit să văd îngeri. Dar l-am văzut pe Hristos”. Și tot el spunea că îngerii și oamenii se află într-o permanentă legătură de cunoaștere a lui Dumnezeu, astfel încît oamenii află de la îngeri experiența cunoașterii netrupești a lui Dumnezeu, iar îngerii învață de la oameni experiența cunoașterii care se face și în trup. Cunoașterea pe care și-o comunică la nesfîrșit nu este alta decît cunoașterea dragostei lui Dumnezeu.

Să nu vă pară lucru mare afirmația că îngerii au ce învăța de la oameni în materie de cunoaștere, căci și apostolul Pavel a zis că Hristos nu s-a întrupat pentru îngeri, ci pentru oameni. Așadar, cunoașterea în trup, care nu este accesibilă îngerilor, ei fiind netrupești, este cunoașterea tainei întrupării lui Dumnezeu din dragoste, întrupare care este nedespărțită și neamestecată firii Dumnezeiești a lui Hristos.

Părintele Dumitru Stăniloae este cred cel mai mare teolog al secolului XX, filozof și membru al Academiei Române, fiind autorul celei mai depline edițiie a Filocaliei, care se face, prin comentariile pe care le dă, mai minunată decît ediția rusă sau greacă. Vă dați seama că România este țara în care oameni precum Dumitru Stăniloae, oameni care au fost purtători de lumină și cunoscători ai [ro]image1tainelor îngerești, au fost închiși cîte 15, iar alții cîte 20 de ani și mai bine în temnițe, unde erau torturați și uciși cu miile. Din acest punct de vedere, lumina cu care strălucește România prin acești oameni minunați este o lumină care strălucește din iad, lumina care a umplut iadul prin moartea și pogorîrea lui Hristos.

Am, așadar, o bucurie înmulțită astăzi să mă aflu la Paris, să reprezint acest popor, făcînd pomenire a tot ce a avut el mai bun: mărturisitorii lui Hristos. Este o ocazie minunată și mulțumesc gazdelor că ne-au dăruit acest prilej, căci nu este ceva mai reprezentativ pentru România decît mărturisitorii ei din toate timpurile, mărturisire care s-a făcut laolaltă cu îngerii pe care ne-am îngăduit să-i pomenim aici.

Mai vreau ca taina cunoașterii iubirii lui Dumnezeu care se lucrează veșnic în cer și pe pămînt să ne preocupe măcar din cînd în cînd și pe noi. Această taină se va prelungi în veci, în împărăția iubirii lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este veșnic, iar dragostea Lui niciodată îndeajuns de cunoscută și cu neputință de pătruns. Iată de ce avem nevoie de această împreună lucrare cu îngerii și nu este stare mai fericită decît aceea de a cunoaște dragostea lui Dumnezeu.


[1] Textul de față nu este o stenogramă, ci o reproducere din memorie, cred foarte fidelă, a discursului rostit în cadrul programului oficial al Salonului de Carte de la Paris. Stilul familiar al cuvîntării a fost prilejuit și de cuvîntul de deschidere al lui Jean Francois Colosimo care a început prin a spune: ”Nu sînt aici în calitatea mea oficială de Președinte al Centrului Național al Cărții, ci în calitatea mea de creștin ortodox”.

Prezentarea cărții

Jean-Francois-ColosimoNăscut în 1960 la Avignon, Jean-François Colosimo este o per­so­nalitate complexă. Scriitor şi editor, cu studii în filosofie şi teologie, în Franţa, Grecia, SUA şi cu stadii de cercetare la Muntele Athos şi Muntele Sinai, Colosimo este autorul a numeroase cărţi şi filme, dar şi editorul Filocaliei în franceză.

Creştin ortodox convertit, Jean-François Colosimo este specialist în patrologie şi un jurnalist apreciat în Franța, implicat în politică. Ca profesor la Institutul Ortodox Saint-Serge din Paris i-a avut studenți pe mai mulți ierarhi români, între care mitropoliții Teofan al Moldovei, Serafim al Germaniei, Iosif al Parisului, Siluan al Italiei ş.a.

Din 12 mai 2010 este preşedinte al CNL (Centre National du Livre), fiind numit în acest post de fostul preşedinte francez, Nicolas Sarkozy. În această postură l-a cunoscut pe ieromonahul Savatie Baștovoi, care a fost unul din cei 27 de scriitori care au reprezentat România la Salon du Livre la Paris în 2013 și despre care ­Colosimo a declarat:

Ceea ce m-a frapat este acest melanj între religie şi cultură, precum la Savatie Baştovoi. Asta înalţă România spre universalitate, spre unitate. România depăşeşte România. Iată o veste bună! […] Îmi place Savatie Baştovoi, un român din Republica Moldova. E şi ieromonah, sper că va mai scrie. E un poet năpăstuit în tinereţe. Sper că va înţelege că rolul său este de a scrie în continuare, pentru că cel mai mare teoretician al teologiei din secolul al XIX-lea era Dostoievski. Deci, de ce nu un călugăr venit din România pentru acest secol? Va face cinste spiritului român. Va face legătura dintre verticalitate şi orizontalitate, între transcendenţă şi imanenţă. România e o ţară mistică şi trebuie să rămînă aşa, pentru binele Europei”.

(Radio France Internationale).

Cartea de față a pornit de la masa rotundă ce a avut loc cu participarea celor doi la standul României, intitulată România îngerilor, fiind prelungită într-o discuție sinceră la Institutul Ortodox Saint-Serge, alături de reputatul iconolog și decan al Institutului, Nikolai Ozolin, precum și alți profesori și studenți.

VEZI SI:

la Salonul de carte de la Paris, 2013

La Instititul Saint Sarge din Paris, 2013

Legaturi:

***

***

 

***

***


Categorii

anunturi, Pagini Ortodoxe, Parintele Savatie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, TRANSPLANT DE ORGANE, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la “PARINTELE SAVATIE BASTOVOI la Libraria Sophia (2013) despre NOBLETEA DUHOVNICEASCA si “Romania ingerilor” (VIDEO integral): “Sa va feriti de tradatori, sa va feriti de omul clevetitor si rau”

  1. Nu stiu CUM si DE CE vad – si Pr.Savatie, si Dan Puric, si francezul asta – Colosimo – CEVA BUN….eu, nu vad!

    Poate ei prin chintesenta, acolo unde eu n-o mai vad, n-o mai percep…

    Ca sunt/au ramas si oameni de calitate, nu contest!

    Ca mijlocesc miile de sfinti pentru noi, e UNA!

    Ca pustinicii de la noi, monahii/monahiile se roaga poate mai cu sarg, vazand cum ne ducem la vale…e ALTA!

    Dar pana la a zice despre o Romanie a unor ingeri (buni), e DEPARTE!…de adevarul zilelor noastre fiindca, indiferent unde a-i intoarce capul, iti da in cap NARAVUL generalizat, cronicizat (a facut cangrena demult, mai e un pic de i se taie piciorul)!

    Iar faptul ca ”Romania este mistica” este, dar nu in proportie majoritara ci, supravietuieste in enclave mici!

  2. In privinta nobletei duhovnicesti, merge pe aceeasi linie cu Pr.Paisie Aghioritul: e vorba de acea finete indestructibila, sadita in noi si pentru care, nu-ti trebuie educatie multa – ea (nobletea, eu i-as spune cavalerismul don-quijot-inian) tine de bun simt si de delicatete sufleteasca, care iti incuba (aproape ca gest reflex) sa JOCI CURAT respectandu-l pe celalalt DE LA SINE…indiferent daca jocu-i de placere (intre amici) sau e vorba de lupta pe viata si pe moarte (intre dusmani).

    Apropos de astia de ne ”conduc”, termenul le este strain, devine in schimb – acut de real – in momentul in care, fiind prinsi la ananghie (cu ocaua mica si trimisi la mititica), rabufnesc revoltati si se inciudeaza, ca nu-s tratati nobleste!

  3. Pr.Staniloaie spune ca ”oamenii află de la îngeri experiența cunoașterii netrupești a lui Dumnezeu, iar îngerii învață de la oameni experiența cunoașterii care se face și în trup.”

    Mi-ar place ca oamenii, sa doreasca a experimenta cunoasterea netrupeasca de la ingeri, ajungand la nepatimire prin subtiimea trupului – uscat de post, prin asceza, lasand loc Harului sa-si faca locas, urcand sufletul din treapta in treapta, pana la contemplatie…

  4. Pingback: Parintele Savatie Bastovoi | albastru de...
  5. @Magda,

    Nu stiu CUM si DE CE vad – si Pr.Savatie, si Dan Puric, si francezul asta – Colosimo – CEVA BUN….eu, nu vad!

    Depinde si unde te uiti… Daca e sa facem o comparatie cu alte tari, poate daca si altele ar fi fost la fel de sarace ca noi, am fi auzit de hoti la fel de multi si la ei, precum la noi. Saracia ii duce pe oameni la tot felul de faradelegi.

    Pr. Savatie se refera insa la poporul roman prin prisma intregii sale istorii, un popor mic care si-a pastrat credinta si care a dat o multime de sfinti si marturisitori crestini. Chiar si faptul ca vorbim despre o tara plina de biserici, ca nicio alta tara, poate spune ceva despre credinta acestui popor, inclusiv dupa revolutie oamenii prefera sa dea bani pentru ridicarea de biserici mai mult decat pentru spitale, scoli si alte obiective.

    Daca analizezi doar ce se intampla in prezent, cand Apocalipsa bate la usa, si faradelegea s-a inmultit, e normal sa nu vezi ceva bun. Oamenii lumesti, in special cei care traiesc in faradelegi, au fost intotdeauna mai multi si mai vizibili decat oamenii de bun simt si decat crestinii traitori. Pe masura ce trece timpul vedem cum lumea se degradeaza tot mai mult. La aceasta ajuta din plin si mijloacele de pervertire si manipulare in masa – mass-media, filme, jocurile pe calculator, pornografie etc. Ispitele s-au inmultit exponential in toata lumea si este profetit ca se vor imputina oamenii cu frica de Dumnezeu. Un popor care nu are nimic bun, nu poate sa dea atatia martiri, sfinti si biserici. Daca ne gandim doar la bisericile pline si la cozile de zeci de ore in asteptare pt inchinare la moastele sfintilor la care se aseaza atatia romani (la sarbatoarea Cuv. Parascheva participa anual peste un milion de pelerini) si nu am putea sa afirmam ca nu vedem nimic bun la acest popor.

  6. @Mirela 🙂

    Spui ‘depinde unde te uiti’ – unde ma uit?! In jur…

    Iar daca, ne comparam ‘vesnic’ cu alte tari (ortodoxe sau nu, sarace sau nu…) n-am facut NIMIC!

    Dupa cum bogatia nu te osandeste (neaparat!)asa…nici saracia – nu te absolva de pacat!

    Ca saracia ‘duce’ la fara-delegi – s-avem iertare! Nu neaparat! Si pe vremuri ‘bune’ cand nu se ‘nascuse’ criza asta, se fura intr-o veselie de SUS (de la ‘ai de conduc) pana in JOS (la opinca!) – s-a ajuns la un adevarat festin pentru nemernici, din jaful asta la drumul mare, incurajat de neaplicarea legii (decat pentru opincari) si incuviintat SI de opinca – iaca asa, a inceput sa fure si opinca, nu numai vladica! Doar ‘stapanul invata sluga sa fure’, nu?!

    Asa ne furam singuri CACIULA, incat gaurita, roasa de molii, noi zicem ca-i de astrahan!

    Ca se construiesc Biserici pe banda rulanta – este pentru a-si spala pacatele vladicii si opincile care se simt cu musca pe caciula, iar prin dania facuta Bisericii, se mai si ‘zugravesc’ pe pereti ca ctitori…frumooos!

    Nu stiu/realizeaza ca si dania, milostenia este vazuta de Dumnezeu ca uraciune, atunci cand e facuta si adusa din furaciune, inselaciune (cu acte in regula) si nu din sudoarea fruntii!

    Spui ca “Un popor care nu are nimic bun, nu poate sa dea atatia martiri, sfinti si biserici.” – aici, functioneaza un paradox: a ingaduit Dumnezeu sa fie linsati si martirizati ATATIA SFINTI chiar de catre poporul din care au iesit (nascut, crescut, educat)TOCMAI pentru a se ruga pentru poporul asta atat de ‘bun’ iar ei (martirii)sa fie/devina pricina de milostivire pentru el prin rugaciune, cand pe buna dreptate -si-ar merita aspra pedeapsa, ca sluga care stie mult si merita sa fie batuta mult, fiindca e crestin-ortodoxa, nu?

    Spui mai departe “Daca ne gandim doar la bisericile pline si la cozile de zeci de ore in asteptare pt inchinare la moastele sfintilor la care se aseaza atatia romani (la sarbatoarea Cuv. Parascheva participa anual peste un milion de pelerini) si nu am putea sa afirmam ca nu vedem nimic bun la acest popor.”

    – trebuie s-o recunoastem: unii o fac SI de frica pedepsei divine, din constiinta pacatului care nu le da pace, altii – ca sa li se indeplineasca dorintele (casa, masa, casatorie, serviciu), altii – din pricina bolilor, si prea putini din evlavie pentru sfant/a la care se roaga, ori pentru mantuire!

    Imi pare rau Mirela ca nu pot fi de acord cu tine – nu mai e nimic maret cu poporul asta! Degeaba ne laudam cu Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Mircea cel Batran…nu se mai nasc/cresc titani (cum spunea un Pr.pe-aici) fiindca nu mai exista material genetic bun!

    Moleseala si apatia poporului asta in ceea ce priveste reactia la rau, reactia si atitudinea impotriva lui (chiar daca vine de la vladici) sub forma legiferata, ma face sa ma apuce groaza, dorinta de a emigra, sau de lua calea muntilor! Si nu glumesc…fiindca, chiar daca pestele de la CAP se-mpute, se curata de la COADA! Care coada, este lesinata, este amorfa!

    Vom vedea lucruri infricosatoare si noi, tot pe bara…

  7. Pingback: Parintele Savatie Bastovoi, interviu pentru Adevarul: NE CONDUC NISTE LINGAI SI VANDUTI. Cum este sabotata cartea romaneasca in Basarabia, ce relatii sunt intre Patriarhia Romana si Patriarhia Moscovei, despre BISERICA SI STAT si despre DATORIA DE A MARTU
  8. Magda, am priceput: ai citit mult,ai vazut mult,te-ai informat mult,te-ai scarbit de tot răul pe care l-ai vazut, dar de simtit, de trait, prea putin.Si eu am stat la cozile alea mari la Sfinte Moaste si am intalnit oameni care din evlavie stateau,si am invatat si eu ceva de la acei oameni-Rabdarea;Am stat si la slujbe frumoase (la sf Dimitrie Basarabov,27 oct, de ex) unde se inghesuiau multi curiosi, si nu am prea vazut lucrurile negative pe care tu le observi, si sti de ce ? Pt ca am simtit prezenta, dragostea si harul Sfantului care pe toti ii primea cu bucurie.Abia daca am mai auzit slujba, desi eram f aproape..nu puteam sa-mi stapanesc emotiile,as fi plans incontinuu de bucurie, dar era f multa lume in jur.De mai multe ori am fost la Sf Dimitrie de ziua lui, dar nu am avut asa traire…Sti de ce? Pt ca sufletul meu nu era pregatit, pt ca si eu inainte, ca si tine acum vedeam mai mult lucrurile negative.Ascultă, Magda, timpurile pe care le traim acum au fost cu mult inainte prevestite, nu le putem schimba,dar putem face alceva:putem sa alegem sa traim pt Hristos si in Hristos. Numai bunul Dumnezeu ne poate scoate din tulburarea asta.
    Nu lăsa dejnadejdea sa pună stapanire pe tine, pt ca stiu ca asa pune deznadejdea stapanire pe om,aratându-i câtă stăpânire are dracul in lumea asta si soptindu-i că la cârmă e dracul si nu Dumnezeu , si din experinta iti spun ca nu e patima mai secătuitoare de suflet ca aceasta..La frământările mele cu privire la Romănia , la români, duhovnicul meu mi-a spus:’Mai sunt români de ispravă si pâna la sfarsitul lumii vor mai fi’.Asa ca noua nu ne rămâne decat sa ne alăturam acestora vrednici de numele de român, si sa nu ne mai pierdem timpul cu alceva decat cu indreptarea noastra si inaltarea sufletului nostru spre Dumnezeu.Îti doresc ca Bunul Dumnezeu sa-ti umple inima cu dragostea Lui cea curată ca să nu te mai imputinezi cu sufletul cand vezi toate murdăriile care se lucrează in ziua de azi.Cei care isi curătesc imina au liniste duhovniceasca si pe pamant si dincolo cand se vor duce, iar cei murdari la inima , n-au nici aici liniste , nici in viata cealalta.
    Hristos a inviat,Magda!Lasă-L pe Hristos sa-ti invie si sufletul tau.

  9. @Cristina

    Spui ca am citit, vazut… mult (la mine) 🙂 DAR “de simtit, de trait, prea putin.”
    – GRESIT! Total eronat fiindca-i tocmai PE DOS: am trait simtind cu intensitate ORICE! si in ceea ce ma priveste pe mine, dar si in ceea ce priveste pe ceilalti!
    Rezonez cu lumea inconjuratoare prin indignare, deseori – nu pot sa ma acomodez cu jumatati de masuri si cu anormalitatea pe care o vad, si la care trebuie sa aderi ca sa traiesti: uneori ma doare mintea (la cum se judeca) iar, prin ceea ce vad si aud – ma doare aproape fizic – d-aia am senzatia uneori ca am sufletul de 100 de ani (ca apasare si acumulare) considerand ca-i o bine-cuvantare ca se mai si sfarseste viata asta, o data si-o data…nefiind condamnat sa zaci tot timpul, in ea!

    Nu sunt deznadajduita ci, doar OBOSITA! Lupta cu morile de vant (si la serviciu si acasa, printre unii vecini) pare o lupta pierduta din start, eu devenind anormala pentru ei – cei care stiu sa se plieze/replieze vremurilor de-acum, obsinuindu-se cu raul, acceptandu-l, asimilandu-l, impropriindu-si-l…totul porneste de la lucruri mici (in aparenta) care duc/genereaza gafe mari, unele catastrofale! Obisnuinta in a gafa pentru ca nu esti tras la raspundere, arata multe si marunte despre cei care gafeaza continuu dar si de catre ceilalti – care-i tolereaza si iarta mereu…nu-i asa poporul asta care explodeaza cand nu trebuie si este dur si intransigent cand ar trebuii sa fie mai moale?!

  10. Multumesc pentru aceste articole.
    Doamne miluieste, iarta si mantuieste pe admini si pe cei ce colaboreaza cu ei spre luminarea noastra a intunecatilor pacatosi.
    Amin.

  11. @ Magda

    “eu deveniond anormala pentru ei”

    Asta trebuie sa-ti dea siguranta ca esti pe Calea cea buna, si sa-ti aminteasca ce ne-a spus Domnul Hristos (citez din memorie) : “Lumea va va ura pe voi, caci voi nu sunteti din lume.”

    Hristos a inviat !

  12. Bastovoi asta mult a primit de la Domnul, e un destept si jumatate. Cinste Romaniei mari.

  13. Mie imi pare rau de Becali. Poate cineva organieaa o lista cu semnaturi de sustinere .

  14. Parintele Savatie adica… 🙂

  15. @Hrisanti!

    Nici pe Calea cea buna, nu sunt! Daca ar fi asa, as avea alta stare de spirit;

    Sunt ca un pui de cuc agitat si uimit, care mai face CUCU BAU la surate…iar orataniile, simtindu-mi agitatia si negatia, dau din aripi in semn de uschiala, completand in cor si in ton de GA,GA,GAAAA…uneori dand cu ciocul spre mine, alteori aratandu-si pintenii, deseori szgarmand cu gheara pamantul a amenintare si-a rabdare pusa prea mult la incercare – aidoma taurului inainte de a se repezii…intelegi ce vreau sa spun, nu? 🙂

    Iar eu fiind/ramanand CUC, indiferent de CLASA/GREUTATEA/SEXUL neamului pasaresc… ca or fi gaini (simple ori cu gatul golas), rate, gaste, cocosi, ori bibilici…pana la pasari ”rare” de genul paunilor carora nu trebuie sa le atingi o pana, cand m-aud…le stric linistea ograzii punandu-le mintea in stare de alarma sau ”la treaba”;

    -iar prin asta fiind perceput ca element perturbator, deranjand apropierea de ograda a dihorilor sau a vulpilor care-s preferati pentru ca impresioneaza, capteaza atentia prin calibru, prin alta ”rasa” si abordare de alt GEN – chiar daca folosesc stilul SMULS (de capete, gaturi, picioare…pana la salarizare)- atata timp cat sunt impresionabile vor fi motiv de adrenalina pentru pasarimea domesticita, vor prefera asa-ceva, iar nu altfel!

  16. @ Magda

    “Nici pe Calea cea buna, nu sunt! Daca ar fi asa, as avea alta stare de spirit;
    Sunt ca un pui de cuc agitat si uimit”

    “Când afli pace neschimbată în calea ta, teme-te, pentru că eşti departe de cărarea pe care păşesc picioarele obosite ale sfinţilor.

    Căci cu cât păşeşti mai sigur pe calea ce duce spre cetatea împărăţiei şi te apropii de cetatea lui Dumnezeu, cu atâta să ai mai mult ca semn tăria necazurilor ce te întâmpină. Și cu cât te apropii şi înaintezi, cu atât se înmulţesc încercările împotriva ta.

    Când simţi deci în sufletul tău încercări mai felurite şi mai mari, să ştii că în acele timpuri sufletul tău a primit cu adevărat în ascuns o altă treaptă mai înaltă şi i s-a adăugat la starea în care se află un har nou.

    (Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. X, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1981, pp. 241-242)

  17. Suprinzator, dar admirabil si pilduitor ce a facut si ce a spus George Becali, azi, in sedinta de judecata pentru dosarul Valiza (al treilea dosar):

    http://www.ziare.com/becali/condamnat/cazul-valiza-curtea-suprema-da-verdictul-live-1237544

    http://www.ziare.com/becali/condamnat/cazul-valiza-gigi-becali-a-incercat-sa-l-salveze-pe-piturca-de-condamnare-1237638

    ora 15.35 – Fostul parlamentar a inceput sa se roage in sala de judecata, dupa cum anunta postul B1TV.

    ora 15.15 – S-a incheiat audierea lui Gigi Becali dupa mai bine de doua ore. Urmeaza pledoaria procurorului de caz.

    ora 15.00 – Gigi Becali a recunoscut falsul in acte de care este acuzat. El spune ca a falsificat documentele pentru a-si recupera banii aflati sub sechestru la DNA: “Am antedatat actele acelea ca imi recuperez banii. Eu am falsificat tot si am zis sa pun doi martori. Piturca a semnat, nici nu s-a uitat la ce semneaza.

    ora 14:44 – Becali glumeste cu judecatoarea: “Doamna judecator, ii vrajiti pe avocati, nu stiu ce le faceti. Cand pleaca de aici se lauda ca i-ati laudat si uita sa ma apere”

    ora 14:40 – Becali este audiat de procuror in aceste momente.

    ora 14:20 – Becali: “Am vorbit cu Toni Dobos. Am promis, nu puteam oferi, sint nebun sa dau banii degeaba? Nu mai stiu ce jucatori, parca Gigel Coman, era fin cu finul meu Radoi. De ce nu e redata discutia cu Toni Dobos, purtata cu 8 ore inainte. I-am aratat ca sa vada banii. Uite, sint aici, dar ii vedeti doar daca bateti. Dediu si Teia Sponte au plecat cu banii, daca ma feream nu vorbeam la telefon. Daca ei pleaca cu banii, nu i-am instruit? Le-am zis sa spuna asa daca vor fi prinsi. E vina mea daca e vreo vina”. (Gsp)

    ora 14:15 – Schimb de replici intre judecatoare si Becali: Stanciu: “Deci ati vrut doar sa pastrati corectitudinea competitiei?” / Becali: “Asa… Doamna, vedeti ca stiti?”

    ora 13:50 Becali: “Constiinta e ca un martor in timpul faptelor. Apoi e judecator. Eu va zic ca sunt fericit. Chiar daca sunt acolo unde sunt” (Gsp)

  18. DA!

    Jos palaria!

    E aproape o ”f(r)aza din Pateric” (vorba lui Dan Puric), ceea ce-a spus Becali:
    “Constiinta e ca un martor in timpul faptelor. Apoi e judecator. Eu va zic ca sunt fericit. Chiar daca sunt acolo unde sunt”

    -iar, din sinceritatea cunoasterii/recunoasterii faptelor, este impacat cu sine, isi asuma vina si isi ”permite” sa mai si glumeasca cu judecatoarea (in stilu-i caracteristic);

    -”fericirea” ii vine din sinceritate, din asumarea ”bataii” pe care o considera ca o merita, iar prin smerirea (de buna-voie) Dumnezeu ii ajuta si-l arata intr-o lumina favorabila pentru el, fiindca – asa cum e! machedon spertar – arata ca este mai puternic si de-asupra celorlalti: si deasupra celor care l-au acuzat, si deasupra celor care-l condamna 🙂 prietenii, stiu de ce!
    Mai ales ca, in zilele noastre, tocmai cei cu functii si mariri, RIDCA PIATRA (uneori bolovanul) sa-l arunce spre impricinat DAR, din pacate n-are Cin’sa le (mai) scrie pe nisip propriile pacate (similare – multe), in care au cazut si ei si care, sunt mai grozave decat ale celor asupra carora, emit judecati!

  19. “ … sa va feriti de omul clevetitor …”

    Este foarte adevarat ce spune, dar este imposibil de pus in practica. Ar insemna ca toata lumea sa se fereasca de toata lumea.

    Toti, aproape fara exceptie, vorbesc la telefon sau pe internet in permanenta. Indiferent unde am fi, acasa, la servici, in metrou, in magazin, in autobuz, in taxi, pe strada, in parc … daca te uiti in jurul tau, toata lumea vorbeste in permanenta la telefon.
    Din ceea ce discutam la telefon, maxim 5% sunt cuvinte care au legatura cu ceva important, strict legat de serviciu sau familie. Restul, de 95%, este vorbarie care se imparte intre lauda de sine si barfe (clevetiri).

    Vadeti cat de viclean este satana! Prin intermediul firmelor de telefonie ne da mii de minute de convorbiri si mii de sms si mii de gigabiti de internet, aproape nelimitat. Totul cu doar cativa euro. Doar sa vorbim, sa vorbim si iar sa vorbim.
    Si aproape toata este doar vorbarie goala, proasta si desarta prin care ne osandim singuri.

  20. Sa nu exageram, din conetxt se intelege foarte bine. Nu e vorba de flecareala asta de zi cu zi, care nu e rau intentionata, ci mai degraba vorba desarta si amestecata, ci e vorba de calomnie, de rautate, de ticalosie, de intrigi si santaje.

  21. Pingback: CAND IZVORUL VIETII DEVINE SETE PENTRU CEL IUBIT: "Fiecare lacrima varsata pe pamant curge prin ochii lui Hristos"/ SFANTUL IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA - MANGAIERE SI INTARIRE PENTRU A NU NE LEPADA DE HRISTOS IN PRIMEJDII - Razboi întru Cuvânt
  22. Pingback: PANTOFII MEI (pilda video)/ “Doamne, aminteste-mi sa pretuiesc valoarea lucrurilor mai inainte de a le pierde…”/ DECALOGUL PARINTELUI SAVATIE - Recomandari
  23. Pingback: PARINTELE PAISIE AGHIORITUL: “Este foarte obositor atunci cand nu exista sim­plitate si incredere! In vremea noastra insa, cu cat se raspandeste politetea lumeasca, cu atata se pierde bucuria adevarata si zambetul firesc” -
  24. Pingback: CRESTINII DE AZI – APARATORI AI TIRANILOR si lepadatori sau chiar ucigasi ai celor slabi si ai celor nedreptatiti? CINE II MAI CERCETEAZA SI II MAI APARA PE CEI CAZUTI IN DIZGRATIA CELOR PUTERNICI? - Recomandari
  25. Pingback: Parintele Savatie Bastovoi despre ORGOLIUL LUCIFERIC AL SOCIETATII DE CONSUM si despre PSIHOLOGIA DE PROPAGANDA A EMOTIILOR NEGATIVE: “Singura logica este castrarea discernamantului si cultivarea unei EXALTARI ISTERICE care impinge o generatie intre
  26. Pingback: PARINTELE SAVATIE LA SOPHIA DESPRE SINDROMUL “CESAFAC” [video+transcriere]. “Noi trebuie sa mergem impotriva acestui curent de dezorientare a omului” - Recomandari
  27. Pingback: Sfantul Tihon din Zadonsk despre RAZBOIUL CRESTINILOR IMPOTRIVA FRATILOR LOR: “O, in ce stare de plans a ajuns crestinatatea: sa se chinuiasca si sa se manance unul pe altul! ODINIOARA CRESTINII SE AJUTAU UNUL PE ALTUL, DAR ASTAZI SE ALUNGA SI SE ST
  28. Pingback: Oameni si… demoni travestiti in salvatori: “CRUCIADA” IMPOTRIVA RAULUI (din afara) a “LUPTATORULUI ORTODOX” PANA LA… MACELARIREA FRATILOR: “Cain l-a ucis pe Abel pentru că nu a ucis păcatul DIN PROPRIA INIMĂ. P
  29. Pingback: DE CE STAU OAMENII LA PANDA SI SE VANEAZA UNII PE ALTII?/ Pe toate le avem, dar pe Dumnezeu nu-L dorim/ PUTEREA PIERZATOARE A OSANDIRII/ “Când oamenii trăiesc după voia lor, atunci în ei nu este duhul Domnului, ci duhul cel rău”. MANDRIA
  30. Pingback: TRADAREA LUI IUDA. “Să încercăm, cu sinceritate, să-l găsim pe Iuda în multe din manifestările noastre şi să-l izgonim”. Parintele Ioanichie Balan zugraveste, tulburator, PORTRETUL TRADATORULUI DINTOTDEAUNA | Cuvântul Ortodox
  31. Pingback: "Omul care te lingușește, va fi primul care te va trăda". PS IGNATIE despre REZISTENȚA LA ISPITA LAUDELOR și MANIPULAREA MULȚIMILOR EUFORICE ȘI FLUCTUANTE: "Când oamenii te laudă, când vin cu avalanșa osanalelor, să stai lucid,
  32. Pingback: CUM SA MAI RESPIRAM SI SA REZISTAM PRINTRE MUNTII DE GUNOAIE ALE MINCIUNII SI TICALOSIEI SUFOCANTE? - Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare