Parintele Savatie: SUNTEM ADEVARATI NUMAI CAND PLANGEM/ Sa aparam ortodoxia de… noi. “Nebunul” Anatoli si lepadarea de falsele noastre “ortodoxii” (Recomandari duhovnicesti – II)

18-12-2011 5 minute Sublinieri

Parintele Savatie Bastovoi: Sîntem adevărați doar atunci cînd plîngem

(Fragment din romanul ”Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă”)

Apostolul Pavel a spus că nimeni nu știe ce este în sufletul omului, decît numai Dumnezeu și omul însuși. Dar uneori se întîmplă că nici noi înșine nu mai știm ce e în sufletul nostru. Oamenii au atîtea fețe încît nu îți poți da seama care e cea adevărată. Poate că cea care persistă cel mai mult? Ne supărăm, ne bucurăm, sîntem zgîrciți, iar alteori darnici, uneori prea aspri, alteori ușuratici. Puțini sînt oamenii constanți, fie în rău, fie în bine. Și eu am atîtea fețe și în toate mă regăsesc atît de mult încît nici nu mai știu care mă reprezintă cel mai bine, cu alte cuvinte, cu care dintre toate aceste fețe voi merge la judecată? Iar acest cameleonism nesuferit și pentru mine și pentru cei din jur l-am moștenit de la tatăl meu. Acest amestec de rău și bine este fără îndoială o boală care, atunci cînd nu-L ai pe Dumnezeu, poate motiva cele mai nesăbuite fapte. Cred că cele mai cumplite fapte în istorie n-au fost săvîrșite de oamenii răi cu desăvîrșire, ci de aceia care aveau în sine amestecat răul cu binele. Căci nu-i așa, cine ar urma un om rău cu desăvîrșire? Răul nu e atît de rău dacă nu are în el amestecat și puțin bine.

Odată, cînd am fost la Essex, am avut o discuție cu arhimandritul Zaharia, una din acele discuții care te urmăresc toată viața. Am ajuns să discutăm despre lacrimi pentru că e o boală a începătorilor să discute despre lucrurile înalte, iar lacrimile sînt un rod al înălțimilor. Atunci părintele Zaharia mi-a zis un lucru pe care nu pot să-l uit. Anume că noi, oamenii, sîntem adevărați doar atunci cînd plîngem. Nu mai știu dacă această vorbă îi aparținea sau dacă a auzit-o de la duhovnicul său, părintele Sofronie, cert este că acest înțeles al omului nu-l mai auzisem, deși era atît de evident. Știu că se poate face o întreagă filozofie despre lacrimile false, dar nu despre asta este vorba. Plînsul este la fel de firesc ca și rîsul. Cred că ar trebui să plîngem cel puțin la fel de des precum rîdem. La un moment dat oamenii au început să considere plînsul ceva rușunos, o expresie a slăbiciunii. Dar e la fel de adevărat că și rîsul poate trăda o slăbiciune. Mă gîndesc că Prorocul David, care era un ostaș neînfricat, plîngea de multe ori, mărturisind că pînă și așternutul și-l uda cu lacrimi. Desigur era o altă lume. Astăzi bărbații nu mai poartă războaie, nu mai străbat păduri în căutarea vînatului, nu mai sînt amenințați de animalele sălbatice, de stihii, în schimb nu plîng. Această incapacitate de a plînge pare să fie singura calitate a bărbaților de azi.

Tata plîngea ușor și acesta era un mare paradox. Era un bărbat zdravăn, ursuz și care vorbea tare. Dacă te chema să-ți spună ceva, aveai impresia că vrea să te bată. Chiar și cînd te ruga să-i dai o farfurie din celălalt capăt al mesei părea că te ceartă. Și cu toate acestea plîngea la filmele proletare. Plîngea cînd vedea bătrîni săraci, copii flămînzi și îndeobște cînd vedea vreo nedreptate. Mămica rîdea de el. Acesta era singurul moment cînd mămica îl putea lua peste picior și el nu se supăra. Aici părintele Zaharia avea dreptate să spună că omul e el însuși doar atunci cînd plînge. Nu pot să uit fața dură a tatei cum se schimba atunci cînd plîngea la filme, ștergîndu-și ochii cu mîinile lui late, cu degetele acelea groase pe care nu a purtat niciodată inel. Atunci tata era el însuși și era atît de curat și atît de bun. Restul era viața cu mizeriile ei, cu sărăcia și mîndria ei, cu tot ce e străin și însingurează pe om, ducîndu-l atît de departe de ceea ce ar trebui să fie el cu adevărat.

Sînt oameni care au plînsul în interior. Aceștia sînt cei mai frumoși oameni de pe pămînt. Acest plîns lăuntric nu are în el nimic din tristețea și apăsarea oamenilor neîmpliniți sau loviți de vreo suferință. Acest plîns lăuntric este ca o lumină de dimineață care străbate prin ceață. Aceștia sînt oamenii pe care îi iubești fără să știi de ce și revii la ei pentru că amintirea lor nu te părăsește. Nu este o mai mare bucurie în viață decît aceea de a întîlni un astfel de om. Deși ei pot trece neobservați. Pentru a-i recunoaște trebuie ca și tu să fi plîns măcar odată în viață, să plîngi de-adevăratelea.

Sînt atîtea lacrimi în lume care se varsă necontenit. Lacrimile suferinței curg sub luminile reclamelor, în orașele mari, în băi, în așternuturi, în mașini. Răsună atîtea răcnete de durere, atîtea suspine, dincolo de buletinele de știri, dincolo de talk show-urile televizate, dincolo de vacarmul cluburilor de noapte. Întreaga noastră civilizație cu noile ei tehnologii care se întrec una pe alta este îndreptată să ascundă acest plîns, să ne facă să credem că plînsul nu există. Dar lacrimile se varsă necontinit și o grămadă de oameni își trăiesc adevărata condiție, aflîndu-se în cele mai sincere, cele mai sfîșietoare momente ale vieții lor, în timp ce noi ne cufundăm în nesimțire. Și doar atunci cînd suferința dă buzna în viața noastră, doar atunci perdeaua indiferenței cade de pe fața lumii. Lumea apare așa cum e ea, cu răul și cu binele ei. Iar deasupra ei, abia atunci, se vede Dumnezeu. Lumina iubirii lui Dumnezeu nu poate fi văzută decît prin lacrimi, altfel ea ne-ar orbi.

Să apărăm Ortodoxia? Da. De noi!

Ortodoxia, cu adevărat, nu e apărată de Apologetică, ci de Pateric. Aşa cum, nu din catehismele de şcoală poţi prinde ceva viu din Ortodoxie, ci din vieţile Sfinţilor… Pentru că Ortodoxia este Persoană, nu discurs. Sensul apofatismului specific Răsăritului este de a elibera Persoana, de a o scoate din mormântul văruit în care, nu se poate să n-o îngroape gândirea omenească.

Cel mai adevărat apologet al Ortodoxiei, dintre cei de pe piaţa mediatică, e, pentru mine, Anatolie din filmul Ostrovul. De ce dânsul? De ce nu, mai degrabă, Sf. Nicolae Velimirovici, la care ţin foarte mult? De ce un fochist de mănăstire şi nu un mare predicator şi teolog?

Când tot ce ştii şi ce simţi despre tine e că eşti un criminal bun de atârnat în ştreang care s-a ascuns în mănăstire de braţul Legii, adică un criminal laş, când sinele tău nu te lasă nici să trăieşti, nici să mori, umplându-te neîncetat de o cumplită ură, suportabilă numai datorită transformării în scârbă, CÂND TE URĂŞTI PE TINE ÎNSUŢI CA PE CEL MAI RĂU ŞI MAI DEGRADANT LUCRU CU PUTINŢĂ, înseamnă că Adevărul are loc să-şi plece capul în tine, în inima ta. Vrei, nu vrei, Îl mărturiseşti. Şi când te scarpini în cap…

In rest, şi în film, ca şi în viaţă, o mulţime de ortodoxii…. În film, ortodoxia marca Iov sau marca stareţ de mănăstire… Adică, ortodoxia celui care ştie Scriptura pe de rost, vrea binele obştii, pricepe fineţuri teologice, preţuieşte (de la distanţă) sfinţenia şi a vizitat chiar Locurile sfinte ca intim al episcopului, etc…. E plin Net-ul, pline şi librăriile de ortodoxiile astea…

Anatoli este nebunul a cărui lucrare apostolică este să-i scoată pe vajnicii şi bogaţii (duhovniceşte) săi superiori, din ortodoxiile lor. CĂCI ACOLO S-A PITIT DRACUL CEL MAI MIC ŞI MAI RĂU, pentru care TOŢI CEILALŢI DRACI, CU LUPTELE DUHOVNICEŞTI ÎN CARE ÎI ATRAG PE NEVOITORI, FAC DIVERSIUNE, ca să-i dea aceluia posibilitatea să se furişeze nevăzut, SĂ SE ASCUNDĂ în SINELE CREDINCIOSULUI, să se facă ORTODOXIA LUI. Acesta e dracul pe care îl vânează Anatolie cu vaselina de pe clanţă, cu buşteanul ars la un capăt, cu foarfecele cu care taie cizmele stareţului ori cu căniţa strâmbă de ceai cu care îl fugăreşte pe pereţii chiliei. Pe dracul acesta îl aruncă în apă odată cu plapuma cea moale, pe care privind-o cum se duce, stareţul dă semne de trezire. La Ortodoxie. Şi trezindu-se la Ortodoxie să înceapă să se lepede, prin pocăinţă, de ortodoxia lui.

O ortodoxie a ei are şi fata care vrea să facă avort, cu binecuvântare! În ortodoxia ei se pare că ar fi posibil…. De aceea primeşte predica delicată a unei burţi de cârpă cu mers crăcănat şi a unui pumn ridicat cu mânie. Când fuge din ostrovul lui Anatolie, alungată de nebunul lui Hristos, fata poartă pe chip surâsul şi lacrimile celui eliberat de ortodoxia lui….

Anatolie nu face nimic altceva decât să-i pună pe ceilalţi faţă în faţă cu adevăratul chip al sinelui lor, şi pentru că vorbim de oameni credincioşi, cu expresia religioasă a acestui sine, ortodoxia lor.

Anatolie e singurul sfânt din film pentru că e singurul care se urăşte pe sine. Şi e singurul care se urăşte pe sine, pentru că e singurul care se cunoaşte pe sine. Şi e singurul care se cunoaşte pe sine, pentru că e singurul care L-a primit pe Hristos ca adevăr despre sine. Toţi ceilalţi au o falsă imagine despre sine (cu asta se ocupă dracul cel mai mic şi mai rău!) şi pe acestă imagine e clădită şi ortodoxia lor.


Categorii

Articolele saptamanii, Filme ortodoxe, Marius Iordachioaia, Pagini Ortodoxe, Parintele Savatie, Parintele Zaharia de la Essex, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “Parintele Savatie: SUNTEM ADEVARATI NUMAI CAND PLANGEM/ Sa aparam ortodoxia de… noi. “Nebunul” Anatoli si lepadarea de falsele noastre “ortodoxii” (Recomandari duhovnicesti – II)

  1. Pingback: OSTROV (INSULA) (filmul ortodox integral, subtitrat)
  2. Ar merita multe filme facute dupa Pateric. Ar fi mult mai profunde decit tot Hollywod-ul luat in toata istoria lui.
    Din pacate doar rusii se ocupa mai serios de asa ceva.

  3. Numai cine are curajul sa traiasca adevarata Ortodoxie simte ca si Anatolie “Pacate. Pacate arzatoare. Mi-au ars inima”.(1:22:53)
    Si apoi urmeaza: “In inima imi canta ingerii” (1:24:37)

  4. 1. Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii.
    2. Mai bine este să mergi în casă de plâns, decât să te duci în casă de ospăţ, căci acolo se vede sfârşitul omului şi cine îl vede pune la inimă.
    3. Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună pentru inimă.
    4. Inima celor înţelepţi este în casa cea cu tânguire, iar inima celor nebuni în casa veseliei.
    5. Mai degrabă să auzi certarea unui înţelept, decât să asculţi cântecul celor nebuni;
    6. Că precum este pârâitul spinilor sub căldare, tot aşa este şi râsul celui nebun. Şi aceasta este deşertăciune!…
    7. Căci asuprirea poate să facă nebun pe un înţelept, şi mita strică inima.
    8. Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este un duh răbdător decât un duh semeţ.
    9. Nu te grăbi să te întărâţi întru duhul tău, pentru că mânia sălăşluieşte în sânul celor nebuni.
    10. Nu spune niciodată: “Cum se face că zilele cele de altădată au fost mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi una ca aceasta.
    11. Înţelepciunea este tot atât ţie bună ca şi o moştenire de folos celor ce văd soarele,
    12. Că aşa este ocrotirea înţelepciunii şi a banului; dar folosul ştiinţei este că înţelepciunea ţine cu viaţă pe stăpânul ei.
    13. Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat?
    14. În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare.
    15. Aceste două lucruri le-am văzut eu în zilele nimicniciei mele: este câte un drept, care piere întru dreptatea lui, şi este câte un nelegiuit care trăieşte mereu în răutatea lui.
    16. Nu fii drept peste măsură şi nu te arăta prea înţelept! Pentru ce vrei să te nimiceşti?
    17. Nu fii nelegiuit până la sfârşit şi nu fii nici nebun; de ce să mori înainte de timpul tău?
    18. Este bine să te ţii de una şi de cealaltă să nu te desfaci, că cine se teme de Dumnezeu scapă din toate.
    19. Înţelepciunea dă înţeleptului mai multă putere decât au zece nerozi într-o cetate.
    20. Căci nu este om drept pe pământ care să facă binele şi să nu păcătuiască.
    21. Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva să auzi că sluga ta te grăieşte de rău;
    22. Căci inima ta singură ştie de câte ori şi tu ai defăimat pe alţii.
    23. Toate acestea le-am încercat prin înţelepciune şi am zis: “Vreau să fiu înţelept!” dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
    24. Ceea ce a fost este departe, şi adânc, adânc! Cine poate acum să-i dea de înţeles?
    25. Şi eu m-am silit şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate.
    26. Şi am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ şi mâinile ei sunt cătuşe. Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este prins.
    27. Iată ce am aflat, zice Ecclesiastul, şi încă şi altele ca să pot descoperi înţelesul,
    28. Pe care sufletul meu l-a căutat şi nu l-a aflat. Am găsit însă un om la o mie, dar n-am găsit nici o femeie din toate câte sunt.
    29. Dar iată numai ce am găsit: Dumnezeu a făcut pe om drept, iar oamenii născocesc multe vicleşuguri.

    http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=18&cap=7

  5. “Sa aparam ortodoxia ? Da. De noi insine ” …..cuvintele astea sunt fantastice si ne arata ucigasi ai ortodoxiei. Neaparat sa citeasca aceste cuvinte si cei detin chiar bloguri cu acest nume ” sa aparam ortodoxia”….numai ca niciodata n-au priceput de cine trebuie sa o apere. Caci Adevarul nu are nevoie de aparare, dimpotriva, se apara singur si te apara si pe tine.

  6. Spunea cineva ca “Nu noi aparam dreapta credinta, ci ea ne apara pe noi.”
    Noi o putem numai marturisi incercand sa curatam gradina proprie – sufletele nostre – de buruieni si intradevar sa invatam sa plangem. Eu sunt atat de departe (in spirit) de Anatolie si mai am atat de lucrat la propia-mi gradina…
    Toti suntem la mila Domnului si sunt prea multi lupii din afara si prea multa ura intre frati (nu ma refer aici la admn).

  7. Pingback: DUMNEZEU SI FOTBALUL/ Cersetorii mincinosi = TRAFICANTI DE HRISTOS/ Criza si chemarea la schimbarea vietii/ UNDE ESTE CUNOASTEREA PE CARE AM PIERDUT-O PRIN INFORMATIE?/ "Mi-e rusine ca sint roman"?! (Recomandari duhovnicesti -III)
  8. Pingback: PARINTELE SAVATIE LA SOPHIA despre “desteptaciune”, (i)responsabilitatea cuvintelor, provocarile de pe internet si stricarea dragostei: “SUNTEM IN FAZA DE BUIMACEALA. VOR CA TOTI SA DEVENIM OBRAZNICI SI MANDRI” (video) - Razboi în
  9. Pingback: Invataturile Patriarhului Kirill al Moscovei catre BLOGGERII ORTODOCSI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: Predici si cateheze audio la NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL si la DUMINICA GRIJILOR VIETII: “Sa ne coboram la omul nostru launtric, acolo unde vine Imparatia lui Dumnezeu!” -
  11. Pingback: ”SCOALA DE LASITATE”/ ”Dulcea otrava a pietismului” (Recomandari duhovnicesti I) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: Parintele Savatie Bastovoi (interviu Formula As): E O VREME DE SFARSIT, S-AU RASTURNAT LUCRURILE/ Viata in virtual e o mare MINCIUNA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: PARINTELE SAVATIE BASTOVOI la Libraria Sophia (2013) despre NOBLETEA DUHOVNICEASCA si "Romania ingerilor" (VIDEO integral) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: PANTOFII MEI (pilda video)/ “Doamne, aminteste-mi sa pretuiesc valoarea lucrurilor mai inainte de a le pierde…”/ DECALOGUL PARINTELUI SAVATIE - Recomandari
  15. Pingback: Parintele Savatie Bastovoi despre ORGOLIUL LUCIFERIC AL SOCIETATII DE CONSUM. Si despre o tema importanta: PSIHOLOGIA DE PROPAGANDA A EMOTIILOR NEGATIVE: “singura logică este castrarea discernămîntului și cultivarea unei exaltări isterice care
  16. Pingback: PARINTELE SAVATIE LA SOPHIA DESPRE SINDROMUL “CESAFAC” [video+transcriere]. “Noi trebuie sa mergem impotriva acestui curent de dezorientare a omului” - Recomandari
  17. Pingback: PILDA NUNȚII FIULUI DE ÎMPĂRAT – cuvântul PS MACARIE, Episcopul Europei de Nord: SUNTEM GATA DE NUNTA? NU NE PUTEM JUCA CU FOCUL, CU MÂNTUIREA! “Să nu facem din îndelunga dragoste a lui Dumnezeu prilej de păcat pentru noi!” (AUDI
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare