Parlamentul European: ATENTAT GRAV LA LIBERTATEA DE CONSTIINTA/ Abominabilele “STANDARDE” de EDUCATIE SEXUALA elaborate de OMS pentru Europa: promovarea avortului, masturbarii si homosexualitatii in randul copiilor/ RAZBOIUL IMPOTRIVA BAIETILOR (Stiri familie)

• Cultura Vietii:

Lobby-ul avortist din Parlamentul European atacă libertatea de conștiință

Mai jos vă prezentăm o analiză făcută publică pe 3 octombrie 2013 de către organizația European Dignity Watch despre Draft Report on Sexual and Reproductive Health and Rights, draftul unui raport a cărui aprobare ar putea afecta grav libertatea de conștiință a celor care se opun avortului.

(vezi si: PARLAMENTUL EUROPEAN: ”sanse” mari sa se voteze pentru ”DREPTUL” LA AVORT, EDUCATIE SEXUALA OBLIGATORIE si eliminarea dreptului la OBIECTIA DE CONSTIINTA – n.n.)

Parlamentul European va vota în cursul lunii octombrie un proiect extrem de controversat: Raportul privind sănătatea sexuală şi reproductivă și drepturile aferente acesteia (Report on Sexual and Reproductive Health and Rights – SRHR).

Raportul a fost deja adoptat de Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen în data de 18 septembrie. Raportorul Edite Estrela, membră a Alianței Progresiste a grupului Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, a susținut puternic legalizarea avorturilor în toate statele membre ale Uniunii Europene, fără nicio considerație faţă de drepturile fundamentale la viață și conștiință recunoscute de UE. Într-o declarație dată după votul din Comisie, Zita Gurmai, deputată a Partidului Socialist Maghiar, a afirmat că raportul adoptă

„o poziție clară în favoarea legalizării avortului în toate statele membre UE, iar recomandările făcute pentru ca avorturile să devină legale, accesibile tuturor şi realizate în condiții de siguranță, reprezintă o poziție încurajatoare. Noi, socialiștii, am crezut întotdeauna că, peste tot în Europa, femeile ar trebui să aibă șanse egale și acces la realizarea deplină a alegerii lor, o alegere care să nu fie condiţionată de localizarea geografică sau de statutul social”.

Estrela face aceste recomandări în ciuda încălcării evidente a câtorva norme acceptate la nivel internațional. De exemplu, într-o afirmație radicală ce apare în proiectul de raport, se susţine ideea „că statele membre ar trebui să reglementeze și să monitorizeze utilizarea obiecției pe motiv de conștiință, asigurându-se astfel garantarea serviciului de sănătate a reproducerii ca drept al persoanei” (§11). Pentru a justifica astfel de politici de stat de tip mâna de fier, același paragraf aduce ca argument faptul că: „chiar şi atunci când este legal, avortul este adesea împiedicat sau întârziat de obstacole […] cum ar fi utilizarea pe scară largă a obiecției pe motiv de conștiință”. Iar, în secțiunea G, raportul deplânge faptul că „accesul la avort în condiții de siguranță […] deşi legal, este de foarte multe ori indisponibil, datorită abuzului de obiecții pe motiv de conștiință sau interpretării prea restrictive a limitelor existente”.

Sunt aduse chiar date statistice din Ungaria, Irlanda, Italia, Polonia, România și Slovacia – „unde aproape 70% din numărul ginecologilor și 40% din cel al anesteziştilor refuză să efectueze avorturi invocând dreptul la conştiinţă”. „Aceste bariere contrazic în mod evident standardele drepturilor omului”, se arată în raport. Nemulţumirea doamnei Estrela constă în faptul că dreptul garantat la obiecția de conștiință – și, prin urmare, libertatea fundamentală de a nu participa la o practică contrară conștiinței cuiva, în limitele prevăzute de lege – este un obstacol pentru crearea așa-numitului „drept la avort”. Majoritatea celor care au votat fără menajamente în comisie în favoarea raportului ignoră faptul că un astfel de drept nu există nicăieri în dreptul internațional și sunt gata să sacrifice drepturi recunoscute pe plan internațional, cum ar fi dreptul la obiecția de conștiință.

Proiectul de raport, care va fi supus votului săptămâna viitoare, în plenul Parlamentului European, amestecă așa-numitul „drept la avort” cu faptele. Iar apoi merge mai departe, făcând apel la statele membre ale UE

„să asigure, în mod obligatoriu pentru toţi copiii şi tinerii, atât în şcoală cât şi în afara ei, educație despre sexualitate și relaționare într-un mod corespunzător vârstei și genului” (§15).

Educația sexuală

„trebuie să combată stereotipurile și prejudecățile, să facă lumină asupra discriminării sexuale şi de gen și să ridice barierele structurale din calea egalității de fond”.

Se poate doar specula cu privire la metoda exactă de implementare a acestor obiective care sună nobil, dar sunt eminamente periculoase, însă este evidentă dorinţa politică de a transmite aceste idei radicale copiilor prin intermediul sistemului de învățământ.

Aceasta nu este prima încercare de a impune un astfel de proiect extrem la nivel european. Raportul Estrela ne amintește de disputa ce a avut loc în Consiliul Europei în 2010, atunci când o altă tentativă radicală de a limita libertatea de conștiință a fost introdusă de Christine McCafferty, politician și activist britanic pro-avort. Printr-un raport, care a rămas cunoscut sub numele de Raportul McCafferty, s-a încercat diminuarea drastică a libertăţii medicilor, asistentelor medicale și a personalului spitalelor de a se opune practicilor medicale imorale, cum ar fi avortul sau eutanasia, din motive de conștiință. Inițiativa a fost în cele din urmă respinsă şi chiar a avut loc o răsturnare de situaţie. În loc să fie restrâns, dreptul la obiecția de conștiință a fost recunoscut și consolidat prin adoptarea Rezoluției 1763, prin majoritate de voturi, în Adunarea Parlamentară. Prin această rezoluţie, statele membre sunt invitate să

„garanteze dreptul la obiecția de conștiință în legătură cu participarea la procedura medicală în cauză”.

De asemenea, Aadunarea a declarat că „în marea majoritate a statelor membre ale Consiliului Europei, practica de obiecție de conștiință este reglementată în mod adecvat”. În ciuda acestui consens care există pentru o protecție puternică a dreptului la obiecția de conștiință, proiectul de raport de acum păstreză reminiscențe ale Raportului McCafferty. Este pus la îndoială nu doar dreptul fundamental la obiecția de conștiință, dar se fac chiar recomandări nefondate din punct de vedere legal – cum ar fi promovarea avortului ca „ceva care privește drepturile omului”, făcându-l „legal, sigur și accesibil tuturor” (§10). Promovarea activă a unor astfel de poziții extreme în Parlamentul European de către unii deputați, în ciuda numeroaselor obiecții din partea celorlalte două instituții principale ale UE, Comisia Europeană și Consiliul European – ambele subliniind faptul că UE nu are nicio competență, în temeiul acordurilor sale, să se ocupe de problema avortului – ar trebui să fie un motiv de mare îngrijorare din mai multe motive. În primul rând, atât Estrela cât și majoritatea celor din Comitetul Femeilor din Parlament care au votat în favoarea proiectului de raport au ignorat flagrant tendințele europene, care indică o mai mare protecție a vieții umane începând cu momentul concepției. La nivel de instituții europene, Curtea Europeană de Justiție a fost clară cu privire la dreptul la viață, stabilind în cazul Brüstle vs. Greenpeace că embrionul uman merită protecție juridică încă din primul moment al existenței sale.

În plus, un nou studiu, intitulat „Avortul și Convenția Europeană a Drepturilor Omului”, realizat de Centrul European pentru Lege și Justiție, evidenţiază faptul că drepul la avort nu este cuprins în Convenţie şi nici nu este creat de aceasta. Dimpotrivă, avortul la cerere încalcă Convenția, prejudiciind interesele și drepturile garantate ale cetățenilor, fără nici o justificare corespunzătoare. La nivel de mase, în cadrul Uniunii Europene, există un consens în creştere în rândul cetățenilor privind necesitatea existenţei unei protecţii mai mari a embrionului uman. Un exemplu în acest sens este inițiativa, de un remarcabil succes, a cetăţenilor europeni, intitulată „Unul dintre noi”, care solicită UE să pună capăt finanțării activităților care presupun distrugerea de embrioni umani, ea strângând deja peste 1 milion de semnături.

Din păcate, niciunul dintre aceste lucruri nu par să însemne ceva pentru Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen care a votat în favoarea raportului. Zelul lor ideologic de a călca în picioare alte drepturi și de a impune „dreptul la avort” în restul Europei întruchipează tocmai atitudinea arogantă care amenință libertatea de conștiință – și de aceea trebuie să o respingem cu hotărâre.

Sursă: europeandignitywatch.org – adus în românește de Vremuri vechi și noi

Organizația Mondială a Sănătății promovează în rândul copiilor avortul, masturbarea, contracepția și homosexualitatea

Ghidul OMS pentru predarea educaţiei sexuale, ce promovează avortul, masturbarea şi homosexualitatea în rândul copiilor, i-a scandalizat pe părinţii din Spania

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a dat publicităţii documentul care stabileşte standardele pentru predarea educaţiei sexuale în Europa, conform căruia masturbarea, contracepţia, avortul şi homosexualitatea trebuie promovate în rândul copiilor de grădiniţă, de şcoală şi de liceu. În document se spune că „este necesară o abordare holistică bazată pe înţelegerea sexualităţii ca pe o arie de dezvoltare a potenţialului uman, ce îi va ajuta pe copii şi pe tineri să-şi dezvolte competenţe esenţiale care să le permită să-şi autodetermine sexualitatea”.

„Standardele pentru Educaţia Sexuală în Europa”, ce servesc ca ghid pentru această materie, predată încă din grădiniţă, au fost scrise de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii Regiunea Europa şi Centrul Federal pentru Educaţia pentru Sănătate din Germania, în anul 2010, dar documentul a fost trimis către ministerele sănătăţii din UE abia de câteva luni. Îl puteți citi în limba engleză aici. Conferinţa Episcopală din Spania a emis un comunicat în care numeşte aceste standarde „deplorabile”.

„Ceea ce este uimitor este că în acest document nu apare nici un criteriu moral”, spune Mons. Jose Antonio Martinez, secretarul Conferinţei Episcopale. „Nu există bine şi rău, nu există ceva despre care să se spună că este bun sau rău pentru copil sau pentru vreo persoană.”

„Problema a ceea ce este bine sau rău nu este adusă niciodată în discuţie şi este imposibil să nu vorbeşti de asta în aceste chestiuni. Chiar şi atunci când se vorbeşte de relaţiile sexuale cu o persoană care are mai puţin de 15 ani, ceea ce reprezintă o infracţiune în numeroase ţări, pare să nu conteze în acest document”, a mai spus episcopul.

Cetăţenii spanioli şi-au exprimat indignarea într-o petiţie trimisă d-nei Zsuzsanna Jakab, directorul OMS pentru Regiunea Europa, publicată pe site-ul HazteOir.org. În petiţie se spune:

„ghidul dvs. pentru educaţia sexuală, destinat copiilor din Europa, este inspirat din principiile şi aşa-zisele valori ale ideologiei de gen, care nu sunt compatibile cu o educaţie făcută în spiritul dragostei, responsabilităţii, grijii de sine însuşi şi respectului pentru ceilalţi; ele sunt lucrurile pe care ne dorim să le transmitem copiilor noştri.”

Până acum 43.000 spanioli au semnat petiţia.

Ce spun „Standardele pentru Educaţia Sexuală în Europa”:

– Pentru copiii mai mici de 4 ani:

• Informarea copilului despre „bucuria şi plăcerea pe care o simte când îşi atinge propriul corp şi despre masturbarea la vârste mici”
• Să le spunem copiilor despre „dreptul de a-şi explora identitatea de gen”
• „să acceptăm că există mai multe moduri prin care poţi ajunge copilul unei familii”
• „să ştim că există diverse tipuri de relaţii”;

– Pentru copiii între 6 şi 9 ani:

• Copilul trebuie să fie informaţi despre „opţiunile pe care le are în ceea ce priveşte momentul în care devine părinte, sarcina, infertilitatea, adopţia, idei de bază despre contracepţie (faptul că este posibil să planifici şi să decizi asupra familiei tale)”
• „diferite metode de contracepţie”
• Să primească informaţii despre „bucuria şi plăcerea pe care le poate simţi atunci când îşi ating propriul corp (masturbarea⁄autostimularea)
• Să înveţe despre „drepturile sexuale ale copiilor”;

– Pentru copiii între 9 şi 12 ani:

• Copiii trebuie „să înţeleagă şi să accepte schimbările şi diferenţele  dintre corpurile lor (mărimea şi forma penisului, a sânilor şi a vulvei pot varia în mod semnificativ)
• „să înveţe despre: diferitele tipuri de contracepţie, folosirea lor şi mituri despre contracepţie”
• Să dobândească „competenţe în folosirea prezervativelor şi a contraceptivelor  eficient în viitor”
• Să fie informaţi despre „prima experienţă sexuală, orientarea de gen, comportamentul sexual al oamenilor tineri (variabilitatea comportamentului sexual), diferenţa dintre identitatea de gen şi sexul biologic” şi „plăcerea, masturbarea şi orgasmul”
• Să aibă abilitatea „să ia o decizie conştientă pentru a avea sau nu o experienţă sexuală”
• Să accepte, să respecte şi să înţeleagă „diversitatea din sexualitate şi orientarea sexuală”

– Pentru copiii între 12 şi 15 ani:

• Să primească informaţii despre „serviciile de contracepţie”
• Să înveţe despre „sarcină (şi cea a cuplurilor de acelaşi sex)”
• Să capete abilitatea de „a opta conştient pentru un contraceptiv şi de a folosi contraceptivul  efectiv”
• „orientarea sexuală şi orientarea de gen, inclusiv coming out⁄homosexualitate”
• Informare despre drepturile sexuale aşa cum sunt definite de IPPF (International Planned Parenthood Federation) şi de către Organizaţia Mondială pentru Sănătate Sexuală (WAS).

– Pentru copiii mai mari de 15 ani:

• Informare despre „sarcină (şi cea a cuplurilor de acelaşi sex), infertilitate, avort, contracepţie, contracepţia de urgenţă (informaţii mai aprofundate)”
• Să dobândească „o viziune critică asupra normelor culturale⁄religioase diferite referitoare la sarcină, calitatea de părinte etc”
• Să înveţe despre „sexul tranzacţional (prostituţia, sexul pentru mici cadouri, bani sau o masă în oraş), pornografia şi dependenţa sexuală”
• „o schimbare de la sentimente posibil negative, dezgust şi ură faţă de homosexualitate la acceptarea şi celebrarea diferenţelor sexuale”
• „structura familiei şi schimbările ei, căsătoria forţată; homosexualitatea⁄bisexualitatea⁄asexualitatea şi calitatea de părinte singur”
• Să i se spună despre „dreptul la avort”
• „să fie stimulat să-şi ceară drepturile sexuale”.

Conform OMS Regiunea Europa, „acest document intenţionează să contribuie la introducerea sexualităţii holistice” întrucât Europa se confruntă cu „creşterea incidenţei bolilor transmisibile sexual (BTS) şi a HIV, a sarcinilor nedorite la adolescente şi a violenţei sexuale, pentru a enumera doar câteva pericole”. Intenţia declarată a ghidului este de „a îmbunătăţi calitatea vieţii, a sănătăţii şi a creşte bunăstarea”.

În document se afirmă că „abstinenţa nu are nici un efect pozitiv asupra comportamentului sexual sau al sarcinilor la adolescente, în timp ce programele comprehensive [ca acesta] au acest efect” şi pretinde că le oferă „copiilor şi tinerilor informaţii corecte, ştiinţifice şi nepărtinitoare despre toate aspectele sexualităţii”.

Cu toate acestea, un studiu ştiinţific de anul trecut, din SUA, pe un grup de absolvenţi de liceu, a arătat că abstinenţa de la activitatea sexuală până la căsătorie reprezintă cea mai bună metodă pentru a evita sarcinile nedorite la adolescente şi BTS.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

10 octombrie 2013

RAZBOIUL IMPOTRIVA BAIETILOR

Feminizarea baietilor si masculinizarea fetelor este un obiectiv major si imediat al revolutiei sexuale, asa dupa cum triumful sexului feminin asupra celui masculin este un obiectiv major si imediat al feminismului radical. Pentru revolutia sexuala si miscarea feminista barbatii si masculinitatea sunt obstacole in calea demolarii paradigmei binare a societatii, conform careia societatea e cladita pe distinctia biologica si psihologica intre barbati si femei.

Egalitatea intre barbati si femei presupune eradicarea diferentelor naturale intre sexe. Iar procesul de realizare a acestui obiectiv e fortat si incepe inca din copilaria frageda. Experimentele radicale in Suedia indica ce se reliefeaza pe orizont in restul Occidentului.

In unele gradinite suedeze copiilor li se interzice sa foloseasca cuvintele “baiat” si “fata” tocmai pentru a fi crescuti cu notiunea de societate unisex in loc de societatea binara cladita pe sexe diferite. In Franta socialista se fac demersuri similare unde, incepind cu anul scolar 2011, liceenilor li se preda ideologia de gen (“gender ideology”) conform careia sexul masculin ori feminin nu depind de sexul biologic ci de felul in care individul se autodefineste, fie masculin ori feminin.

In Germania progresista, incepind din toamna aceasta certificatele de nastere vor contine trei rubrici de identificare a sexului: masculin, feminin ori “altceva”.

In primavara am scris un comentariu cu titlul “The End of Men/Sfarsitul barbatilor”, de fapt o recenzie a unei carti cu acelasi nume scris de o tinara jurnalista feminista. Ideea principala a cartii era ca femeile in America au atins un nivel de emancipare sociala si progres profesional si educativ care le pune cu un pas inaintea barbatilor. Autoarea celebra acest lucru ca unul bun si util din punct de vedere social: e bine ca barbatii sa fie lasati de caruta.

Sunt insa si alte voci care pronunta un punct de vedere diferit si ingrijorator. Intradevar, in America in general tinerii barbati par a fi in urma tinerelor in privinta realizarilor profesionale, al educatiei si chiar, in anumite domenii, in privinta castigului. Dar lucrul acesta, spun aceste voci, trebuie sa ne ingrijoreze pentru ca este rezultatul unei campanii intentionat adoptate si devizate sa asigure “imblinzirea” baietilor si transformarea lor in ceva contrar naturii masculine. E vorba de razboiul impotriva baietilor.

Cu putine luni in urma Christina Hoff Sommers a publicat The War Against Boys, (“Razboiul impotriva baietilor”) in care atentioneaza asupra efectelor nefaste asupra baietilor americani a politicii pro-feministe si anti-masculine adoptate de guvernul american incepind cu anii 60. In 2000 Sommers a publica o carte cu acelasi titlu si cu acelasi subiect. Cartea a devenit un bestseller si Sommers a decis sa publice o editie noua, inlargita, asupra aceluiasi subiect.  Luna trecuta a acordat un interviu privind cartea si subiectul cartii lui Katherine Jean Lopez de la National Review Online. In loc de a face noi o recenzie a cartii, redam traducerea romana a interviului.

Interviu cu Christina Hoff Sommers

Intrebare: Ce e razboiul impotriva baietilor?

Raspuns: E mai mult un razboi de uzura. Nimeni nu se trezeste dimineata gandindu-se “ce lucru oribil as putea sa le fac baietilor astazi”? Dar baietii si tinerii barbatii au fost neglijati in mod grosolan. Astazi in America femeile obtin 62% din diplomele universitare de 2 ani, 57% din diplomele universitare de 4 ani, 60% din diplomele de masterat, si 52% din diplomele de doctorat. Cind un analist al politicii educationale a privit la trendul actual in educatia universitara a glumit, pe jumatate cu dezgust, ca “ultimul barbat va absolvi universitatea in 2068”. In trecut a existat un efort imens si mult celebrat pentru a consolida pozitia fetelor in domenii unde stagnau in urma baietilor.

Legile anti-discriminare din anii 60 au fost folosite sa inchida decalajul intre baieti si fete in sport. La mijlocul anilor 90 congresul a adoptat Legea Echitatii Sexuale (Gender Equity Act), identificind fetele ca fiind un segment de populatie dezavantajat, la acelasi nivel cu alte minoritatii discriminate. Sute de milioane de dolari au fost cheltuiti sa imbunatateasca performanta fetelor in sport, la matematica ori stiinte. Astazi, insa, baietii sunt cei care au nevoie de ajutor. Dar pina acuma Congresul si Ministerul Educatiei au privit in directia opusa.

Intrebare: Subiectul acesta a fost un subiect de al dtra de o vreme. Lucrurile s-au imbunatatit ori s-au facut mai rele?

Raspuns: Casa de editura care mi-a publicat cartea m-a rugat sa amplific editia 2000 a cartii The War Against Boys (“Razboiul impotriva baietilor”) tocmai pentru ca situatia precara a baietilor se inrautateste. Un studiu recent al Biroului National de Cercetari Economice (National Bureau of Economic Research) documenteza un trend remarcabil la elevii care invata bine: in anii 1980 aproape un numar egal de baieti si fete de liceu cu note bune spuneau ca intentioneaza sa faca studii post-universitare.

In prima decada a noului secol 27% dintre fete au afirmat asta in comparatie cu doar 16% dintre baieti. Dar ceea ce ingrijoreaza si mai mult este declinul perspectivelor sociale si educationale a tinerilor barbati albi, latino si de culoare. Un studiu din 2011 a lui Brooking Institution descrie cum milioane de tineri barbati putin educati au fost pur si simplu decuplati de motorul progresului economic. In masura in care Statele Unite se indreapta spre o economie bazata pe cunostinte (“knowledge based”), realizarile scolare au devenit fundamentul unei vieti de succes profesional. Tinerele femei se adapteaza. Tinerii barbati nu.

Intrebare: De ce e mai greu sa educi baietii decit fetele? Ce facem gresit?

Raspuns: Haide sa-i spunem pe nume: baietii sunt diferiti de fete. In grup, baietii sunt zgomotosi, galagiosi, si dificil de stapinit. Multi dintre ei sunt dezorganizati si fara rabdare. Tendinta lor este sa le placa actiunea, riscul si competitia. Cind niste cercetatori au intrebat un grup de baieti de ce nu vorbesc mai mult despre problemele personale, cei mai multi dintre ei au raspuns ca asta ar fi un lucru bizar si o pierdere de timp. Clasele din scolile zilelor noastre sunt focalizate pe sentimente, derid riscul, interzic competitia intre elevi, si sunt sedentare. Inca din gradinita baietii deja sunt pedepsiti pentru ca se comporta ca baietii. Jocul caracteristic baietilor este dur (“rough-and-tumble play”)

Nu exista nicio societate cunoscuta cercetatorilor unde baietii nu se comporta asa (unele fete fac la fel dar in numar mult mai mic). In multe scoli, jocurile dure ori de trinta ale baietilor nu mai sunt tolerate. Chiar adulti cu intentii bune, dar intoleranti, insista ca jocurile de-a razboiul sa fie inlocuite cu jocurile de pace. Jocurile de acest tip sunt inlocuite cu “cercurile de prieteni” in care nimeni nu pierde. Baieti inca de la varsta de 5 sau 6 ani sunt pedepsiti daca se joaca jocuri de tipul politistii si banditii. Scolile noastre s-au transformat in medii ostile pentru majoritatea baietilor.

Intrebare: Care este solutia pentru decalajul intre baieti si fete, si de ce scolile noastre nu se occupa de asta?

Raspuns: In primul rind, putem urma exemplul britanicilor, al canadienilor si al australienilor. Ei au atacat direct problema stagnarii masculine. Ei experimenteaza cu programe care-i ajuta pe baieti sa fie mai organizati, mai focalizati si mai implicati. Aceste programe includ teme de casa modelate pe natura baietilor (literatura stiintifico-fantastica, literatura fantezista, sport, spionaj, batalii); pauze mai lungi intre clase (in timpul carora baietilor li se permite sa se implice in jocuri mai dure pentru a se degaja de rutina din clasa); campanii care incurajaza alfabetizarea; clase doar pentru baieti; si mai multi invatatori barbati (si invatatoare interesate in a educa baietii cu probleme la invatatura). Cu citiva ani in urma, guvernul australian a lansat o campanie numita “Succes pentru baieti”. Programul acesta a acordat fonduri nerambursabile la 1.600 de scoli pentru a incorpora in curicula scolara programe speciale pentru baieti.

Un program de genul “Succes pentru baieti” ar avea o opozitie feroce in Congresul american. Legiuitorii ar primi o avalanse de faxuri, mesaje electronice, petitii si telefoane din partea unor grupuri feministe care i-ar acuza ca promoveaza o politica de retrogradare a femeilor si a fetelor. In Statele Unite exista o retea de grupuri feministe care lucreaza continuu pentru a proteja si promova ceea ce ele percep ca fiind interesele femeilor. Din nefericire nu exista o retea similara pentru baieti – ei sunt lasati de unii singuri.

Intrebare: Care sunt implicatiile politice ale situatiei dezavantajoase a baietilor?

Raspuns: In contextul crizei baietilor, atit liberalii cit si conservatorii ar fi bine sa-si reconsidere unele din prezumtiile privind sursa principala a problemelor natiunii. Liberalii depling constant “feminizarea saraciei” si insista ca guvernul sa adopte politici mai generoase pentru a ajuta milioanele de mame necasatorite. Conservatorii deplora declinul familiei si accentueaza necesitatea restaurarii valorilor fundamentale. Dar, asa cum indica tot mai clar noile date, atit saracia femeilor cit si declinul familiei sunt direct conectate cu declinul norocului tinerilor barbati.

AFR va recomanda: Versiunea engleza a interviului poate fi citita aici: http://nationalreview.com/node/358589/print