“Unic din prima secunda”. EDITIA 2019 A MARSULUI PENTRU VIATA (Video, Foto, declaratii, interviuri). Mii de oameni in zeci de localitati au iesit pentru apararea vietii nou-nascutului

• Basilica.ro: 

8.000 de oameni au participat la Marşul pentru Viaţă de la Iaşi

Aproximativ opt mii de oameni au participat sâmbătă, 23 martie, la Marşul pentru Viaţă organizat la Iaşi, informează Adevărul.

Evenimentul a început în jurul prânzului cu o serie de momente artistice puse în scenă de mai multe coruri de tineri şi copii din zona Moldovei, urmată de o sesiune de discursuri, moderator fiind Dan Negru.

Printre cei care s-au adresat publicului s-au numărat Ryan Day, senior policy officer în cadrul Alliance Defending Freedom Internaţional, cu sediul în Londra, şi Paul Ginox, co-preşedintele Asociaţiei Choisir la Vie, organizatoarea aceluiaşi evenimentul în Paris.

După prezentarea discursurilor, cei aproximativ 8.000 de oameni care s-au adunat în Piaţa Unirii din Iaşi au plecat într-un marş pe traseul Piaţa Unirii, strada Gavriil Musicescu, Bulevardul Independenţei, Strada I.C. Brătianu, Bulevardul Ştefan cel Mare şi înapoi în Piaţa Unirii.

„Aici ne-a adus sărbătoarea vieţii, cu numele copiilor nenăscuţi, pentru că în România se fac foarte multe avorturi şi vrem să fim o voce pentru aceşti copii şi să sprijinim femeile însărcinate aflate în criză. Cred că oamenii au reacţionat pozitiv la iniţiativa noastră pentru că este un motiv de bucurie, o sărbătoare. Avem multe baloane, mesajele de pe pancarte sunt pozitive, suntem pentru viaţă şi după cum se observă foarte mult tineri s-au alăturat, deci se formează o generaţie care susţine viaţa”, a spus Sorina Hângănescu, referent Pro Vita Iaşi.

Evenimentul a ajuns la cea de-a VIII-a ediţie şi a fost organizat de către Departamentul Pro Vita din cadrul Sectorului de misiune al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Marşul pentru viaţă a avut loc în acelaşi timp în peste 600 oraşe din ţară şi din Republica Moldova.

MPV 2019: Mii de bucureşteni au apărat viața copiilor nenăscuți. Ce a spus mama care a purtat trei sarcini în scaun rulant

Mii de bucureşteni au participat sâmbătă la Marșul pentru viață 2019, organizat cu scopul de a apăra dreptul la viață al copiilor nenăscuți, dar şi pentru a susţine femeile aflate în criză de sarcină. Printre invitaţii care au susţinut discursuri la acest eveniment s-a aflat şi o mamă care a purtat trei sarcini, deşi este imobilizată într-un scaun rulant.

Marșul pentru viață 2019, organizat anul acesta sub genericul „Unic din prima secundă”, a avut loc în peste 600 de localități din România și Republica Moldova.

În București, evenimentul a fost organizat de Asociația „Studenţi pentru viaţă”, iar traseul pe care l-au urmat susţinătorii pro-viaţă a fost Parcul Unirii – Parcul Tineretului.

În Parcul Tineretului, mai mulţi invitaţi special la acest eveniment au susţinut discursuri şi au cântat în cadrul Concertului „Live for Life 2019” care a fost prezentat de Ioana Picoș.

Prima persoană care a fost invitată să urce pe scena amenajată în Parcul Tineretului a fost Eliza-Maria Cloţea, Preşedinta Asociaţiei „Studenţi pentru viaţă”.

Tânăra, care este studentă în anul V la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, le-a încurajat pe femeile în criză de sarcină şi le-a transmis că evenimentul de astăzi înseamnă că „suntem alături de tine şi copilul tău” prin „miile de glasuri recunoscătoare pentru darul vieţii”.

Eliza-Maria Cloţea şi-a exprimat recunoştinţa faţă de Dumnezeu şi părinţii ei pentru că i-au dat viaţă şi a subliniat, mai ales în calitate de viitor medic, faptul că bătăile inimii care apar de la aproximativ 16 zile de la concepţie reprezintă „cel mai liniştitor semnal că acolo este viaţă”, iar la 8 săptămâni „este format tot corpul copilului”.

La finalul discursului, Preşedinta Asociaţiei „Studenţi pentru viaţă” a făcut un apel la societate pentru oferirea de sprijin în direcţia înfiinţării de noi centre care să vină în ajutorul femeilor aflate în criză de sarcină.

Alexandra Nadane, Preşedinta Asociaţiei „România pentru viaţă” şi Directorul Executiv al Centrului de consiliere și sprijin „Sfânta Alexandra Împărăteasa”, a explicat încă de la început că prezenţa la acest eveniment denotă că „suntem aici din respect pentru viaţă”.

Ea a atras atenţia că „în spatele fiecărui avort este o lipsă de sprijin” şi a îndemnat ca fiecare dintre noi „să facă ceva pentru femeile aflate în criză de sarcină”, întrucât „nu este vina unui copil pentru criza de sarcină generată de un adult”.

„Să fiţi pro viaţă şi omul potrivit atunci când o femeie în criză de sarcină are nevoie de ajutor. Aşa se pot salva multe vieţi”, a insistat Alexandra Nadane.

A urmat mesajul europarlamentarului independent Cătălin Ivan care a organizat recent evenimentul „Babies Go to the European Parliament” – „Copiii merg la Parlamentul European”.

„Am ales să mă implic. Nicio temă nu este mai importantă decât tema crizei de sarcină”, întrucât „avem o datorie faţă de generaţiile care vor veni”, a spus Cătălin Ivan.

Un loc aparte în cadrul sesiunii de discursuri l-a ocupat Monica Radu, femeia care a născut şi creşte trei copii, deşi se află imobilizată într-un scaun rulant.

Cu o voce puternică şi convingătoare, Monica Radu le-a spus participanţilor la Marşul pentru viaţă că „orice este posibil: în care le faci pe ale lui Dumnezeu toate celelalte se adaugă”.

Monica Radu a mai subliniat, oferind curaj în mod practic viitoarelor mămici, că „nu e atât de greu să creşti un copil”.

Accidentul în urma căruia a rămas paralizată a avut loc acum 21 de ani, a relatat ea.

Atunci a realizat că ce o defineşte ca om este „capacitatea femeii de a naşte” şi şi-a asumat naşterea propriilor copii, deşi doctorii i-au dat slabe şanse ca sarcinile să ajungă la termen.

„Dacă aveţi inima deschisă vă puteţi da seama că o mămica are lumina harului în jurul ei. Pentru mine, harul acesta continuă să se simtă atunci când copiii mei mă îmbrăţişează”, a spus cu emoţie Monica Radu.

Au mai susţinut discursuri:

• Claudia Ilinca – voluntar al Asociației Down Plus București care a prezentat mesajul Georgetei Bucur, președintele Asociației Down Plus București şi mamă a unui copil cu Sindrom Down;
• Lavinia Stan – trainer, coach, mamă pentru prima dată în studenție, mamă a șase copii;
• Liviu Mihăileanu – președintele Alianței România Fără Orfani. El și soția lui, Mirela Mihăileanu, au adoptat doi copii și s-au dedicat recuperării fizice si emoționale a copiilor instituționalizați;
• Ozana Barabancea – artist, o femeie curajoasă care în criza de sarcină a spus „Da!” vieții fiicei ei;
• Dorin Popa – directorul medical al Clinicii Fiziohealth. Kinetoterapeut; din studenție sprijină copiii cu dizabilități și a spus că aceștia i-au schimbat viața;
• Ivona Boitan – regizor;
• Manuela Hărăbor – actriță, mamă a unui copil cu autism.

În timpul concertului au cântat artiştii Robert Patai, Raluca Blejuşcă, Dumitrița Sinița şi Ioana Picoș.

• StiripentruViata:

COMUNICAT DE PRESĂ. Marșul pentru viață 2019 „Unic din prima secundă”: Unicitatea fiecărui om și bucuria vieții vor învinge!

Studentipentruviata.ro, 23 martie 2019 – Sâmbătă 23 martie, a avut loc în România și Republica Moldova Marșul pentru viață 2019 „Unic din prima secundă”. Marșul reprezintă punctul culminat al evenimentelor pro-viață din Luna pentru viață 2019, 1-31 martie, care se desfășoară în peste 600 de orașe și sate din România și din Republica Moldova.

Ce putem face în fața a 1 miliard de avorturi înregistrate în ultimul secol? În fața a 42 de milioane de avorturi care au avut loc în lume în 2018? Sau în fața a peste 23 de milioane de avorturi consemnate în România, din 1958 până în prezent? Să exprimăm adevărul despre viața copilului care urmează să vină pe lume și să sprijinim femeile aflate în criză de sarcină.

Marșul pentru viață din acest an a arătat că atitudinea pro-viață câștigă inimile a sute de mii de români. De la an la an, tot mai mulți oameni înțeleg că solidaritatea salvează vieți, că sprijinul pentru femeile în criză de sarcină este ceva firesc și vital pentru o societate care respectă viața.

„Astăzi, viața câștigă în 600 de orașe din România și din Republica Moldova. Datorită dumneavoastră, suntem azi mii de brațe care se întind spre femeile aflate în criză de sarcină, arătându-le că suntem alături de ele. Datorită dumneavoastră, suntem mii de inimi care bat alături de copiii nenăscuți, purtând în ele dorința de a-i proteja. Datorită dumneavoastră, suntem mii de glasuri care spunem DA, sunt recunoscător pentru darul vieții!” a afirmat Eliza Maria Cloțea, președintă a Asociației Studenți pentru Viață și studentă în anul al V-lea la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, din București.

Adevărul că fiecare om este unic din momentul concepției și bucuria femeilor care depășesc cu bine o criză de sarcină sunt argumentele care spun că atitudinea și faptele pro-viață sunt viitorul societății.
În București, Marșul a fost organizat de asociația Studenți pentru viață cu sprijinul asociației România pentru viață.

După Marș a avut lor concertul Live for Life și, pe scenă, au rostit discursuri-mărturii persoane publice, persoane care au traversat crize de sarcină, susținători ai valorilor pro-viață. Au cântat Robert Patai, Ioana Picoș, Raluca Blejușcă și Dumitrița Sinița. Au susținut discursuri Eliza-Maria Cloțea, președinta Asociației Studenți pentru viață din București, Alexandra Nadane, președinta asociației România pentru viață, europarlamentarul independent Cătălin Ivan, Monica Radu, o mamă care își crește din scaunul rulant cei trei copii, Claudia Ilinca, voluntar la Asociația Down Plus București, a citit mesajul Georgetei Bucur, președinta asociației, trainerul pro-viață Lavinia Stan, mamă a șase copii, solista Ozana Barabancea, Dorin Popa, kinetoterapeut care lucrează cu copiii cu dizabilități, regizoarea IvonaBoitan și actrița Manuela Hărăbor.

Printre propunerile organizatorilor, se numără:
• înființarea de centre de sprijin pentru femeia în criză de sarcină (în SUA, acestea sunt de peste trei ori mai numeroase decât clinicile de avort, în timp ce în România nu avem decât în jur de 10);
• acordarea, începând din a patra lună de sarcină, a unei indemnizații universale pentru femeia însărcinată;
• instituirea unei proceduri de adopție care să înceapă din timpul sarcinii, după modelul american și cel britanic.

Eliza-Maria Cloțea, la Marșul pentru viață 2019 de la București: „Viața câștigă astăzi în 600 de localități din România și Republica Moldova!”

Cuvântul Elizei-Maria Cloțea, președinta Asociației Studenți pentru viață, la Marșul pentru viață 2019 – „Unic din prima secundă” organizat pe 23 martie 2019 la București.

„Dragii mei, felicitări!

Felicitări! Sunteți minunați și sunteți aici! Viața câștigă astăzi în 600 de localități din România și Republica Moldova! Mă uit la voi şi sentimentul pe care îl am în suflet este de recunoștință. Sunteţi minunaţi!

Datorită dumneavoastră, suntem astăzi mii de braţe care se întind spre femeile care sunt în criză de sarcină. Și le spunem: „Da, suntem alături tine şi de copilul tău şi totul va fi bine!”

Datorită dumneavoastră, suntem astăzi sute de mii de inimi care bat pentru copiii nenăscuți şi-i protejăm.

Datorită dumneavoastră, suntem mii de glasuri, care spunem: „Da, suntem recunoscători pentru darul vieţii! Suntem recunoscători, pentru că părinţii ne-au dat viaţă. Şi, DA, sunt alături de femeile în criză de sarcină!”

Pe lângă sentimentul de recunoștință față de Dumnezeu și față de părinții mei, astăzi spun DA vieţii, pentru că sunt studentă la Medicină. Știința este alături de noi în fiecare clipă, când îi protejăm pe cei mai mici, pe copiii nenăscuţi. Oare nu este cel mai frumos sunet pe care îl ascultă medicii bătaia de inimă? Nu este acest sunet cel mai liniştitor semnal că acolo este viaţă? Iar acest sunet este de la 16 zile şi continuă să fie până la sfârşitul vieţii noastre. Acest sunet îi spune mămicii: „Da, bebelușul tău este bine, sunt în burtica ta, sunt proteja”. Oare nu este acesta cel mai nobil lucru pe care-l putem face ca şi societate: să-i sprijinim pe cei mai mici şi vulnerabili?

O să vă mai spun ce ştim noi, medicii. Că la 8 săptămâni tot corpul bebeluşului este format şi că organele sale sunt foarte mici, dar cui nu-i plac lucrurile mici și gingașe? Mai mult, la 12 săptămâni copilul dă din mânuţe și picioruşe și zâmbeşte! Este incredibil, dar și mai incredibil este că noi am fost la fel de mici și cineva ne-a protejat! Şi astăzi, suntem aici pentru viaţă şi pentru a dărui mai departe viaţă.

Oricât de multe lucruri am căuta în lumea aceasta, adevărul și dragostea ne vor salva. Adevărul că fiecare copil nenăscut este un om din prima secundă a concepţiei şi dragostea faţă de mame, să le sprijinim ca să-şi nască pruncii. Adevărul  că, odată cu binele pe care îl facem lor, ne vindecăm și noi de singurătate, de indiferență, de cinism şi ne îndeplinim menirea de om. Sunt foarte multe de făcut, multe, multe!

De aceea, an de an transmitem acest mesaj şi apelăm la noi toţi, la societate, să creăm centre de sprijin pentru femeile însărcinate, să valorizăm toate persoanele implicate în adopţie şi să spunem: „DA, te ascult! Sunt aici lângă tine!”

Nu ştiţi cât de important este acest lucru? Am întâlnit femei în criză de sarcină şi au nevoie de prieteni! E atât de simplu şi de frumos! Este natural! Fiecare dintre noi poate contribui! suntem unici din prima secundă! Trebuie doar să îndrăznim!

Vă mulțumesc din suflet!”

Manuela Hărăbor, Marșul pentru viață 2019: „O femeie care rămâne însărcinată nu este singură; în permanenţă, o are pe Maica Domnului lângă ea”

Cuvântul Manuelei Hărăbor la Marșul pentru viață 2019 – „Unic din prima secundă” de la București, din 23 martie 2019.

Mă uit cu bucurie la voi! Sunteţi atât de tineri şi atât de frumoşi şi aveţi atât de mulţi copii în jur încât îmi dau lacrimile.

Nu o să vă spun povestea mea pentru că o ştiţi. Şi eu am fost în aceeaşi situaţie ca şi Ivona. În anul II de facultate, mi-am permis să rămân însărcinată pentru prima dată în viaţa mea. Evident că au fost presiuni din partea familiei, prietenilor, din partea celor care spuneau că mă iubesc. Nu aveam atât de puternic în mine glasul lui Dumnezeu pe vremea aceea. Dar se pare că am fost atât de protejată, atât de îmbrăţişată de Maica Domnului care mi-a inoculat un singur gând în inimă: copilul meu se va naşte! M-am bătut cu toată lumea, i-am convins. Mulţumesc lui Dumnezeu şi părinţilor mei, m-au făcut un copil încăpăţânat, care a ştiut întotdeauna ce-şi doreşte şi care a luptat pentru ce-şi doreşte până în pânzele albe. Dacă unele lucruri n-au meritat atâta îndârjire din partea mea, iată că în 1989, când am rămas însărcinată, m-am confruntat prima dată pentru un lucru pentru care chiar a meritat să mă lupt cu toată lumea din jurul meu.

Un lucru pe care l-am învăţat târziu, pe care-l ştiţi cu siguranţă, dar mesajul ar fi pentru cei din jurul dumneavoastră care se îndoiesc, care poate n-au aflat și niciodată nu este prea târziu: Dumnezeu e viaţă!

În momentul în care ne lepădăm de viaţă, ne lepădăm de Hristos. Pe mine m-au învăţat nişte oameni înţelepţi că cele trei lucruri importante din viaţa noastră pe care trebuie să le luăm ca literă de lege sunt următoarele: să nu te împotriveşti, să nu te revolţi şi să nu cazi în deznădejde. În momentul în care cunoşti şi iei şi aceste trei lucruri şi le lipeşti de sufletul tău, o să-ţi dai seama că, indiferent de ce vârstă ai, indiferent care sunt condiţiile sociale, o mamă care rămâne însărcinată nu este singură. Ea, în permanenţă, o are pe Maica Domnului lângă ea, îl are Hristos şi îi are pe toţi sfinţii alături de ea. Şi ei, pentru că sunt vii pe pământ şi nu sunt doar undeva în cer şi ne privesc aşa, din depărtare, nu ne privesc doar dintr-o icoană pictată sau desenată, sunt vii lângă noi, ei ne vor trimite oameni care ne vor întinde mâna şi care ne vor ajuta şi care ne vor trece peste greutăţi, peste obstacole. Mie aşa mi s-a întâmplat.

Şi dacă e să dau un sfat, dacă sunt întrebată, spun un lucrul. Astăzi am fost întrebată şi am fost rugată să vin să spun lucrul acesta: nu uitaţi că nu sunteţi singuri pe pământ! Asta este voinţa de care vorbea şi Ivona înainte. Noi, din prima clipă în care ne naştem, nu suntem singuri. Din prima clipă în care se naște un copil, nu suntem singuri, indiferent că avem în jurul nostru un tată sau nu, că avem în jurul nostru părinţi care să ne susţină sau nu, că avem prieteni sau nu, Dumnezeu va face în aşa fel încât, la un moment dat, cineva să se împiedice în faţa noastră şi să ne ia în braţe atunci când ne e greu.

Vă mulțumesc.

Ivona Boitan, Marșul pentru viață 2019: „Nu există zi în care să nu te gândeşti câţi ani ar fi avut acest copil”

Cuvântul regizoarei Ivona Boitan la Marșul pentru viață 2019 – „Unic din prima secundă” de la București, din 23 martie 2019.

Eu am dat la teatru începând cu 1987, când am terminat liceul. Erau şase locuri, la Regie – teatru şi film împreună. Am picat cu glorie vreo patru ani. A venit Revoluţia. În primul an după Revoluţie am intrat şi profesorii noştri s-au gândit că primii doi ani trebuie să fie eliminatorii.

În anul II de facultate, eu am făcut ceva inadmisibil, am rămas gravidă, moment în care absolut –  nu toată lumea, se zice că întotdeauna există excepţii –, dar 90% dintre profesori şi 90% dintre colegii mei cu care lucram şi eram prietenă mi-au spus că e o prostie, că trebuie să fac avort, că nu pot să-mi permit acum să fac un copil.

Nimeni niciodată nu are voie să spună că-ţi permiţi sau nu-ţi permiţi să faci un copil. Nimeni! Nici măcar cei care sunt bine intenţionaţi: părinţii, fraţii, rudele, care se gândesc, poate, la situaţia ta, la faptul că din punct de vedere material nu stai foarte bine. Sau că poate eşti prea tânăr. Şi atâtea şi atâtea consideraţii de toate felurile.

Acum am să vă rog să numărăm puţin voturile când e vorba de un copil. În primul rând, e vorba de o voinţă care a pus copilul în pântecele mamei. Este o voinţă. Mama n-a dorit copilul acela. Din moment ce este în criză de sarcină, din moment ce se gândeşte la un avort, e limpede că ea nu a dorit acel copil. Deci, există o voinţă mai puternică decât voinţa ta care pune copilul acolo. Apoi, este voinţa copilului care, desigur, doreşte să trăiască. Deja, sunt două voinţe. Presupunem că nici tatăl nu doreşte copilul. Presupunem că nici mama nu voieşte copilul. Atunci avem două voturi pentru viaţă şi două voturi împotrivă.

Dar revenim la ceea ce am spus la început. Există o voinţă care este mai puternică decât a mamei, a tatălui şi a copilului. E bine să nu ne punem cu aceea voinţă. Sau, dacă ne punem, să ştim foarte clar că vom avea consecinţe de suferit, de toate felurile.

Se vorbeşte despre boli, dar nu m-aş duce în consecinţa finală a bolilor. M-aş duce la gândul acela pe care o femeie, care a făcut avort, îl are zilnic. Când spun zilnic nu exagerez deloc. Nu există zi în care să nu te gândeşti câţi ani ar fi avut acest copil. Oare s-ar fi însurat? Oare la rândului ar fi făcut alţi copii? Pentru că niciodată nu omori un copil, mori toţi copiii care rezultă din acel copil, practic.

Noi nu ştim să vedem lucrurile în perspectivă. Dar dacă ar veni astăzi cineva să ne spună: „Omoară-ţi copilul de 27 de ani!”, am zice: „Domnule, eşti nebun la cap? Cum să-mi omor eu copilul?” Dar când vine cineva şi-ţi spune: „Dă-l afară!”, stai şi te gândeşti.

Această expresie este o ruşine pentru noi. „Dă-l afară!” Nu poţi să dai afară un copil! Poţi să dai afară un câine, o pisică de pe prispă, dar nu un copil din tine.

Am mai trăit aceeaşi presiune pe care am trăit-o în anul II de facultate. După o serie întreagă de interviuri, încercând să mă angajez la un angajator pe care toţi de aici îl ştiţi şi nu vreau să-l numesc, eram la al şaptelea interviu de angajare. Şi eram în ultima clipă, mă angajau sau nu. Mă pregătisem cu toate lucrurile, din punct de vedere profesional, îmi făcusem un discurs şi mă gândeam cam ce-o să mă întrebe.

Şi întrebarea a fost: „Aveţi de gând să faceţi copil în următorii cinci ani?” Asta a fost întrebarea. Dacă vi se pare normal ca un om pe care nu l-ai văzut în viaţa ta să-ţi pună această întrebare, vă rog să-mi spuneţi şi mie. Eu cred că nu merită să lucrăm pentru companii care-şi permit să ne pună această întrebare.

Vă mulţumesc foarte mult!

Alexandra Nadane, Marșul pentru viață 2019, București: „#pro-viață = #respect #realism #muncă #solidaritate #dragoste #credință”

Cuvântul Alexandrei Nadane, președinta Asociației România pentru viață, la Marșul pentru viață 2019 – „Unic din prima secundă” organizat pe 23 martie 2019 la București.

Dragi susținători ai vieții,

Vă mulțumesc că astăzi ați lăsat deoparte alte preocupări și ați venit să exprimăm împreună că suntem pro-viață.

Iată ce înseamnă pentru mine a fi pro-viață și ce reprezentați pentru mine dumneavoastră și sutele de mii de români care astăzi și în Luna pentru viață au făcut activități pro-viață.

#respect

În primul rând respect. Atitudinea pro-viață înseamnă respect pentru femeile în criză de sarcină, pentru copiii nenăscuți, pentru mamele care își cresc singure copiii, pentru tații care își cresc singuri copiii, pentru persoanele cu dizabilități, pentru toți cei implicați în adopție. Înseamnă respect pentru femeile și bărbații afectați de trauma avortului, pentru persoanele ale căror frați și surori n-au avut șansa să vadă lumina zilei și să se bucure de viață și ei știu să sunt practic supraviețuitori între frații și îi doare acest lucru. Înseamnă respect pentru toți copiii care și-au pierdut viața înainte de a se naște. Adică respect pentru fiecare om, începând din momentul concepției.

#realism

Atitudinea pro-viață înseamnă realism. Suntem deplin conștienți că omul este unic din prima secundă a vieții lui. Suntem deplin conștienți de statisticile care ne dor: în România, din 1958 până în prezent, s-au făcut peste 23.000.00 de avorturi, iar acest număr nu include avorturile realizate în clinicile private după anul 1990, avorturile medicamentoase și avorturile făcute de românii plecați în străinătate. Practic alte Românii nu s-au născut, deși au existat.

Ce înțelegem din aceste numere triste? Când știm că lipsa de sprijin e direct proporțională cu numărul avorturilor și că sunt mai multe avorturi decât oameni în România, înțelegem că idealul ar fi ca fiecareromân să înțeleagă ce este criza de sarcină și să ajute femeile din jurul lui care trec prin criza de sarcină.

#muncă

De aceea a fi pro-viață înseamnă muncă. Multă, multă muncă, și nu o spunem cu mândrie, ci cu mulțumirea că o putem face. Iată câteva numere care ne aduc multă bucurie. În anul 2014, Marșul pentru viață s-a desfășurat în 40 de localități din România. În 2019, oamenii din circa 600 de localități din România și Republica Moldova susțin viața. De la câteva mii de oameni astăzi suntem sute de mii. Sute de mii de oameni care transformă recunoștința că s-au născut în muncă pentru viață. Sute de mii de oameni pe care îi unește cel mai important proiect din această lume, după credința în Dumnezeu: sprijinirea vieții. Un proiect greu pe măsura importanței lui.

În ultimii ani s-au deschis noi centre de sprijin pentru femeile în criză de sarcină. Sute de oameni au decis să se implice activ în comunitățile lor, au participat la programe de formare pro-viață și sunt deschizători de drumuri. Astfel, din ce în ce mai mulți oameni înțeleg că în spatele fiecărui avort există multă lipsă de sprijin.

#solidaritate

A fi pro-viață înseamnă a fi solidar cu semenii. În Uniunea Europeană, 96% dintre copiii diagnosticați intrauterin cu posibilitatea de a avea Sindrom Down sunt avortați. Unde sunt adulții solidari în astfel de cazuri? Apoi, când părinții își găsesc puterea să ducă sarcina la bun sfârșit și să-și crească copiii, în loc să primească mai multă susținere din partea celor din jur, a statului și a întregii societăți, sunt adesea ostracizați și izolați. Caută și nu găsesc programe de sprijin și terapie, fonduri și proiecte care să ofere copiilor lor cu nevoi speciale șanse reale să devină ce își doresc și pot. De fapt lipsește solidaritatea. Solidaritatea este soluția la astfel de probleme, nu eliminarea copiilor care primesc acest diagnostic în pântecele mamei. Crearea unui mediu care să prețuiască viețile lor este la fel de importantă precum crearea unui mediu care să faciliteze dezvoltarea unui campion sau a unui savant.

#dragoste

A fi pro-viață înseamnă a nu urî, ci a iubi. Nu este vinovat copilul nenăscut de criza de sarcină generată de adulți. Nu putem să aruncăm responsabilitatea pe umerii femeii pe care o lăsăm singură în criza de sarcină. Să aruncăm responsabilitatea pe umerii bărbatului, care în cele mai multe cazuri presează spre avort sau o părăsește pe mama copilului său, nu este eficient pentru că, cel mai adesea, nu a fost educat să fie responsabil și nu i s-a cerut să fie responsabil. Și, oricât de greu ar părea de împlinit, nu prin ură îi vom ajuta pe doctori să respecte jurământul lui Hipocrate de a proteja viața și a nu lua viața, ci prin dragostea pentru ei. Această dragoste există atunci când primim în noi picurarea dragostei lui Dumnezeu pentru toată făptura.

#credință

Credința înseamnă să te încrezi în cineva din afara ta. Să ai încredere în Dumnezeu, să ai încredere în oameni că vor alege binele. O credință care nu cade atunci când vezi că răul se face, că un copil nevinovat își pierde viața, că un suflet de părinte se sfâșie pe sine încuviințând sfâșierea copilului. Fără credință, mișcarea pro-viață nu ar putea exista.

Fiți pro-viață: respect, realism, muncă, solidaritate, dragoste, credință!

Continuați să sprijiniți! Continuați să vă implicați! Continuați să fiți omul potrivit la locul potrivit când o femeie în criză de sarcină are nevoie de ajutor! Cu florile vieții îngrijite de fiecare dintre noi devenim o comunitate a dragostei, așa cum toți ne dorim!

Vă mulțumesc.

• ActiveNews: UPDATE Mii de români, la București, Timișoara, Tg Jiu, Cluj, Sibiu, Iași și în alte sute de localități, au participat la marșul pentru viață: „Nu stingeți aceste lumini aprinse de Dumnezeu în lume”

ACTUALIZARE 19:45 Sânnicolau Mare s-a înscris și el pe lista celor peste 130 de orașe din România în care oamenii au manifestat pentru viață și pentru conștientizarea gravității avortului. „Marșul pentru Viață” a fost organizat, anul acesta, în premieră în cel mai vestic oraș al țării și se dorește să devină un obicei, o tradiție continuată în fiecare an, în sâmbăta dinainte de sărbătoarea Bunei Vestiri.

„Este pentru prima dată când se organizează acest marș și la Sânnicolau Mare. După cum îi spune și numele, milităm pentru viață și tragem un semnal de alarmă ca opinia publică și societatea românească să conștientizeze că un copil zămislit în pântecele maicii lui este un suflet și trebuie lăsat să trăiască. De aceea suntem împotriva avortului, suntem pentru ca orice copil zămislit în pântecele maicii lui să vadă lumina zilei și de aceea organizăm acest marș și la Sânnicolau Mare, ca să îi conștientizăm pe tineri, pe creștini, pe doctori, ca cei care-și doresc un copil să-l lase să vină pe această lume”, a fost mesajul preotului protopop Marius Podereu, cel care a deschis evenimentul printr-un discurs mobilizator, pro viață.

ACTUALIZARE 19.00 La Târgu Jiu, circa 100 de persoane au mărșăluit prin centrul orașului, până la parcul Coloanei fără Sfârșit a sculptorului Constantin Brâncuși.

ACTUALIZARE 18.00 Câteva sute de persoane au participat, sâmbătă, la Sibiu, la Marșul pentru Viață, aflat la cea de-a IX-a ediție națională, în acest an purtând mesajul „Unic din prima secundă!”. Printre participanți s-au numărat elevi, tineri, artiști, familii cu copii, preoți cu familiile și credincioșii lor, reprezentanți ai cultelor creștine, reprezentanți ai centrelor de consiliere pentru femeile aflate în criză de sarcină, reprezentanți ai unor ONG-urilor locale și naționale, precum și publicul spectator care s-a alăturat spontan.

Punctul de întâlnire a fost Biserica „Înălțarea Domnului” și „Sfântul Ierarh Nicolae” de pe Bulevardul „Mihai Viteazul” din Sibiu, în parcul dinaintea căreia s-au rostit rugăciuni, au fost interpretate cântece cu tematică pro-viață, iar organizatorii au transmis mesaje și au prezentat programul manifestării.

Traseul Marșului pentru Viață din acest an a avut la Sibiu traseul: Bulevardul Mihai Viteazul-Calea Dumbrăvii-Piața Unirii-Bulevardul Nicolae Bălcescu-Piața Mare. În Piața Mare a Sibiului, reprezentanții cultelor și organizațiilor partenere au transmis mesaje, au citit rugăciuni, iar mai apoi au avut loc mai multe momente artistice.

„Suntem bucuroși că și Sibiul se numără printre cele 500 de localități din România și Republica Moldova înscrise la Marșul pentru Viață. Am încercat să dăm viață acestui marș printr-o participare prin care să semnalizăm faptul că viața este cel mai de preț dar pe care ni l-a oferit Dumnezeu. Tema din acest an ne oferă posibilitatea reflecției asupra situației în care se află femeile în criză de sarcină, asupra darului familiei, asupra familiei în general. Prin toate aceste acțiuni am dorit să sensibilizăm opinia publică, iar Sibiul este unul dintre orașe care dau mărturie prin Marșul pentru Viață”, a declarat Ștefan Raicu de la Departamentul de Tineret al Arhiepiscopiei Sibiului pentru pagina Mitropoliei Ardealului.

Pentru organizarea Marșului pentru Viață de la Sibiu și-au dat mâna o multitudine de asociații cetățenești și culte creștine: Asociația Studenților Creștin-Ortodocși Români – filiala Sibiu, Arhiepiscopia Ortodoxă Română Sibiu, Alianța Evanghelică din România (Cultul Baptist, Cultul Penticostal, cultul Creștin după Evanghelie), Organizația Tinerilor din Sibiu (O.T.S.), Asociația Părinți pentru Viitor, Asociația Dia.Logos,, Centrul de consiliere M.A.M.A., în parteneriat cu Centrul de Tineret Seminarium Transsilvanicum, Platforma civică apolitică ÎMPREUNĂ – filiala Sibiu, Biserica Evanghelică C.A. Sibiu, Biserica Reformată Sibiu, Parohia Romano-Catolică Sibiu, Parohia Greco-Catolică Sibiu I, Asociația D.A.R. Sibiu.

ACTUALIZARE 17.00 Peste 1.500 de persoane au participat, sâmbătă, la Cluj-Napoca la „Marșul pentru Viață”, acțiune prin care cei prezenți au susținut că reprezintă vocea copiilor nenăscuți, care sunt cei mai vulnerabili pentru că nu își pot spune părerea, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Participanții la marș s-au adunat, sâmbătă, în Piața Unirii din Cluj-Napoca, având afișe cu mesaje precum „Alege viața”, „Fiecare viață este un dar”, „Unic din prima secundă” sau „Inima mea a început să bată la 16 zile de la concepție”. Unul dintre organizatorii acțiunii a declarat că prin marș s-a dorit să se arate că un copil nenăscut, aflat încă în pântecul mamei, este unic, chiar de la concepție.

„Este un adevăr biologic și medical și vrem să încurajăm România să conștientizeze acest lucru. Dacă începem să prețuim viața, vom începe să ne prețuim mai mult unii pe alții, mai ales pe cei vulnerabili. Iar copilul nenăscut este cel mai vulnerabil dintre toți pentru că nu își poate spune părerea, iar noi suntem vocea sa. Un copil nenăscut are dreptul la viață, iar noi luptăm împotriva avortului”, a spus acesta.

La „Marșul pentru viață” a fost prezent și britanicul Paul Moynan, consilier politic în Parlamentul European, care a afirmat că, din păcate, avortul este permis la cerere în aproape toate țările UE.

„Anul acesta, Irlanda a cedat presiunilor din partea grupurilor de lobby pro avort și doar Malta și Polonia țin sus stindardul țărilor unde este mai dificil să faci avort”, a spus Moynan.

ACTUALIZARE 15:34 Și la Iași, câteva sute de persoane au participat la marșul pentru viață. Dan Negrua fost prezentatorul evenimentului. Marșul urmează traseul Piața Unirii – str. Gavriil Musicescu – bld. Independenței – str. I.C. Brătianu – bld. Ștefan cel Mare și Sfânt – Piața Unirii.

ACTUALIZARE 14:43 Sute de persoane de toate vârstele au participat, sâmbătă, la marșuk împotriva avorturilor pe străzile Timișoarei, ținând în mâini afișe cu mesaje precum „Copiii sunt iubire” sau „Stop vărsării de sânge nevinovat”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

La Timișoara au participat oameni de toate vârstele, care și-au dat întâlnire în Parcul „Carmen Sylva” din apropierea Pieței Bălcescu. De acolo, manifestanții au plecat în marș spre Catedrala Mitropolitană, aflată în centrul Timișoarei, ținând în mâini afișe cu mesaje precum „Copiii sunt iubire”, „Stop vărsării de sânge nevinovat”, „Ia-mă de mână, nu-mi lua viața” sau „Noi alegem viața”.

În fața lăcașului de cult, cei prezenți la marș au ascultat discursurile susținute de mai mulți reprezentanți ai cultelor religioase.

„Noi știm ca și creștini că încă din prima clipă a existenței embrionul din pântecele mamei are din partea lui Dumnezeu și sufletul. Nu există niciodată o clipă din existența omului în care să fie doar trup sau doar masă de celule nediferențiate. Manifestarea de astăzi ne trimite la a ne asuma din punct de vedere creștin ideea de sacralitate a vieții umane și de conștientizare a faptului că suntem persoane unice din pântecele mamei noastre. Pe de altă parte, al doilea pilon pe care se sprijină «Marșul pentru viață» este acela de a susține aceste viitoare mame care se află în situație de criză de sarcină și susținute nu numai din punctul de vedere al consilierii psihologice, duhovnicești, dar și din punct de vedere material. Este de datoria noastră de a crea o masă critică care să se unească într-un efort comun de mai multe confesiuni și să sprijine existența vieții, așa cum Dumnezeu o trimite, unică de la început, din pântecele mamei”, a afirmat preotul Nichifor Tănase, consilier pe învățământ în cadrul Arhiepiscopiei Timișoara.

De asemenea, preotul timișorean a declarat că „pruncuciderea” reprezintă „o crimă cu premeditare” și că viața este un dar de la Dumnezeu.

„Trebuie să conștientizăm și întoarcerea spre pocăință, să conștientizăm că pruncuciderea este o crimă, că acea familie, sau protagoniștii acestei crime premeditate care este pruncuciderea, mamă și tată, săvârșesc un păcat împotriva iubirii lui Dumnezeu, împotriva acestei înfățișări după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Practic, vor stinge lumina din ochii care sunt ochii lor. Nu stingeți aceste lumini aprinse de Dumnezeu în lume, ele vin ca să facă și mai multă lumină. Nu e de datoria noastră să decidem asupra curmării vieții dorite de Dumnezeu”, a afirmat preotul Nichifor Tănase.

Artista Tolia Sireteanu a realizat pe site-ul ei un interviu cu Alexandra Nadane, președinta Asociației „România pentru Viață” (organizator al Marșului pentru Viață București), fondator în 2013 al Asociației „Studenți pentru Viață” și director executiv al Centrului de sprijin și consiliere pentru Părinți și Copii „Sfânta Alexandra Împărăteasa”.

Despre Marșul pentru Viață: descriere, obiective, mesaj, public-țintă

La Marșul pentru Viață 2019 „Unic din prima secundă” îi invităm pe oameni să-și manifeste recunoștința pentru cel mai important dar pe care l-au primit: darul vieții. Îi încurajăm să fie solidari, să nu treacă indiferenți pe lângă problemele cu care se confruntă femeile în criză de sarcină. Ne străduim ca, prin efortul tuturor organizațiilor, instituțiilor și voluntarilor implicați, oamenii să cunoască cât mai bine atât problematica crizei de sarcină, cât și informațiile despre dezvoltarea copilului nenăscut: că viața începe la concepție, că la 16 zile începe să bată inima, iar la 6 săptămâni avem activitate cerebrală – așa a fost viața fiecăruia dintre noi și așa e viața fiecărui om, toate astea înainte de naștere. Pe lângă această informare despre copil, Marșul pentru viață a oferit în ultimii ani femeilor care au trecut prin trauma avortului sau printr-o criză de sarcină un spațiu în care să vorbească despre experiențele lor.

Dacă prima ediție a „Marșului pentru viață” a debutat în 2008 la Timișoara, apoi s-a extins în toată țara, anul 2019 aduce a IX-a ediție națională a acestui eveniment. Cine sunt inimoșii organizatori?

Anul acesta Marșul pentru viață și Luna pentru viață 2019 „Unic din prima secundă” și se desfășoară în peste 600 de localități din România și Republica Moldova. În București organizator este Asociația „Studenți pentru viață”, o echipă de tineri minunați care își dedică o parte din timpul studenției implicării în activități pro-viață. La nivel local sunt sute de oameni, organizații și instituții care pun umărul la organizarea și promovarea acestor evenimente. Suntem foarte bucuroși că de la an la an din ce în ce mai mulți români înțeleg nevoia de a sprijini astfel de activități.

Sloganul „Unic din prima secundă” este tema ediției din acest an a Marșului pentru Viață, în fiecare an existând un alt mesaj coagulant

Să fii pentru viață înseamnă să te preocupe sprijinirea vieții din momentul concepției și până când oamenii pleacă din această lume. În 2014 tema Marșului pentru viață a fost „Adopția, o alegere nobilă”, pentru a transmite societății că fiecare copil adoptat este o binecuvântare, iar părinții adoptivi sunt binecuvântați. În 2015 am ales ca temă „Fiecare viață este un dar”, pentru a valoriza mai mult copiii care se nasc cu Sindrom Down și pentru a transmite că viața lor e la fel de valoroasă ca viața unui campion. În 2016 tema a fost „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”, prilej cu care am transmis nevoia de a sprijini și mama și copilul, nevoia de a fi bine pentru amândoi și faptul că în cele mai multe cazuri nu trebuie să alegem: mama sau copilul. În 2017 tema a fost: „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, prilej cu care am vorbit despre necesitatea deschiderii unor centre care să sprijine femeile în criză de sarcină. În 2018 am mărșăluit din dorința de a construi „O lume pentru viață”, iar Marșul pentru viață 2019 este despre unicitatea fiecărei persoane din prima secundă a vieții, despre faptul că fiecare are un ADN unic și o chemare unică în această lume.
Nevoia de sprijin pentru viață în România e uriașă, prin urmare temele apar în urma experienței concrete de lucru cu femeile în criză de sarcină, a relaționării cu femei care au trecut prin trauma avortului și pe măsură ce înțelegem nevoile reale de implicare.

Din 2016, luna martie a fost declarată „Luna pentru viață”, având în program o mulțime de evenimente pro-viață, dintre care Marșul pentru Viață este poate cel mai vizibil, dar nu singurul.

În perioada 1-31 martie se desfășoară Luna pentru viață 2019 „Unic din prima secundă” în care atât Asociația „Studenți pentru viață”, cât și alte organizații, se implică în realizarea unor activități de sprijin și informare: proiecții de film, ateliere, dezbateri, vizite la maternități și la  centre de plasament, activități cu copiii, de exemplu ateliere de lectură, activități artistice, drumeții în locuri în care pot da altor oameni o mână de ajutor etc. Este un prilej de a valoriza mai mult viața, relațiile dintre oameni și de a-i ajuta în mod concret pe cei de lângă noi.

Istoria Marșului pentru Viață, organizat pentru prima dată la Washington pe 22 ianuarie 1974, reluat în fiecare an în mai multe orașe importante din lume, surprinde prin longevitate și perseverență: în curând va împlini o jumătate de secol! În România, anul viitor marchează abia primul deceniu…

În România lucrurile sunt foarte la început. Abia avem câteva centre de sprijin, iar Marșul pentru viață este la a IX-a ediție. În SUA Marșul pentru viață se organizează de 46 de ani neîntrerupt, iar în acești ani s-au dezvoltat mii de organizații care informează și mii de centre care vin în ajutorul femeilor în criză de sarcină. În 2017, după un training susținut la București de organizația Heartbeat Internațional, care are 2.800 de centre în SUA, s-au deschis câteva centre noi în România, dar mai este foarte mult de lucru.

Se simte nevoia unui sprijin mai consistent din partea statului în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă tinerele însărcinate? Este preocupat statul român de protejarea vieții viitorilor săi cetățeni?

De câțiva ani în comunicatele de presă ale Marșului pentru viață se regăsesc câteva propuneri concrete de sprijin:

înființarea de centre de sprijin pentru femeile însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia, la cerere, de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat în criza de sarcină;

crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia;

valorizarea în societate a tuturor celor implicați în adopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoare la adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau părinților care își încredințează copiii spre adopție când dificultăți majore le afectează capacitatea de a se ocupa corespunzător de creșterea acestora;

legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul.

Scepticii care critică acțiunile pro-viață aduc argumentul că acestea ar afecta dreptul femeii de a alege ce vrea să facă cu propriul corp. Femeia însărcinată poartă însă grijă de corpul unei alte ființe vii, ale cărei interese vitale nu sunt apărate de nimeni. Interferează dreptul femeii de a dispune de propriul corp cu dreptul la viață al fătului?

Îndemnul nostru este ca oamenii să facă tot ce pot să sprijine și mama și copilul, să-i iubească, să-i prețuiască, să-i sprijine pe amândoi. E nefiresc și nesănătos din punct de vedere comunitar și personal să fie așezați mama împotriva copilului și copilul împotriva mamei, când, de fapt, grija și ajutorul nostru trebuie să se îndrepte spre amândoi. Când copilul suferă, suferă și mama, iar când mama suferă, este afectat și copilul. Sunt din ce în ce mai multe dovezi și mărturii că un avort afectează pe termen lung dezvoltarea emoțională a femeii, iar uneori efectele acestei traume se resimt până pe patul de moarte. Trăim într-o societate în care avem libertatea de a acționa public. Putem face mult mai mult pentru a sprijini femeile în criză de sarcină decât să le tratăm cu indiferență și să le obligăm să aleagă între viitorul, cariera, relația lor și copil. Au dreptul și este firesc să fie sprijinite să aibă parte de toate acestea. Femeile au dreptul să nu fie constrânse să renunțe la copilul lor doar pentru că cineva face presiuni asupra lor, cuiva nu-i pasă, familia o dă afară din casă etc. Să depășim poziționarea ideologică și să facem ceva concret pentru a ajuta!

Într-o societate preocupată din ce în ce mai mult de toleranță și acceptare, femeia aflată în criză de sarcină are de îndurat asaltul prejudecăților sociale și familiale de o brutalitate și insistență rar întâlnite. Presiunea, lipsa de susținere a celor din jur (partener, părinți, rude, prieteni, colegi, angajatori ș.a.), constrângerile, șantajul, culpabilizarea și judecățile unilaterale cântăresc, în decizia de a face avort, mai mult decât temerile și lipsa de siguranță personale. Care ar trebui să fie atitudinea familială, socială și medicală referitor la problematica avortului?

Studii realizate de Institutul Eliot din S.U.A. arată că 64% dintre femei se simt presate să întrerupă sarcina, că majoritatea femeilor se simt nesigure sau împinse să facă avort, dar 67% dintre femeile care au făcut întrerupere de sarcină n-au fost întrebate de către cineva dacă sunt într-o situație de abuz și dacă au nevoie de ajutor. Clinicile nu reușesc să detecteze existența coerciției și de cele mai multe ori traumele femeii de dinainte să ajungă la avort și de după ce iese din cabinet rămân necunoscute specialiștilor și publicului larg.

Cu toate acestea, cifrele vorbesc, și o fac la modul cel mai sumbru. Care sunt datele statistice referitoare la numărul întreruperilor de sarcină din România?

S-au făcut peste 23 milioane de avorturi din 1958 până în prezent, iar această cifră nu include avorturile realizate în clinicile private după anul 1990, avorturile medicamentoase și avorturile făcute de românii plecați în străinătate. Este mai mult decât încă o Românie. Cam aceleași numere sunt și în Basarabia. Apropo, România este pe locul 5, iar Republica Moldova pe locul 6 în lume în topul nefericit al numărului de avorturi raportat la populația din acest moment a țării. Și în dreapta, și în stânga Prutului, sunt mai puțini români în viață decât avorturi făcute. Sunt milioane de vieți care n-au apucat să vadă lumina zilei, să se bucure de viață, să devină profesori, medici, cercetători, campioni, mame, tați și să facă ceva frumos pentru ei și pentru cei din jurul lor.

Anual se fac cel puțin 42 de milioane de avorturi, la nivel mondial. Din 1918, când U.R.S.S. a fost primul stat de pe Glob care a legalizat avortul la cerere, în lume s-au făcut mai mult de 1 miliard de avorturi. Acestea sunt estimări minimale, care includ strict datele din statisticile oficiale. Însă, statisticile sunt incomplete pe această temă, în toate țările.

Cum se poate redresa această evoluție îngrijorătoare?

Avortul oprește viețile a milioane de copii și afectează milioane de femei și bărbați. Am cunoscut femei care n-au discutat cu nimeni despre această traumă timp de 15 – 20 de ani, femei care în fiecare an se gândesc câți ani ar fi avut copilul lor, ce ar fi devenit, care ar fi fost realizările ei sau ale lui. Iar această problemă nu afectează doar femeile. Poate vă amintiți cazul domnului Ion Cârstoiu din Aninoasa, care a donat economiile strânse o viață pentru achiziționarea unor incubatoare. Când presa l-a întrebat de ce a făcut acest gest, a spus că în tinerețe i-a cerut unei iubite să facă avort și regretă acest lucru. Fiecare avort are în spate multă lipsă de sprijin. Iar în România lipsa de sprijin e direct proporțională cu numărul avorturilor – cum sunt mai multe avorturi decât oameni în România, înseamnă că idealul ar fi ca fiecare român să înțeleagă ce este criza de sarcină și să ajute femeile din jurul lui care trec prin criza de sarcină.

Ce mesaj ați transmite unei tinere mame aflate în criză de sarcină, pentru a o conștientiza că avortul nu este un deznodământ fericit, pentru a o face să se simtă înțeleasă și sprijinită în lupta ei cu intoleranța lumii din jur și cu propriile temeri și nevoi?

I-aș spune că voi face tot ce ține de mine să o ajut cu absolut orice are nevoie. Că în București există Centrul de consiliere „Sfânta Alexandra Împărăteasa”, care oferă consiliere psihologică gratuită și programe de asistență socială menite să o ajute să ducă sarcina la bun sfârșit în siguranță. Că există oameni atât în București, cât și în multe alte locuri din țară care vor să sprijine. Că presiunile și amenințările vor trece, situația materială se va rezolva, părinții de cele mai multe ori se bucură când li se naște un nepot sau o nepoată și de aceea e important să-și facă curaj să ceară ajutor, să se informeze înainte de toate, pentru că un avort oprește viața unui copil și afectează viața mamei pe termen lung, iar timpul nu poate fi dat înapoi. Să mă caute. Pe Facebook, pe internet sunt datele mele. Și să aibă curaj, pentru că există o luminiță la capătul tunelului. Aceea este cu adevărat salvatoare, pe termen lung.

Doxologia: (Foto) Marșul pentru viață – Iași, 2019

La Iași a avut loc astăzi, 23 martie 2019, Marșul pentru viață cu tema „Unic din prima secundă”.

Marșul s-a desfășurat pe următorul traseu: Colegiul Naţional – Bulevardul Independenţei – Strada I. C. Brătianu – Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt – Piaţa Unirii.

Fotografii de la Marsul pentru Viata de la Cluj (via Maria Corina Negreanu)

Marsul pentru viata – Bucuresti