PATRIARHIA critică introducerea OREI OBLIGATORII de EDUCAȚIE SEXUALĂ: „un atentat asupra inocenței copiilor”/ Campanie macabră pentru… AVORT, sub sloganul PANDEMIA FEMEILOR. Ministerul Sănătății prioritizează AVORTURILE LA CERERE, în actualele condiții!
Basilica.ro:
Patriarhia Română a militat pentru caracterul opţional în școli al orelor de educație pentru viață
Legea nr. 45/3 aprilie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287/6 aprilie 2020, care modifică şi completează Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevede obligativitatea organizării în școli, cel puțin semestrial, a unor programe pentru viață și sănătate, inclusiv educație sexuală pentru copii, deși Patriarhia Română a susținut caracterul opţional în școli al orelor de educație pentru viață, iar programele şcolare corelate acestora să fie elaborate potrivit valorilor morale.
În acest sens, încă din ziua de 13 martie 2020, Patriarhia Română a transmis adrese cu privire la Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, către Președintele României, Primul-ministru și Ministrul Educației și Cercetării, cu argumentele de mai jos.
- Constituția României prevede: „părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine” (art. 29, alin. 6); de asemenea, „libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale” (art. 29, alin. 1); așadar, nu există niciun temei obiectiv pentru ca Statul să impună un model ideologic în educația copiilor, peste acordul și convingerile părinților.
- Totodată, în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se arată: „părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor” (art. 51, alin. 2).
- Conform Legii educației naționale nr. 1/2011, „educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții” (art. 4); așadar, finalitatea nu este conectarea minții elevilor la ideologii invariabil nocive, fapt probat constant în istoria contemporană a umanității
- Potrivit art. 65, alin. 4 și 5 din Legea educației naționale nr. 1/2011, „Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii.” Așadar, Planurile-cadru și programele școlare sunt elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, nu prin lege adoptată de Parlamentul Român
- În planul curriculumului școlar formal, responsabilitățile educaționale nu pot fi atribuite decât personalului didactic, certificat în acest sens.
- Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață. În acest sens, mai multe studii realizate în diferite țări au demonstrat că o astfel de abordare a educației copiilor a avut ca urmare începerea vieții sexuale mai devreme, cu implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire în plan social. Spre exemplu, analiza intitulată Re-examinarea dovezilor: Educația sexuală completăîn școli în Statele Unite ale Americii, realizată în anul 2019, de Institutul pentru Cercetare și Evaluare, din Statele Unite ale Americii, organizație independentă cu peste 25 de ani de experiență în evaluarea programelor de acest tip, arată că programele de educație sexuală în școlile publice nu sunt eficiente, iar unele au dus chiar la creșterea ratei sarcinilor la adolescență, la reducerea vârstei debutului sexual, precum și la comportamente sexuale riscante. Concluzia cercetării este că astfel de programe sunt mai degrabă „de îndoctrinare sexuală” decât „de educație”.
- În unele state ale Uniunii Europene, educația sexuală este organizată în cadrul altor discipline școlare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia, Spania), iar în altele, ca disciplină distinctă, neavând caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia).
- În România, studierea temelor specifice educației pentru viață și sănătate se realizează în cadrul disciplinei școlare obligatorii Consiliere și dezvoltare personală, căreia i se alocă deja o oră/săptămână în Planul-cadru pentru învățământul gimnazial. De asemenea, în sistemul public de învățământ românesc există deja discipline opţionale, ofertate la nivel național, care abordează aspecte privind educația pentru viață: Educație pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul.
- În țara noastră, numeroase și reprezentative asociaţii din societatea civilă şi-au exprimat îngrijorarea faţă de efectele educaţiei sexuale asupra copiilor. Aceste asociaţii şi-au prezentat poziţia în mod public şi au propus soluţii alternative, în care accentul cade pe educația pentru familie. Considerăm că pregătirea pentru viaţa intimă şi de familie trebuie să fie lăsată în primul rând în sarcina familiei care poate aprecia corect şi obiectiv stadiul de dezvoltare psiho-fizic, intelectual şi emoţional al copilului.
- Conștienți fiind de importanța educației tinerilor pentru a răspunde provocărilor societății actuale, considerăm că identitatea și viața persoanei umane nu se epuizează într-o realitate exclusiv biologică sau socio-culturală. Viața are și o dimensiune spirituală, ignorată în societatea contemporană secularizată, care a pierdut sensul sacru al vieții umane. Biserica a acordat dintotdeauna o importanță deosebită creșterii spirituale a omului, care este chemat la viață veșnică în iubirea lui Dumnezeu. De aceea, este relevantă și valorificarea specificului formativ al educației religioase, care contribuie la cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane, la promovarea demnităţii acesteia în familie şi în societate și la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române
***
Cătălin Sturza/ Adevărul:
Pandemia este și a femeilor? Sau dreptul la viață este și al femeilor?
O activistă de la Centrul FILIA scrie un articol pentru „Libertatea” în care spune că „pandemia este și a femeilor pe care statul le obligă să nască împotriva voinței lor”. Și se plânge că „doar 11% din spitalele din România mai fac avorturi la cerere.” Pandemia și ordonanțele militare recente le-ar fi luat femeilor din România „dreptul” de a face „avort la cerere”.
Dragă „Libertatea” și dragi femei de la Centrul FILIA, îmi permit să formulez, în calitate de cititor al acestui articol, câteva întrebări sau să cer câteva precizări.
– Spuneți că „statul le obligă pe femei” să nască împotriva voinței lor. Dar, din câte știam de la orele de biologie din școala generală, nu statul, ci natura impune ca viața să își urmeze cursul, de la concepție la naștere și de la naștere până la moarte. Așadar, nu statul, ci natura face ca oamenii să se nască. Sau credem că Statul este o instanță supranaturală, un fel de Dumnezeu?
– Spuneți apoi că avortul „la cerere” a fost de-prioritizat de ordonanțele militare, și că doar 11% dintre spitalele din România mai fac avorturi „la cerere”. Ceea ce omiteți să arătați este că marea majoritate a serviciilor medicale au fost de-prioritizate de aceste ordonanțe; prioritate au cazurile de COVID-19. Mulți activiști ne cer, zi de zi, să ne supunem autorităților și să facem toți sacrificii pentru a trece prin această pandemie. Și acum ne spuneți că nu trebuie de fapt să ne supunem și că NU trebuie să acceptăm măsurile execpționale impuse de autorități, pentru a apăra sănătatea tuturor?
– Și de când este totuși avortul „la cerere” un serviciu medical obișnuit? Oricine urmărește pe Youtube un filmuleț care prezintă un avort –un exemplu aici – va vedea că acest „act medical” presupune ruperea în bucăți a unui copil viabil, a unei ființe umane depline. Când sarcina este mai avansată, copiii sunt uciși prin introducerea în cap a unui aspirator prin care le este aspirat creierul, apoi pentru a fi scoși din uter le este zdrobit craniul. Un medic se lăuda, nu de mult, că atunci când ucide copii în stadii avansate ale sarcinii, le taie acestor copii corzile vocale, ca să nu mai țipe. Din câte știam eu, datoria medicilor este să salveze și să protejeze viața, nu să o ia. Oare aceasta este medicină?
– Ca să nu mai zic: de când este avortul la cerere un „drept” universal? După știința mea, nici unul dintre tratatele internaționale nu recunoaște „dreptul la avort”. Ci recunoaște doar dreptul la viață, care este cel mai important drept universal pentru orice om.
– În fine, spuneți că apărați, prin aceste poziții, drepturile și interesele femeilor. Dar tot la orele de biologie din gimnaziu am aflat că 50% la sută din copiii care sunt concepuți în lume sunt fetițe / femei. Iar specialiștii în embriologie recunosc, în proprție covârșitoare, că viața începe în momentul concepției – nu există nici un alt moment obiectiv și științific pentru a stabili începutul vieții. Așadar, interesul tuturor femeilor care sunt ucise prin avort cine îl reprezintă, și cine îl protejează? Știați oare și că în țări precum India și China avortul preferențial este orientat împotriva fetițelor? Și că în India lipsesc peste 50 de milioane de fetițe, ucise de părinții lor doar pentru că sunt fetițe? Fetițele sunt victime predilecte ale avortului „la cerere”, în multe țări și culturi ale lumii. În România, peste 22 de milioane de copii au căzut victime avortului „la cerere”, în ultimii 50 de ani – așadar, cel puțin 11 milioane de fetițe au fost măcelărite prin acest „act medical”. Pe ele cine le reprezintă și cine le apără?
Îndrăznesc să formulez, în final, o ipoteză. Am văzut cum 500 de oameni au murit, până în acest moment, din cauza noului coronavirus. Dar ce ar fi dacă, la sfârșitul epidemiei, am putea spune că 500 sau 1000 de copii s-au născut, deoarece părinții lor au ales să le apere și să le salveze viața? Că 500 de fetițe care ar fi fost condamnate la moarte din cauza unei decizii pripite au văzut totuși lumina zilei? Fetițe care vor deveni oameni de știință, profesori și, de ce nu, activiste (cu adevărat) feministe?
P.S.: Pandemia este și a femeilor? Serios? În ce sens este „a lor”? Sau este o „dorință de bine” (transmisă involuntar) pentru români și mai ales pentru femeile din România?
Daniel Gheorghe:
Doresc să atrag atenția asupra unui ordin ministerial transmis către direcțiile de sănătate publică din țară, care încalcă ordonanțele militare în vigoare, prioritizând avorturile la cerere.
În condițiile create de pandemie, acest lucru este inacceptabil, ținând seama de faptul că bolnavii cronici si cei de la unitățile de primiri urgențe sunt mai dificil de tratat.
Prin urmare, ce facem? Cedăm în fața presiunilor unor organizații pro-avort interesate exclusiv de mize obscure, și nicidecum de viețile cetățenilor români care suferă de boli grave ori care ajung în situații limită în spitale? Amânăm operații dificile pentru oamenii cu afecțiuni grave, dar facem avorturi la cerere pentru a da bine în statisticile unora care trăiesc din acest cumplit viciu? Lăsăm bolnavii cronici de pe o zi pe alta, ca să băgăm prin față avorturile?
Și încă ceva pentru cei care nu cunosc istorie: avortul este un act barbar care a fost legalizat pentru întâia oară în lume, fix în numele “progresului”, de doi criminali, Stalin si Hitler.
Legaturi:
4 Commentarii la “PATRIARHIA critică introducerea OREI OBLIGATORII de EDUCAȚIE SEXUALĂ: „un atentat asupra inocenței copiilor”/ Campanie macabră pentru… AVORT, sub sloganul PANDEMIA FEMEILOR. Ministerul Sănătății prioritizează AVORTURILE LA CERERE, în actualele condiții!”