NSA stocheaza milioane de imagini pentru RECUNOASTERE FACIALA/ Serviciul secret german vrea sa SPIONEZE in TIMP REAL retelele sociale/ Aplicatie FACEBOOK ce foloseste DATELE AUDIO din TELEFON/ Dependenta de ECRAN/ Mancarea la… imprimanta si viitorul post-uman

1-06-2014 11 minute Sublinieri

INSELATORIILE FACEBOOK

Recunoastere faciala

Agenţia Naţională de Securitate (NSA) strânge un număr uriaş de imagini din comunicaţiile pe care le interceptează prin intermediul operaţiunilor sale de supraveghere pentru a le folosi în programe sofisticate de recunoaştere facială, relatează New York Times, în ediţia electronică.

Încrederea agenţiei în tehnologia de recunoaştere facială a crescut în mod semnificativ în ultimii patru ani, în timp ce NSA s-a îndreptat către noi software pentru a exploata numeroasele imagini incluse în email-uri, mesaje telefonice, reţele de socializare, videoconferinţe sau alte comunicaţii, potrivit unor documente secrete.

Agenţia interceptează “milioane de imagini pe zi” care se traduc într-un “extraordinar potenţial neexploatat”, potrivit documentelor din 2011 obţinute de fostul consultant Edward Snowden. În timp ce altădată se concentra pe comunicaţii scrise şi verbale, NSA ia acum în considerare imaginile faciale, amprentele sau alte elemente de identificare la fel de importante pentru misiunea sa de urmărire a suspecţilor de terorism şi a altor ţinte ale serviciilor de informaţii, arată documentele.

O prezentare Power Point a NSA din 2011, de exemplu, arată câteva fotografii cu un bărbat neidentificat – uneori cu barbă, alteori ras – în diferite cadre, alături de peste 20 de seturi de informaţii despre el, cum ar fi dacă a fost pe lista intedicţiilor de zbor a Administraţiei pentru Securitatea Transporturilor, statusul paşaportului sau al vizei sale, asociaţi cunoscuţi sau suspectaţi de legături teroriste şi comentarii despre el făcute de informatorii agenţiilor de informaţii americane.

Nu se ştie cu exactitate câte persoane din lume şi câţi americani ar fi fost vizaţi de aceste tehnici. Nici legile federale şi nici cele la nivel de stat nu ofeoră protecţie specifică pentru imaginile faciale. Având în vedere misiunile NSA de informaţii externe, multe dintre aceste imagini ar implica persoane din afara Statelor Unite ale căror date au fost adunate prin conectări la cablurile de transport, noduri de Internet şi transmisiuni prin satelit.

Deoarece agenţia consideră imaginile o formă de conţinut de comunicare, NSA ar trebui să ceară aprobarea unui tribunal pentru imaginile americanilor colectate prin programele sale de supraveghere, la fel ca pentru citirea email-urilor lor sau interceptarea conversaţiilor telefonice, potrivit unei purtătoare de cuvânt a NSA. Comunicaţiile internaţionale în care un american ar putea trimite o imagine cuiva urmărit de agenţie peste graniţă ar putea fi scutite de aceste prevederi.

Apărătorii libertăţilor civile şi alţi critici sunt îngrijoraţi că îmbunătăţirea tehnologiei, folosită de guvern şi industrie, ar putea afecta viaţa privată. “Recunoaşterea facială poate fi foarte invazivă”, a declarat Alessandro Acquisti, cercetător în tehnologia recunoaşterii faciale la Carnegie Mellon University. “Încă sunt limitări tehnice în această privinţă, dar puterea folosirii computerelor creşte, bazele de date cresc, iar algoritmii continuă să se îmbunătăţească”.

Serviciile de Informaţii din Germania (BND) vor să spioneze reţelele sociale ‘în timp real’, fapt ce a generat proteste din partea partidelor de opoziţie, informează sâmbătă EFE. 

Potrivit unor informaţii publicate de ziarul Suddeutsche Zeitung şi difuzate de Agerpres, ideea face parte dintr-un plan de modernizare a BND, consemnat în mai multe documente secrete.

Partidele de opoziţie – Stânga şi Verzii – au cerut ca proiectul să fie imediat stopat.

‘Stânga va face totul pentru a opri nebunia asta’, a declarat vicepreşedintele grupului parlamentar al acestei formaţiuni, Jan Korte.

Reprezentantul Verzilor în Comisia pentru informaţii secrete oficiale, Hans Christian Stroebele, a declarat la rândul său că, înainte de a se gândi la orice fel de program de modernizare, trebuie mai întâi să fie analizată în mod critic toată activitatea BND în afara graniţelor Germaniei.

BND a refuzat să comenteze informaţiile şi a subliniat că, despre activitatea sa, dă socoteală doar guvernului şi organismelor parlamentare specializate.

O noua aplicatie optionala a Facebook care da un acces major retelei sociale la functia audio a microfoanelor din smatrphonuri provoaca ingrijorari cu privire la intimitate. 

Intr-un anunt recent, Facebook a afirmat ca noul serviciu optional ar putea sa inregistreze si sa identifice fisiere audio folosind microfonul telefonului. Facebook ar putea incerca sa identifice muzica ascultata sau show-ul urmarit pe telefon si sa le incorporeze statusul de pe retea al utilizatorului. 

Aplicatia trebuie activata prin tastarea unui simbol. Nu functioneaza automat. 

Facebook a afirmat ca nu sunt stocate sunete, dar a recunoscut ca intentioneaza sa arhiveze datele in cod. “Daca aplicatia gaseste ceva, atunci poti alege sa adaugi cantecul, showul TV sau filmul pe contul tau“, afirma Facebook. 

Compania a anuntat ca upgrade-ul va fi valabil in curand atat pe Android cat si pe iOS din SUA. […] Dr. Ilka Gleibs de la London School of Economics a afirmat ca utilizatorii ar trebui sa fie ingrijorati, caci nu au niciun control asupra datelor si a modului in care sunt folosite acestea. 

Stirea a provocat reactii puternice si pe Twitter. Jurnalistul castigator de Pulitzer Barton Gellman, care a fost foarte activ pe tema Snowden si NSA, a scris ca isi sterge aplicatia Facebook drept raspuns la upgrade.

Sunt utilizator FaceBook. Este cea mai mare reţea socială, cu cea mai mare penetrabilitate în rândul utilizatorilor de internet. Totodată, este şi cel mai bun mediu publicitar. Dar asta o ştiu mai puţini. Şi mai puţini ştiu însă că această „carte cu feţe” nu are o faţă chiar atât de cinstită pe cât pretinde. El tinde spre FACI-BOOK.

Mai întâi, câteva date statistice. FaceBook este cotată drept cea mai mare reţea socială de pe Internet, cu 1,3 miliarde de utilizatori la nivel mondial (la 1 ian. 2014). În România, jumătate dintre cetăţeni folosesc Internetul (aprox 11 milioane în 2012, conform International Telecommunication Union). Trei sferturi dintre aceştia folosesc FaceBook (7,2 milioane, conform facebrands.ro).

Aceste date, dincolo de cifrele impresionante, ne comunică un adevăr mai puţin evident pentru mulţi dintre utilizatori: FaceBook este un excelent mijloc publicitar şi o afacere înfloritoare. Doar cine nu a avut tangenţe, nu ştie exact la ce mă refer şi ce sume se fac din advertising şi publicitate.

De altfel, compania Facebook Inc. a reuşit dublarea cotaţiilor la bursă în mai puţin de un an (din iulie 2013). Cum face FaceBook rost de bani, e o discuţie lungă şi bună de purtat de către specialiştii în finanţe. Cert este că reţeaua aduce bani frumoşi. Nimeni nu bagă milioane de euro sau dolari în servere, infrastructură de reţea şi alte detalii inginereşti doar pentru ca X, Y şi z să-şi poată trimite unul altuia mesaje, poze sau filme. Deşi pretinde că este gratuită şi aşa va rămâne. Poate doar pentru accesarea ei. Mai departe…încep adevăratele probleme. Dintre care unele sunt de-a dreptul înşelătorii, pe care nu le veţi regăsi în luunga „Politică de utilizare a datelor”.

Există două mari categorii de înşelătorii pe FaceBook. Unele pleacă de la utilizatori: conturi, pagini, aplicaţii şi anunţuri false, poze trucate, linkuri către pagini virusate sau ele însele fiind înşelătorii, etc. Nu la acestea mă refer.

Mă voi referi la a doua categorie: înşelătoriile pe care însăşi reţeaua le practică. Să le luăm pe rând.

1. Butonul „Promovează”.

Încă de la logare, ai parte de o lume generoasă: Înscrie-te. Este gratuit şi aşa va fi întotdeauna. Deşi anunţul se referă strict la logarea în reţea, utilizatorul va avea senzaţia că şi utilizarea reţelei este gratuită. Doar în parte. Adică doar postarea e gratuită. Cine poate vedea însă postarea…e o întreagă inginerie, de care nu mulţi ştiu, deşi e vizibilă. E ca la reclamele unde ţi se oferă bonusuri şi avantaje cu scris mare, dar ai şi un scris miiiic şi îngrămădit cu condiţiile în care beneficiezi de acele oferte. pe acelea puţini le observă.

La fel face şi FaceBook, bazându-se pe spiritul redus de observaţie sau de înţelegere al funcţionării mecanismului complicat din spatele reţelei. Dacă vă uitaţi cu atenţie, sub fiecare post există butonul „Promovează”. Ce anume? Propria postare. Cum adică? Nu e gratuit? Ei bine…NU!

Deşi poţi alege cărui target de audienţă se adresează postarea ta, asta nu înseamnă că TOŢI din acest target o vor vedea. Asta este şi şmecheria reţelei. Ea trimite postarea ta în targetul ales de tine (Public, Prieteni, Doar eu, Personalizat), dar cei care o vor vedea sunt aleşi după nişte criterii de care mi-e greu să-mi dau seama. Fie datorită frecvenţei comentariilor, fie datorită frecvenţei postărilor prietenilor, cert este că nu o văd toţi. De aceea, reţeaua îţi cere să promovezi postarea, adică îţi cumperi audienţă. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine, dar şi mai scump. Înainte puteai plăti şi prin SMS. Acum se acceptă doar card electronic.

Un element mai nou, care poate susţine ceea ce afirm este datarea cronologică a postărilor. Fiecare post are ataşată data şi ora la care a fost pus. Nu-mi explic cum se face că, atunci când merg pe pagina publică a FaceBook, văd postări vechi (sub 24 ore) şi chiar foarte vechi (peste 24 ore), care sunt plasate printre primele pe pagină. Oare nimeni nu mai face nimic în timpul ăsta? ba da, desigur. dar şi aici FaceBook s-a acoperit, inventând secţiunea „Desfăsurător”, pe aceeaşi pagină, unde se afioşează, în timp real, fiecare mişcare a utilizatorilor. Aparent n-ar avea rost, dar ea demonstrează clar diferenţa de algoritmi de postare de pe pagina publică (numită şi „Acasă”). Un exemplu banal găsiţi în imaginea de la finalul textului, unde am selectat cronologia paginii mele „Acasă”, desigur protejând identitatea utilizatorilor, dar subliniind ce vehime au postările. Se vede clar că vechimea n-are legătură cu ordinea de postare.

2. Prieteni aleşi…de FaceBook

Elementul central al algoritmului FaceBook este aşa-numita „prietenie” în reţea. este de fapt o legătură de un anume tip, realizată între două conturi, care se pot vedea altfel decât vede restul publicului. Există însă şi aici ceva ascuns. Nu întotdeauna solicitările de prietenie sunt şi reale. Adică este foarte posibil ca dintre solicitările pe care le primiţi, unele să fie…false. Adică nu sunt iniţiate în mod real de utilizatorul contului respectiv, ci de…însăşi FaceBook. Eu am păţit aşa. Am dialogat cu oamenii care îmi solicitau prietenia şi unii mi-au răspuns că…nu mi-au solicitat-o. Simetric, şi eu m-am găsit a fi „împrietenit” cu persoane cărora nu le-am cerut vreodată „prietenia”

E greu să înţeleg de ce face reţeaua asta. dar presupun că e ceva de tip ideologie consumistă. Mai precis, numărul de „prietenii” este limitat de reţea la 5000, ceea ce înseamnă că, la atingerea acestei limite, utilizatorul va simţi nevoia să treacă la un nou nivel. Fie îşi face un alt cont, pentru încă 5000 de „prieteni”, fie îşi face o pagină virtuală, care are număr nelimitat de fani. Cu cât mai multe legături, cu atât mai bine pentru reţea. Şi dacă am ajuns la pagini….altă surpriză.

3. „Like”-it? Nu prea. Ce dacă?! Las’ că rezolvăm şi asta.

Un „like” este modul prin care îţi poţi exprima aprecierea pentru un anume post sau pagină. Deşi sunt numite la fel, el funcţionează diferit pentru postările de pe conturi şi pentru pagini. Probabil, la conturi, numărul de „like” este un parametru în algoritmul de selecţie a celor ce îţi văd postarea (de la pct.1). Pentru pagini, un „like” înseamnă posibilitatea de a fi la curent cu ce s-a postat pe acea pagină. Cert este că ambele moduri de funcţionare construiesc interconectări în reţea. Ceea ce, pentru publicitate este extraordinar de bine.

Nu ştiu câţi bagă în seamă micile anunţuri publicitare care apar, fie pe marginea paginii, fie chiar în rândul postărilor. Ele nu apar acolo de capul lor ci funcţie de un profil de utilizator. Care profil se construieşte de către reţea, care ţine minte TOATE mişcările tale. Ca să nu mai spun că secţiunea rezervată propriei identităţi pe FaceBook a sporit impresionant în numărul de rubrici pe care le-ai putea completă. De la statusul marital, până la date de CV şi locuri pe unde umbli, FaceBook este din ce în ce mai interesat de viaţa ta. Tinde să fie fidel traducerii mot-a-mot a numelui său: reţeaua care vrea să ştie ce faci, adică FACI-BOOK (Cartea cu ce faci)

Situaţia e similară şi la Google sau alte unelte de căutare sau de socializare. Tot ce vor acţionarii reţelei este să fii cât mai activ, pentru ca reţeaua să-şi poată construi un profil de utilizator cât mai precis. De ce? Pentru ca ei să-ţi poată plasa reclama cea mai atractivă pentru tine. Cu cât mai multe click-uri în reţea, cu atât mai mare şansa de a da un click care să se finalizeze cu o achiziţie de pe net. Iar reclama îşi merită banii.

Ceea ce este înşelător la FaceBook este că acest sistem de like-uri funcţionează şi fără voia ta. Eu personal m-am trezit că am dat like la pagini care nu ma interesau absolut deloc, dar care aveau foarte mare legătură cu tot ce făcusem în reţea până atunci ca preot, jurnalist şi inginer (cum mă şi prezint). Unii afirmă chiar că aceste like-uri se pot cumpăra. Posibil. Nu ştiu exact. dar este foarte deranjant pentru identitatea ta virtuală să te trezeşti că îţi plac postări sau pagini pe care nu le-ai văzut vreodată, chiar dacă ele ar fi apropiate intereselor tale internautice.

Deocamdată atât. Las celor mai pasionaţi decât mine să descopere şi alte înşelăciuni ale reţelei, dacă vor mai fi. Probabil ca FaceBook este acoperit legal, prin „politicile de utilizare” la toate aceste aspecte semnalate. Oricum nu intenţionez vreo acţiune contra reţelei. Nici măcar dispariţia de pe ea nu este chiar aşa uşoară. Tot ce avem de făcut este însă, ca oameni obişnuiţi, să o folosim cu cât mai mare discernământ şi cât mai puţine detalii oferite despre noi înşine.

Desen realizat de artistul Pawel Kuczynski

Oricum, pentru capitalismul global, nu suntem decât posibili clienţi. Aşa cum erau puii de găină din desenele animate transformaţi în pui la rotisor, în ochii atacatorilor.

PS. Sper ca, după acest text, FaceBook să nu-mi suspende contul, să mă cheme în instanţă sau mai ştiu eu ce aiureli. Nu este decât un text care constată anumite lucruri. Explicaţii oricum nu aştept de la oficialii FB. Ar fi inutil. În schimb, îl voi posta pe FB. Sper să-l vadă chiar ea, reţeaua.

Dacă tot am devenit dependeţi de gadget-uri, un nou studiu asociază nişte valori numerice timpului petrecut în faţa ecranelor. Să vedem, așadar, cat de dependenți de ecrane suntem.

Faptul că mergeţi într-un bar şi în jurul vostru toată lumea se uită cu entuziasm într-un ecran de telefon reprezintă noul standard de ,,normalitate”. Ba mai mult decât atât, în momentul în care ajungeţi acasă, şi voi vă postaţi invariabil în faţa unui laptop sau a televizorului, evitând pe cât posibil interacţiunea clasică între doi sau mai mulţi oameni.

Graficul de mai jos a fost realizat de Mary Meeker şi îşi propune să separe pe ţări media de timp petrecută zilnic în faţa display-urilor mai mici sau mai mari. Practic, studiul din spatele acestor linii colorate implică măsurarea -urilor, a laptopurilor, smartphone-urilor şi tabletelor de orice fel. Cum era de aşteptat, rezultatele sunt îngrijorătoare, suntem dependenți de ecrane, iar trendul, cu mici variaţii, este similar pe aproape întreg mapamondul.

Dacă ar fi să căutăm un ,,câştigător”, Indonesia ar veni pe primul loc la capitolul timp petrecut în faţa diverselor gadget-uri şi aparate. Nu mai puţin de 132 de minute sunt petrecute de un indonesian în faţa televizorului, 117 minute la computer, 181 de minute pe smartphone şi 110 minute cu mâinile pe o tabletă. Dacă aceste valori care generează un total de 540 de minute pe zi nu vă sperie, gândiţi-vă că este vorba de un total de 9 ore pentru majoritatea cetăţenilor ţării, mai mult decât o zi de muncă. La polul opus în acelaşi clasament se află Italia, cu doar 89 de minute petrecute la TV, 85 de minute la computer, 109 minute în faţa unui smartphone şi 34 de minute pe tabletă.

Per ansamblu, trendul este evident. Foarte mulţi dintre noi petrecem , iar când luăm o pauză, îi ridicăm şi-i lipim de televizor. Soluţia la problemă constă în plimbări prin parc fără baterie la telefon. Din păcate, este greu să obligaţi pe cineva la astfel de activităţi. Vă simțiți sau nu dependenți de ecrane?

kpcb-internet-trends-096-640x480_thumb

  • Adevarul: 

Germania foloseşte mâncarea imprimată 3D pentru a-i hrăni pe bătrânii patriei. Alte cinci state membre UE participă

În urmă cu câţiva ani, mâncarea printată 3D era doar un vis frumos, dar acum a devenit atât de populară ideea, încât Germania i-a şi găsit un rost.Şi alături de Germania, alte cinci ţări ale UE. Imprimantele 3D sunt mai mult sau mai puţin utile, dar două domenii care merită atenţie sunt imprimarea organelor şi a mâncării. NASA deja are un plan în acest sens, pentru astronauţii săi, şi investeşte câteva sute de mii de dolari în asta, iar Foodini este o imprimantă 3D pentru mâncare pe care ţi-ai putea-o permite.

Când vine vorba de exemple practice, Germania este unul, conform Vice.  Germanii s-au gândit să utilizeze noile tehnologii pentru a-i ajuta pe cei mai în vârstă locuitori ai ţării, cei care, de regulă, au probleme când vine vorba de alimentaţie. Mâncarea este creată din alimente proaspete, carne şi legume, în oraşul Nijmegen din Olanda şi livrată în Germania. Atunci când e consumată, după ce a fost recompusă cu o imprimantă 3D, mâncarea se descompune mai uşor în gură decât una preparată clasic.

Sandra Forstner, manager al proiectului pentru Biozoon, le-a răspuns celor de la Vice la întrebări. În acest moment, compania are şase tipuri de alimente în meniu, de la legume precum mazăre la carne de pui şi porc şi oferă şi carbohidraţi sub formă de paste şi cartofi. Compania se laudă şi cu o reţetă secretă pentru „prepararea“ felurilor de mâncare. „Imprimanta pentru mâncare se poate compara cu una clasică inkjet, doar că în loc de tuş foloseşte mâncare. Materialul e apoi imprimat în straturi pe un platou special, creat tot în cadrul acestui proiect. În timpul creării ne asigurăm că straturile se îmbină fără urme vizibile“, a afirmat Forstner.

Proiectul este susţinut cu fonduri de Comisia Europeană, iar cei 14 beneficiari provin din cinci state ale UE, care dezvoltă tehnologiile, produse şi serviciile. Compania are 20 de angajaţi şi alţi 7 oameni de ştiinţă.

Titus Techera/ X-men şi viitorul post-uman

Motivul pentru popularitatea mutanţilor este iubirea de putere. Mutanţii sunt oamenii din epoca ştiinţei, care trebuie să se confrunte cu o lume în care oricine poate fi Dumnezeu. Mutanţii sunt o imagine la modă şi din alt motiv–radicalizează individualismul. Ne aduc aminte ce lucruri terifiante poate crea ştiinţa. Cine crede că este şi aşa destul de greu să te porţi cu alţi oameni ca şi cum ar avea vreo demnitate umană trebuie să vadă o lume în care nici măcar nu te mai poţi preface că suntem similari. Teoria evoluţiei neagă că oamenii au vreo importanţă specială–nici un individ şi nici o specie nu este decât o adaptare temporară a unor gene în flux continuu. Cine lasă deoparte sentimentalismul şi vede aici o sursă de putere poate deveni de neoprit.

Din nou, civilizaţia noastră este arătată a fi cel mai mare inamic al omului. Vom produce, de frică, nişte roboţi–sentinele, păzitori–care vor distruge tot ce este creativ în noi. Acel viitor va fi imposibil pentru fiinţele umane, se pare, deşi numai mutanţii sunt exterminaţi. Ştiinţa va crea acel viitor–în fond, ştiinţa neagă orice fel de creativitate. Universul este infinit şi lipsit de sens. Omul poate nu este infinit, dar este la fel de gol de sens. În absenţa oricărui scop pentru viaţa umană, scopul evident, supravieţuirea, duce la teroare.

Într-un fel, asta reiese din felul în care ştiinţa noastră gândeşte, presupunând din capul locului că nu există scopuri, ci numai cauze eficiente. Ce poţi observa experimentând. Dedesubtul acestei gândiri este presupunerea că a cunoaşte cu adevărat este a fi capabil să faci, adică a avea putere asupra lucrurilor. Pentru ca universul să poată fi gândit, trebuie să poată fi gândit ca ceva ce controlăm. Cine crede că asta este o ambiţie goală ar trebui să vadă ce puteri a creat ştiinţa. Cine ştie ce urmează?

Viitorul teribil, văzut numai pe scurt, este teribil pentru că maşinile au ajuns să înveţe de la oameni. Ce au învăţat este derivat din felul în care învaţă: imitând ştiinţific. Astfel noi învăţăm ce cruzime enormă se ascunde în ştiinţa noastră. A te întoarce în trecut revine la a-ţi înţelege originile. Pentru a înţelege originile răului care ne va distruge, trebuie să înţelegem cauzele răului. Toată povestea revine la a depăşi cumva logica paranoică a ştiinţei. Scăparea din capcana acelui viitor inuman cere ca un animal speriat să nu reacţioneze violent. Este împotriva naturii. Cere un fel de umanitate supranaturală. Asta trebuie să fie mutanţii, de fapt, creaturi care s-au confruntat cu puterea ştiinţei fără să înnebunească.

În funcţie de cum gândiţi treburile politice, asta decide dacă credeţi că este o poveste egalitariană sau inegalitariană. Dacă în viitorul bun, toţi vom fi mutanţi, asta înseamnă că vom fi egali sau inegali? Dacă, însă, numai unii vor fi mutanţi, cred că e clar sfârşitul oricărei democraţii. Aşa se vede că acest hiper-individualism care ar trebui să fie democratic–trebuie să ne acceptăm fiecare pe toţi, aşa cum suntem–de fapt duce la un fel de parodie după supraomul lui Nietzsche, care într-adevăr îşi trăieşte viaţa ca o succesiune infinită de vieţi, fără sa mai fie vreo diferenţă clară între viaţă şi moarte. Fie că maşinile câştigă, fie că mutanţii câştigă–viitorul va fi creat de om, ori omul care e creator de lumi este omul lui Nietzsche.

La un nivel vulgar, filmul spune că Kennedy era bun şi Nixon rău, adică opinia populară, sau cel puţin popularizată de stânga–de oamenii care trăiesc într-o lume în care războiul din Vietnam este iadul, deşi a fost început de Kennedy şi oprit de Nixon. Pe scurt, nici multă istorie şi nici multă judecată. Dar asta este lumea cu un număr infinit de universuri: Diferenţa dintre adevăr şi minciună este un pur accident. Toate cauzele şi toate efectele sunt accidente. Nu este loc pentru afirmarea, nemaivorbind de descoperirea vreunei umanităţi. Umanitatea este în trecut pentru că în trecut încă nu ştiau de viitor…

xmen1


Categorii

Bolile generatiei digitale, Facebook, Internet, New Media, Noile Tehnologii, Panopticon, Transumanism

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “NSA stocheaza milioane de imagini pentru RECUNOASTERE FACIALA/ Serviciul secret german vrea sa SPIONEZE in TIMP REAL retelele sociale/ Aplicatie FACEBOOK ce foloseste DATELE AUDIO din TELEFON/ Dependenta de ECRAN/ Mancarea la… imprimanta si viitorul post-uman

  1. Pingback: NSA si-a construit propriul motor de cautare “GOOGLE” - Recomandari
  2. Pingback: Wikileaks dezvaluie spionajul digital al CIA. Cum ne vinde Facebook intimitatea. Autismul virtual
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare