SRI dezinformeaza opinia publica? LEGEA SECURITATII CIBERNETICE PERMITE ACCES LA DATE PERSONALE FARA MANDAT JUDECATORESC/ Care este functia politiei? Nu combaterea criminalitatii, ci controlul populatiei
- La coltu’ strazii: SRI are o problemă cu supravegherea judecătorească
Profitând cinic de atentatele din Franța, Serviciul Român de Informații este în plină campanie de marketing pentru a ne vinde propriile produse legislative, cunoscute sub numele popular de „Legile Big Brother”. Trimite comunicate de presă, inclusiv duminica; găsește că suntem victimele unor atacuri cibernetice succesive deși mai ieri eram neatinși tocmai pentru că ne apăra SRI; și-a activat prietenii (nu vreau să zic agenții) din societatea civilă și din presă pentru a arăta că are sprijin civic; a comandat sondaje la domnul Dâncu (întâmplător, acesta pozează și în amic din societatea civilă) din care reiese că și poporul susține securitatea; a umflat cu pompa un incident de securitate la aeroportul din Cluj; și a mai dat ordin pe unitate și la CNCD să spună prostii despre discriminarea clienților cu abonament.
Totul pentru a pune presiune pe judecătorii Curții Constituționale, cei care au declarat neconstituționale unele prevderi din primele două legi Big Brother și se pregătesc să o analizeze pe a treia (cea a securității cibernetice).
Problema de fond a tuturor acestor legi este că fiecare încearcă să introducă o cale prin care SRI obține acces discreționar la diversele date cu caracter personal pe care ar urma să le rețină diverși operatori publici sau privați. Poate că Serviciul ar fi avut mai mult succes dacă nu s-ar fi lăcomit și ar fi propus reglementări moderate, prin care defineau foarte riguros cine și când poate accesa astfel de date, sub control judecătoresc.
Voi lua ca exemplul așa-zisul infografic din ultimul comunicat SRI (vezi imaginea de mai sus), prompt preluat necritic de Hotnews, la fel ca toate comunicatele SRI. Am adăugat cu mov mai multe linii și chenare. Serviciul vrea să ne spună că accesează doar datele de la persoane juridice și că atunci când ajunge la persoane fizice, adică la noi, cetățenii, este sub supraveghere judecătorească. Doar că minte fie prin omisiune, fie prin ambiguitate.
Mai întâi să subliniem ceea ce nu rezultă suficient de clar din imagine, dar e foarte limpede: o bună parte din aceste persoane juridice, publice sau private, au datele noastre personale. În infografic, SRI introduce termenul ambiguu de „date tehnice”, pretinzând că sub acest nume intră doar lucruri neutre, eventual anonimizate. Doar că legea este formulată mult mai frust:
“… la solicitare motivată a SRI… să permită accesul reprezentanților desemnați în acest scop la datele deținute, relevante în contextul solicitării”
Care va să zică legea permite SRI, cu o simplă solicitare, acces la toate datele deținute de persoana juridică respectivă, nu doar cele „tehnice” (orice o însemna asta).
O altă figură de stil a SRI este adăugirea „avizată juridic” din partea de jos a imaginii, care nu apare în textul legii. Observați diferența față de formularea „solicitare autorizație judecător” de pe traseul de sus. Aici este minciuna prin ambiguitate, pentru că lasă impresia că și prima cerere ar fi supravegheată de judecător. Fals, avizul juridic vine de la departamentul juridic al SRI, la ordin și este parte a solicitării motivate. A propos, când zice „motivată” trebuie citit în sensul pur birocratic, de „există o motivație anexată”, nu spune că motivația trebuie să aibă și sens. Ironic, conform schemei SRI, singurul protejat de un eventual abuz este chiar… presupusul terorist, pentru că doar acolo SRI cere avizul unui magistrat.
Dar care este potențialul abuz? Să ne amintim că fostul președinte Băsescu, în discursul de final de mandat, ne-a spus că SIE s-a implicat în campania electorală și că serviciile au scăpat de sub control. După cum ne-a arătat în cei zece ani de mandat, Băsescu a fost iubitor de servicii și printre rânduri am citit dezamăgirea că s-au implicat de partea greșită a baricadei. Aici este abuzul de care vorbim: dacă îi trece prin cap lui Maior sau oricărui alt funcționar de la SRI să-și facă drum în politică pe baza informațiilor la care are acces discreționar? Nu mi se pare deloc un risc infim.
Mergând mai în profunzime cu discuția, de fiecare dată când legea obligă furnizorii de servicii să rețină astfel de date se pune și întrebarea care sunt procedurile interne ale acestor furnizori pentru a le proteja și cine are acces la ele. Nu e deloc o întrebare trivială, pentru că circulă de ceva vreme baze de date cu informații personale. Răspunsul obișnuit la astfel de întrebări este de tipul „companiile vor face totul…”, dar rămâne în suspans întrebarea cum ne asigură că asta chiar se întâmplă.
Revenind la SRI, nu se poate nega logica afirmației „va fi mai ușor să combatem terorismul cu toate aceste instrumente legale”. Sigur că da, e foarte adevărat, așa și cum Securității îi era mai ușor având control absolut asupra societății. Prin analogie, e clar că Guvernului i-ar fi mai ușor să guverneze exclusiv prin decrete, fără să-și mai bată capul cu Parlament, alegeri și dezbateri. Așa cum unui judecător i-ar fi mai ușor să împartă dreptatea după cum crede de cuviință, fără să-și mai bată capul cu probe, anchete, audieri și celelalte. Totul ar fi minunat dacă SRI, Guvernul și magistrații ar fi toți niște oameni absolut integri, inteligenți, luminați și animați doar intenții bune. Iar totul se va prăbuși atunci când oricare dintre ei s-ar lăsa corupți de uriașa putere ce i-ar sta la îndemână.
Întreaga istorie a omenirii ne arată că mai devreme sau mai târziu (de obicei mai devreme), cel ce are multă putere se lasă corupt de ea. De aceea am organizat puterea de așa natură încât să fie controlabilă în puncte esențiale. Si pentru că am făcut acest lucru spunem că democrația și statul de drept, așa imperfecte cum sunt, rămân cele mai puțin rele forme de organizare. Aici, la principiile de bază, sapă cu putere SRI, în numele securității.
[…] integral la SURSA
- LOGEC.RO: David Whitehouse – Originile poliției
Poliția a fost inventată în Anglia și Statele Unite în doar câteva decenii – aproximativ din 1825 până în 1855.
Noua instituție nu era un răspuns pentru creșterea criminalității și nici nu a condus la găsirea unor noi metode de a combate actele ilegale. Cel mai uzual mod de rezolvare a crimelor, înainte și după apariția poliției, a fost acela de a afla de la cineva ce s-a întâmplat.
În plus, crimele sunt acte individuale, iar elita conducătoare care a inventat poliția răspundea în fața provocării impuse de acțiunile colective. Ca sa rezumăm: autoritățile au creat poliția ca răspuns la grupuri mari, ”neascultătoare”, precum:
— greviștii, în Anglia,
— revoltele în partea de nord a SUA,
— și amenințarea răzvrătirii sclavilor din sud.Astfel, scopul poliției este să controleze mulțimile de oameni, nu criminalitatea.
Mă voi concentra foarte mult pe aspecte precum: cine sunt aceste mulțimi și de ce au devenit o amenințare. Vom vedea că una din problemele conducătorilor politici, pe lângă creșterea polarizării sociale în orașe, a fost falimentul vechilor metode de supraveghere a populației muncitoare. În aceste decenii, statul a încercat să suplinească această ruptură socială.
Vom vedea că, în Nord, apariția poliției a fost doar o parte din efortul statului de a gestiona și forma forța de muncă zi de zi. Guvernele și-au extins și sistemele de ajutorare a săracilor pentru a reglementa piața muncii și au dezvoltat un sistem public de educație pentru a controla mințile muncitorilor. Voi face legătura dintre aceste idei și rolul poliției ceva mai târziu, dar în general voi pune accent pe modul în care poliția a fost dezvoltată în Londra, New York, Charleston (Carolina de Sud) și Philadelphia.
…
Ca să avem o idee despre ce este special la poliția modernă, ne va ajuta dacă vom vorbi despre situația capitalismului la începuturile sale. Mai exact, să privim puțin la orașele-târguri din perioada Evului Mediu târziu, aproximativ acum 1000 de ani.
Clasa conducătoare din perioada respectivă nu se afla în orașe. Lorzii feudali trăiau la țară. Ei nu aveau polițiști. Puteau să adune oameni înarmați care să terorizeze iobagii – al căror statut era de semi-sclavi – sau puteau să lupte împotriva altor nobili. Dar aceste forțe nu erau profesioniste și nici angajate tot timpul.
Populația orașelor era formată în majoritate din iobagi care-și cumpăraseră libertatea sau care pur și simplu au evadat de la stăpânii lor. Erau cunoscuți ca burghezi, ceea ce însemna ”locuitor al orașului”. Burghezia a avut rolul de pionierat în relațiile economice care mai târziu au devenit cunoscute sub numele de ”capitalism”.
Pentru scopul discuției noastre, să spunem că un capitalist este acea persoană care folosește banii ca să facă mai mulți bani. La început, capitaliștii dominanți erau negustorii. Un negustor ia bani ca să cumpere bunuri pe care le va vinde mai departe pentru bani. Exista și capitaliști care folosesc numai bani în activitatea lor – bancherii – care împrumută o anumită sumă pentru a primi înapoi mai mult.
Ai putea fi, de asemenea, un meșteșugar care cumpără materiale și face obiecte, precum pantofi, în scopul de a le vinde pentru bani. În sistemul breslelor, un meșteșugar maestru lucra împreună cu (și supraveghea) ucenicii și calfele. Maeștrii profitau de pe urma muncii lor, astfel se desfășura exploatarea, dar ucenicii și calfele aveau speranțe de a deveni ei înșiși maeștrii la un moment dat. Astfel, relațiile de clasă erau destul de fluide în orașe, mai ales în comparație cu tipul de relații existent între nobil și iobag. În plus, breslele operau în moduri care limitau exploatarea, astfel că cei care cu adevărat acumulau capital erau negustorii.
În Franța secolelor XI și XII, aceste orașe erau cunoscute sub numele de comune. Comunele puteau sa existe în diferite condiții, uneori cu permisiunea unui lord feudal, dar în general acestea erau văzute ca entități de sine stătătoare, uneori chiar orașe-stat.
Dar nu aveau polițiști. Aveau propriile tribunale și mici forțe armate compuse din locuitorii orașului. Aceste forțe nu aveau ca atribuții găsirea de acuzații pentru diverse persoane. Dacă erai jefuit sau înșelat într-o afacere, atunci tu, cetățeanul, făceai o plângere cu acuzațiile respective.
Un exemplu de această justiție ”do-it-it yourself”, o metodă care a rezistat timp de secole, era aceea de a striga. Dacă erai într-o piață și erai jefuit sau vedeai pe cineva în această situație, tot ce trebuia să faci era să strigi ”Opriți hoțul!” și începeai urmărirea. Cutuma era ca oricine se întâmpla să fie martor la acest moment să ajute la prinderea hoțului și să plece în urmărirea lui.
Orașele nu aveau nevoie de poliție deoarece aveau un grad mare de egalitate socială, ceea ce dădea oamenilor un sens de obligație colectivă. De-a lungul anilor, conflictele de clasă s-au intensificat în interiorul orașelor, dar chiar și-așa, orașele au rămas unite printr-un antagonism față de puterea nobililor și prin legături ale unor obligații mutuale permanente.
Pentru sute de ani, francezii au avut o amintire idealizată a acestor comune timpurii ca și comunități auto-guvernate compuse din persoane egale. De aceea, nu este surprinzător faptul că în 1871, atunci când muncitorii au preluat controlul Parisului, i-au dat denumirea de Comuna. Dar deja mergem un pic prea departe.
Clasa conducătoare avea nevoie de noi instituții ca să recapete controlul. Una dintre acestea a fost Poliția din Londra, fondată în 1829, la doar 10 ani după Peterloo. Noua poliție a fost desemnată să exercite forță neletală asupra mulțimilor pentru a le dispersa încercând, în același timp, să evite crearea de martiri. Acum, orice organizație care este constituită în scopul de a exercita violența zi de zi va ajunge să comită crime, mai mult ca sigur. Dar pentru orice crimă a poliției, există alte sute de acte de poliție care nu sunt letale – calculate și calibrate să intimideze dar să și evite un răspuns colectiv furios.
Când polițiștii londonezi nu erau organizați în echipe care să controleze mulțimile, toți ofițerii erau dispersați în oraș pentru a persecuta săracii și clasa muncitoare. La asta se rezumă funcția duală a poliției moderne: este forma dispersată de supraveghere și intimidare, făcută în numele luptei împotriva infracționalității, dar și acea activitate organizată pentru înăbușirea grevelor, revoltelor și a marilor demonstrații de protest.
…
Apariția și creșterea poliției moderne coincide cu dezvoltarea sistemului public de educație. Școlile publice obișnuiesc copiii cu disciplina locului de muncă capitalist; copiii sunt separați de familiile lor pentru a realiza o serie de activități împreună cu alți copii, sub îndrumarea unei figuri autoritare, în conformitate cu un program orar stabilit. Mișcarea de reformare a școlilor din anii 1830 și 1840 a avut ca scop și formarea morală a elevilor. Efectul așteptat al acesteia era ca elevii să se obișnuiască cu autoritatea și să se supună acesteia voluntar, dar să și muncească din greu.
[…] integral la SURSA
- Dupa seria de false si …ciudate alarme, SRI CERE LEGEA SECURITATII CIBERNETICE/ Legile Big Brother si stocarea datelor personale: SPIONAREA OAMENILOR OBISNUITI SUB PRETEXTUL TERORISMULUI/ Posibilele masuri “anti-teroriste” pan-europene
- Exact “la ţanc” pentru LEGILE BIG BROTHER: “ATACURI CIBERNETICE” CU MESAJE ISLAMISTE la o serie de siteuri institutionale raportate de SRI si ALARME FALSE cu bombe de pe… CARTELE PRE-PAY. Simple “intamplari” sau aplicarea principiului “noi centram, noi dam cu capul”?
- POVESTEA MERGE MAI DEPARTE. Schimburi de focuri cu teroristi la BRUXELLES / HACKERII DAU O MANA DE AJUTOR PROPAGANDEI PRO-BIG BROTHER: siteul ziarullumina.ro spart de …jihadisti/ Franta se pregateste de LEGI BIG BROTHER
- AUTORITATILE ROMANE SE INTRUNESC “DE URGENTA” CA SA REINTRODUCA LEGILE BIG BROTHER, profitand de cazul atacului terorist de la “Charlie Hebdo”
- Emisarul american NULAND vrea LEGILE BIG BROTHER/ “Soldatul-universal” român/ TROMPETELE Big Brother in Romania – exemple jenante de ”societate civila” si ”presa quality” sau ORCILE LUI SAURON
http://www.hotnews.ro/stiri-international-19145430-the-guardian-serviciile-secrete-britanice-interceptat-emailuri-mai-multor-jurnalisti-importanti.htm
http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-19149530-furnizorii-internet-accesul-datele-trafic-ale-clientilor-trebui-faca-prin-mandat-judecatoresc-lucru-care-nu-specificat-acum-legea-securitatii-cibernetice.htm
http://www.gandul.info/puterea-gandului/societatea-in-civil-si-legile-big-brother-13776752
http://www.gandul.info/puterea-gandului/chestia-zilei-impiedicarea-atentatelor-13774714