MARSUL PENTRU VIATA – relatari de la editia din 2015 (FOTO si VIDEO)
- Doxologia: 2000 de ieșeni, la Marșul pentru viață
În acest an, Marşul pentru viaţă a coincis cu Ziua Internaţională a Copilului cu Sindrom Down, tema aleasă fiind „Fiecare viaţă este un dar“. În Iaşi, traseul marşului a fost următorul: Piaţa Unirii – Colegiul Naţional – Bulevardul Independenţei – Strada I. C. Brătianu – Teatrul Naţional – Bulevardul Ştefan cel Mare, cu oprire în faţa Catedralei Mitropolitane. La eveniment au fost prezente 2.000 de persoane de diferite vârste, susţinători ai valorilor tradiţionale şi ai programelor şi iniţiativelor dedicate protejării copiilor şi familiei, precum şi numeroşi preoţi ortodocşi şi romano-catolici.
„Dacă, din politețe, respectăm darurile primite sau oferite de la semenii noștri, cu atât mai mult consider că trebuie să fim politicoși cu Dumnezeu”
La final, au fost rostite alocuţiuni din partea organizatorilor. „Marşul pentru viaţă este un eveniment naţional, desfăşurat în acest an în 77 de oraşe din România şi din Republica Moldova şi care se încrie în rândul unor manifestări europene pro viaţă. La ediţia din acest an am dorit să punem accentul pe viaţa văzută ca un dar al Bunului Dumnezeu. Darurile nu se refuză, ele se primesc şi te bucuri de ele indiferent dacă mai ai sau indiferent dacă îţi plac sau nu. Dacă, din politeţe, respectăm darurile primite sau oferite de la semenii noştri, cu atât mai mult consider că trebuie să fim politicoşi cu Dumnezeu. Să nu uităm că de foarte multe ori, când copiii sunt diagnosticaţi cu diferite probleme în existenţa lor intrauterină, acest lucru se întâmplă din cauza noastră, a celor maturi, din cauza unor tratamente sau comportamente inadecvate. Cu ce sunt pruncii vinovaţi în aceste situaţii când suferă din cauza noastră şi tot noi suntem cei care dorim să le întrerupem cursul vieţii? Chiar dacă nu se întâmplă din cauza noastră, în viaţă nu primim tot timpul ceea ce ne place; problema nu e de ce ne dă Dumnezeu, ci cât de responsabili suntem“, a spus părintele Radu Brânză, coordonatorul Departamentului Pro Vita al Arhiepiscopiei Iaşilor.
Andreea Dăncinescu, persoană cu dizabilități: „Îndemnul meu pentru viitoarele mame e să gândească cu inima și să ia decizii cu precauție și cu mare atenție”
În continuare, a rostit un cuvânt părintele Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Familie din cadrul Episcopiei Romano-Catolice, după care Andreea Dăncinescu, persoană cu dizabilităţi locomotorii, studentă în anul al II-lea la Facultatea de Psihologie, a vorbit despre ce înseamnă viaţa pentru ea: „În momentul în care Dumnezeu alege să vină pe lume copii cu probleme, înseamnă că acest lucru are un rost şi nu avem noi dreptul să întrerupem cursul vieţii unei fiinţe umane neajutorate. Îndemnul meu pentru viitoarele mame e să gândească cu inima şi să ia decizii cu precauţie şi cu mare atenţie. Cunosc cazuri de mame cărora, mergând la medic, li s-a spus: ne pare rău, dar din acest copil nu mai ai ce face; are o dizabilitate irecuperabilă. Printre aceste cazuri este şi cel al mamei mele, căreia medicii i-au spus că viitorul ei copil va fi o persoană cu care nu se va putea lucra şi pe care nu se va putea baza. Am 22 de ani, sunt studentă în anul al II-lea la Facultatea de Psihologie şi spun cu tărie că se pot face lucruri minunate dacă ai iubire şi devotament. Când Dumnezeu hotărăşte să aducă pe lume şi să îngăduie viaţă copiilor cu dizabilităţi, înseamnă că El ştie de ce trebuie să facă acest lucru şi înseamnă că noi trebuie să ne schimbăm perspectiva în ceea ce priveşte viaţa şi darurile oferite de Dumnezeu“.
„Pentru mine, Andreea (foto) e o binecuvântare. Sunt o mamă binecuvântată că am un copil ca Andreea. Copiii cu dizabilităţi nu sunt veniţi pe lume în mod întâmplător; noi avem foarte mult de învăţat de la ei. Îndemn pe toţi părinţii în situaţii similare cu a mea să privească cu ochii larg deschişi către minunea care le-a fost dăruită, căci vor învăţa de la copiii lor cu probleme ce este valoarea, ce este demnitatea, ce este iubirea de aproapele şi, mai ales, ce înseamnă să dăruieşti şi să primeşti viaţă. Dreptul la viaţă este al tuturor copiilor. Trăim nişte vremuri de schimbare, de transformare, în care e necesar să reînvăţăm ce este iubirea şi faptul că dreptul la viaţă este un dar oferit de Dumnezeu“, a dăugat şi Mihaela Dăncinescu, mama Andreei.
Cea de-a V-a ediţie a Marşului pentru viaţă organizat la Iaşi s-a terminat cu rostirea rugăciunii „Tatăl nostru“ de către toţi cei 2.000 de participanţi.
- Ziarul Lumina: „Lăsaţi căutările pe Marte, descoperiţi viaţa în pântecele mamei“ Sute de oameni la „Marşul pentru viaţă“, în Capitală
Sâmbătă, 21 martie, Bucureştiul s-a alăturat celei de-a cincea ediţii a „Marşului pentru viaţă“, care s-a desfăşurat, concomitent, în 60 de oraşe din România şi din Republica Moldova (Chişinău şi Orhei). Tema din acest an a fost: „Fiecare viaţă este un dar“. Sute de bucureşteni, de vârste diferite, au fost prezenţi la această manifestare, despre care un participant a afirmat: „Este un prilej de susţinere a familiei, componenta fundamentală a neamului nostru, ce trebuie dezvoltată şi întărită“.
Pe parcursul zilei de sâmbătă, un soare călduţ, de început de primăvară, s-a îndurat să iasă din nori, ca un omagiu adus celor peste 22 de milioane de suflete ucise în urma avorturilor înregistrate, în România, din anul 1958 şi până în prezent. Potrivit Ioanei Picoş, purtător de cuvânt al „Marşului pentru viaţă“ 2015, manifestarea a fost neconfesională, apolitică şi nu a solicitat interzicerea prin lege a avorturilor.
Alexandra Nadane, preşedinte al Asociaţiei organizatoare „Studenţi pentru viaţă“, a explicat de ce a fost necesar ca şi în acest an să aibă loc un marş pentru susţinerea vieţii, care de la an la an are tot mai mulţi adepţi: „Viaţa fiecărei persoane este foarte importantă, cu atât mai mult viaţa copiilor care se nasc cu dizabilităţi, sunt diagnosticaţi intrauterin cu Sindrom Down sau alte afecţiuni. 21 martie este Ziua mondială a persoanelor cu Sindrom Down, de aceea am şi ales această dată pentru desfăşurarea marşului. Dacă ne preocupă binele omenirii, este foarte important să ştim că discriminarea oamenilor începe încă dinainte de naştere; la nivelul Uniunii Europene, 96% dintre copiii diagnosticaţi cu Sindrom Down sunt avortaţi. Deşi puţin diferiţi, aceşti oameni sunt ca noi. Mulţi s-au realizat în viaţă şi activează în diferite domenii ale societăţii – artă, învăţământ, management, film etc. De asemenea, este foarte important să sprijinim femeile aflate în criză de sarcină. Deşi nu se vorbeşte la nivel public despre acest lucru, o mare parte dintre femeile care fac avort recurg la această metodă nu pentru că vor, ci pentru că sunt presate de parteneri sau de cei din jur. Este nevoie de sprijin susţinut pentru aceste femei, asociaţia noastră oferă un astfel de suport, dar pentru sutele, miile de femei din România, care trec printr-o astfel de situaţie, este insuficient. Este necesară crearea de centre de consiliere şi cât mai multe asociaţii, instituţii, care să facă educaţie pro familie, să acorde sprijin femeilor însărcinate, pentru că în acest fel ne putem manifesta susţinerea pentru viaţă.“
„Viaţa fără copii este lipsită de sens“
Baloanele şi pancartele colorate cu mesaje puternice („Viaţa înseamnă dragoste“, „Bărbaţii adevăraţi aleg viaţa“, „Lăsaţi căutările pe Marte, descoperiţi viaţa în pântecele mamei“, „La 21 de zile de la concepţie, inima mea deja bate“, „Zâmbeşte! Mama ta a ales viaţa!“, „Viaţa este primul drept al omului“) au fost atracţia bebeluşilor, copiilor şi adolescenţilor, care au venit în parcul Unirii împreună cu părinţii, bunicii, prietenii sau colegii de şcoală. Mulţi dintre ei au îmbrăcat tricourile albe, personalizate cu logo-ul marşului pentru viaţă din acest an, şi s-au alăturat „convoiului“ de cărucioare, trotinete, biciclete care a pornit din parcul Unirii pe traseul str. Bibescu Vodă – bd. Dimitrie Cantemir – parcul Tineretului.
Însoţit de 7 dintre cei 9 copii ai săi, Iulian Capsali, regizor şi publicist, a spus: „Am venit la acest marş pentru că viaţa este un mare dar de la Dumnezeu, iar noi trăim într-o cultură care deja nu mai preţuieşte viaţa. Este aproape un Holocaust al copiilor nenăscuţi – peste 22 de milioane de avorturi în România (n.r.: din 1958 până astăzi), înseamnă câteva sute de Hiroşime asupra acestei ţări. Acest aspect trebuie, în primul rând, conştientizat, apoi sperăm ca, într-un timp cât mai scurt, lucrurile să intre pe un făgaş normal. Îndemnul pe care îl adresez celor care îşi doresc copii este să aibă curaj. La primii copii este mai greu, dar cu cât vin mai mulţi, cu atât grija şi mila lui Dumnezeu sunt mai mari. Eu nu am dus şi nu o să duc lipsă, sunt convins, de nimic.“
Paşnici, cu un zâmbet pregătit chiar şi pentru şoferii iritaţi de blocarea în trafic, manifestanţii pentru viaţă, demnitate şi respect şi-au continuat drumul, dând informaţii şi împărţind pliante trecătorilor. Printre participanţii la marş s-a numărat şi Ştefania Puşchilă, mama unei fetiţe de câteva luni, emoţionată de miracolul pe care îl trăieşte: „Ioana m-a determinat să vin la acest eveniment. După ce a venit pe lume, lucrurile s-au schimbat destul de mult, în sensul cel mai frumos al cuvântului, aşa că am simţit nevoia să le spun tuturor cât de mare este bucuria de a fi mamă.“
Alexandru Sfârâială este tată a cinci copii şi, împreună cu întreaga familie, a ales să vină şi în acest an la marş: „Prin prezenţa noastră aici vrem să afirmăm ceea ce trăim: o familie întreagă este o familie cu copii, nu una care omoară copii. Rostul omului este să-şi câştige mântuirea pe pământul acesta.“
Victor Chiculiţă, unul dintre seniorii participanţi la manifestarea de sâmbătă, a spus simplu şi înţelept: „Viaţa lipsită de copii este fără sens. Ai trăit degeaba dacă nu ai lăsat nici o urmă pe pământ.“
Luptători pentru viaţă
Fiind un marş al tăcerii, până şi cei mai mici dintre copii s-au conformat. Nu au făcut excepţie nici micuţii cei cuminţi ai doamnei Mihaela Ţâţarcă: „Am venit astăzi, aici, cu gândul de a sensibiliza pe cei care pot face mai mult pentru copiii ţării noastre. Doar împreună şi într-un număr cât mai mare putem fi un neam puternic. Sunt mamă a trei copii şi susţin viaţa!“
Adrian Grigoriu, arhitect, tată a cinci copii, a ţinut să precizeze la rândul său: „Viaţa este dată de Dumnezeu. Dumnezeu hotărăşte când o dă şi când o ia! Nu mi-am pus niciodată problema că am mulţi copii. Eu mi-am făcut datoria de om – de a primi vieţile oferite în dar – şi, mai departe, am găsit soluţii să pot creşte aceşti copii, încredinţat fiind de ajutorul de Sus. Familia este componenta fundamentală a neamului nostru, trebuie dezvoltată şi întărită. Susţin viaţa, pentru că viaţa este bucurie!“. De asemenea, printre participanţi s-au numărat reprezentanţi ai diferitelor asociaţii ale instituţiilor de învăţământ superior, printre care şi Asociaţia Studenţilor Teologi Ortodocşi (ASTO). „Am ţinut să fiu prezent împreună cu câţiva dintre colegii mei, suntem în jur de 50 de persoane. Constat cu bucurie că în acest an sunt mai mulţi tineri participanţi decât în alţi ani. Este o iniţiativă binevenită, mai ales că avorturile s-au înmulţit, natalitatea a scăzut, iar oamenii trebuie să înţeleagă că viaţa este un dar“, a declarat Alin Stoica, preşedintele ASTO.
Mariana Nadane, mama Alexandrei Nadane (practic, motorul întregii desfăşurări de forţe de sâmbătă după-amiaza şi cea de la care a pornit această idee), a avut amabilitatea să ne vorbească spre finalul marşului, care s-a încheiat cu un concert în parcul Tineretului. „Sunt bucuroasă că fiica mea a ales să lupte pentru viaţă. Viaţă înseamnă Dumnezeu! Singură nu putea să pună în mişcare atâţia oameni, i-au fost alături voluntarii, cărora vreau să le mulţumesc pe această cale. Alexandra mai are încă trei fraţi, toţi băieţi. Aşadar, suntem o familie numeroasă şi, probabil, a învăţat din exemplul de acasă. Bineînţeles, şi părintele duhovnic a avut un rol important în viaţa ei, încă de la vârsta de 16 ani, atunci când a susţinut o tânără însărcinată, lipsită de ajutor, care în momentul de faţă este mamă a trei copii.“
- Ziarul Lumina: „Marşul pentru Viaţă“ la Cluj-Napoca şi Bistriţa
Aproape două mii de clujeni de toate confesiunile au spus „Da!“ vieţii şi s-au rugat pentru încetarea avortului, cu trei zile înainte de sărbătoarea Bunei Vestiri. De asemenea, pentru al treilea an consecutiv, bistriţenii au spus în număr mare „Stop!“ avortului prin participarea la „Marşul pentru Viaţă“ organizat în municipiul Bistriţa.
La Cluj-Napoca, ierarhi, preoţi, tineri teologi, familii, viitoare mame, părinţi şi bunici, împreună cu nepoţii lor, s-au întâlnit sâmbătă, 21 martie, în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca pentru a transmite întregii comunităţi clujene că viaţa este un dar de la Dumnezeu.
Majoritatea participantilor la „Marşul pentru Viaţă“ au venit cu baloane colorate şi pancarte cu mesaje pro viaţă, cu speranţa că împreună, prin rugăciune, vor reuşi să oprească acest fenomen care distruge societatea.
Au luat parte la acţiune reprezentanţii tuturor cultelor din oraş, care au transmis mesaje de încurajare şi i-au îndrumat pe cei prezenţi să se roage pentru încetarea avorturilor, în condiţiile în care zilnic în România se fac peste 400 de întreruperi de sarcină.
Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, a adus în atenţia clujenilor problema semnalată de sociologi şi anume scăderea numărului de naşteri în România, pledând în acelaşi timp pentru viaţă şi pentru valorile familiei creştine.
Preasfinţitul Florentin Chrihălmeanu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla a venit însoţit de enoriaşii şi preoţii ce au fost prezenţi în această dimineaţă la slujbă la Catedrala „Schimbarea la Faţă“. Potrivit ierarhului, „viaţa are o origine sacră. Omul nu este stăpânul vieţii. Omul poate apăra sau distruge viaţa, este o alegere care ţine de discernământul său personal“.
Inedită, în acest an, a fost prezenţa coordonatorului internaţional al Campaniei „40 de zile Pentru Viaţă“, Robert Colquhoun, venit special din Marea Britanie pentru a promova valorile familiei creştine.
„Mesajul meu pentru voi astăzi este să vă rugaţi lui Dumnezeu pentru a vă spune ce puteţi face voi pentru oprirea avorturilor din Cluj-Napoca“, a spus Robert Colquhoun. După discursurile reprezentanţilor cultelor religioase şi după un scurt moment de rugăciune, cei prezenţi au pornit în marş prin centrul oraşului.
„Marşul pentru Viaţă“ la Cluj-Napoca este o iniţiativă a mai multor organizaţii laice şi religioase, printre care şi ASCOR Cluj, care s-au unit în dorinţa de a promova viaţa. Anul acesta evenimentul a avut loc simultan în peste 60 de oraşe din România.
„Marşul pentru viaţă“ la Bistriţa
Pentru al treilea an consecutiv, bistriţenii au spus în număr mare „Stop!“ avortului prin participarea la „Marşul pentru Viaţă“ organizat sâmbătă, 21 martie. În municipiul Bistriţa, evenimentul a debutat la sediul Protopopiatului Bistriţa unde participanţii s-au rugat împreună şi au primit îndemnuri de la protopopul Alexandru Vidican. De aici, ei au pornit în marş prin centrul oraşului, pe traseul pietonalul „Liviu Rebreanu“ – Piaţa Centrală – str. „Gheorghe Şincai“ – Bd-ul „Independenţei“, oprindu-se la Biserica „Sfânta Ana“ de la Big, unde s-a oficiat o slujbă de Parastas.
„Marşul pentru Viaţă“ a fost organizat la Bistriţa pentru al treilea an consecutiv de Protopopiatul Ortodox Bistriţa, Asociaţia „Filantropia Ortodoxă“, Asociaţia Tinerilor Ortoocşi Beclean – Năsăud – Bistriţa, Asociaţia Culturală „Sfântul Pahomie de la Gledin“ şi Asociaţia „Impact“ Bistriţa. (Andreea Pâgleşan, Alexandra Andereş)
- Ziarul Lumina: „Marşul pentru viaţă“ în Mitropolia Olteniei
Peste 60 de oraşe din România şi Republica Moldova vor găzdui la finalul acestei săptămâni manifestarea „Marşul pentru viaţă“. Aflat deja la a cincea ediţie, anul acesta „Marşul pentru viaţă“ se va desfăşura sub genericul „Fiecare viaţă este un dar“. Organizatorii au ales, în principiu, ziua de 21 martie pentru aceste acţiuni deoarece în această zi este marcată „Ziua Mondială a Persoanelor cu Sindrom Down“, în contextul în care, conform statisticilor, la nivelul Uniunii Europene circa 96% dintre copiii diagnosticaţi cu această boală sunt avortaţi. În Mitropolia Olteniei, marşurile pentru viaţă vor fi organizate în trei oraşe: Craiova, Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu.
La Craiova, Marşul pentru viaţă este organizat de Asociaţia „Pro-Vita“, filiala Craiova, şi Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români, filiala Craiova, şi se va desfăşura duminică, 22 martie, începând cu ora 16:00. Se va urma traseul: Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ , strada Matei Basarab, strada Alexandru Ioan Cuza, Teatrul Naţional „Marin Sorescu“.
La Râmnicu Vâlcea, marşul are loc astăzi, 21 martie, ora 12:00, cu pornire de la Catedrala Arhiepiscopală, pe traseul: strada Calea lui Traian, Bulevardul Tudor Vladimirescu, strada General Praporgescu şi strada Nicolae Bălcescu, cu oprire finală în curtea arhiepiscopiei. La Târgu Jiu, manifestarea va începe tot astăzi, 21 martie, ora 12:00, locul de întâlnire fiind Biserica „Înălţarea Domnului“ de pe strada Victoriei.
După ce vor fi străbătute străzile centrale ale oraşului, se va săvârşi Acatistul Bunei Vestiri, iar seara, de la ora 21:00, în Parcul Coloanei Infinitului vor fi lansate 21 de lampioane, pentru a marca finalul evenimentului şi Ziua Mondială a Sindromului Down. (Diac. Gheorghe Cioiu)
- Asociatia “Prietenii Sfantului Efrem cel Nou”: Marșul pentru Viață la Sf. Gheorghe, județul Covasna – 22 martie 2015
Doamne ajută!
Noi am ținut Marșul pentru Viață, duminică, 22 martie 2015, pentru că fiind oraș mic, cu greu ne adunăm sâmbăta. De aceea, duminică, după încheierea Dumnezeieștii Liturghii, am pornit, cei aproape 80 de creștini ortodocși, în Marșul pentru Viață. Specific organizării Marșului la Sf. Gheorghe a fost faptul că am făcut 7 opriri, în care am citit câte două condace și două icoase din Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului. Când ajungeam la cuvântul Bucură-te, îl ziceam cu toții cu glas tare. Au fost 30 de exemplare ale Acatistului, pe care participanții le-au avut la dispoziție și au putut participa astfel activ și conștient la rugăciunea făcută pe străzile orașului pentru ca Maica Domnului să ne înțelepțească și să ne dea curaj pentru a lupta pentru Viață și pentru drepturile copiilor născuți și nenăscuți.
Cu binecuvântarea Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, am mărșăluit pe mai multe străzi principale ale orașului, de asemenea prin parcul central, iar apoi ne-am îndreptat spre piața Mihai Viteazul. În fața grupului statuar al domnitorului, aflat alături de căpitanii lui, au avut loc mai multe cuvântări: doamna Angela Cucu, originară din Basarabia, mamă a 6 copii, a vorbit despre faptul că fiecare viață este cu adevărat un mare dar de la Dumnezeu.
Pr. dr. Ciprian Staicu, consilier cultural al Episcopiei Covasnei și Harghitei, a dat citire unei mărturii a unei tinere care a făcut avort, în care aceasta îndemna pe alte tinere mămici să nu săvârșească această crimă, iar dacă ea s-a petrecut deja, să meargă la duhovnicul lor să se spovedească, trăindu-și apoi viața în pocăință și rugăciune, ferindu-se de crima avortului.
Pr Ciprian Staicu a apelat apoi la ajutorul pe termen lung al celor prezenți pentru a sprijini concret pe o tânără care acum este însărcinată și este supusă la mari presiuni din partea unor membri ai familiei ca să avorteze, însă ea vrea să nască acest copil, cu toate că nu este căsătorită. De asemenea, pr. Ciprian a îndemnat pe cei prezenți ca participarea la Marșul pentru Viață să nu fie doar un moment dintr-un an, ci viața noastră a fiecăruia să fie închinată slujirii Vieții, care este Hristos (conform Ioan 14, 6)
Mulțumim tuturor celor prezenți și ne închinăm înaintea lui Dumnezeu, care ne-a binecuvântat cu o vreme minunată, ne-am simțit oblăduiți de harul Maicii Domnului și vom continua să facem ceea ce am făcut și până acum – să fim de partea Vieții, căci astfel ne câștigăm cu toții mântuirea.
Mulțumim în mod deosebit doamnei Rodica Pârvan, directoare a Liceului Tehnologic Constantin Brâncuși din municipiul Sf. Gheorghe și consilier local al orașului nostru, că a fost alături de noi, cu un suflet mereu tânăr și o inimă de aur !
prof. drd. Ioana-Alina Staicu
Asociația Prietenii Sfântului Efrem cel Nou
- Ziarul Lumina: Conferinţă la Facultatea de Teologie din Bucureşti „Cum să salvezi viaţa unui copil nenăscut?“
La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, în Amfiteatrul „Dumitru Stăniloae“, a avut loc vineri, 20 martie, conferinţa „Cum să salvezi viaţa unui copil nenăscut?“. Aceasta a fost organizată de Asociaţia „Studenţi pentru viaţă“, în parteneriat cu Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, iar invitatul special al serii a fost dr. Ionel Trifon Cioată, specialist în obstetrică-ginecologie, din Timişoara.
Conferinţa, care a fost moderată de Alexandra Nadane, preşedintele Asociaţiei „Studenţi pentru viaţă“, face parte din proiectul „Săptămâna pentru viaţă 2015 – Fiecare viaţă este un dar“, al cărui eveniment central a fost „Marşul pentru viaţă 2015“, organizat sâmbătă, 21 martie. Medicul Ionel Cioată a subliniat faptul că fiecare persoană este unică şi are o valoare infinită, iar societatea are numai de câştigat dacă sprijină persoanele cu nevoi speciale, dacă sprijină femeile aflate în criză de sarcină să nască şi să crească persoana pe care o poartă în pântece. „Consider că în pântece viaţa este de la zămislire, este viaţă încă de la început. Cine încearcă să se ascundă după deget, că viaţa este de la trei săptămâni, cinci săptămâni, zece săptămâni, se înşală! După părerea mea, nu are cum să fie viaţă fără Duh Sfânt. La momentul în care cele două celule se unesc, acolo se întâmplă ceva, e mâna dumnezeiască, este Duhul Sfânt care coboară şi pecetluieşte această unire. Cum să salvezi viaţa unui copil nenăscut? Sunt mai multe direcţii pe care trebuie să le abordăm. Cred că această conferinţă şi cele care vor urma şi toate demersurile mele, şi nu doar ale mele, ale dumneavoastră au menirea să schimbe ceva. Cu o floare nu se face primăvară, dar cu mai multe flori se face un câmp frumos de flori şi câmpul acela poate rodi, şi câmpurile se pot uni, şi ne trezim peste 20 sau 30 de ani că lucrurile se vor schimba. Cred că, unindu-ne inimile şi dăruindu-ne dragostea pe care Dumnezeu ne-o dă nemăsurat, în tot ceea ce vom face noi, o să avem un rezultat extraordinar, adică viaţa va curge şi va veni în continuare pe Pământ, iar «Grădina Maicii Domnului», care este România, va fi într-adevăr o grădină plină de flori“, ne-a spus dr. Ionel Trifon Cioată, specialist în obstetrică-ginecologie. Dr. Ionel Trifon Ciotă a încetat să mai facă avorturi în anul 2000, în urma unor experienţe de viaţă revelatoare.
Organizatoare a conferinţei, „Studenţi pentru viaţă“ este o asociaţie studenţească înfiinţată în 2013, care promovează în mediul universitar educaţia, valorile şi respectul pentru viaţa umană din momentul concepţiei şi până la moartea naturală; oferă sprijin şi consiliere tinerelor şi adolescentelor aflate în criză de sarcină; dezvoltă programe de informare şi formare pentru familie şi integrare socială; se implică în combaterea traficului de persoane, a violenţei în familie, a violenţei împotriva femeii însărcinate şi a abuzurilor împotriva copiilor. „Aş vrea să spun că nu militez antiavort, ci militez pentru viaţă, şi asta înseamnă o diferenţă. A fi antiavort înseamnă să nu fii de acord cu avortul, să-l vezi ca pe o problemă şi să te opreşti la asta, în timp ce a fi pentru viaţă înseamnă să te intereseze viaţa omului sub toate aspectele ei şi mai ales să-ţi pui problema că o femeie însărcinată nu doreşte cu adevărat să facă avort, ci în cele mai multe cazuri face acest lucru ca urmare a presiunilor celor din jur. A fi pentru viaţă înseamnă să te implici şi să faci ceva, să reacţionezi şi din acest motiv suntem în seara aceasta aici“, ne-a declarat Alexandra Nadane, preşedintele Asociaţiei „Studenţi pentru viaţă“.
- Stirile pentru Viata: Vlad Miriţă, cu ocazia Marşului pentru Viaţă: „Bărbatul trebuie să înveţe să-şi asume responsabilităţi”
Aflat pe afişul concertului Live for Life şi anul trecut, la ediţia anterioară a Marşului pentru Viaţă, tenorul Vlad Miriţă păstrează tradiţia şi anul acesta, când va concerta din nou la Bucureşti, în Parcul Tineretului, la noul eveniment Live for Life care are loc după Marşul pentru Viaţă 2015 – „Fiecare viaţă este un dar”, sâmbătă, 21 martie, cu începere de la ora 15.00. Am făcut un interviu-fulger cu el despre familie.
Rep.: Ce înseamnă pentru tine familia?
Pentru mine, familia înseamnă părinţii mei, bunicii mei, copiii cu care am copilărit, verişorii mei, unchi şi mătuşi, colegii de şcoală, de liceu şi de facultate, oraşul meu, unde am crescut, mentorii mei, Preoții şi Călugării care m-au îndrumat, colegii de scenă şi toți prietenii mei!
Toţi la un loc alcătuiesc rădăcinile mele.
Rep.: Cum vezi rolul şi specificul bărbatului în familie?
Bărbatul trebuie să ştie, sau, dacă nu ştie, să înveţe să îşi asume responsabilităţti, să ia decizii, să se lupte pentru bunăstarea familiei şi să îşi iubească soția prin tot ce face.
Rep.: Dar al femeii?
Femeia are rolul cel mai important. Ea, în afară că le dă naştere copiilor şi îi educă şi îi iubeşte, tot ea este, sau ar trebui să fie, echilibrul casei. Ea calmează, ea învăluie totul cu puterea iubirii ei. O iubire care este mult superioară iubirii bărbatului – prin puterea de cuprindere, prin răbdare, prin delicateţe, prin profunzimea ei. Femeia este cheia. Cine a zis asta a zis o vorbă mare.
Rep.: Cum vezi copilul? Ce este copilul pentru familie?
Copiii sunt comoara familiei. Copiii au capacitatea de a suda familia, ei dau sens vieţii, ei sunt izvorul acţiunilor părinţilor şi în copii se vede calitatea părinţilor.
Rep.: Ai fost implicat şi anul trecut în Marşul pentru Viaţă, eşti şi anul acesta. Ce mesaj ai vrea sa le transmiţi românilor la această noua ediţie a Marşului pentru Viaţă?
Într-o lume în care tot mai mult este negat firescul şi, în ultimă instanță, este negată viața însăşi, fac apel la români să treacă prin filtrul sufletului tot ceea ce societatea şi mass media propun azi. Îi indemn sa fie foarte selectivi. Fac un apel la discernământ!
Citeşte Programul Săptămânii pentru Viaţă 2015 la Bucureşti
Kerry McDougall, o mămică din Scoţia, aşteaptă cu nerăbdare naşterea celui de-al treilea fiu dar în acelaşi timp se gândeşte cu groază la cât va trebui să lupte pentru a-şi putea păstra copilul.
Kerry, în vârstă de 22 de ani, este considerată de serviciile sociale „prea proastă” pentru a fi mamă. Tânără şi-a părăsit locuinţa şi şi-a lăsat ceilalţi doi băieţii la peste 300 de km distanţă, sperând că pruncul nenăscut nu îi va fi luat la naştere de către Protecţia Copilului, informează The Mirror.
Aceasta şi soţul său Mark au declarat că momentul în care cei doi băieţei Sean, cinci ani şi William, trei ani, au fost daţi în plasament a reprezentat cel mai greu moment din viaţa lor.
„Ne-au luat deja băieţii. Asistenţii sociali cred că dacă nu pot pronunţa cuvinte mai lungi sunt incapabilă să-mi iubesc copii şi să am grijă de ei. Nu vă pot descrie ce greu este să îţi ştii copii în altă parte şi nefericiţi. Sper însă că într-o zi îi voi putea lua înapoi”, spune Kerry.
Cuplul se teme că dacă se va întoarce acasă, atunci când se va naşte al treilea copil,cu siguranţă va fi luat şi el.
Născută cu palatoschizis, Kerry nu a putut vorbi corect până la vârsta de şase ani. Dificultăţile sale de învăţare au fost diagnosticate de specialişti ca fiind „uşoare către moderate”. Ea recunoaşte de altfel că nu poate să citească şi să scrie la fel de bine ca alţi adulţi.
Cu toate aceastea, dificultăţile pe care le are ţin de domeniul academic. Găteşte, are grijă de locuinţa sa din Belfast şi vrea neapărat să aibă o carieră. Este timidă și vorbește încet dar este clar că în ciuda unor mici probleme de vorbire, Kerry îsi iubeste copii și poate avea grijă de ei. Tânăra din Scoția chiar a fost asistent social voluntar al districtului Fife o perioadă dar a fugit în 2010 când a rămas însarcinată cu primul copil, Sean.
Kerry susține că au fost păcăliți de serviciile sociale să se întoarcă în Scoția, de unde copii le-au fost luați începând cu iunie 2014.
„Am dovedit de-a lungul timpului că suntem părinți buni. Copii noștrii erau fericiți și sănătoși. Am trăit fericiți în sudul Irlandei timp de trei ani și autoritățile locale au considerat că suntem părinți buni”, mai spune tânăra mamă.
Cuplul a fugit în Irlanda când autoritățile scoțiene ale ținutului Fife nu i-au lăsat pe cei doi să se căsătorească deoarece aceștia au considerat că lui Kerry îi lipsește capacitatea mentală de a se căsători. Mai mult, celor doi li s-a spus că in momentul în care primul copil se va naște va fi dat spre adopție. Astfel, Sean s-a născut în Waterford, Irlanda, urmat de William, doi ani mai târziu.
În Irlanda, serviciile sociale au monitorizat familia dar,după o scurtă vreme, i-au declarat pe Kerry și Mark părinți capabili să aibă grijă de copii lor.
„Ne-am mutat în Irlanda deoarece am știut că avem șanse mai bune să ne păstrăm copii. Când am ajuns acolo, asistenții sociali nu au putut înțelege de ce am avut probleme în Fife. Serviciile irlandeze și-a retras supravegherea și ne-au lăsat să avem singuri grijă de băieți. Toți eram fericiți și sănătoși. Mark avea o slujbă iar eu aveam toată ziua grijă de băieți”, mai povestește Kerry.
Deoarece le era dor de familiile lor, tineri părinți au contactat serviciile sociale din Fife și au întrebat dacă se pot întoarce acasă fără a-și pierde copii, acum că s-au dovedit părinți buni. Ei spun că autoritățile nu le-au dat vreun motiv de îngrijorare iar în momentul în care lui Mark i s-a oferit o slujbă foarte bine plătită la Amazon în ținutul Fife, s-au decis să se întoarcă.
Dar în momentul în care au ajuns acasă, autoritățile i-au contactat încă din prima zi, iar copii au fost catalogați ca aflându-se într-o situație cu risc crescut. Apoi, tot aceștia au hotărât că mama nu poate fi lăsată singură cu ei mai mult de două ore pe zi, totul culminând cu momentul în care copii au fost luați definitiv.
Kerry descrie cu lacrimi în ochi momentul în care copii au fost luați cu forța speriați, plângând și zbătându-se.
„Am simțit că i-am dezamăgit ca mamă pentru că nu am putut face nimic să-i ajut. Am fost mereu o mamă bună. Nu am fumat, băut sau consumat droguri niciodată. Copii erau mereu curați, nu le-a fost niciodată foame și erau băieți extrem de fericiți dar nu a fost destul”,își amintește Kerry.
Pentru că nimeni nu îi ajuta, cei doi au decis să mai facă un copil pe care să îl crească din nou în Irlanda pentru a dovedi, încă o dată, că sunt părinți buni.
„Autoritățile irlandeze au promis că ne vor ajuta și trebuie să avem încredere în ei pentru că nimeni altcineva nu este de partea noastră”, mai spune cu tristețe Kerry.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Comentarii