CINE VREA CAPUL LUI MOȘOIU? Organizatiile anticlericale si pro-gay – putine, dar rele si bine stipendiate/ CARE ESTE MIZA RAZBOIULUI IMPOTRIVA ABSTINENTEI?/ Parada gay la gradinita!

• Cultura Vietii:

Ce înseamnă „a manipula” și „a dezinforma” în privința educației sexuale

A le spune copiilor noștri ca sunt liberi sa decida cand, cum și cu cine sa-și exprime sexualitatea de la 15 ani și a nu le spune TOT adevarul in legatura cu riscurile sexualitații deschise, cu oricați parteneri, indiferent de gen, inseamna A-I MANIPULA și A-I DEZINFORMA.

A nu le spune copiilor ca filozofia kinseyana, filozofie invechita, ce ține de-a doua jumatate a secolului XX, e un eșec complet, un dezastru al trupului și al sufletului, inseamna A-I MANIPULA, A-I DEZINFORMA.

A nu le spune copiilor nostri ca abstinența sexuala pana la casatorie este singurul mod de a se proteja 100% de HPV, de herpes, de HIV/SIDA și de alte boli sexual transmisibile inseamna A-I MANIPULA, A-I DEZINFORMA (Ultimul raport al Centrului pentru Controlul Bolilor Atlanta, SUA privind bolile transmisibile confirma abstinența sexuala pana la casatorie și monogamia ca cele mai sigure moduri de protecție impotriva bolilor sexual transmisibile).

A nu le spune fetelor noastre, eleve, ca au un col uterin prea fragil, care nu este gata pentru relații sexuale, inseamna A LE DEZINFORMA, A LE MANIPULA (datele de ultima ora din histologie confirma acest fapt).

A nu le spune fiicelor noastre ca sunt mai vulnerabile decat baieții la bolile cu transmitere sexuala inseamna A LE MANIPULA, A LE DEZINFORMA (datele recente, de dupa 2000, din domeniul biochimiei și histologiei ne confirma acest fapt).

A nu le spune fiilor noștri ca uneori s-ar putea sa nu știe ca sunt infectați cu boli cu transmitere sexuala, avand in vedere ca simptomele acestor boli la baieți nu ies la suprafața, decat atunci cand apar la partenera, inseamna A-I MANIPULA și A-I DEZINIFORMA.

A nu-i informa pe copiii noștri ca actul sexual anal este prea periculos de practicat, chiar și cu prezervativ, inseamna A-I MANIPULA și A-I DEZINFORMA (Everett Koop, fost chirurg general al SUA a declarat aceasta acum aproape doua decenii, dar și datele recente din histologie confirma acest lucru).

A nu le spune adolescenților noștri ca pana in jurul varstei de 25 de ani ei acționeaza mai mult sub imperiul emoțiilor decat al deciziilor raționale inseamna A-I MANIPULA, A-I DEZINFORMA. (La inceputul anilor 2000, neurologii au descoperit ca, la adolescenți, legaturile neuronale din cortexul prefrontal – zona cu care noi luam decizii gandite, raționale – se stabilesc complet abia in jurul varstei de 25 de ani. Pana atunci, un adolescent acționeaza mai mult sub imperiul emoției. Exista companii de inchirieri auto in Statele Unite, care nu inchiriaza mașini tinerilor sub 25 de ani.  Pana la aceasta varsta, tinerii au nevoie de sprijinul și susținerea noastra, evident, insoțite de reguli cat se poate de clare).

A le spune unor copii despre riscurile reale ale unei sexualitați exprimate de la o varsta mica, nu inseamna „tentativa de a le interzice tinerilorsa faca sex”, domnule deputat Mihai Sturzu. Observați vreo diferența intre cele doua afirmații?

Poate cele 13 ONG-uri și dl deputat Mihai Sturzu nu au nimic de pierdut. Noi insa avem COPII de aparat.

Știința n-a confirmat poate nicicand mai bine și mai frumos ceea ce toți Sfinții noștri, Maicuța Domnului și Domnul nostru Iisus Hristos ne indeamna sa urmam.

Ca sa deturneze opinia publica de la aceste adevaruri incomode și de la intenția lor de a ne manipula și indoctrina copiii, 13 ONG-uri au inițiat o scrisoare deschisa pentru demiterea unui consilier din Ministerul Educației. Ca pe vremea comunismului, „dușmanul de clasa” a fost infierat in ziarul „Adevarul”, Ministerul Educației fiind pus sub presiune ca sa-l demita pe dl consilier Romeo Moșoiu. Ce urmeaza? Sa ne așteptam oare ca aceste ONG-uri sa ceara trimiterea domniei sale direct in Siberia? Sau poate ele deja pun la cale un proces juridic impotriva științelor, avand in vedere ultimele descoperiri din secolul al XXI-lea cu privire la organismul uman…

• ActiveNews:

Cine vrea să facă legea la Ministerul Educației?

Săptămâna trecută, numeroase canale media prezentau spectaculoasa știre conform căreia 14 ONG-uri cer demisia lui Romeo-Nicu Moșoiu, consilier al ministrului educației. Motivul – faptul că domnul consilier face parte dintr-o asociație de părinți în timp ce este angajat al ministerului, ar fi, în opinia acestor ONG-uri, un „conflict de interese” și un lucru „imoral”.

În comunicarea lor, cele 14 ONG-uri, transmiteau publicului larg cum că „este inadmisibil ca ministrul educației să fie sfătuit de o persoană cu o dovedită agendă proprie și care încearcă să impună viziunea unui ONG fundamentalist religios [APOR n.n] asupra întregului sistem de educație”. Nemulțumirea celor 14 se datora faptului că alte 19 ONG-uri care promovează viața, familia și educația sănătoasă, printre care și APOR, solicitaseră Ministerului Educației ca, dacă va fi introdusă o oră de educație pentru sănătate în care se vor prezenta noțiuni legate de sexualitate, acestea să fie predate astfel încât „elevii, copiii noștri, […] să fie educați spre înfrânarea trupească și amânarea relației intime până la vremea căsătoriei.”

Într-o societate liberă, pluralitatea ideilor și opiniilor e respectată. Însă, în România anului 2015, în viziunea reprezentanților celor 14 ONG-uri, opinia ONG-urilor pro-viață și pro-familie ar trebui interzisă. Astfel, gruparea celor 14, s-a decis, se pare, să ia cu asalt Ministerul Educației și să decidă, cine ar trebui, și cine nu, să fie angajat în instituțiile statului român.

Fără să precizeze în mod clar care este prevederea legislativă pe care Romeo-Nicu Moșoiu ar fi încălcat-o fiind consilier al ministrului educației, și în același timp membru APOR, aceste ONG-uri au găsit de cuviință că este momentul să facă legea la Ministerul Educației, încercând să impună în acest fel standardele cărora angajații ministerului ar trebui să corespundă.

Cum românii sunt extrem de toleranți și cum trăim într-un stat democratic, sau cel puțin așa ne place să credem, aceste ONG-uri au putut să emită aceste afirmații, absolut gratuite, din puctul meu de vedere. Bineînțeles, toată presa iubitoare de subiecte anti-BOR și anti-normalitate, a preluat pe nemestecate fițuica celor 14, fără să spună publicului larg cine sunt, pe cine reprezintă și cu ce se ocupă ONG-urile care vor să facă legea la Ministerul Educației.

Pe site-ul ASUR sunt enumerate ONG-urile semnatare ale scrisorii prin care se solicită demiterea consilierului ministrului educației: Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR), Asociația Elevilor din Constanța, Asociația Elevilor din Bacău, Asociația Elevilor din Alba, Academia Tinerilor, Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului (GRADO), ActiveWatch, Asociația Umanistă Română, Mame pentru Mame, Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), Centrul FILIA, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE), Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice (ECPI).

Trebuie să precizez de la bun început că niciuna dintre aceste organizații nu e vreo organizație de părinți, astfel încât demersul lor să fie unul justificat – potrivit legislației românești în vigoare părinții sau tutorii legali sunt principalii responsabili de creșterea și educarea copiilor, deci așa-zisa indignare a acestor ONG-uri e cel puțin ipocrită. Mai mult, nu știu ca vreuna dintre aceste organizații să fii luat atitudine când presa a semnalat probleme concrete ale sistemului educațional din România (școli fără apă curentă, fără canalizare, ale căror tavane se prăbușesc, elevi care cad în toaleta școlii, toaletă care se află în fundul curții, etc).

Majoritatea ONG-urilor enumerate pe site-ul ASUR ca semnatari ai scrisorii emit mesaje către țară în cel puțin unul dintre următoarele contexte: – afară cu icoanele din școală, – afară cu religia din școală, – vrem educație sexuală, în spiritul standardelor OMS (masturbare de la 4 ani pentru copiii români, avorturi și homosexualitate pe pâine de la pubertate).

Să le luăm pe rând:

– ASUR – cunoscută pentru campaniile anti-BOR, anti-religie în școală; a suferit recent o înfrângere rușinoasă, în tentativa de a accelera scoaterea religiei din școli – probabil de-aici și agresivitatea și spaimele la adresa APOR;
– Asociația Elevilor din Constanța, Asociația Elevilor din Bacău, Asociația Elevilor din Alba, Academia Tinerilor – grupul „idioților utili” – ONG-uri cu o istorie de câteva luni, unele dintre ele înființate chiar în acest an de personaje certate cu Ministerul Educației pe motive ce țin de Consiliul Național al Elevilor, aflate, prin această scrisoare, poate chiar la prima activitate; cel puțin asta rezultă de pe conturile lor de FB. Grav e faptul că una dintre aceste organizații – Academia Tinerilor – incită la nerespectarea prevederilor Constituției, promovând în mediul online materiale de tipul „Nu părinții știu ce e mai bine pentru copiii lor!’
– Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului (GRADO) – ONG înființat cu scopul „de a organiza în România activități educaționale și de intervenție socială prin intermediul artei” – semnatară constantă a petițiilor anti-BOR, anti-religie și icoane în școală, pentru introducerea educației sexuale după standardele OMS; acest ONG a „născut” asociația TRANSCENA, care potrivit statutului are același scop ca asociația-mamă, dar care în realitate semnează același tip de petiții, în special cele legate de sexualizarea copiilor;
– ActiveWatch – organizație binecunoscută pentru: afară cu icoanele din școală, – afară cu religia din școală, – vrem educație sexuală, în spiritul standardelor OMS (masturbare de la 4 ani pentru copiii români, avorturi și homosexualitate pe pâine de la pubertate); teoretic ar trebui să se ocupe cu monitorizarea presei;
– Asociația Umanistă Română – organizație înființată de Remus Florinel Cernea; din 2006 portavoce a socieții civile doritoare de scoatere a icoanelor și a religiei din școli;
– Mame pentru Mame – semnează același tip de petiții ca ActiveWatch – fără religie și icoane în școală, educație sexuală pe pâine;
– Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), Centrul FILIA – se numără printre principalii promotori ai impunerii standardelor OMS de predare a educației sexuale în România;
– Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APDOR-CH) – înființată în anii ’90 prin filiera GDS, APADOR-CH este „părintele” asociațiație de propagandă homosexuală ACCEPT;
– Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE) – organizație înființată în anul 2002 de Renate Weber, în numele Fundației pentru o Societate Deschisă (Fundația SOROS) – militează pentru scoaterea religiei din școli și pentru educație sexuală după standardele OMS;
– Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice (ECPI) – organism „născut” de asociația de propagandă homosexuală ACCEPT, prin Florin Buhuceanu; se află pe aceeași poziție cu SECS și centrul FILIA.

Așadar, puteți constata că aceste ONG-uri se reprezintă pe ele însele, iar demersul lor nu este unul autentic, datorat unei profunde îngrijorări în ceea ce privește educația copiilor români.

Aceste ONG-uri au propria lor agendă și această luare de poziție este doar un pas înscris în strategia unor organizații a căror preocupare principală e reprezentată de anularea rolului pe care familia și Biserica Ortodoxă îl au în societatea românească, pentru ca mai apoi să-i poată educa pe copiii noștri după cum doresc – în spiritul unei noi ideologii, acela al revoluției (homo)sexuale.

Din punctul meu de vedere, miza solicitării acestor 14 ONG-uri nu este demiterea lui Romeo-Nicu Moșoiu, consilierul al ministrului educației, ci acapararea administrației statului român, în special a Ministerului Educației, de personaje conforme cu ideologia pe care aceste ONG-uri o promovează.

Așa cum comuniștii îi băgau pe români la pușcărie fără niciun fel de proces, la fel procedează și aceste pseudo-ONG-uri, solicitând demisia unui om fără să arate negru pe alb ce lege și ce articol ar fi încălcat. După logica acestor mari gânditori angajații Ministerului Educației ar trebui să-și trimită copiii la studii în străinătate, pentru că, trimițându-i la școlile din România se află în conflict de interese atunci când vor să apere drepturile propriilor copii.

Dacă până în 1989 cei care nu corespundeau standardelor comuniste erau băgați în pușcării, acum, în anul 2015, se încearcă, în primă fază, eliminarea din aparatul administrativ al statului român a celor care nu sunt conformi noii ideologii ai revoluției globale (homo)sexuale. Toți cei care vor normalitate trebuie eliminați!

Închei prin a invita la toleranță cele 14 organizații care vor demiterea unui om, pentru simplul motiv că nu sunt de acord cu opiniile lui. Toleranța e un concept care domniilor lor le place foarte mult, dar pe care se pare că îl aplică doar atunci când este în avantajul dumnealor și în spiritul gândirii politic corecte. Îmi place să cred că trăim într-o societate în care deciziile se iau pentru oameni concreți, nu pentru indiviți abstracți și grupări/grupuri virtuale.

P.S. Observ că pe rețelele de socializare anumite personaje insistă ca ministrul Educației să-și demită consilierul; chiar se fac și calcule cu sumele pe care consilierul ministrului le-ar fi încasat în perioada în care s-a aflat în „conflict de interese”. Ce-ar fi ca noi, românii de rând, să facem niște calcule cu sumele pe care ni le datorează aceia care ne-au vândut, nu atât economic, cât moral – de exemplu: Monica Macovei, eurodeputat, artizan al asociației ACCEPT, Renate Weber, eurodeputat, „reprezentant” SOROS în România, etc – să le cerem banii, să le solicităm demisia și să-i rugăm să ne lase-n sărăcia noastră?

Eugen Jercan, părinte

Educație pentru familie

Reacția celor 19 asociații creștine împotriva introducerii unei ore de educație sexuală în trunchiul comun a intrat în malaxorul presei, care cel puțin aparent ar fi trebuit să păstreze atitudinea echidistantă față de  această opțiunea a societății civile. Decupată din context, abstinența a devenit eticheta prin care asociațiile sunt ironizate în ideea de a construi o etichetă de marginalizare socială și anacronism.

Vorbind cu cineva din interiorul unui cunoscut trust media, confirmarea a fost fără echivoc: aceasta este politica editoriala a postului. Îmi pun întrebarea cui îi este frică de valorile familiei sau dacă există interese financiare în acest context…

Realitatea menționată în memoriu și amintită de noi într-un alt articol este eșecul educațional al unui asemenea curs în Marea Britanie. Deja implementat, părinții au greutăți reale în a-și proteja copiii de anumite lecții care duc la sexualizarea precoce a acestora. Probleme asemănătoare au și părinții din Germania.

Cea mai bună variantă ar fi ca această oră de educație pentru sănătate să fie opțională iar manualele să fie realizate în acord cu valorile familiei. Părinții vor putea evalua în cunoștință de cauză oportunitatea acestui demers.

Referitor la această piază rea numit „abstinență până la căsătorie” trebuie spus că din punct de vedere tradițional vorbim despre o componentă esențială a societății românești de până în anii 50, confirmată de toți etnologii și sociologii români de marcă. Axată pe valorile familiei, obștea satului avea rituri de trecere de la o etapă a vieții la alta bine structurate iar tânărul sau tânăra erau înconjurați nu doar de protecția familiei ci a întregii comunități în acest sens. Adolescenții erau pregătiți pentru întemeierea unei familii, abstinența sexuală implicită iar derapajele penalizate social, emblematice sunt strigăturile „de peste sat” din Apuseni.

România interbelică era în proporție demografică de 82% rurală. Comunismul a nivelat spiritualitatea satului propunându-și urbanizarea sa cu tot ce însemna aceasta. După căderea regimului locul presiunii coercitive comuniste asupra valorilor satului românesc a fost luat de regimul de coerciție mediatic și politic care, în numele libertății și democrației prost înțelese, a subminat programatic timp de 25 de ani sistemul axiologic tradițional al românilor.

Și de fapt aici este conflictul cu mass-media. Politica editorială a multor canale media din România este la polul opus promovării modelului familiei. Tinerii sunt de mici programați mental să urmeze false modele, la 25 de ani sunt complet spălați pe creier. Iar programul începe de la vârsta desenelor animate.

Cum spunea jurnalistul Dimitri Semenik rezultatul este că „femeile acordă o însemnătate exagerată succeselor financiare ale bărbatului, iar bărbații – atractivității sexuale a femeii. În bunătatea, curăția, fericirea familiei modeste material, dar cu numeroși copii, mulți nici măcar nu cred. N-au auzit de așa ceva – nu li s-a arătat la televizor.”

O miza este ca această oră de educație să pregătească tinerii în sensul valorilor familiei. Dacă vrei prinț, trebuie să devii prințesă. Toți am dori ca să cunoaștem o persoană verticală, să ne împletim viața cu un om curat, onest, de treabă dar cum îl vom putea cunoaște și aprecia la adevărata valoare dacă noi înșine nu suntem pregătiți în acest sens. Ora de educație pentru sănătate poate să pună bazele unei pregătiri a tânărului pentru momentul când va întâlni această persoana potrivită pentru fondarea unei familii.

• Stiripentruviata:

Zeci de organizaţii pentru familie îl sprijină pe consilierul Ministrului Educaţiei: „Obiectivele educative APOR sunt în consonanţă cu cele ale ministerului”

Domnule Ministru Sorin Câmpeanu,

Asociațiile semnatare,  în calitate de membri ai Coaliției pentru Familie și Constituție, vă mulțumesc pentru activitatea dumneavoastră desfășurată în sprijinul valorilor educației și familiei, pentru protejarea dreptului copiilor la o educație sănătoasă. Vă asigurăm de tot sprijinul nostru în efortul de a oferi copiilor noștri un învățământ complet și de calitate.

Ne exprimăm îngrijorarea faţă de presiunea a 14 ONG-uri cu agendă și obiective străine de valorile familiei (o parte dintre acestea inexistente juridic), care doresc introducerea intempestivă a unei ore de educație sexuală în școala românească. Este binecunoscut eșecul înregistrat în Anglia unde deși educația sexuală a fost introdusă de creatorii de programe sociale pentru a stopa procentul de sarcini la adolescente, cel mai mare din Europa în 2010, Anglia ocupă în continuare locul fruntaș, înregistrându-se de asemenea o creștere a numărului de sarcini și avorturi.

Salutăm măsura anunțată de dumneavoastră de evaluare corectă a contextului românesc în ceea ce privește introducerea unei educații pentru sănătate, prin prisma unor experți în educație și reprezentanți ai Academiei Române. În acest moment în școlile din România există disciplina opțională de educație pentru sănătate care poate fi rodată pentru a se ajunge la o formă agreată de copii și părinți.

Certificăm faptul că Domnul Consilier Romeo Moșoiu este un cunoscător avizat al realității din societatea românească. Fost lider al studenților din Universitatea București și Liga Studenților din România, consilier la Președinția României și consilier în domeniul tineretului, cu o experiență notorie de peste 20 de ani, părinte a trei copii (în curând patru),  Domnul Consilier cunoaște pulsul societății și poate reprezenta corect în cadrul ministerului contextul referitor la familia românească și problematica educațională.

În ceea ce privește Asociația Părinți pentru Ora de Religie (APOR), un ONG reprezentativ având 40 de filiale în țară, APOR are drept obiectiv îmbunătățirea educației în cadrul învățământului din România iar activitatea sa este în deplină consonanţă cu scopul ministerului, educaţia tineretului.

Coaliția pentru Familie și Constituție are ca scop protejarea familiei și a valorilor sale prin legile și Constituția României. În numele coaliției formată din peste 80 de organizații non-guvernamentale:

1.Alianța Familiilor din România
2.Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro Vita din România
3.Asociația  Părinților pentru Educație Sănătoasă
4.Asociația  pentru Apărarea Familiei și Copilului
5.Asociația  Medicilor Catolici, filiala București
6.Alianța pentru Demnitate Națională
7.Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
8.Asociația  Generala a Românilor Uniți, Greco-Catolici din România
9.Asociația  Familia și Viața
10.Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca
11.A.S.C.O.R. – Asociația  Studenților Creștin Ortodocși din România – toate filialele
12.Asociația  Provita Media
13.Asociația  Darul Vieții
14.Asociația  Meșterilor Populari din Moldova
15.Asociația  Persoanelor cu Deficiente de Auz „Darul Sunetului”
16.Asociația  Christiana
17.Asociația  Ortodoxia Tinerilor
18.Fundația Bridge to Europe
19.Asociația  WorldTeach
20.Asociația  Prologos
21.Institutul „Frații Golescu” pentru relații cu românii din străinătate
22.Asociația  Sf. Acoperământ al Maicii Domnului
23.Asociația  COMMUNIO
24.Asociația  Casa GRATIS PRO DEO
25.Asociația  „Simplu – România”
26.Asociația  pentru Revigorarea Tradiției – ART
27.Asociația  Primul Pas
28.Asociația  „Lemaan Ahai – de dragul fraților mei”
29.Asociația  Doamna Stanca
30.Asociația  pentru Cultura Alfa
31.Liga de Utilitate Publică
32.Asociația Rost
33.Asociația ”Basarabii”
34.Asociația ”Sfântul Împărat Constantin cel Mare”
35.Asociația pentru Libertatea Românilor
36.Asociația Dascălilor din România
37.Asociația ”Părintele Galeriu”, București
38.Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”
39.Asociația ”Triada”
40.Asociația ”Copil dorit”

Post-scriptum la scrisoarea privind „educaţia sexuală” adresată ministrului Sănătăţii şi ministrului Educaţiei

de Larisa Iftime (preşedinta Asociaţiei PRO VITA MEDIA)

Recent, am fost întrebată următoarele lucruri în legătură cu scrisoarea deschisă adresată Ministrului Sănătăţii şi Ministrului Educaţiei:

Nu cumva este o exagerare sau „un lucru dus la extrem” ceea ce propunem noi pentru copiii noştri: abstinenţa sexuală până la căsătorie? Astăzi tinerii ajung să se căsătorească cam pe la 28-30 de ani şi chiar mai mult, având în vedere că-şi găsesc cu greu un job, se angrenează apoi în muncă…

Este adevărat, dar de ce să sărim noi direct la căsătorie, când acum vorbim, totuşi, de copii? Tinerii de 28-30 de ani, adulţi în toată firea, pot decide singuri ce au de făcut. De ce să sărim în timp aşa departe dacă până atunci avem de-a face cu elevi de şcoală? Anumiţi ziarişti sunt impacientaţi de ceea ce vor face copiii noştri peste 5-10 ani şi nu observă că aici şi acum se duce bătălia pentru sufletul şi minţile copiilor. Copiii nu pot decide singuri, prin virtutea faptului că sunt copii. Când vor fi adulţi, vor fi liberi să aleagă. Evident, pornind de la repere pe care le vor primi acuma€

Noi, ca părinţi, acum, trebuie să le spunem clar: „Aşteaptă!”.

Nu a murit nimeni de abstinenţă până la căsătorie. În schimb, lumea moare din cauza HIV/SIDA, din cauza cancerului de col uterin şi alte astfel de boli. Apar forme noi de boli cu transmitere sexuală, care nu mai răspund la antibiotice, iar, din cauza schimbării comportamentului sexual, în ultima vreme a început să facă ravagii printre oamenii tineri cancerul de gât.

Dar de ce să speriem copiii în acest fel? Nu e o abordare corectă.

Bine-bine, dar când îi avertizăm asupra nocivităţii fumatului, a drogurilor, nu tot această tactică abordăm? Nu le spunem oare despre cancerul de plămâni, despre plămâni perforaţi, despre dinţi cariaţi, despre deteriorarea generală a sănătăţii şi despre moarte?

E o concepţie veche, cine mai urmăreşte aşa ceva?

E chiar o concepţie din ce în ce mai actuală. Cel mai recent raport al Centrul pentru Controlul Bolilor din Atlanta (SUA) afirmă hotărât, pe baza unor date certe, că abstinenţa până la căsătorie şi apoi monogamia sunt cele mai sigure moduri de a evita bolile cu transmitere sexuală: „Cea mai bună metodă pentru prevenirea transmiterii bolilor venerice este abstinenţa de la sexul oral, vaginal ori anal sau relaţiile monogame de lungă durată cu o persoană care nu e infectată. Pentru persoanele care sunt tratate de o boală transmisibilă alta decât SIDA, consilierea pentru abstinenţa de la relaţii sexuale până la terminarea tratamentului medical este crucială”. Textul raportului poate fi citit aici.

Dar statisticile arată că 15% din adolescenţi îşi încep viaţa sexuală de la 15 ani.

Şi noi să încurajăm această viaţă sexuală la copii, dacă statisticile spun asta? Celor de 15-16 ani, care deja şi-au început viaţa sexuală, trebuie să le spunem: „Stop! Dacă doriţi să evitaţi bolile cu transmitere sexuală, avortul, suferinţa emoţională, nu vă implicaţi prea devreme în relaţii sexuale”. Este unicul mod sigur 100% de a evita toate aceste suferinţe. Şi apoi, 15% nu înseamnă toţi. Oare restul de 85% nu ar trebui avertizaţi că încă nu e timpul? E pentru sănătatea şi pentru binele lor. Aceasta este prevenţia. Oare nu acesta ar trebui să fie şi scopul Ministerului Sănătăţii? Aici cred că ar trebui să facem apel la medicii ginecologi, la pediatri. Am citit prea multe sfaturi şi recomandări despre cum se utilizează contracepţia modernă, dar sfaturi de genul „biologia îţi spune să aştepţi” pentru tinerele de 15-16 ani nu am prea citit. Colul uterin al tinerelor fete este foarte vulnerabil la infecţiile cu transmitere sexuală. Doar un singur pas greşit şi îi poate afecta întreaga viaţă. Se poate infecta chiar la primul act sexual cu herpes sau HPV. Citez din cartea lui Miriam Grossman, „You’re Teaching My Child What?” (în curs de apariţie la Editura Provita Media):

„Colul uterin (cervixul) este locul a două dintre cele mai cunoscute infecţii cu transmitere sexuală, HPV si Chlamydia trachomatis. E nevoie de HPV ca să se dezvolte cancerul cervical, iarChlamydia poate provoca boală inflamatorie pelvină cronică, sarcini ectopice, avort spontan şi infertilitate. Fetele sub vârsta de 20 de ani sunt lovite cel mai tare de aceste epidemii. Unul din motive este cervixul lor imatur. Este crucial să înţelegem asta. Cervixul unei femei adulte este mai dificil de infectat decât cervixul unei adolescente. Cu cât este mai matur, cervixul este protejat de 20-30 de straturi de celule. Prin contrast, cervixul unei adolescente are o zonă centrală numită zonă de transformare. Aici celulele au un strat doar de o singură celulă grosime. Zona de transformare este cea mai mare la pubertate şi ea se restrânge pe măsură ce cervixul se maturizează. Straturile subţiri de o singură celulă fragilă sunt transformate progresiv în scuturi groase plate, cu mai multe straturi”.

Pentru sănătatea lor, în general şi, având în vedere că sunt viitoare mame, nu este oare mai sănătos să se abţină?

Indiferent de ceea ce spun statisticile, ca părinţi, trebuie să avem aşteptări clare de la copiii noştri: „Da, ai pulsiuni fireşti, e normal să te îndrăgosteşti la această vârstă, dar nu e timpul pentru relaţii sexuale”. Când mesajul din partea părinţilor către copii este clar, ei ştiu foarte bine ce au de făcut şi, în general, nu vor să-şi dezamăgească părinţii. Chiar dacă par că nu ascultă, că sunt preocupaţi de ale lor, ei aud tot ce le spunem şi aşteaptă aceste sfaturi de la noi. Dacă ne gândim şi cât muncesc pentru şcoală, cât stres au cu teste, simulări, examene de bac, să se mai implice şi în relaţii sexuale în această perioadă ar însemna nebunie curată.

Stai, dar cu prezervativul cum rămâne? De ce să nu-l promovăm?

Prezervativul nu protejează 100%. Îţi dă o impresie de falsă siguranţă, iar unele boli se transmit chiar şi cu prezervativ. Şi apoi, noi vrem să-i protejăm pe copiii noştri 98-97-96%, sau dorim să-i protejăm 100%? În instrucţiunile de folosire scrie că protejează 98% împotriva sarcinilor, la o utilizare perfectă. Având în vedere vârsta vulcanică a adolescenţei, despre ce fel de utilizare perfectă poate fi vorba lA copiIi de 15-16-17 ani, care uită să-şi aducă un caiet în plus la şcoală? A-a, utilizarea perfectă este idealul. Dar câţi dintre ei –  odată porniţi pe această cale – îl ating? Iarăşi citez din cartea lui Miriam Grossman:

 „Intr-un studiu pe adolescente afro-americane active sexual, în ciuda folosirii 100% a prezervativului, 1 din 5 s-a infectat cu Chlamydia, gonoreea sau trichomonas în decurs de 28 de luni. Protecţia împotriva infecţiilor transmise de la piele la piele este compromisă, din cauză că uneori prezervativul nu oferă acoperirea zonei. Alte cercetări arată că utilizarea perfectă a prezervativului reduce doar riscul herpesului genital cu 25-50%. Studii extinse au descoperit o eficacitate mică sau zero în prevenirea transmiterii HPV”.

Şi, uite aşa, ajungem să ne plângem de creşterea numărului de boli cu transmitere sexuală, de stresul şi problemele emoţionale date de aceste boli cu transmitere sexuală, de tot mai multe sarcini la adolescente…

Dar contracepţia hormonală? Ea măcar le fereşte pe adolescente de sarcini.

Contraceptivele hormonale, potrivit cercetărilor de ultimă oră, pot face colul uterin al tinerelor fete şi mai sensibil la infecţiile cu HPV şi alte boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA, şi pot stimula celulele cervicale să se reproducă rapid, de unde pot apărea diverse anomalii, condiţii precanceroase etc.

Există un avertisment al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ce include pilula şi terapia hormonală de substituţie în Grupa de agenţi cancerigeni I pentru cancerul de sân, de ficat şi de col uterin. E cel mai mare nivel posibil – şi ţigările se află, de asemenea, în Grupa I de risc. Contracepţia de urgenţă, numită şi pilula „de-a doua zi”, este o megadoză a pilulei contraceptive.

De asemenea, contraceptivele orale hormonale pot atrage riscul unui accident vascular cerebral (AVC). Infarctele cardiace şi AVC sunt cu 40% mai frecvente la femeile care iau sau au luat contraceptive, iar incidenţa cancerelor (de col uterin, de sân, de ficat şi ovarian) este de 6 ori mai mare la femeile care au luat contraceptive (România liberă, 31 martie 2009). De asemenea, s-a constatat că pilula contraceptivă hormonală epuizează vitaminele esenţiale şi antioxidanţii din organismul femeii.

Având în vedere toate aceste riscuri şi ştiind clar că abstinenţa sexuală până la căsătorie înseamnă evitarea sută la sută a tuturor acestor suferinţe, de ce ar fi aşa de deplasat să promovăm acest concept? Copiii nu vor mai spune apoi: „De ce nu mi-a spus nimeni?” Sau: „Daca aş fi stiut!”

Ca părinţi, oare nu va trebui să răspundem pentru că lăsăm să li se întâmple astfel de lucruri copiilor noştri? Oare nu va trebui să răspundem, la un moment dat în faţa lui Dumnezeu sau cel puţin în faţa propriei conştiinţe a€“ că nu i-am păzit destul şi că nu i-am avertizat la timp?

Educaţie pro-familie: Scrisoare deschisă de la ProValori Media, publisherul Stiripentruviata.ro

Domnului Sorin Cîmpeanu
Ministrul Educaţiei Naţionale

Domnului Nicolae Bănicioiu
Ministrul Sănătăţii

17 iunie 2015

Domnilor Miniştri,

Acum câteva zile, citind o scrisoare deschisă adresată Ministrului Educaţiei Naţionale, nu ne-am putut reţine un zâmbet. Semnatarii semnalau că un funcţionar din minister trebuie demis, deoarece este membru în Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie şi agreează ideea că abstinenţa sexuală protejează tinerii de bolile cu transmitere sexuală şi de sarcinile nedorite.

În orice epocă istorică, un om care împărtăşea astfel de valori ar fi fost considerat de maximă încredere, mai ales într-o instituţie care se ocupă de învăţământul naţional. Numai că, în ziua de azi, se pare că aceste valori au devenit depăşite şi opresive, deoarece s-ar opune progresului social şi ar fi lipsite de fundament ştiinţific. Cel puţin aşa se înţelege din scrisoarea deschisăadresată Domnului Ministru Sorin Cîmpeanu în data de 12 iunie 2015, document care îl acuză pe consilierul acestuia de „fundamentalism religios” şi „conflict de interese”.

Domnilor Miniştri,

În urma evenimentelor recente din România, când peste 90% din părinţii români s-au pronunţat în favoarea educaţiei religioase în şcoli (obiectivul principal al Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie), nu putem să ne gândim decât că o astfel de persoană beneficiază practic de girul majorităţii şi că este omul potrivit la locul potrivit.

De aceea, am fi lăsat să treacă acest incident nebăgat în seamă, precum şi merită, dacă unele canale media nu ar fi aruncat cu noroi în respectivul consilier al Ministrului Educaţiei Naţionale, crezând probabil că aşa pot susţine cel mai bine punctul de vedere al semnatarilor – organizaţii al căror vârf de lance este o asociaţie ce promovează ateismul (opţiune religioasă împărtăşită de aproximativ 0,2% din populaţia României, conform celor mai recente statistici INS).

Domnilor Miniştri,

Noi, care ne-am născut în plin comunism, am mai auzit undeva discursul despre progres social şi ştiinţă, despre trecutul opresiv şi reacţionarismul religios. Acest tip de discurs este astăzi reluat, în plină democraţie, de organizaţii care nu consideră importantă apărarea vieţii şi a mediului predilect de apariţie a acesteia, familia naturală.

Asociaţia ProValori Media, din partea căreia Vă scriu, este o asociaţie neconfesională, non-religioasă, care îşi propune să educe şi să informeze publicul românesc despre valorile atacate astăzi constant de entităţi care adesea se întâmplă să se situeze pe poziţiile ateismului.

Din cercetările făcute şi din interacţiunea cu societatea civilă românească, am observat că atitudinea religioasă este cea care ancorează profund, fundamentează şi hrăneşte cel mai bine valorile vieţii şi familiei. Probabil că la asta se referă semnatarii scrisorii atunci când folosesc sintagma de „fundamentalism religios” referitoare la poziţia asumată de consilierul din Ministerul Educaţiei Naţionale.

Ceea ce refuză să admită aceste organizaţii – puţine şi nereprezentative pentru societatea românească – este faptul că şi ateismul este tot o atitudine religioasă şi nici ea nu se bazează pe studii şi dovezi ştiinţifice, ci pe un simplu act de credinţă – în acest caz, de fapt, de necredinţă.

Atacând religiozitatea în sine, astfel de organizaţii îşi arată  şi desconsiderarea pentru modul de viaţă a covârşitoarei majorităţi a românilor şi, implicit, dispreţul pentru aceştia.

Domnilor Miniştri,

Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie – APOR – nu numai că nu este o organizaţie fundamentalistă (deoarece nu militează pentru convertirea obligatorie la o credinţă, fie ea religioasă sau nu), dar nici măcar nu este una religioasă (fiindcă nu militează pentru convertirea ateilor la o religie). APOR doar susţine cunoaşterea valorilor religioase.

Dar, dincolo de cearta pe valori, să nu uităm de interesul tânărului beneficiar al sistemului românesc de învăţământ. Semnatarii scrisorii menţionate pretind că sunt interesaţi de soarta tinerilor. Vom cita în continuare din scrisoarea lor deschisă şi vom încerca să explicăm, cu date ştiinţifice pe care asociaţia noastră, ProValori Media, le-a mai pus la dispoziţia Ministerului Educaţiei în trecutul apropiat, că se înşală:

Scrisoarea menţionată susţine că tinerii nu pot fi opriţi să îşi înceapă viaţa sexuală, deoarece aceasta este realitatea în care trăim, deci este obscurantist să promovezi ideea ca adolescenţii să-şi amâne debutul vieţii sexuale

• FALS: Un studiu realizat în Marea Britanie pe un eşantion de 500 de adolescenţiîn vârstă de 18 ani a descoperit că mulţi dintre aceştia au criticat orele de educaţie sexuală pe care le-au primit la şcoală pentru faptul că nu au făcut suficient pentru a-i descuraja să devină activi sexual [1]. Ei s-au plâns şi de faptul că adesea educaţia sexuală prezintă promiscuitatea ca fiind normală, punând o presiune suplimentară asupra lor ca să devină activi sexual mai devreme. În studiul citat, o tânără de 18 ani a răspuns la întrebarea legată de orele de educaţie sexuală astfel: „Întotdeauna m-am simţit presată de profesori când, de exemplu, îmi spuneau că «sexul e normal, doar să vă protejaţi cum trebuie», când de fapt eu nu eram interesată să fac sex la momentul respectiv şi eram fericită să aştept persoana potrivită. Nu cred că sexul ar trebui predat drept «normă». Oamenii ar trebui făcuţi să se simtă confortabil, iar profesorii ar trebui să spună: «Ar fi bine să aşteptaţi; legea spune (să aşteptaţi) până la 16 ani, dar nu vă simţiţi presaţi de asta»” [2].

Scrisoarea menţionată susţine că rata sarcinilor la adolescenţă este în creştere, deoarece tinerii îşi încep viaţa sexuală fără a fi informaţi şi educaţi pentru a evita această consecinţă firească a unor astfel de relaţii

• FALS: Rata mai mică a naşterilor la adolescente nu este un argument valid în favoarea eficienţei educaţiei sexuale. Poate fi pur şi simplu rezultatul accesului mai eficient la servicii de avort pentru adolescente, cum este cazul ţărilor nordice, unde această procedură este folosită cu scop contraceptiv, nu propriu-zis medical[3]. Experienţa Marii Britanii, unde se înregistrează de asemenea o rată înaltă a incidenţei avortului la adolescente, arată eşecul educaţiei sexuale de tip contraceptiv. În 1972, Colegiul Regal al Obstetricienilor şi Ginecologilor din Anglia (RCOG) a publicat un raport despre sarcinile neplanificate. Printre recomandările acestuia, puse în aplicare de un guvern cooperant, se numărau liberalizarea contracepţiei indiferent de vârstă sau venituri, precum şi introducerea educaţiei sexuale în şcoli. În 1991, situaţia nu se îmbunătăţise, iar acelaşi colegiu al medicilor ginecologi a publicat un al doilea raport, care recunoştea eşecul primei iniţiative. Principala soluţie recomandată a fost să se facă mai multă educaţie sexuală în şcoli şi contracepţia să devină şi mai accesibilă [4]. Cu toate acestea, nimeni nu a luat în seamă statisticile care arată o rată de eşec uriaşă a contracepţiei la adolescenţi: 14% pe an rată de eşec a prezervativului la adolescenţi şi 20% rată de eşec a folosirii pilulei în primele şase luni la adolescentele cu vârste între 12 şi 18 ani [5].

„Toate cercetările serioase, ştiinţifice, arată că educaţia sexuală, dacă este redată corespunzător, le permite tinerilor să ia decizii informate privind propria lor viaţă”, scrie în scrisoare

• FALS: Ultimele studii imagistice din domeniul neuroştiinţelor arată că dezvoltarea creierului şi că abilitatea de a gândi strategic se desăvârşesc abia după vârsta de 24 sau 25 de ani – cu 10 ani mai târziu decât vârsta la care copiii sunt azi îndemnaţi să ia decizii „responsabile” cu privire la viaţa lor sexuală[6]. Poate că este timpul ca educaţia sexuală să fie adusă în actualitate cu cele mai recente descoperiri ale ştiinţei, nu să rămână ruptă de o privire de ansamblu asupra dezvoltării tinerilor.

manualele de religie promovează o imagine distorsionată a sexualităţii

• Ne întrebăm cui i-ar putea părea distorsionată prezentarea sexualităţii ca expresie firească a iubirii dintre bărbat şi femeie, ce se concretizează în naşterea de copii în cadrul unei uniuni care să favorizeze creşterea şi educarea lor.
• Poate că semnatarilor scrisorii menţionate li se pare mai corectă definirea sexualităţii ca cea hedonistă, narcisistă, fantasmatică şi cvasi-pornografică de pe platforma Sexul vs. Barza, care, deşi nu beneficiază de girul Ministerului Educaţiei, începând de anul trecut, este disponibilă pe Intranetul BiblioNet, al tuturor bibliotecilor din România (inclusiv cele din şcoli) şi la care au acces toţi elevii, fără supraveghere adultă sau acord parental. Ne abţinem să cităm. E suficientă o simplă vizualizare a paginii principale a acestei platforme.

există „evidenţe ştiinţifice” despre beneficiul introducerii educaţiei sexuale în şcoli, mai spune scrisoarea

• Cercetările pe care ProValori Media le-a făcut şi semnalele pe care noi le-am primit de la specialiştii în educaţie pro-viaţă şi pro-familie din Anglia şi SUA spun altceva:
• În ciuda intensificării educaţiei pentru sex protejat şi a conştientizării publice cu privire la aceste probleme, Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA a anunţat în 2012 că jumătate din noile cazuri de boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA, se înregistrează pe segmentul de vârstă 15-24 de ani [7]; rata estimativă a incidenţei virusului HIV în SUA: în creştere cu 21% pe segmentul de vârstă 13–29 de ani, determinat de o creştere cu 34% în cazul tinerilor bărbaţi care fac sex cu bărbaţi [8]
• În perioada 2004-2013, datele furnizate de Public Health England, Serviciul de Sănătate Publică din Anglia, arată o creştere cu 40% a incidenţei bolilor cu transmitere sexuală [9]

Domnilor Miniştri,

ProValori Media a trimis, în data de 12 noiembrie 2014, pe adresa instituţiilor pe care cu onoare le reprezentaţi o sesizare despre necesitatea unei educaţii pro-familie în şcolile româneşti, prezentându-Vă argumente despre eşecul abordării educaţiei sexuale în ţările dezvoltate, dovedite cu statistici care, apărute şi analizate timp de câteva decade, nu mai pot fi contrazise. Am reluat aceste date şi în prezenta scrisoare.

Ne doare soarta copiilor României şi ne dorim să îi vedem dezvoltându-se pentru o viaţă armonioasă şi demnă, nu aruncaţi în braţele promiscuităţii cu false promisiuni de împlinire personală.

De asemenea, ne dorim din tot sufletul să trăim într-o societate democratică, în care opţiunile religioase şi de viaţă – fie ele şi ale unui funcţionar public – să nu fie călcate în picioare şi denigrate printr-un discurs cu rezonanţă anti-democratică, de tristă amintire. E cazul să ne ferim de toate tipurile de fundamentalism, nu doar de cel religios.

Cu stimă,

Ştefana Totorcea, editor
ProValori Media

Studenţi pentru viaţă: Scrisoare deschisă despre educaţia pentru familie

Domnului Sorin Cîmpeanu
Ministrul Educaţiei Naţionale

Domnului Nicolae Bănicioiu
Ministrul Sănătăţii  

17 iunie 2015

Domnilor Miniştri,

În data de 9 iunie 2015, 19 ONG-uri au scris Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Educaţiei Naţionale, cerând să evite introducerea în programa şcolară a unor ore de educaţie sexuală bazate pe o abordare ideologizată, care promovează în rândul adolescenţilor sexualitatea detașată de consecințele psiho-somatice și sociale firești. Scrisoarea atrăgea atenţia că cea mai bună metodă de protejare a sănătăţii copiilor este să îi înveţi să evite riscurile pentru sănătatea fizică şi emoţională asociate cu debutul precoce al relaţiilor sexuale.

Pe 12 iunie, ca răspuns la aceasta, alte 14 ONG-uri, care nu împărtăşesc aceeaşi viziune, au solicitat demisia unui consilier al Ministrului Educației Naţionale. Motivul invocat a fost că acesta făcea parte dintr-una din organizaţiile semnatare ale sesizării de mai sus. S-a susținut că un astfel de funcţionar, care e şi membru într-o organizaţie care militează pentru o educaţie sănătoasă a copiilor, s-ar găsi în situaţie de incompatibilitate, deoarece nu este echidistant faţă de toate ofertele şi propunerile educaţionale.

Domnilor Miniştri,

De fapt, miza cererii demisiei nu vizează eventualul statut de „conflict de interese” al respectivului consilier din Ministerul Educaţiei Naţionale. Principala organizație care cere demisia este APADOR-CH, care susține că apără drepturile omului. Dacă apără drepturile omului, această organizaţie ar trebui să fie prima care ştie că nu poate fi pedepsită o persoană care nu a fost judecată. Miza reală a acestei cereri este cu totul alta, şi anume intimidarea oricărei persoane cu funcţie publică ce ar mai putea îndrăzni de acum încolo să promoveze educația pentru familie.

Domnilor Miniştri,

Organizaţiile care cer demiterea unui consilier de ministru susțin că sunt îngrijorate de rata crescută de incidenţă a sarcinii la tinere şi că aceasta se poate remedia numai printr-o educaţie sexuală şi contraceptivă adecvată. De aceea, am simţit nevoia să vă scriem, aducând mărturia noastră cu privire la această situaţie. Specificul activităţii asociaţiei noastre, Studenţi pentru viaţă, care ajută mamele tinere în criză de sarcină, ne-a confruntat tocmai cu realitatea faptului că cea mai eficientă metodă de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală, a sarcinilor nedorite, a avortului la adolescente o reprezintă fidelitatea partenerilor.

Această constatare empirică a noastră, provenită din interacţiunea cu beneficiarele asociaţiei de-a lungul anilor, a fost de curând validată chiar de CDC, Centrul pentru Controlul şi Prevenția Bolilor din SUA, care, în “Instrucțiunile de tratament al bolilor cu transmitere sexuală” din 2015, identifică abstinența (alături de monogamie) ca fiind “cea mai eficientă modalitate de evitare a transmiterii BTS-urilor”.

Domnilor Miniştri,

O discuție despre educația pro-familie ca politică publică se poate face doar pe baze documentare serioase. De exemplu, în prezent, SUA alocă 50 de milioane de dolari anual pentru educația pentru abstinenţă, iar acest fapt se bazează pe existenta unor statistici referitoare la povara financiară pe care înmulţirea cazurilor de boli cu transmitere sexuală o pune pe sistemul public de sănătate. Pentru că, în ultimele decenii, în ciuda educaţiei sexuale contraceptive din cele mai dezvoltate ţări occidentale, statisticile arată o creştere îngrijorătoare a ratei de incidenţă a bolilor cu transmitere sexuală tocmai pe segmentul de vârstă al tinerilor.

În aceste condiții, nu putem decât să ne exprimăm consternarea că cineva solicită pedepsirea unui consilier care propune o măsură care în SUA este adoptată de un număr mare de şcoli şi finanţată de la bugetul de stat.

Domnilor Miniştri,

Există studii şi sondaje care atestă faptul că tinerii români, ca şi cei de pe alte meridiane, îşi doresc cel mai mult o relaţie stabilă şi de lungă durată cu persoana iubită, împlinită prin întemeierea unei familii. Iar una din nevoile pe care asociaţia Studenţi pentru viaţă le-a identificat este nevoia de formare a tinerilor pentru viaţa de familie. Deși țintiți de un flux media hipersexualizat, tinerii sunt deschişi acestui tip de educaţie, deoarece ei caută în primul rând iubirea, nu neapărat experienţele sexuale. Sperăm că realizarea unor studii suplimentare va lămuri de ce au nevoie elevii României pentru sănătatea lor.

Cu stimă,

Alexandra Nadane
Preşedinte Studenţi pentru viaţă

Un bucureştean îi scrie Ministrului Educaţiei despre educaţia sexuală

Propunerile de introducere a orelor de educaţie sexuală ca materie obligatorie în şcolile româneşti stârnesc controverse aprinse. Săptămâna trecută, o serie de asociaţii pro-familie au cerut ca părinţii să fie consultaţi în legătură cu aceasta şi copiii să fie educaţi în spiritul vieţii de familie şi al castităţii până la căsătorie.

Reacţia nu a întârziat. Câteva alte ONG-uri, în frunte cu faimosul ASUR, care milita până de curând pentru scoaterea reliegiei din şcoli, au cerut demiterea unui consilier al Ministrului Educaţiei, pe motiv că ar face parte din Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie, una din semnatarele scrisorii care promova o educaţie pentru abstinenţă în rândul adolescenţilor.

Reacţiile la această reacţie nu au întârziat să apară. Astăzi, Asociaţia Studenţi pentru viaţă a trimis miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii o altă scrisoare deschisă, care apără pozţia consilierului din Ministerul Educaţiei, arătând că în SUA educaţia pro-familie este adoptată de multe şcoli şi finanţată de la bugetul de stat, iar documentele oficiale al Centrului American pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor certifică faptul că abstinenţa şi monogamia reprezintă cea mai bună protecţie împotriva bolilor cu transmitere sexuală.

Dincolo, însă, de argumentele adminstrative sau ştiinţifice, la redacţie ne-a parvenit o scrisoare emoţionantă, cu argumente de bun simţ, care reprezintă mărturia unui bucureştean în vârstă de 35 de ani care a urmărit subiectul. O redăm mai jos integral:

Domnului Sorin Câmpeanu
Ministrul Educaţiei Naţionale

Stimate Domnule Ministru,

Numele meu este Florin Panait, am 35 de ani şi am fost educat în sistemul de învăţământ public din România.

Pe vremea când eram eu elev, adică în perioada 1986- 1998, existau subiecte tabu, exista încă respect pentru oamenii în vârstă întâlniţi pe stradă, exista ruşine, exista frică de părinţi şi ascultare de profesori.

Atunci încă se mai transmiteau valorile familiale din generaţie în generaţie, pentru că cei peste 50 de ani aveau nepoţi, deoarece se căsătoriseră devreme şi la fel făcuseră şi copiii lor. Şi, astfel, expresia „cei 7 ani de acasă” avea alt sens atunci, pentru că „acasă” însemna ceva. Ceva mai mult decât un apartament la bloc sau o vilă într-un cartier rezidenţial. Însemna o gospodărie în care convieţuiau copii, părinţi şi bunici, în care fiecare avea responsabilităţi, unde copiii primeau sarcini şi învăţau astfel ce înseamnă ascultarea, învăţau poate şi că nu îşi pot permite orice, că uneori trebuie să mai facă şi ce nu le convine, că există limite, că trebuie să se abţină sau să amâne un moment de plăcere până îşi termină treaba. Şi mai învăţau că faptele lor aveau consecinţe – şi bune, şi rele.

În acelaşi timp, tentaţiile sexuale aveau cu totul şi cu totul alte proporţii, pentru că nu erau atât de promovate ca acum. Nu existau reclame la lenjerie intimă pe toate autobuzele şi pe toate străzile, nu erau emisiuni TV care să includă dans la bară, striptease în direct, expunere de viaţă intimă bogat detaliată, nu existau reviste şi site-uri precum Can-Can, Libertatea sau Wow!, în care pornografia este ceva obişnuit. Femeile erau mai degrabă îmbrăcate decât dezbrăcate, nu existau sex-shop-uri şi nici afişe cu saloane de masaj erotic pe toţi stâlpii, iar „iubirea” însemna cu totul şi cu totul altceva decât ce înţelegem acum din emisiuni intitulate sugestiv „Insula iubirii”.

Bineînţeles că, şi atunci, eu, ca băiat, îmi doream să cunosc şi să experimentez, bineînţeles că aveam pofte şi dorinţe, dar ele, poftele, nu erau atât de excitate ca acum, pentru că nu erau stimulii de acum.

În acelaşi timp, exista un alt raport între aşteptările şi posibilităţile pe care le întrevedeam ca tânăr, relativ la viaţa cu o fată.

Aşteptările mi le formăm pe baza a ceea ce văzusem şi vedeam în jur, pe baza educaţiei de acasă şi de la şcoală, dar şi pe baza comportamentului celor din anturajul meu. Şi, astfel, nu îndrăzneam să mă gândesc că mă pot culca cu o fată fără să am o relaţie legitimă cu ea. Nu îndrăzneam, efectiv. Îmi era ruşine de părinţii mei şi de ai ei, iar ea nu ar fi acceptat niciodată.

Posibilităţile de de viaţă sexuală precoce iarăşi nu prea existau, sau cel puţin nu îmi erau accesibile mie neexistând saloane de masaj erotic, iar fetele fiind descurajate de întreagă societate să se ofere pur şi simplu.

Or, acum, întreaga societate reprezintă un tir continuu de mesaje erotice trimise asupra adolescenţilor.
Internetul, accesbil de pe orice telefon mobil, este plin de pornografie.
Străzile sunt pline de reclame realizate pe principiul „sexul vinde”.
Emisiunile TV prezintă cele mai excentrice experienţe sexuale ca fiind ceva normal.
Revistele pentru adolescenţi îi îndeamnă la masturbare, vorbesc despre relaţii şi despărţiri şi nu au nicio pagină pe care să nu apară cuvântul „sex”.

Dar cine şi cum îi învaţă pe adolescenţi cum să îşi întemeieze o familie?
Cine îi învaţă să devină responsabili?
Cine şi cum îi învaţă cum să îşi crească copiii?
Cine îi învaţă să devină oameni care să contribuie la viitorul ţării, care să muncească şi să creeze?
Cine îi protejează de eşecuri, cine îi pregăteşte pentru provocările şi greutăţile pe care le vor întâmpina peste câţiva ani?
Cine şi cum le oferă metode prin care să nu renunţe la un obiectiv pe care şi l-au asumat? Cine le spune despre responsabilitate şi despre consecinţe

Nu îl cunosc pe domnul Romeo Moşoiu şi nici nu am auzit de dumnealui până acum.
Dar, dacă cineva vrea ca şcoala să le spună elevilor că ar fi bine să se abţină de la sex până la căsătorie, mie mi se pare un om normal.
Şi mai mult decât atât, mi se pare un om patriot, care este preocupat de viitorul ţării sale, de viitorul sănătos al copiilor şi al generaţiei pentru care eu plătesc impozite şi care ar trebui să îmi plătească mie pensia.
Şi mă întreb cum şi din ce mi-o vor plăti, dacă ei umblă prin bordeluri şi cluburi, încurajaţi de şcoală să facă sex?
Cum se vor pregăti ei pentru o carieră de succes, dacă acum învaţă la şcoală că e bine să o facă des şi cu oricine? Când vor mai avea vreme de învăţat? Între un sex oral şi o masturbare?
Şi de ce se cere demisia dumnealui? Pentru că are o altă părere? Este nesănătoasă părerea dumnealui? Cui şi în ce fel îi face rău? Şi unde este pluralismul de idei şi toleranţa?

Mă mai întreb ce fel de oameni sunt cei care îi cer demisia? Ce fel de interese au ei cu privire la România şi la adolescenţii noştri? Vor să îi facă oameni sau vor să îi facă sclavi sexuali?

Mă întreb şi totodată vă întreb şi pe Dumneavoastră.

Pe vremea mea, poate nu era nevoie ca şcoala să le dea copiilor un mesaj şi o educaţie cu privire la ce înseamnă activitatea sexuală şi ce rol – atât pozitiv, cât şi negativ – are ea în viaţa unui om. Dar acum cred că a venit vremea.

Însă care să fie mesajul, spre ce să îi îndrepte pe copii, ce să le spună şi ce direcţie să le dea?

Eu cred că ar trebui să îi îndrepte spre bărbăţia care nu se identifică cu muşchi şi bani, respectiv către feminitatea care nu se identifică cu silicoane şi genţi – spre asumare. Ar trebui să-i îndrepte spre responsabilitate, nu spre plăcere, nu spre delăsare, nu spre evitarea consecinţelor.

Şi cred că cei care conduc această ţară ar trebui să fie oameni verticali şi să fie înconjuraţi tot de oameni verticali şi cu simţ al răspunderii.

De aceea, vă cer să nu îl demiteţi pe domnul Moşoiu, ci să îl promovaţi. Să demonstraţi astfel nu doar calităţile dumneavoastră de lider care îşi apără oamenii, dar să vă demonstraţi şi viziunea pe care ar trebui să o aibă un ministru.

Va mulţumesc.

Florin Panait, Bucureşti
17 iulie 2015

• Cultura Vietii: Suedia: „Parada homosexualilor” la grădiniță

Platforma de propagandă homosexualistă din liceul bucureștean George Coșbuc, unde s-a organizat acum 3 ani „gay parade” pe culoarele instituției, a fost făcută de rușine de, ați ghicit, niște cadre didactice din frumoasa și multiculturala Suedie, Eldorado-ul socialiștilor „de dreapta” cu mintea odihnită care umplu forumurile hotnews.ro sau adevarul.ro.

Pentru niște progresiști adevărați aflați mereu în avanposturile revoluției culturale, rașchetarea creierelor nu poate începe niciodată prea devreme. Să organizezi gay pride în liceele suedeze e deja desuet: la Goteborg, o grădiniță a organizat o paradă „gay pride” cu participarea copiilor de 3-5 ani (VIDEO). Ținând veseli steagurile în culorile curcubeului ale LGBT, copiii s-au plimbat pe străzile frumosului oraș nordic cântând „Pe cine avem voie să iubim? Pe oricine vrem!”

Ne îndoim că la 3 ani copiii înțeleg că „dragostea” promovată de institutoarele lor include relațiile sexuale și mai ales pe cele homosexuale, un comportament deviant cu care, sperăm noi!, n-au fost nici confruntați până la această vârstă și nici măcar nu le este cunoscut ca termen. Dar cu care ar putea face cunoștință în curând, după cum îi pregătesc educatorii și părinții lor inconștienți.

• ActiveNews/ Eduard Dumitrache: Cărți interzise părinților: “Dacă vrei ca părinții să îți cumpere ceva, spune ca e pentru școală”

Gazeta Sporturilor a inițiat o serie de cărți „interzise părinților”, suplimente pentru revistă, cea mai nouă fiind seria celor 75 de sfaturi de supraviețuire în școală, în tabără sau de organizare a zilei de naștere.

Am fost sesizați de părinți și profesori în legătură cu pericolul unor „sfaturi” care lovesc în autoritatea parentală și sunt practic anti-educaționale.

„La insistențele fetiței mele i-am cumparat cartea apărută marți, intitulată “75 de sfaturi pentru a supraviețui la școală”. Înainte să i-o dau am răsfoit-o și când am înțeles ce efecte grave poatre avea asupra comportamentului ei m-am simțit de-a dreptul revoltată că astfel de cărți ajung să fie tipărite și promovate.

Vă scriu din spirit de solidaritate cu rugămintea să fiți atenți la ce îi lăsați pe cei mici să citească și poate să îi avertizați și pe alți părinți și învățători. Mai jos sunt câteva citate. Nu sunt scoase din vreun context care ar avea un mesaj diferit, dimpotrivă, sunt urmate de argumente foarte „convingătoare” de-a lungul întregii cărți. Nu este nimic amuzant…

-> “Dacă vrei ca părinții să îți cumpere ceva, spune că e pentru școală. Părinții sunt destul de proști și cred orice.” (sfatul 8/pg. 37)

->  “Dacă ai mare nevoie de ceva, iar ei nu îți cumpără, improvizează! A împrumuta nu e același lucru cu a fura (mai ales dacă te prinde)… Corectorul l-am șutit de la mama, chiar dacă a descoperit că îi lipsește, încă nu știe că e la mine, așa că îl tot caută… Sunt sigură că o să renunțe și o să-și cumpere unul nou” (sfatul 35/pg 119)

 -> “M-am gândit să-i trag una tare de tot dar mi-am adus aminte cum data trecută a țipat super tare. Mai bine să nu-i lovești pe frații tăi dacă crezi că s-ar putea sa te audă părinții, e de preferat să mai aștepți un pic, când n-o să fie ai tăi acasă.” (sfatul 41/pg139)

->  “Dacă vrei să te răzbuni scrie în Death Note! un carnetel supranatural cu care poți să omori o persoană dacă îi scrii numele înăuntru în timp ce îi vizualizezi fața. Să fii atent ca prenumele să fie corecte […]. Poți să alegi data la care o să moară […] persoana o să moară din cauza unui atac de cord” (sfatul 58 si 59/pg 190)
etc.

Profesorii de la un after-school din București au fost oripilați și s-a luat decizia de a se interzice copiilor să vină cu orice carte/revistă de acasă, fiind greu de controlat calitatea tuturor materialelor.

Un alt părinte crede că „această serie de carți ar trebui scoasă de pe piață cât mai curând posibil. Este  „interzisă” părinților cu un anumit scop: este departe de a fi o carte educativă, copiii sunt încurajați să mintă , să se răzbune , să se lovească , ba chiar să omoare. Nu se regaseste nimic amuzant în aceste sfaturi , este o „creație” ce poate avea repercusiuni grave asupra comportamentului copiilor noștri.”