Articole din categoria: Educatie

Soros a continuat sa canalizeze fonduri in Romania dar printr-o structura noua, numita Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe (Fondul pentru Societatea Civila in Europa Centrala si de Est). Aceste fonduri au fost folosite pentru finantarea activitatilor celor 12 organizatii neguvernamentale sorosiste formate mai devreme si prin ele alte organizatii neguvernamentale care aveau ca scop, in opinia cercetatorilor de la CRC, “sa transforme cultura crestin-ortodoxa si conservatoare a Romaniei, promovind valori sociale seculare de stinga”

“Avem nevoie să-i informăm pe elevi, dar trebuie să avem o mare atenție la cine predă aceste noţiuni şi bineînțeles modul în care sunt prezentate în funcţie de ciclul de învățământ. (…) S-au încercat, de-a lungul anilor, colaborări cu tot felul de ONG-uri, care prin modul în care au transmis informația, au abuzat emoțional copiii”, mai susţine Iulian Cristache.

Așadar, în tabăra gratuită „Girl UP!”, sub pretextul emancipării și împuternicii tinerelor, adolescentele noastre vor învăța că genul este diferit de sex și că identitatea lor de gen nu are nicio legătură cu sexul lor biologic. Vor auzi că ele sunt fete nu prin naștere, adică nu pentru că aceasta este identitatea lor naturală, ci pentru că familia și societatea le-a atribuit, în mod artificial, identitatea de femeie.

Cu vreo doi ani în urmă, producea o mare emoție cazul unui cuplu de români emigrați în Norvegia, căruia autoritatea locală dedicată (Barnevernet) i-a interzis să-și mai crească copiii, argumentând că nu ar avea ”competențele parentale” necesare. Limbajul este esențial, căci el conține un mod de gândire și, totodată, include in nuce un mod de operare. Or, strategia educațională de mai sus își propune ca obiectiv central să ”reducă deficitul de competențe parentale semnalat la nivelul societății românești” (Art. 47).

Al doilea act de comunicare sfidator consta in revendicarea utilitatii Strategiei. Ea e necesara ca parintii sa nu-si mai bata copiii. Deci, pentru autorii Strategiei, familia romaneasca este una in care copiii sunt batuti. Acest lucru transforma toti parintii din Romania in parinti rai, care au nevoie de reeducare. Nu e foarte subtil PR-ul ONG-urilor.

Așa cum rezultă din conţinutul Strategiei, cel mai mare duşman al progresului României este familia naturală. Toate neajunsurile şi nenorocirile care vin peste România se datorează familiei tradiționale, care se încăpăţânează să facă copii, să-i crească, să-i dea la şcoală, să-i înveţe valorile morale ale credinţei creştine pentru a deveni oameni de caracter, care la rândul lor să întemeieze familii sănătoase. Această familie cu toate valorile ei trebuie distrusă din temelii.

Apărarea înlăturată de la dosar, acuzații incredibile și absurde, tonuri ridicate, insinuări ofensatorii, deformări intenționate ale realității, și BOR acuzată de orice, de la robia romilor la numărul mare de sarcini în rândul adolescentelor de etnie romă – acesta este tabloul audierii la CNCD a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, dl Vasile Bănescu.

Acum vedem o strategie națională de parenting pusă în dezbatere pe Edu.ro care prevede că părinții ar trebui trimiși la cursuri de educație parentală. Cu alte cuvinte, toți părinții ar trebui să fie băgați la reeducare; deoarece, sper că nimeni nu are dubii, parentingul vine la pachet cu o viziune ideologică, sau este vehicolul unei viziuni ideologice. Când nu vine la pachet cu enormități ilare, cum ar fi sfatul ca, dacă copilul dvs. se tăvălește pe jos și țipă, să vă tăvăliți și dvs. pe jos alături de el. Și nimeni nu se plânge că această inițiativă reprezintă o intruziune nepermisă în viața privată.

Academicianul Dinu C. Giurescu a murit marți, 24 aprilie, la vârsta de 91 de ani. Dinu C. Giurescu, născut pe 15 februarie 1927 la București, a fost un istoric și politician român, membru titular (din 2001) al Academiei Române, deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al Partidului Conservator.

Coborârea agresivă a vârstei de școlarizare este o tendință europeană: copiii trebuie luați cât mai repede de lângă părinți și educați exclusiv de stat, pentru formarea Omului Nou, visul de aur al neo-marxismului care răvășește Occidentul. După un model pe care l-am putea numi „Soft Barnevernet”, copiii trebuie „naționalizați” de mici pentru ca îndoctrinarea lor să nu fie bruiată de influențele conservatoare ale Familiei.

„Biserica a fost puterea care a salvat țara în perioadele de criză. Aș dori să îmi exprim respectul față de Biserica Georgiană și față de Preafericirea Voastră pentru că rolul pe care îl aveți în salvarea Georgiei, în menținerea independenței, este cel mai important”, a spus Ambasadorul Americii.

Conform articolelor 26 și 29 din Constituția României valorile familiei, ale libertății conștiinței și dreptul părinților de a asigura educația copiilor conform propriilor convingeri reprezintă drepturi fundamentale. Faptul că asociațiile de părinți din județul Vrancea ori din orice altă parte a României se opun impunerii prin persuasiune și manipulare către copiii minori a ideologiei de gen este un drept legal complet legitim.

Atunci s-a legat o idee, că, așa cum se zice că au dispărut anumite animale, plante, obiecte, iar altele sunt pe cale de dispariție, tot așa au început să dispară cuvinte. Iar dacă dispar cuvintele, atunci va dispărea și lumea pe care o descriem prin ele, lumea așa cum o știam noi până acum. O întreagă atmosferă cu care eram obișnuiți se va stinge. Și, simțind pierderea asta, mi-am prospus să fac ceva. Ceva mic. Un început ca o picătură. Hai să scriu o carte despre cuvintele care dispar și merită salvate! Poate că, citind-o, se va schimba ceva în mintea copiilor, vor începe să realizeze bogăția limbii în care trăim. Poate că unii se vor reîndrăgosti de cuvinte, pentru că se vor convinge de puterea care stă în frumusețea lor.

Adevarul: Cum a apărut generaţia „fulgi de nea“, tinerii hipersensibili, veşnic nemulţumiţi şi ofensaţi de cele mai banale lucruri Tinerii din ziua de azi sunt hipersensibili şi se simt ofensaţi de cele mai banale lucruri, apoi, prin forţa reţelelor sociale, …

Cristina Tunegaru se bucură de publicitate până la minciună grețoasă din partea mass-media și a activiștilor care susțin ideologia și agenda progresismului pentru că a construit (sau i s-a construit) o poveste care vinde, pe sistemul polițistului virtual Godină: pedagog de școală nouă, profesor mic, de gimnaziu, dar implicat, popular printre elevi și printre părinți, care vede și diagnostichează bine tumorile din învățământul românesc, care are curaj să le afirme public. Rolul ei politic în bătălia împotriva PSD, a partidelor, în general, este unul secundar. Mult mai important este rolul de activist ideologic pe tărâm cultural-educativ al „progresismului”.

Ideologii „revoluției culturale” chiar au o problemă cu legăturile familiale tradiționale, deoarece ei consideră că acestea stau în calea viitorului luminos în care toată umanitatea se consideră o mare familie, și peste tot va curge lapte și miere, fără atavisme gen granițe și solidarități naționale, religioase și etnice.

Există în prezent (adică de vreo cincisprezece-douăzeci de ani) tendința de supra-psihologizare a educației copiilor, tendință ce afectează atât părinții, cât și educatorii. Astfel, punem mult prea des accentul pe cum se simte copilul decât pe ceea ce gândește copilul, pe intenționalitatea sa, iar emoțiile sunt exacerbate. Refuzul părintelui de a-i cumpăra copilului a cea de-a nu-știu-câta mașinuță cu ocazia faptului că au mai ieșit o data la hipermarket sau în mall, refuz urmat de tantrumul copilului (criza de nervi datorată frustrării) este adeseori interpretată drept „traumă”! La fel și refuzul copilului de a merge la culcare sau de a face ceva ce îi displace. Trauma a devenit sinonimă cu orice intervenție a părintelui care frustrează copilul. Repet: care frustrează, nu care agresează copilul în vreun fel!

Evanghelia nu propovăduieşte însă o iubire siropoasă şi fără discernământ. Oare Sfântul Ioan Botezătorul nu a dat dovadă de iubire sau a jignit cumva pe fariseii şi saducheii care veneau la el să fie botezaţi, întâmpinându-i cu aceste cuvinte aspre: „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?” (Matei 3, 7)? Nu cumva le-a atras atenţia, prin aceste cuvinte aparent dure, că gestul lor era unul formal, iar în inima lor nu era o pocăinţă sinceră? Poate aşa, măcar unii dintre ei să se fi trezit, să-şi fi dezmorţit conştiinţa. Nu cumva Mântuitorul avea un discurs politic incorect atunci când îi numea pe unii dintre „fariseii şi cărturarii făţarnici” (v. Matei 23, 13-33) cu apelative precum: „călăuze oarbe”, „nebuni şi orbi”, „şerpi, pui de vipere” ori „neam viclean şi desfrânat” (Matei 12, 39)?

“După 27 de ani, România se plasează pe ultimul loc, împreună cu Bulgaria, la distanță de standardele europene, dar și față de celelalte țări foste socialiste membre UE. O țară subdezvoltată, sărăcită, cu o economie dezindustrializată și cu o agricultură dezorganizată, o economie incapabilă de a oferi locuri de muncă pentru întreaga populație, munci cu valoare scăzută, o comunitate demoralizată”

E adevarat ca exista o directiva a Comisiei Europene care impune studierea istoriei religiilor in loc de “ora de religie” confesionala? Da, dar nu e directiva*, ci recomandare**, si nu apartine Comisiei Europene, ci Consiliului Europei***, adica o cu totul alta institutie decat UE.

Se pare că PNL vrea să meargă pe urmele liberalilor europeni, cei care liberalizează obscenitatea dusă la demență. Prin amendamentul adus la cererea de modificare a Constituției semnată de trei milioane de români, PNL-ul se poziționează alături de Preşedintele Johannis – cel care vede în creştini ”fanatici religioşi” -, si de tefelişti, electorat progresist pe care şi-l dispută cu amețiții din USR.

ActiveNews: Ministerul Educației vrea ca Istoria predată copiilor să formeze „mecanisme intelectuale care să prevină orice forme de naționalism”. Ȋn plus, profesorii nu mai sunt obligați să predea și operele scriitorilor clasici ai literaturii române Ȋn vreme ce copiii merg …

Să ne cinstim eroii, să fim la înălţimea lor, lăsând generaţiilor următoare, tuturor locuitorilor României, o ţară unită, suverană, cu dragoste pentru trecut şi pentru cultura sa, cu respect de sine, stăpână pe pământul său, educată şi prosperă, o ţară a Europei Unite, dar cu identitate proprie, românească.

ActiveNews: A fost adoptată de către Senat legea prin care este INTERZISĂ educația sexuală în școli fără acordul părinților Termenul de adoptare de către Senat a proiectului de lege prin care este interzisă educația sexuală în școli fără acordul scris al …

Halloween-ul „vinde bine”. Vinde costume, vinde spectacole – deci există un interes comercial, iar presa este plătită să facă publicitate. Dar nu e doar atât. Răspunsul este, cred, unul mai complex. Cred că Halloween-ul vine la pachet cu tot ceea ce înseamnă cultura nihilistă sau „cultura morţii”, care este promovată obsesiv astăzi de mass-media. Cu alte cuvinte, presa are interesul de a promova această pseudo-sărbătoare, după cum are interesul să promoveze pornografia sau homosexualitatea. De fapt, când spunem „presa”, ne gândim la puternicii zilei, la stăpânitorii lumii acesteia, pentru că presa, în marea ei parte, nu este sub nici o formă liberă. Ea face ceea ce i se comandă.

Mitropolitul Procopie al Neapolisului a caracterizat la randul sau reforma educationala drept “un experiment periculos si inutil, capabil de a ucide traditia educationala greceasca si identitea sa religioase. Biserica nu poate ramane indiferenta si fara grija cu privire la astfel de experimente anti-ortodoxe.”

Decizia Danei și a lui Dragoș Bucur de a adopta pentru fetița lor sistemul educației acasă a făcut valuri în presă iar subiectul a inundat și locurile de joacă din cartierul Titan, mai ceva decât ploaia ce bate acum în geam. Ofurile părinților supărați fie de ghiozdanul ce nu mai poate fi mișcat decât pe role, fie de ce face învățătoarea la after-school sau de „cotizațiile de toamnă” pentru utilarea clasei, au deschis cu bunăvoință Cutia Pandorei și unii dintre părinți au devenit părinți de homeschool-eri, cel puțin pentru câteva minute. Observând reacțiile acestora, am adunat în șapte capete blocajele în reflecție auzite pe tema educației acasă …

Homeschooling e despre faptul că nu îl integrezi pe copil într-un anumit sistem rigid, ci că poţi să îl trimiţi la cursuri. Au zile clare pentru matematică, avem cursuri de dans, de pian, de canto, astea sunt bine stabilite în program. În rest, fiecare studiază la libera alegere – 2-3 ore, să citească, să facă informatică. Nicio zi nu seamănă cu alta. Dacă acea activitate trebuie să aibă loc, nu poţi să lipseşti, dar dacă e vorba că nu vrea să citească asta e – ne jucăm Trivia – e tot educaţie. Studiază şi singuri.

tinerii au observat tendința de sexualizare a conceptului de „educație pentru sănătate”, temă intens dezbătută în spațiul public românesc;
răspunderea principală în această privință revine familiei (părinților);
tinerii nu doresc impunerea în școli a unei astfel de discipline; ea ar putea exista ca activitate extrașcolară, la dezvoltarea căreia să ia parte Familia, Biserica și personalul medical avizat;

Basilica: Bucureştiul este de astăzi gazda Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din toată lumea Festivitatea de deschidere #ITO2016. Patriarhul Daniel: „Aspirațiile spre bine și frumos ale tinerilor trebuie susținute de întreaga societate” (Video) În această seară, 1 septembrie 2016, în Bucureşti a …

Iertați-mă dacă am crezut că elevii mei, copiii dumneavoastră, merită ceva mai mult decât să fie niște cetățeni care depun o cerere. Iertați-mă dacă nu am perceput școala românească drept o fabrică de cetățeni disciplinați. Am avut naivitatea de a crede că intermediez întâlnirea copiilor cu marea literatură, că le pot transmite fiorul unei poezii, că le pot da un instrumentar de teorie literară prin care să vadă și mecanismele unui text… Am considerat întotdeauna că literatura te ajută să gândești nuanțat, să refuzi a te lăsa locuit de câteva idei obsesive, te ajută să te exprimi prudent, după ce ai avut acces la mai multe informații.

Din păcate, trendul contemporan este de ignorare a trecutului omenirii, a experienței de viață a comunităților, mai ales a celor naționale. Motivele sunt multe, de la graba planetei de a se autodistruge prin poluare, dezechilibre, catastrofe naturale etc. până globalizarea prost înțeleasă și de la ideea că memoria este inutilă până la superficialitate, ignoranță, trivialitate, violență, toate cultivate de forțe mult mai puternice decât ne putem noi închipui. Astăzi se tinde înlocuirea din sistemul de educație primară și secundară a disciplinelor școlare consacrate și care și-au dat măsura valorii lor în societate (istorie, geografie, botanică, zoologie, anatomie, limbi clasice etc.) prin conținuturi (necesare, fără îndoială) botezate „discipline școlare” („educație pentru drepturile copilului”, „educație antreprenorială”, „educație sexuală”, „educație rutieră”, „educație juridică” etc.). Toate aceste teme din a doua categorie sunt subiecte de cunoaștere de neînlocuit în lumea contemporană, dar ele nu sunt discipline care să trebuiască apreciate de sine stătător și finalizate prin medii școlare! Sau ar putea să fie, la rigoare, dar nu prin eliminarea celorlalte!

Editorialul Ioanei Stăniloiu face parte dintr-o campanie mai amplă de sensibilizare a opiniei publice, destul de transparentă pentru cine pune cap la cap spațiile care se acordă unei anumite comunități în presa quality, temele vehiculate în industria divertismentului și, nu în ultimul, rând imaginea pe care cinematografia o livrează publicului. Când ați văzut de pildă ultimul membru al comunității LGBT distribuit într-un rol negativ la Holywood? Când apar în filme personajele gay sunt pline de sensibilitate, empatie, inteligență și echilibru astfel încât, prin ricoșeu, cei care nu îmbrățișează integral revendicările comunității ajung să fie percepuți drept rudimentari, încuiați, insensibili, proști.

Întrebarea este cum au ajuns mulți dintre copiii noștri niște adulți cvasi-iresponsabili și egoiști? De ce fug de ceea ce presupune însăși esența vieții de adult – alegerea partenerului, întemeierea familiei, facerea de copii și creșterea lor? Amânarea luării acestor decizii indică ambivalență, frica de răspunderi, dar mai ales teama de a accepta că, odată ce ai făcut niște alegeri, trebuie să trăiești cu ele, pentru că viața nu este un joc video: dacă ai greșit și ai pierdut, dai „restart” și iei jocul de la capăt. Teama de real, de asumare a deciziilor și egoismul tradus prin refuzul de a da mai mult decât de a primi (când ai grijă de un copil oferi îngrijire, iar copilul primește îngrijire) îi împiedică pe adulți să își accepte vârsta din buletin și îndatoririle specifice.

În general, s-au schimbat substanța și calitatea relațională. Adolescenții și tinerii devin tot mai incapabili de a avea legături adevărate de prietenie, de camaraderie și, implicit, suferă foarte tare. Pierd această frumusețe a întâlnirii curate și a însoțirii dintre om și om prin viu grai. Le este frică să pună suflet într-o legătură pentru a nu le fi călcat în picioare. Când se întâlnesc unii cu alții, bucuria întâlnirii durează foarte puțin, dialogurile devin în scurt timp plate și epuizate, urmând apatia, plictiseala și dezamăgirea unora față de ceilalți. Prieteniile consumate pe rețelele de socializare sunt mai ,,ok” decât în realitatea în care oamenii nu mai sunt atât de interesanți, oferă economie de energie și sunt mai confortabile. Foarte puțini rămân capabili să întrețină o comunicare directă, cu miez, să se bucure de relații directe, statornice și profunde. Dar aici intervin și educația și gradul tot mai scăzut de cultură. […] internetul e tentant pentru că pune la dispoziție o lume magică, imaginară, care mai întâi ispitește, vrăjește simțurile și mintea, apoi le înrobește prin acel ,,vreau cât mai mult”. Oferă un ,,rai” efemer întors pe dos, amăgitor, la care ajungi fără efort. Dă robiei chip de libertate. Provoacă silă, dar nici nu mai poate fi abandonat. Lumea virtuală oferă o putere seducătoare, însă iluzorie, chiar și când este intelectuală.