Articole din categoria: Scoala romaneasca

O notă pentru doctora de la Nasta. Aceasta anunță că din ce în ce mai mulți pacienți tineri ajung la ATI. Normal, vaxinarea trece la faza pe toate categoriile și, ca atare, trebuie fixată necesitatea vaxinarii și pentru categoriile până acum non beligerante: tineri, copii.

Cred că acest tip de comunicare este făcut special cu personaje cu impact negativ pentru a irita, pentru a amplifica neîncrederea în autorități și pentru a genera neascultare. Da, neascultare. Pe de o parte, ai nevoie de grupurile anti. Prin simpla lor existență, justifici orice insucces al măștii, al lockdown-ului, al vaxinului. Cetățenii responsabili nu se vor îndrepta spre tine, stat, pentru eșec, ci vor trece la război cu cei anti, demonizați de propagandă. Pe de altă parte, dacă cei care nu cred sunt deja prea mulți, este și acest lucru o reușită, oricât de pervers și absurd ar părea. Toată comunicarea anului trecut a fost deliberat confuză, contradictorie. Orice urmă de credibilitate a statului a dispărut. Poate sunt pe un drum greșit, dar decredibilizarea statului și pierderea încrederii în el este o piesă necesară. Cum altfel să aduci oameni în stradă, să ai haos? Haosul impune măsuri si mai dure. Organisme noi, mesianice. Tensiuni sociale, șomaj, sărăcie, un stat eșuat…

Alianța Părinților spune că atât Președintele Iohannis – principalul oponent al legii și noua majoritate parlamentară ignoră faptul că „părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine”. AP afirmă că președintele Iohannis și partidele din majoritatea de Guvernare au scopul nedeclarat de a „forţa introducerea în școală a educaţiei sexuale bazate pe ideologia de gen.”

 Prof. Florin Colceag in reportajul-interviu realizat de Lucia Toader pentru Universul credintei (TVR, 8 noiembrie 2020): “Noi ne aflam acuma intr-un prag in care se face judecata intregii evolutii a umanitatii. E pragul in care vedem ca societatea, de …

„FAE recunoaște importanța fără echivoc a unor astfel de măsuri adecvate, aplicabile și în România. Totuși, în același timp, se poate constata că pe lângă acestea, în țara noastră a fost impusă o serie suplimentară de măsuri ce nu se regăsesc aplicate la nivelul majorității țărilor europene”, se arată în documentul citat. Elevii regăsiți în FAE arată că în școlile din țară s-au petrecut situații reprobabile, precum acelea în care unor copii li s-a interzis să mănânce pentru a nu-și da masca jos, iar alții au fost obligați să poarte masca de protecție și la ora de sport.

„Să fim bine înţeleşi, doamna Anisie. Şcoala nu este unitate militară în subordinea Palatului Cotroceni şi nici spital Covid-19, la comanda lui Raed Arafat.

Nu este locul ideal unde diverşi miniştri, politruci şi specialişti epidemiologi fac experimente pe spatele copiilor, a profesorilor şi a părinţilor.

Şcoala nu înseamnă nici pe departe locul unde doar învăţăm să citim şi să scriem. Dacă ar fi fost despre asta, ar fi trebuit demult desfiinţată”.

Copiii nu vin cu măști la școală. Aici la noi autoritățile au decis că nu e nevoie de măști, doar să asigurăm distanțarea fizică. În Suedia avem o răspândire comunitară foarte mică, la noi practic se termină primul val.

Există deja date consistente[1] că pentru grupa de vârstă 0-10 ani riscul expunerii la COVID-19 este foarte redus, iar pentru populația școlară de peste 10-12 ani, riscul de a dezvolta forme grave ale bolii sunt minime. De asemenea, probabilitatea ca virusul să se transmită de la copii la adulți este mult mai mică decât cea a transmiterii de la adulți la copii. Copiii se pot infecta, dar se pare că sunt puțin contagioși; riscul pentru comunitate este, așadar, unul scăzut. Cu toate acestea, propunerea de Ordin, aflată în dezbatere publică la data prezentei analize[2], insistă pe ceea ce apreciem a fi măsuri excesive, disproporționate față de situația de pericol pe care intenționează să o combată. Printre aceste măsuri, cele mai discutabile sunt separarea fizică și portul măștii pe toată durata prezenței în unitatea de învățământ.

Se pare că orice măsură, oricât de extremă ar fi, va fi luată pentru a păstra siguranța studenților și a personalului. Aceasta ar putea fi o greșeală gravă. Pe măsură ce copiii revin la școală în această toamnă, trebuie să avem o imagine atentă și echilibrată asupra tuturor măsurilor de siguranță care au fost propuse și să considerăm care sunt cu adevărat in scopuri de prudență – și care ar putea fi în schimb punitive. Cu siguranță, este adevărat că redeschiderea școlilor noastre, oricât de atentă, ar putea intensifica transmiterea virusului. Unele țări care au făcut acest lucru – Israel și Franța, de exemplu, au avut focare de infecții în rândul studenților și a personalului. Dar aceste focare au fost mici și anticipate, au declarat presei oficiali din ambele țări; iar dovezile sugerează că, în general, riscurile sunt foarte mici.

“Pentru ciclurile preșcolar și primar (3-11 ani) școala on-line este departe de a fi o opțiune; din contră, aceasta poate avea efecte dăunătoare pentru elevi, în sensul periclitării bunei lor dezvoltări psiho-sociale și intelectuale. Educația se face în interacțiune directă cu un educator, relația dintre elev și învățător/profesor fiind mai mult decât comunicare de sunete și imagini. Învățătorul/profesorul este model, ocrotitor, suport moral etc. și trebuie perceput în chip nemijlocit de elevi.”

Din cauza efectelor nedorite asupra sănătății copiilor și a educației, „școala online” nu este în folosul beneficiarilor direcți (elevii) sau al beneficiarilor secundari (familia) ai procesului educațional [15], elevii neprimind o învățătură corespunzătoare. Copiii noștri sunt afectați, au devenit anxioși și doresc ridicarea restricțiilor ca să-și poată revedea colegii și cadrele didactice, să învețe așa cum s-au obișnuit.

‘România este o țară profund desfigurată și planul care a fost pus în aplicare a avut două viteze, ca la cancer. Cancerul poate să meargă lent sau poate să aibă viteză galopantă. Tot acolo duce. Șocuri pe acest popor și pe urmă o lucrare lentă. Lucrarea lentă s-a executat în educație, știți că dacă pui în educație, în cultură, în spirit un lucru, el cam peste 10 ani dă rod.’

Prezența în structurile care controlează procesul reformei învățământului preuniversitar din MEC a unor directori de școli private din România, prezență care este un exemplu evident de conflict de interese, vine să susțină cele mai sus menționate, cu atât mai mult cu cât singurul competitor real al învățământului privat este învățământul public, a cărui continuă degradare cauzată de reformele neîntrerupte din ultimele două decenii a avut ca efect direct și imediat creșterea „cotei de piață” a învățământului privat.

Dincolo de aspectele punctuale însă, din Memoriu transpare, ca un numitor comun, preocuparea semnatarilor față de restrângerea autorității parentale. Este o temă recurentă, chiar dacă mai puțin vizibilă, în viața societății românești. De la eliminarea simbolurilor religioase din școlile publice la promovarea avortului și a contracepției la adolescenți, de la obligativitatea grădiniței la înființarea avocatului copilului, de la cazul Bodnariu la recenta infamă „Strategie privind educația parentală”, de la vaccinarea obligatorie la suprimarea informării publice pe această temă, vizată a fost mereu slăbirea autorității părintelui.

Nu există niciun studiu serios care să ateste beneficiile digitalizării educației. Există însă precedente cunoscute de eșecuri majore. Unele s-au lăsat cu anchete și procese (în SUA). Evident, însă, că, atunci când miza sunt atâția bani, nu vei vedea prea mulți pronunțându-se critic pe tema asta. De pe urma unei astfel de afaceri câștigă producătorii de tablete și creatorii de aplicații. De pierdut au elevii, profesorii și părinții.

Deci Iohannis este vârful de lance al facțiunilor care borhotesc în pântecul sistemului de educație din România. În mod curios, ce spune el sună exact a legea pe care o pregătește Andronescu. Se pare că, atunci când e vorba de distrugerea sistemului de învățământ românesc, consensul e total (pentru că, probabil, se acționează la comenzi din afară). Tot ce spune Iohannis aici e un dezastru. 

“Avem nevoie să-i informăm pe elevi, dar trebuie să avem o mare atenție la cine predă aceste noţiuni şi bineînțeles modul în care sunt prezentate în funcţie de ciclul de învățământ. (…) S-au încercat, de-a lungul anilor, colaborări cu tot felul de ONG-uri, care prin modul în care au transmis informația, au abuzat emoțional copiii”, mai susţine Iulian Cristache.

Acum vedem o strategie națională de parenting pusă în dezbatere pe Edu.ro care prevede că părinții ar trebui trimiși la cursuri de educație parentală. Cu alte cuvinte, toți părinții ar trebui să fie băgați la reeducare; deoarece, sper că nimeni nu are dubii, parentingul vine la pachet cu o viziune ideologică, sau este vehicolul unei viziuni ideologice. Când nu vine la pachet cu enormități ilare, cum ar fi sfatul ca, dacă copilul dvs. se tăvălește pe jos și țipă, să vă tăvăliți și dvs. pe jos alături de el. Și nimeni nu se plânge că această inițiativă reprezintă o intruziune nepermisă în viața privată.

Academicianul Dinu C. Giurescu a murit marți, 24 aprilie, la vârsta de 91 de ani. Dinu C. Giurescu, născut pe 15 februarie 1927 la București, a fost un istoric și politician român, membru titular (din 2001) al Academiei Române, deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al Partidului Conservator.

Coborârea agresivă a vârstei de școlarizare este o tendință europeană: copiii trebuie luați cât mai repede de lângă părinți și educați exclusiv de stat, pentru formarea Omului Nou, visul de aur al neo-marxismului care răvășește Occidentul. După un model pe care l-am putea numi „Soft Barnevernet”, copiii trebuie „naționalizați” de mici pentru ca îndoctrinarea lor să nu fie bruiată de influențele conservatoare ale Familiei.

Pansexualitate? Oare unde am auzit acest termen? Ah, la activistul transgen de la Focsani… Deci radioul pentru copii al familiei de crestini evlaviosi Tataru ne spune acelasi lucru ca un activist transgender? Oh, mare bucurie in familie!

Demararea în ţară, peste voința clar exprimată a zeci de mii de părinţi, a unor activități „educative” cu minori, ținute de activiști LGBT şi de propagandişti din mediul academic, reflectă pe deplin caracterul organizat al implementării în România a unui program de promovare a homosexualităţii pentru minori în şcoli, concomitent cu anihilarea oricărei încercări a părintilor de a se opune confiscării dreptului lor constituţional de a decide cu privire la copiii lor.

Conform articolelor 26 și 29 din Constituția României valorile familiei, ale libertății conștiinței și dreptul părinților de a asigura educația copiilor conform propriilor convingeri reprezintă drepturi fundamentale. Faptul că asociațiile de părinți din județul Vrancea ori din orice altă parte a României se opun impunerii prin persuasiune și manipulare către copiii minori a ideologiei de gen este un drept legal complet legitim.

Patriarhul Bulgariei a luat atitudine, arătând clar că “sub pretextul protejării femeilor si copiilor” (Conventia de la Istanbul are drept titlu combaterea violentei), aceste dispoziții despart noțiunea de gen de sexul biologic, ideologia de gen fiind “străină de limbajul si mentalitatea tării”. La noi insă, tocmai faptul ca a devenit obligatorie prin normativizarea ei – adică aducerea ei in norma juridica – începe sa ne transforme viețile: nu mai avem voie sa spunem ce gândim despre ce credem noi că este genul, nu mai avem voie sa păstrăm cultura si mentalitatea tării, nu mai avem voie să ne împotrivim in absolut niciun fel acestei ideologii pentru că deja sunt instruite si autoritățile publice in sensul sancțiunilor care urmează a ne fi aplicate. Avem cunoștință de toate acestea? Înțelegem implicațiile lor asupra vieților noastre?

Discursul urii împotriva celor 3 milioane de cetățeni românii care au semnat pentru definirea constituțională a căsătoriei a atins cote inacceptabile. Se vorbește despre ei ca și cum ar fi niște suboameni care populează mizerabil o țară, care ea însăși nu ar trebui să existe sau chiar nu există decât ca o fantomă a naționalismului și corupției.

Mii de dascăli din întreaga ţară se tem, în aceste zile, că vor rămâne pe drumuri după ce inspectoratele şcolare vor comasa clase sau chiar vor desfiinţa şcoli şi grădiniţe. Harabubura este întreţinută de faptul că mai-marii Ministerului Educaţiei sau ai inspectoratelor şcolare nu explică concret cum ar urma să se restructureze unităţile de învăţământ. Grav este că decizia va lovi acolo unde este mai mare nevoie de învăţământ: în zonele rurale izolate şi sărace, unde gradul de abandon şi eşec şcolar este foarte ridicat.

Principalii susținători ai „educației sexuale” sunt aceleași structuri non-guvernamentale, cele mai multe legate financiar de rețeaua Soros Open Network, care se opun educației religioase în școli, prezenței simbolurilor religioase în școli precum și referendumului pentru revizuirea articolului 48 (1) din Constituția României în vederea protejării căsătoriei.

ActiveNews:  Se confirmă că mass-media l-a nenorocit pe profesorul de religie din Copșa Mică. Patriarhia și elevii îl apără pe preot. Cancerul i-a revenit și face un tratament care poate da mâncărimi de piele, ca efect secundar ACTUALIZARE 21:05 După cum …

Trecerea de la combaterea violenței și a consumului de stupefiante la post și rugăciune capătă o explicație atunci când privim cine sunt responsabilii FICE pentru acest proiect: Toma Mareș și Eugen Simion. Prof. Toma Mareș, care este și președintele FICE, este autorul a trei capitole din lucrarea „Educația ateist-științifică a pionierilor și șoimilor patriei”, editată în 1984 de către Organizația Pionerilor – Consiliul Național.

Cristina Tunegaru se bucură de publicitate până la minciună grețoasă din partea mass-media și a activiștilor care susțin ideologia și agenda progresismului pentru că a construit (sau i s-a construit) o poveste care vinde, pe sistemul polițistului virtual Godină: pedagog de școală nouă, profesor mic, de gimnaziu, dar implicat, popular printre elevi și printre părinți, care vede și diagnostichează bine tumorile din învățământul românesc, care are curaj să le afirme public. Rolul ei politic în bătălia împotriva PSD, a partidelor, în general, este unul secundar. Mult mai important este rolul de activist ideologic pe tărâm cultural-educativ al „progresismului”.

Totul pentru cauza, tovarasi. Nu conteaza factualitatea, adevarul nici atat, logica, o gluma. Toate aceste trei subiecte sunt exemple de distorsionari, manipulari si propaganda bazate pe unicul principiu al oportunitatii de influentare a opiniei publice. Restul e doar share, comment si like.

Evanghelia nu propovăduieşte însă o iubire siropoasă şi fără discernământ. Oare Sfântul Ioan Botezătorul nu a dat dovadă de iubire sau a jignit cumva pe fariseii şi saducheii care veneau la el să fie botezaţi, întâmpinându-i cu aceste cuvinte aspre: „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?” (Matei 3, 7)? Nu cumva le-a atras atenţia, prin aceste cuvinte aparent dure, că gestul lor era unul formal, iar în inima lor nu era o pocăinţă sinceră? Poate aşa, măcar unii dintre ei să se fi trezit, să-şi fi dezmorţit conştiinţa. Nu cumva Mântuitorul avea un discurs politic incorect atunci când îi numea pe unii dintre „fariseii şi cărturarii făţarnici” (v. Matei 23, 13-33) cu apelative precum: „călăuze oarbe”, „nebuni şi orbi”, „şerpi, pui de vipere” ori „neam viclean şi desfrânat” (Matei 12, 39)?

E adevarat ca exista o directiva a Comisiei Europene care impune studierea istoriei religiilor in loc de “ora de religie” confesionala? Da, dar nu e directiva*, ci recomandare**, si nu apartine Comisiei Europene, ci Consiliului Europei***, adica o cu totul alta institutie decat UE.

ActiveNews: Ministerul Educației vrea ca Istoria predată copiilor să formeze „mecanisme intelectuale care să prevină orice forme de naționalism”. Ȋn plus, profesorii nu mai sunt obligați să predea și operele scriitorilor clasici ai literaturii române Ȋn vreme ce copiii merg …

Să ne cinstim eroii, să fim la înălţimea lor, lăsând generaţiilor următoare, tuturor locuitorilor României, o ţară unită, suverană, cu dragoste pentru trecut şi pentru cultura sa, cu respect de sine, stăpână pe pământul său, educată şi prosperă, o ţară a Europei Unite, dar cu identitate proprie, românească.

Vă spun cu mâna pe inimă: nu înghițeam sub nici o formă să-mi amenințe cineva copilul cu un compas! Nu știu exact cum făceam, dar a doua zi cel care mi-a amenințat copilul nu repeta gestul! ”Vă tai pe toți și după aia mă sinucid!” Pe bune? Copilul meu nu are de ce să audă asta. Sau, în fine, nu de două ori. Suntem toți nebuni? Am ajuns în situația în care negociem lucrurile astea? Că profesorul a luat notă de situație, directorul e preocupat, că nu e psihologul la serviciu, să întrebăm și un neuropsihiatru, stai că nu e la cabinet, că stai să vezi, că nu e chiar așa?