Articole din categoria: Scoala romaneasca

Prezența în structurile care controlează procesul reformei învățământului preuniversitar din MEC a unor directori de școli private din România, prezență care este un exemplu evident de conflict de interese, vine să susțină cele mai sus menționate, cu atât mai mult cu cât singurul competitor real al învățământului privat este învățământul public, a cărui continuă degradare cauzată de reformele neîntrerupte din ultimele două decenii a avut ca efect direct și imediat creșterea „cotei de piață” a învățământului privat.

Dincolo de aspectele punctuale însă, din Memoriu transpare, ca un numitor comun, preocuparea semnatarilor față de restrângerea autorității parentale. Este o temă recurentă, chiar dacă mai puțin vizibilă, în viața societății românești. De la eliminarea simbolurilor religioase din școlile publice la promovarea avortului și a contracepției la adolescenți, de la obligativitatea grădiniței la înființarea avocatului copilului, de la cazul Bodnariu la recenta infamă „Strategie privind educația parentală”, de la vaccinarea obligatorie la suprimarea informării publice pe această temă, vizată a fost mereu slăbirea autorității părintelui.

Nu există niciun studiu serios care să ateste beneficiile digitalizării educației. Există însă precedente cunoscute de eșecuri majore. Unele s-au lăsat cu anchete și procese (în SUA). Evident, însă, că, atunci când miza sunt atâția bani, nu vei vedea prea mulți pronunțându-se critic pe tema asta. De pe urma unei astfel de afaceri câștigă producătorii de tablete și creatorii de aplicații. De pierdut au elevii, profesorii și părinții.

Deci Iohannis este vârful de lance al facțiunilor care borhotesc în pântecul sistemului de educație din România. În mod curios, ce spune el sună exact a legea pe care o pregătește Andronescu. Se pare că, atunci când e vorba de distrugerea sistemului de învățământ românesc, consensul e total (pentru că, probabil, se acționează la comenzi din afară). Tot ce spune Iohannis aici e un dezastru. 

“Avem nevoie să-i informăm pe elevi, dar trebuie să avem o mare atenție la cine predă aceste noţiuni şi bineînțeles modul în care sunt prezentate în funcţie de ciclul de învățământ. (…) S-au încercat, de-a lungul anilor, colaborări cu tot felul de ONG-uri, care prin modul în care au transmis informația, au abuzat emoțional copiii”, mai susţine Iulian Cristache.

Acum vedem o strategie națională de parenting pusă în dezbatere pe Edu.ro care prevede că părinții ar trebui trimiși la cursuri de educație parentală. Cu alte cuvinte, toți părinții ar trebui să fie băgați la reeducare; deoarece, sper că nimeni nu are dubii, parentingul vine la pachet cu o viziune ideologică, sau este vehicolul unei viziuni ideologice. Când nu vine la pachet cu enormități ilare, cum ar fi sfatul ca, dacă copilul dvs. se tăvălește pe jos și țipă, să vă tăvăliți și dvs. pe jos alături de el. Și nimeni nu se plânge că această inițiativă reprezintă o intruziune nepermisă în viața privată.

Academicianul Dinu C. Giurescu a murit marți, 24 aprilie, la vârsta de 91 de ani. Dinu C. Giurescu, născut pe 15 februarie 1927 la București, a fost un istoric și politician român, membru titular (din 2001) al Academiei Române, deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al Partidului Conservator.

Coborârea agresivă a vârstei de școlarizare este o tendință europeană: copiii trebuie luați cât mai repede de lângă părinți și educați exclusiv de stat, pentru formarea Omului Nou, visul de aur al neo-marxismului care răvășește Occidentul. După un model pe care l-am putea numi „Soft Barnevernet”, copiii trebuie „naționalizați” de mici pentru ca îndoctrinarea lor să nu fie bruiată de influențele conservatoare ale Familiei.

Pansexualitate? Oare unde am auzit acest termen? Ah, la activistul transgen de la Focsani… Deci radioul pentru copii al familiei de crestini evlaviosi Tataru ne spune acelasi lucru ca un activist transgender? Oh, mare bucurie in familie!

Demararea în ţară, peste voința clar exprimată a zeci de mii de părinţi, a unor activități „educative” cu minori, ținute de activiști LGBT şi de propagandişti din mediul academic, reflectă pe deplin caracterul organizat al implementării în România a unui program de promovare a homosexualităţii pentru minori în şcoli, concomitent cu anihilarea oricărei încercări a părintilor de a se opune confiscării dreptului lor constituţional de a decide cu privire la copiii lor.

Conform articolelor 26 și 29 din Constituția României valorile familiei, ale libertății conștiinței și dreptul părinților de a asigura educația copiilor conform propriilor convingeri reprezintă drepturi fundamentale. Faptul că asociațiile de părinți din județul Vrancea ori din orice altă parte a României se opun impunerii prin persuasiune și manipulare către copiii minori a ideologiei de gen este un drept legal complet legitim.

Patriarhul Bulgariei a luat atitudine, arătând clar că “sub pretextul protejării femeilor si copiilor” (Conventia de la Istanbul are drept titlu combaterea violentei), aceste dispoziții despart noțiunea de gen de sexul biologic, ideologia de gen fiind “străină de limbajul si mentalitatea tării”. La noi insă, tocmai faptul ca a devenit obligatorie prin normativizarea ei – adică aducerea ei in norma juridica – începe sa ne transforme viețile: nu mai avem voie sa spunem ce gândim despre ce credem noi că este genul, nu mai avem voie sa păstrăm cultura si mentalitatea tării, nu mai avem voie să ne împotrivim in absolut niciun fel acestei ideologii pentru că deja sunt instruite si autoritățile publice in sensul sancțiunilor care urmează a ne fi aplicate. Avem cunoștință de toate acestea? Înțelegem implicațiile lor asupra vieților noastre?

Discursul urii împotriva celor 3 milioane de cetățeni românii care au semnat pentru definirea constituțională a căsătoriei a atins cote inacceptabile. Se vorbește despre ei ca și cum ar fi niște suboameni care populează mizerabil o țară, care ea însăși nu ar trebui să existe sau chiar nu există decât ca o fantomă a naționalismului și corupției.

Mii de dascăli din întreaga ţară se tem, în aceste zile, că vor rămâne pe drumuri după ce inspectoratele şcolare vor comasa clase sau chiar vor desfiinţa şcoli şi grădiniţe. Harabubura este întreţinută de faptul că mai-marii Ministerului Educaţiei sau ai inspectoratelor şcolare nu explică concret cum ar urma să se restructureze unităţile de învăţământ. Grav este că decizia va lovi acolo unde este mai mare nevoie de învăţământ: în zonele rurale izolate şi sărace, unde gradul de abandon şi eşec şcolar este foarte ridicat.

Principalii susținători ai „educației sexuale” sunt aceleași structuri non-guvernamentale, cele mai multe legate financiar de rețeaua Soros Open Network, care se opun educației religioase în școli, prezenței simbolurilor religioase în școli precum și referendumului pentru revizuirea articolului 48 (1) din Constituția României în vederea protejării căsătoriei.

ActiveNews:  Se confirmă că mass-media l-a nenorocit pe profesorul de religie din Copșa Mică. Patriarhia și elevii îl apără pe preot. Cancerul i-a revenit și face un tratament care poate da mâncărimi de piele, ca efect secundar ACTUALIZARE 21:05 După cum …

Trecerea de la combaterea violenței și a consumului de stupefiante la post și rugăciune capătă o explicație atunci când privim cine sunt responsabilii FICE pentru acest proiect: Toma Mareș și Eugen Simion. Prof. Toma Mareș, care este și președintele FICE, este autorul a trei capitole din lucrarea „Educația ateist-științifică a pionierilor și șoimilor patriei”, editată în 1984 de către Organizația Pionerilor – Consiliul Național.

Cristina Tunegaru se bucură de publicitate până la minciună grețoasă din partea mass-media și a activiștilor care susțin ideologia și agenda progresismului pentru că a construit (sau i s-a construit) o poveste care vinde, pe sistemul polițistului virtual Godină: pedagog de școală nouă, profesor mic, de gimnaziu, dar implicat, popular printre elevi și printre părinți, care vede și diagnostichează bine tumorile din învățământul românesc, care are curaj să le afirme public. Rolul ei politic în bătălia împotriva PSD, a partidelor, în general, este unul secundar. Mult mai important este rolul de activist ideologic pe tărâm cultural-educativ al „progresismului”.

Totul pentru cauza, tovarasi. Nu conteaza factualitatea, adevarul nici atat, logica, o gluma. Toate aceste trei subiecte sunt exemple de distorsionari, manipulari si propaganda bazate pe unicul principiu al oportunitatii de influentare a opiniei publice. Restul e doar share, comment si like.

Evanghelia nu propovăduieşte însă o iubire siropoasă şi fără discernământ. Oare Sfântul Ioan Botezătorul nu a dat dovadă de iubire sau a jignit cumva pe fariseii şi saducheii care veneau la el să fie botezaţi, întâmpinându-i cu aceste cuvinte aspre: „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?” (Matei 3, 7)? Nu cumva le-a atras atenţia, prin aceste cuvinte aparent dure, că gestul lor era unul formal, iar în inima lor nu era o pocăinţă sinceră? Poate aşa, măcar unii dintre ei să se fi trezit, să-şi fi dezmorţit conştiinţa. Nu cumva Mântuitorul avea un discurs politic incorect atunci când îi numea pe unii dintre „fariseii şi cărturarii făţarnici” (v. Matei 23, 13-33) cu apelative precum: „călăuze oarbe”, „nebuni şi orbi”, „şerpi, pui de vipere” ori „neam viclean şi desfrânat” (Matei 12, 39)?

E adevarat ca exista o directiva a Comisiei Europene care impune studierea istoriei religiilor in loc de “ora de religie” confesionala? Da, dar nu e directiva*, ci recomandare**, si nu apartine Comisiei Europene, ci Consiliului Europei***, adica o cu totul alta institutie decat UE.

ActiveNews: Ministerul Educației vrea ca Istoria predată copiilor să formeze „mecanisme intelectuale care să prevină orice forme de naționalism”. Ȋn plus, profesorii nu mai sunt obligați să predea și operele scriitorilor clasici ai literaturii române Ȋn vreme ce copiii merg …

Să ne cinstim eroii, să fim la înălţimea lor, lăsând generaţiilor următoare, tuturor locuitorilor României, o ţară unită, suverană, cu dragoste pentru trecut şi pentru cultura sa, cu respect de sine, stăpână pe pământul său, educată şi prosperă, o ţară a Europei Unite, dar cu identitate proprie, românească.

Vă spun cu mâna pe inimă: nu înghițeam sub nici o formă să-mi amenințe cineva copilul cu un compas! Nu știu exact cum făceam, dar a doua zi cel care mi-a amenințat copilul nu repeta gestul! ”Vă tai pe toți și după aia mă sinucid!” Pe bune? Copilul meu nu are de ce să audă asta. Sau, în fine, nu de două ori. Suntem toți nebuni? Am ajuns în situația în care negociem lucrurile astea? Că profesorul a luat notă de situație, directorul e preocupat, că nu e psihologul la serviciu, să întrebăm și un neuropsihiatru, stai că nu e la cabinet, că stai să vezi, că nu e chiar așa?

Iertați-mă dacă am crezut că elevii mei, copiii dumneavoastră, merită ceva mai mult decât să fie niște cetățeni care depun o cerere. Iertați-mă dacă nu am perceput școala românească drept o fabrică de cetățeni disciplinați. Am avut naivitatea de a crede că intermediez întâlnirea copiilor cu marea literatură, că le pot transmite fiorul unei poezii, că le pot da un instrumentar de teorie literară prin care să vadă și mecanismele unui text… Am considerat întotdeauna că literatura te ajută să gândești nuanțat, să refuzi a te lăsa locuit de câteva idei obsesive, te ajută să te exprimi prudent, după ce ai avut acces la mai multe informații.

Din păcate, trendul contemporan este de ignorare a trecutului omenirii, a experienței de viață a comunităților, mai ales a celor naționale. Motivele sunt multe, de la graba planetei de a se autodistruge prin poluare, dezechilibre, catastrofe naturale etc. până globalizarea prost înțeleasă și de la ideea că memoria este inutilă până la superficialitate, ignoranță, trivialitate, violență, toate cultivate de forțe mult mai puternice decât ne putem noi închipui. Astăzi se tinde înlocuirea din sistemul de educație primară și secundară a disciplinelor școlare consacrate și care și-au dat măsura valorii lor în societate (istorie, geografie, botanică, zoologie, anatomie, limbi clasice etc.) prin conținuturi (necesare, fără îndoială) botezate „discipline școlare” („educație pentru drepturile copilului”, „educație antreprenorială”, „educație sexuală”, „educație rutieră”, „educație juridică” etc.). Toate aceste teme din a doua categorie sunt subiecte de cunoaștere de neînlocuit în lumea contemporană, dar ele nu sunt discipline care să trebuiască apreciate de sine stătător și finalizate prin medii școlare! Sau ar putea să fie, la rigoare, dar nu prin eliminarea celorlalte!

Lucrurile se incing si pentru ca doi homosexuali, unul roman si unul strain, au atacat in Curtea Constitutionala Articolul 277 din Codul Civil care nu permite casatorii intre persoane de acelasi sex in Romania. Ramine de vazut daca acest demers se va ridica de la pamint deoarece e dubios ca un cetatean strain sa poata ataca o lege organica a Romaniei in tribunalele romanesti ca fiind neconstitutionala. Asta insa ramine de vazut si va vom tine la curent.

Ironic, acest tip de planificare este susținut și îmbrățișat fără rezerve de ONG-urile seculariste prezente la dezbateri (vezi prima parte a relatării) care, la fel ca și guvernul, practică același discurs găunos despre abandonarea etatismului și împuternicirea cetățeanului. Asta însă doar atunci când individualismul și independența în decizii pot fi canalizate contra autorității acelor instituții care constituie, de secole, nucleul tare al societății: familia și Biserica. Dacă vine vorba de instituțiile internaționale, ordinele lor trebuie executate necondiționat, iar orice revoltă sau critică, blocată.

Deși este cunoscut faptul că Planned Parenthood (în continuare PP) este unul dintre cei mai mari furnizori de servicii de avort, responsabil pentru moartea a milioane de copii nenăscuți numai în SUA încă din 1970 [1], un lucru mai puțin cunoscut este faptul că aceștia sunt și cei mai însemnați furnizori [2] de programe de „educație sexuală comprehensivă.” [3]

Edu.ro: Comunicat de presa, Consultare publică pe tema disciplinelor opţionale şi a rolului şcolii în formarea tinerilor cetăţeni, organizată de Ministerul Educaţiei şi Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (MENCS) şi Ministerul pentru …

De aproape două decenii, România este poligon nuclear de experimente pedagogice cu efecte devastatoare. Nici nu se apucă să se evalueze rezultatele unuia, că se şi încep altele, fără studii de impact, dezbateri, dialog. Credem, de aceea, că orice propunere revoluţionară ar trebui să vină, la pachet, cu studii de fezabilitate, cu rezultatele şi bunele practici care să o justifice. Să mai spunem că planul-cadru se referă la învăţământul public, nu la cel organizat de fundaţii, partide sau ONG-uri. Iar învăţământul public nu poate fi teren de experimente pentru utopişti de tot felul, bloggeri, oengişti, politruci şi activişti civici.

În ceea ce privește cazul elevului din Vaslui căruia i s-a făcut rău ca urmare a difuzării filmului “Strigătul mut”, în timpul orei de religie, nu știu câți sunt cei care remarcă următorul paradox: aceiași oameni care susțin legalitatea avortului și valorizează această practică ca simplu exercițiu de emancipare al femeilor deschise la minte, sunt și cei care, pe de altă parte, se scandalizează de faptul că elevii sunt traumatizați deoarece li se arată ce anume implică, în mod concret, un avort.

Romania TV: Patriciu Achimaş-Cadariu: Orele de educaţie pentru sănătate ar trebui să fie obligatorii Ministrul Sănătății, Patriciu Achimaș-Cadariu, dorește ca Educația pentru sănătate să devină materie obligatorie în școli. “Cred că aceste ore ar trebui să fie obligatorii și cred că …

Mărturisesc că nu înţeleg această frenezie a schimbării. Nu pricep de ce modelul de acum 50 de ani, conform căruia şcoala trebuie să ofere cunoştinţe – multe şi temeinice – n-ar mai fi valabil. De ce, pe vremea aceea, un absolvent bine pregătit, cu o mulţime de cunoştinţe bine însuşite, despre care nu ştia – nu putea şti – care-i vor fi direct folositoare în viitoarea carieră, avea o probabilitate mare de succes, iar acum – nu. Cum se face că au ajuns balast cunoştinţele temeinice? Nu pricep. Nu doar că nu pricep, dar mă tem că jindul ăsta iresponsabil, după o şcoală mai uşoară, mai plăcută, mai la îndemînă, cu multe discipline opţionale, va duce la un rezultat opus celui trîmbiţat. (…) De fapt, schimbări ca acestea discutate ne îndreaptă către un învăţămînt de masă care să scoată analfabeţi fericiţi, numai buni să producă (aşa cred că se traduce vestita „adaptare la piaţa muncii”), pătura conducătoare urmînd să fie pregătită în cîteva şcoli de elită, eventual private.

Presa a salutat aceste evoluții ca pe o victorie, dar se pare că legea nu a fost bine înțeleasă de oponenții ei. Nu mai spunem că nu e vorba aici de autoritarismul FSN din anii 90 (aici Liviu Dragnea are dreptate), dar chiar și cei care au înțeles sensul real al legii au tins să exagereze amenințarea legată de presă. Mult mai importantă și cu efecte de profunzime este o altă componentă și anume controlul care va fi instituit asupra educației.