Memoriul societatii civile crestine pe tema EDUCATIEI SEXUALE: “Educatie pentru sanatate – DA, educatie ideologica – NU!”/ Ambasada SUA arboreaza STEAGUL LGBT/ ACCEPT si agenda reeducarii din licee/ Decizii controversate ale CEDO: REINTRODUCEREA EUTANASIEI SI LEGITIMAREA GESTATIEI SUROGAT

• ActiveNews: 

Scrisoare deschisă către Ministerul Sănătății și Ministerul Educației: Educație pentru sănătate – DA, îndemnuri la libertinaj sexual cu oricâți parteneri, indiferent de sex – NU

Un grup de 19 organizații non-guvernamentale au remis presei un memoriu care a fost trimis ministrului Sănătății, Nicolae Bănicioiu și ministrului Educației, Mihai Sorin Câmpeanu. Aceste organizații ale societății civile își manifestă preocuparea și îngrijorarea cu care anumite organizații vor să-și impună ideologia în curricula pentru “educația sanitară” din școli.

ONG-urile susțin că ideologia identității de gen și promovarea homosexualității nu-și au locul în școli.

“Cercetările științifice ne arată clar că ideologia identității de gen și promovarea homosexualității nu-și au locul în școli. A-i învăța pe copii cu privire la pretinsa divergență între sexul biologic și un pretins „sex social” nu poate decât să-i confuzeze, având în vedere volatilitatea și viteza cu care se inventează noi și noi „identități de gen”. Discursurile despre „homofobie” nu-i ajută nici ele cu nimic, atâta timp cât caută să normalizeze un comportament care, din punct de vedere medical și moral, prezintă riscuri multiple și majore”, se arată în comunicat.

Semnatarii susțin că “diminuarea riscurilor e un lucru bun, dar eliminarea lor, prin educarea și promovarea abstinenței până la căsătorie, este cel mai bun lucru pentru sănătatea copiilor”.

Organizațiile consideră că doar părinții pot determina gradul corect de dezvoltare fizică și psiho-emoțională al copiilor lor.

“Sexualitatea nu este un subiect simplu de abordat. Copiii noștri au nevoie de discuții clare, bazate pe date și realități, nu de lozinci și îndemnuri la libertate sexuală de la orice vârstă, cu oricâți parteneri și indiferent de sex, nu de prelegeri despre homofobie și „identitate de gen”. Această din urmă abordare este una dezastruoasă. De aceea, credem că implicarea mamelor și a taților în munca de educare a copiilor în acest domeniu este absolut necesară, mai ales că ei sunt singurii care pot aprecia corect gradul de dezvoltare fizică și psiho-emoțională al copiilor lor și momentul optim al acestor discuții”, afirmă comunicatul.

ONG-urile declară că părinții sunt principalii responsabili de educația copiilor și nimeni altcineva.

“Toate luările de poziție ale ONG-urilor care susțin obligativitatea „educației sexuale” ideologizate evită, cu bună știință, orice referire la părinții copiilor pe care urmează să se facă experimente. Spunem „cu bună știință” întrucât cunosc opoziția părinților responsabili la ideile lor.

Angajamentele luate de aceste ONG-uri în relație cu Organizația Națiunilor Unite nu ne privesc. Copiii nu sunt nici ai ONG-urilor pro-educație sexuală, nici ai Statului, nici ai Organizației Națiunilor Unite. Copiii fac parte din familii, iar părinții sunt primii și cei mai importanți educatori ai acestora . Părinții au dreptul de a decide asupra aspectelor care privesc educația minorilor, mai ales în probleme atât de sensibile. Drepturile părinților nu pot fi în nici un fel ocolite!”, se arată în comunicat.

Iată comunicatul integral

Scrisoare deschisă către miniștrii Sănătății și Educației: Educație pentru sănătate – DA, educație ideologică – NU!

Domnului ministru al Sănătății, dl. Nicolae BĂNICIOIU
Domnului ministru al Educației, dl. Mihai Sorin CÎMPEANU

Domnule ministru al Sănătății, domnule ministru al Educației,

Suntem un grup de organizații civice care promovează familia și drepturile parentale, precum și dreptul la educație, sănătate și dezvoltare armonioasă a copiilor. Vă scriem cu referire la declarația domnului ministru al Sănătății din 25 mai a.c. cu privire la ora de educație sanitară obligatorie în școli, urmată de scrisoarea deschisă din 27 mai a.c., semnată de 13 ONG-uri , trimisă domnului ministru al Sănătății, domnului ministru al Educației și domnului ministru al Afacerilor Externe.
Vă transmitem preocuparea și îngrijorarea noastră referitoare la insistența acestor organizații de a impune un model curricular extrem de libertin, al cărui scop nu este sănătatea copiilor noștri, ci ideologizarea și îndoctrinarea lor.
Domnilor miniștri, ca părinți și lideri civici suntem primii care susținem și promovăm sănătatea copiilor – inclusiv pe cea sexuală, reproductivă și psihică – în conformitate cu cele mai recente descoperiri din medicină și științe. Potrivit acestor date, tinerii, în special fetele, ar trebui să-și întârzie debutul sexual până la căsătorie, în primul rând din motive medicale . Acesta este un adevăr de necontestat și imposibil de nealterat prin lozincile despre libertatea și permisivitatea sexuală care sunt folosite astăzi din plin. Biologia spune clar: calea cea mai sigură de a evita bolile cu transmitere sexuală, avortul precum și suferința emoțională de pe urma acestora, este abstinența până la căsătorie.
Cercetările științifice ne arată clar că ideologia identității de gen și promovarea homosexualității nu-și au locul în școli. A-i învăța pe copii cu privire la pretinsa divergență între sexul biologic și un pretins „sex social” nu poate decât să-i confuzeze, având în vedere volatilitatea și viteza cu care se inventează noi și noi „identități de gen”. Discursurile despre „homofobie” nu-i ajută nici ele cu nimic, atâta timp cât caută să normalizeze un comportament care, din punct de vedere medical și moral, prezintă riscuri multiple și majore. A promova diminuarea riscurilor e un lucru bun, dar eliminarea lor, prin educarea și promovarea abstinenței până la căsătorie, este cel mai bun lucru pentru sănătatea copiilor.

Sexualitatea nu este un subiect simplu de abordat. Copiii noștri au nevoie de discuții clare, bazate pe date și realități, nu de lozinci și îndemnuri la libertate sexuală de la orice vârstă, cu oricâți parteneri și indiferent de sex, nu de prelegeri despre homofobie și „identitate de gen”. Această din urmă abordare este una dezastruoasă. De aceea, credem că implicarea mamelor și a taților în munca de educare a copiilor în acest domeniu este absolut necesară, mai ales că ei sunt singurii care pot aprecia corect gradul de dezvoltare fizică și psiho-emoțională al copiilor lor și momentul optim al acestor discuții.

Având în vedere cele spuse mai sus, domnule ministru al Sănătății, domnule ministru al Educației, ca părinți, dorim să știm ce li se va transmite copiilor la orele de educație sanitară: li se va spune adevărul? Vor fi respectate valorile pe care noi le insuflăm acestor copii? Sau li se va spune să exploreze, să experimenteze și că actul sexual este un act fiziologic decuplat de orice conotație morală, cum susțin colegii noștri din societatea civilă care v-au scris recent?

Li se va spune că au dreptul la căutarea și descoperirea „identității de gen” și că elevii homosexuali sunt discriminați, sau li se va spune că actul sexual anal este periculos? Li se va spune că homosexualitatea este înnăscută, când de fapt nu există cea mai mică dovadă în acest sens?
Adevăruri biologice ca acestea și încă multe altele (ca cercetările din domeniul dezvoltării creierului la adolescenți, din domeniul biochimiei atașării, din domeniul histologiei) sunt de necontestat. Solicităm să nu fie date la o parte de dragul corectitudinii politice și al unei ideologii, fie ea și una dominantă în acest moment.
Starea de sănătate a femeilor și copiilor nu poate fi îmbunătățită prin lozinci de tipul „Vrem drepturi sexuale și reproductive!” sau „Vrem avorturi pentru adolescente!”. Faptul că cele 13 ONG-uri sunt preocupate de „facilitarea accesului adolescentelor la avorturi” și de „reducerea numărului de medici care refuză să execute avorturi”, arată clar că promovează o ideologie radicală.

Ni se amintește mereu că România nu are un „program național coerent, strategic și de lungă durată” pentru educația sanitară. Din câte cunoaștem, programul promovat de organizațiile care semnează scrisoarea deschisă din 27 mai este „Sexul vs. Barza”, pe care îl considerăm nu doar depășit de datele recente ale medicinii, dar extrem de agresiv și chiar aflat la limita legii. Ne-am exprimat îngrijorarea în repetate rânduri cu privire la nocivitatea acestui program și o facem și acum: „Sexul vs. Barza” promovează promiscuitatea sexuală în rândul copiilor, ci nu este preocupat de sănătatea și bunăstarea lor. Dacă acesta este modelul de „program național coerent, strategic și de lungă durată” și dacă astfel va arăta noua oră de „educație pentru sănătate”, avem tot dreptul să fim alarmați!

În acest moment, la nivel mondial, nu există niciun indicator care să garanteze eficienţa unui program de „educaţie sexuală comprehensivă” în școli, ci mai degrabă dimpotrivă. În Marea Britanie, ţară cu experienţă de 30 de ani în domeniu, situaţia s-a înrăutăţit în urma introducerii acestei materii. Conform datelor UNICEF şi ONU, în Polonia, o ţară apropiată României, unde educaţia sexuală este absentă din şcoli, rata natalităţii la adolescentele între 15-19 ani este mult mai mică decât în SUA, Canada sau Marea Britanie, acolo unde se predă această materie de zeci de ani .
Totodată, respingem folosirea drept argumente a unor rapoarte ale diverselor Comitete ale Organizației Națiunilor Unite. Ne permitem să reamintim respectuos că aceste documente au valoare de recomandări și nu putere de lege, politicile în domeniul sănătății și familiei fiind de competența statului român.

Domnule ministru al Sănătății, domnule ministru al Educației,

Toate luările de poziție ale ONG-urilor care susțin obligativitatea „educației sexuale” ideologizate evită, cu bună știință, orice referire la părinții copiilor pe care urmează să se facă experimente. Spunem „cu bună știință” întrucât cunosc opoziția părinților responsabili la ideile lor.

Angajamentele luate de aceste ONG-uri în relație cu Organizația Națiunilor Unite nu ne privesc. Copiii nu sunt nici ai ONG-urilor pro-educație sexuală, nici ai Statului, nici ai Organizației Națiunilor Unite. Copiii fac parte din familii, iar părinții sunt primii și cei mai importanți educatori ai acestora . Părinții au dreptul de a decide asupra aspectelor care privesc educația minorilor, mai ales în probleme atât de sensibile. Drepturile părinților nu pot fi în nici un fel ocolite!

Din acest considerent cerem, așa cum am făcut-o de fiecare dată în corespondența noastră anterioară, ca părinți și membri ai unor organizații de părinți reprezentative, să fim incluși în elaborarea oricărui program privind educația sanitară în școli.

Concluzia noastră, susținută de datele științifice actuale, este că elevii, copiii noștri, trebuie educați spre înfrânarea trupească și amânarea relației intime până la vremea căsătoriei. Aceasta este singura cale către sănătatea și bunăstarea lor, evitând bolile venerice, avorturile și suferința emoțională.
Valorile „revoluției sexuale” nu sunt compatibile cu o educaţie în spiritul dragostei, responsabilităţii, grijii față de sine şi respectului pentru ceilalţi. Faptul că normalitatea poate părea astăzi o raritate nu trebuie să ne determine a înceta să o căutăm. Vă rugăm să sprijiniți părinții români în aceste eforturi.
Spre binele tuturor, alegeți știința și binele copiilor și respingeți ideologia și îndoctrinarea.
Cu deosebită considerație,

SEMNATARI
•Alianța Familiilor din România
•Asociația Părinți pentru Ora de Religie (APOR)
•Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
•Asociația Familia Tradițională, Iași
•Asociația Familiilor Numeroase din România
•Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului
•Asociația Dascălilor din România
•Asociația Părinților pentru o Educație Sănătoasă
•Asociația PROVITA Media, București
•Asociația PRO VITA pentru Născuți și Nenăscuți – filiala București
•Fundația „Romanian’s Children Appeal”
•Asociația HomeSchooling România
•Asociația „Ortodoxia Tinerilor”, Galați
•Habitat pentru Umanitate, Piteşti
•Asociația Bărbaților Creștini din România
•Asociația pentru Revigorarea Tradiției (ART), București
•Asociația pentru Toleranță în Spațiul Public
•Asociația „Darul Vieții”, Timișoara
•Centrul de Consiliere și Informare pentru Femei cu Sarcină Nedorită „Puls”, Oradea
Asociația Pro Logos Timișoara

Ambasada SUA de la București a arborat steagul homosexualilor

Ambasada Statelor Unite ale Americii la București a ridicat un steag uriaș în culorile curcubeului chiar pe clădirea din Capitala României.

Fotografia a fost postată de Asociația Accept la finalul lunii mai, steagul rămânând până azi pe clădirea Ambasadei Americane. Cel mai probabil, steagul a fost ridicat în cinstea săptămânii gay de la București, din perioada 17-23 mai, ce a culminat cu parada anuală a homosexualilor.

Statele Unite au susținut în mod direct și activ mișcarea homosexuală din România, organizând numeroase evenimente pentru a promova acest stil de viață.

În data de 16 mai, a.c., ambasada SUA a trimis un comunicat de sprijin pentru marșul și evenimentele gay de la București. De asemenea, pe 23 februarie 2015, secretarul de stat John Kerry a anunțat că Randy Berry, consul general al SUA la Amsterdam, va servi ca ambasador general al Americii pentru drepturile persoanelor LGBT din întreaga lume.

Eduard Dumitrache: Cât de veselă este parada gay?

Anual sunt cheltuiți în România sute de mii de euro pentru campanii de promovare a homosexualității în timp ce problema persoanelor fără adăpost rămâne o problemă marginală, de exemplu. După 10 ani de publicitate, parade și festivaluri, rezultatele sunt evidente: exhibiția față de problema homosexualității face mai mult rău,  „în 2014, 60% dintre tinerii Români nu și-ar dori să aibă ca vecin o persoană lgbt, cu 15% mai mult decât în 2012” conform doamnei Ana-Maria Dalu, cercetăror al Institutului de Științe ale Educației.

În numele luptei împotriva homofobiei și a discriminării se poate ascunde propaganda homosexuală. Iar aceasta pune presiune asupra valorilor familiei și face rău imaginii și percepției persoanelor lgbt în comunitate. Este motivul pentru care în state precum Lituania activitatea unor ong-uri și finanțarea acestora este reglementată de către autorități iar propaganda este interzisă prin lege.

În acest context Asociația ACCEPT începe derularea în mai multe școli din Muntenia a proiectului „E timpul pentru combaterea discriminării lgbt în liceele din România!” finanțat prin fondurile SEE. În acest proiect 540 de elevi de liceu vor fi supuși unui curs de formare legat de problematica homosexualității (acești copii vor deveni apoi, conform proiectului, activiști în timpul Lunii Istoriei LGBT din februarie 2016) iar 54 de profesori vor fi instruiți în folosirea unui „curriculum anti-discriminare”, program de pregătire a personalului din învățământ în vederea combaterii homofobiei. Scopul declarat al acestui proiect este ca Asociația ACCEPT să argumenteze în fața instituțiilor ce reglementează educația în România necesitatea implementării la nivel național a unei programe educaționale care să instruiască elevii în ceea ce privește homosexualitatea și identitatea de gen.

Un proiect educațional de normalizare a homosexualității  și de supraveghere a atitudinii corpului didactic și nedidactic față de tinerii lgbt. Un fel de poliție civică putem spune. Dragi părinți fiți atenți ce opționale de „educație pentru sănătate” apar în programul copiilor dumneavoastră…

Este de fapt preludiul a ceea ce s-a întâmplat în Germania. Europa este supusă unui val de lobby favorabil ideologiei LGBT iar Germania conform rapoartelor sociologice era încă „homofobă”. Pentru combaterea „homofobiei”, cu sprijinul Partidului Verzilor – Die Grünen și al SPD – socialiștii, s-a dorit implementarea în școlii a “Acceptării”, după ce mai multe programe anterioare introduseseră ideea de “Toleranță”.

În Germania la ora de biologie sunt deja lecții despre homosexualitate iar noul proiect propune în numele acceptării o ora specială alocată lgbt, în cadrul căreia elevii, inclusiv cei din școlile primare, să fie „reeducați” în spiritul non-discriminării și acceptării. Unul din motivele invocate, ce va apărea probabil și în studiul realizat de ACCEPT, a fost că rata sinuciderii în rândul adolescenților gay este mai mare și este cauzată de discriminarea din partea societății germane. Ceea ce nu menționează acest studiu este că statistica se menține și în unele state americane în care există deja aceste ore.

Programa școlară concepută pentru 2015 era menită să fie implementată în tot învățământul german incluzând și școlile primare. Părinții din landul german Baden-Württemberg s-au mobilizat iar petiția acestora  împotriva programe a strâns peste 200.000 de semnături.

În ceea ce privește România, dacă discursul propagandei homosexuale impune public paradigma normalității, în numele libertății de conștiință statuată de Constituție, orice cetățean din România are dreptul de a nu fi de acord cu aceasta public. Și nu este vorba despre homofobie ci despre dezacordul public față de normalitatea homosexualității. Pentru un creștin acesta înseamnă mărturisirea adevărului credinței sale.

Homofobia a existat în istorie, Hitler a trimis în lagăre mulți oameni pentru acest comportament, aceștia sunt persecutați și spânzurați astăzi în state din Orientul Mijlociu. Aceasta este homofobie și oamenii ar trebui să își unească forțele pentru a descuraja aceste crime. În România însă nu avem o persecuție a homosexualilor iar dezacordul față de  propaganda homosexuală, față de normalitatea homosexualității, nu este homofobie ci exercitarea unui drept constituțional, libertatea de conștiință și credință. Pentru un creștin homosexualitatea este o boală a sufletului.

Veselia gay este de fațadă, în spatele ei existând drame, suferințe, căutări. Dezinhibiția față de această  patimă nu duce nicăieri iar studiile sociologice confirmă acest lucru.

Din punct de vedere creștin există o alternativă. Mărturia creștinilor din diferite colțuri ale lumii este că se poate trăi cu această problemă, această rană se poate vindeca.

Deși botezați, purtăm rănile păcatului originar și moștenim greutăți greu de evaluat. Apoi creștem în condiții pe care nu le alegem. Adeseori nu este vinovat omul de acest libidou special, se dezvoltă poate independent de el, de alegerea sa. Dar suntem vinovați dacă socotim patima ca fiind firea noastră. Patima este o rană a sufletului iar biserica ne pune la îndemână tot ce ne trebuie pentru a lupta cu orice patimă.  Aceasta este mărturia ortodoxiei apostolice, linia spirituală definită de apostolii și de părinții bisericii. Pentru creștini homosexualitatea rămâne o boală a sufletului.

România este o țară cu puternică spiritualitate și cultură creștină confirmată de istorie. Ca cetățeni, creștini și părinți trebuie să mărturisim adevărul despre homosexualitate, din iubire față de aproape. Fiecare părinte, fiecare profesor de religie, fiecare dascăl poate să ofere mărturisitor copiilor și tinerilor alternativa spirituală de luptă cu această tară a sufletului. Repet, realitatea spirituală a bisericii ne arată că nu există patimă care să nu poată fi depășită în Hristos.

• Adevarul: CEDO reia o decizie controversată: aprobarea eutanasiei pentru pacienţii în stare „vegetativă”

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat o decizie controversată în cazul Vincent Lambert vs. Franţa: a permis eutanasierea acestuia. Controversa provine atât din starea medicală a acestuia, cât şi datorită principiilor Curţii şi eticii medicale. În alte zone ale lumii, jurnalişti şi activişti pentru drepturile omului sunt reţinuţi şi supuşi tratamentelor rele, iar Marea Britanie ar putea renunţa la jurisdicţia CEDO.

CEDO reintroduce opţiunea eutanasiei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aprobat eutanasia în cazul lui Vincent Lambert din Franţa. Acesta a suferit un accident auto în timpul căruia a suferit numeroase şi grave lovituri la cap ce l-au lăsat tetraplegic şi complet dependent de ajutor, având diagnosticul de ”stare vegetativă cronică”.

Deşi a mai fost o decizie a Curţii ce a permis eutanasia, această practică rămâne controversată deoarece a fost folosită de nazişti pe persoanele cu dizabilităţi ce erau condamnate. Din punctul de vedere al lui Gregor Puppinck, Centrul European pentru Drept şi Justiţie, această decizie contravine atât principiilor CEDO din 1950, cât şi eticii contemporare medicale deoarece aprobă, în mod legal, inducerea morţii unui pacient cu dizabilităţi ce nu a cerut acest lucru. Mai grav, această decizie poate fi privită ca o privaţiune a pacientului de tratament medical, refuzându-i acestuia protecţia Convenţiei împotriva Torturii şi a Altor Tratamente sau Pedepse Crude, Inumane sau Degradante.

Problema acestei decizii controversate vine nu numai din cauza semnificaţiei pentru tratamentul medical al lui Vincent Lambert, dar şi pentru consecinţele ce le poate avea asupra altor pacienţi în situaţii similare.

Judecătorul ce a oferit opinia contrară deciziei luate (o practică a Curţii) a făcut referire la faptul că însăşi Curtea făcea caz de conştiinţa Europei (numele cărţii publicat de CEDO la aniversarea de 50 de ani), o conştiinţă care ar trebui bazate pe înalte valori morale şi etice. Judecătorul a considerat că CEDO a dovedit că nu are cele două valori prin decizia dată în cazul de faţă, mai ales că Vincent Lambert nu poate fi considerat ca fiind cel mai grav caz medical – viaţa lui nu e susţinută de aparate.

Cazul de acum 10 ani din Statele Unite ale Americii, cel al lui Terri Schindler Schiavo, este chiar mai controversat deoarece ea a fost privată de apă şi hrană două săptămâni pentru a muri. Se pare că acească decizie a fost implementată după ce ea începuse să formeze cuvinte şi este crezut că soţul a fost cel care a orchestrat finalul prin eliminarea terapiei prin decizie unilaterală şi apelarea la Curtea americană ca acesta să vadă deteriorarea situaţiei şi să admită cererea de eutanasie. – WND, 05.06.2015

• CulturaVietii: CEDO: Decizie care permite vânzarea copiilor produși prin reproducere asistată, reexaminată

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis să remită Marii Camere („instanța supremă”), spre re-examinare, una din cele mai importante cauze privind reproducerea asistată: Paradiso și Campanelli contra Italia. Decizia a venit ca urmare a solicitării guvernului italian.

Motivând rejudecarea, Curtea recunoaște că decizia din prima instanță a CEDO este foarte criticabilă și că, departe de a rezolva o problemă, ridică altele noi și importante. Decizia din 27 ianuarie, puternic contestată inclusiv de 2 dintre judecătorii din complet, a conferit o absurdă legitimitate producerii și tranzacționării de copii prin procedura surogației (gestația pentru altul).

Donatina Paradiso și Giovanni Campanelli, cetățeni italieni, au reclamat la CEDO că statul italian a refuzat să le recunoască drepturile asupra unui copil conceput prin fertilizare in vitro și purtat în pântece de o mamă surogat, cumpărat cu 49.000 de euro de la o firmă rusească specializată. De reținut și că gameții din care a fost obținut embrionul nu erau ai celor doi italieni; cu alte cuvinte cuplul nu avea absolut nicio legătură genetică/biologică cu copilul. Constatând o situație contrară legii naționale, instanțele italiene au refuzat să recunoscă filiația stabilită în Rusia și au dispus trecerea copilului în custodia autorităților, pentru a fi încredințat spre adopție.

Cuplul s-a plâns CEDO că li s-a încălcat dreptul la viață privată și de familie. Pe 27 ianuarie 2015, Secția a doua a Curții a hotărât, cu 5 voturi contra 2, în favoarea celor doi wanna-be „părinți”: deși Italia poate refuza recunoașterea filiației, actul de a lua copilul în custodie încalcă Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a arătat Curtea. Statul italian a fost condamnat la plata a 30.000 de euro daune, fiind obligat să returneze copilul „părinților”.

Cum anume poate fi în interesul superior al copilului – noțiune de care se ține, teoretic, cont în orice act juridic și administrativ care îl privește pe acesta – să fie produs la comandă și vândut ca la piață unor oameni cu care nu are absolut nicio legătură, rămâne să vedem în acest „act final” care va avea loc la Marea Cameră.

Deciziile Marii Camere definesc „doctrina” Curții și au putere de obligativitate în toate statele din jurisdicția CEDO, inclusiv în România.

Informații suplimentare:
C. de La Hougue & G. Puppinck, Paradiso and Campanelli v Italy: The ECHR Validates the Sale of a Child Through Surrogacy, Social Science Research Network, (May 1, 2015).
Grégor Puppinck, „La Cour européenne des droits de l’homme valide la vente d’enfant !”, Village de la Justice, 4 février 2015.

• Stiripentruviata:

Scoția: Părinții, pe cale de a-și pierde dreptul de a fi educatori ai copiilor lor

În luna februarie 2014, administraţia scoţiană a promulgat legea Children and Young People. Aceasta conţine o serie de măsuri, cum ar fi mărirea numărului de ore de îngrijire gratuită a copiilor de la 475 de ore la 600 de ore. Însă, printre aceste măsuri, există una care a creat controverse. Şi anume, introducerea unei Persoane Numite (Named Person) de către Serviciul Naţional de Sănătate (NHS) care să monitorizeze bunăstarea fiecărui tânăr de la naştere şi până la vârsta de 18 ani.

Parlamentul a trecut legea în 2014, ceea ce înseamnă că fiecărui copil din Scoţia i se desemnează o „persoană numită”- cel mai probabil un asistent sanitar sau un profesor – care va fi persoana de contact pentru familie, dar care va şi monitoriza îngrijirea şi dezvoltarea copilului.

Un consilier guvernamental a sugerat că părinţii din Scoţia ar putea fi raportaţi către această persoană desemnată dacă copilul lor nu prezintă semne de „dragoste, speranţă şi spiritualitate”.

Guvernul insistă asupra faptului că părinţii sunt în continuare, în majoritatea cazurilor, cele mai bune persoane pentru a-şi creşte copiii şi că acest sistem nu va schimba acest lucru la momentul la care va intra în vigoare, în august 2016. Cu toate acestea, multe grupări privesc această măsură ca pe o intruziune în rolul tradiţional al familiei şi acuză guvernul că „a mers prea departe”.

Bob Fraser, cel care promovează controversata schema de atribuire a unei persoane numite fiecărui copil din Scoţia, a declarat la conferinţa NHS de luna trecută că această lege nu vrea decât să asigure „bunăstarea” pentru toţi copiii, nu doar pentru cei identificaţi ca fiind „cu probleme”.

Un purtător de cuvânt al grupului de campanie No to Named Persons (Nu Persoanelor Numite), NO2NP, a spus: „Aceasta este o dezvoltare sumbră, foarte îngrijorătoare şi insidioasa a legii”.

„Aparent, persoana numită va interoga viaţa de familie conform unui „index al fericirii” mereu în schimbare. Este un standard imposibil de atins şi niciun părinte nu se va putea măsura cu el”, a adăugat acesta.

NO2NP au lansat o nouă petiţie împotriva acestui sistem.

Conservatoarea Liz Smith a comentat: „Acesta este exact nonsensul de care se temeau criticii sistemului persoanei numite. Părinţii vor fi îngroziţi la gândul că ar putea fi luaţi în vizor pentru faptul că un gardian al Statului nu consideră că în casa lor este suficientă spiritualitate”.

Maggie Mellon, care este acum consultant social, a spus că nu este deloc „evidentă” nevoia acestei scheme. „Drepturile copiiilor au fost, de asemenea, interpretate, aproape exclusiv, ca fiind ceva opus drepturilor părinţilor”, a declarat aceasta.

De asemenea, aceasta a atras atenţia asupra faptului că, la umbra acestui sistem, persoana numită poate oferi informaţii despre copil fără acordul părinţilor. Mai mult decât atât, poliţia ar fi angrenată în acest sistem pentru a raporta către persoana numită orice contact al copilului şi familiei lui.

Acţiunile legale demarate împotriva acestei legi de către organizaţii şi de părinţii îngrijoraţi au început pe data de 3 iunuie a.c la Înalta Curte de Justiţie a Scoţiei.

În luna ianuarie, judecătorul Lord Pentland a respins revizuirea judiciară a sistemului, dar pe 3 şi 4 iunie a avut loc un apel la decizia lui la Inner House of the Court of Session.

Surse:

http://www.christian.org.uk/news/named-person-could-target-parents-on-spirituality/ http://www.christian.org.uk/news/parents-crucial-role-denied-under-named-person-scheme/

Traducere şi prelucrare: Elena Dolea

Statele Unite: Un chestionar dat în şcoli îi întreabă pe copii despre homosexualitate şi practici sexuale

O audiere publică a avut loc la începutul lunii mai 2015 la Casa Parlamentului din Massachusets spre a analiza controversatul chestionar legat de sex dat unor elevi de gimnaziu şi liceu.

Chestionarul, elaborat de Centrul pentru Control Medical şi intitulat “Chestionar privind comportamente care îi expun pe tineri la risc”, pune întrebări extrem de personale şi ideologice unor elevi de 12 ani.

Chestionarul îi întreabă pe elevi dacă sunt homosexuali sau transsexuali. Îi întreabă de asemeni dacă au avut sex oral sau anal şi dacă au experimentat astfel de acte cu mai mult de 6 persoane.

De asemenea, în chestionar elevii sunt întrebaţi dacă au purtat vreodată o armă, dacă au fumat ţigări, dacă au consumat alcool şi cât, precum şi dacă au consumat droguri ca OxyContin, Percocet şi Vicodin. Sunt întrebaţi dacă tutorele lor îşi pune centura în maşină, dacă fratele mai mic are o boală cu transmitere sexuală şi unde dorm.

Grupul MassResistance a denunţat chestionarul ca “deformând psihologia copiilor” şi conducându-i la a crede că sunt “anormali dacă nu au încercat toate acestea”. Grupul a afirmat că “a le cere copiilor să expună chestiuni personale despre ei şi despre familia lor poate avea impact emoţional asupra lor”. De asemenea, se deplânge faptul că “rezultatele chestionarului sunt folosite de grupări radicale precum Planned Parenthood şi grupurile militante pentru drepturile homosexualilor şi a transsexualilor spre a convinge politicienii să acorde acestor grupări o sumă mai mare din banii plătiţi de contribuabili”.

Deşi elevii au completat chestionarele anonim, MassResistance atrage atenţia că “formularele sunt adunate de profesorul de la clasă şi există deseori o presiune pentru toţi copiii să participe”.

Testul este dat pe întreg teritoriul Statelor Unite, şi nu fără controverse. Revista Chicago Tribune a relatat acum doi ani că un profesor din Chicago a fost admonestat pentru a le fi spus studenţilor că aveau „un drept constituţional de a nu completa chestionarul”.

Sursă: www.breitbart.com

Traducere: Elena C.