Reactia protopopului de Vaslui, pr. Adrian Chirvase, in cazul celor sapte violatori: TOTI AVEM O PARTE DIN VINA. PRINCIPALA CAUZA: PROMOVAREA ANORMALULUI CA NORMAL; Se loveste foarte dur in Biserica/ O alta perspectiva asupra aceluiasi caz: efectul “infailibilizarii” JUSTITIEI. O JUSTITIE independenta de opinia publica, dar dependenta de POLITIA POLITICA

“LA VASLUI N-A FOST VIOL, LA VASLUI A FOST GANG-BANG!”

• Adevarul.ro: Protopopul de Vaslui, despre cazul elevei violate de şapte bărbaţi: „De vină sunt emisiunile TV în care se promovează tenta sexuală excesivă şi imoralitatea“

[…] Preotul Adrian Chirvase, protopop al Protopopiatului Vaslui, a acceptat să vorbească pentru „Adevărul“ despre cazul violului de la Văleni care a scandalizat întreaga ţară. Precizăm că am apelat şi la preotul Răzvan Mihail Bumbu, din satul Văleni, pentru a ne vorbi despre cazul din localitatea sa. Iniţial, părintele Bumbu a fost de acord să ne dea un interviu, după care s-a răzgândit, motivând că nu are ce să spună despre caz.

Reporter „Adevărul“: Cum comentaţi ceea ce se întâmplă la Văleni?

Preot Adrian Chirvase: Eu nu vorbesc din biroul acesta şi din funcţia pe care acum o am, ci ca preot. Sunt preot de biserică de altar şi spovedesc oameni de aproape 17 ani şi vreau să vă spun că principala cauză a lucrurilor urâte care se întâmplă astăzi este următoarea: se promovează anormalul ca fiind normal. Se promovează bucuria în viaţa omului din lucruri care nu sunt fireşti, se promovează superficialul. Cei care fac emisiunile TV în care se promovează şi se încurajează tenta aceasta sexuală excesivă trebuie să înţeleagă, pentru că şi ei probabil au copii, că dacă acum vorbesc de copii altora, poate mâine vor trebui să vorbească de copii lor. De ce nu îşi pun problema aceasta? Trebuie să înţelegem că banul nu aduce bucurie şi împlinire în viaţa omului dacă nu este câştigat pe căi cinstite. Se promovează relaţiile aceastea, în afara cununii, ceea ce este un păcat greu, şi noi nu putem schimba acum în 2015 ceea ce Dumnezeu a spus încă de când a dat Tablele Legii pe Muntele Sinai lui Moise. Porunca a şaptea spune: „Să nu fii desfrânat“. Că ne place sau nu ne place este problema noastră, dar porunca lui Dumnezeu rămâne valabilă până când se va sfârşi lumea. Noi nu putem să-l controlăm pe Dumnezeu cum vrem noi, nu putem să schimbăm ceva, ci noi trebuie să încercăm să ne asumăm calitatea de fii şi de creaturi ale lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne acomodăm cu ordinea şi rânduiala lăsate de Dumnezeu în lume. Trebuie să încercăm să înţelegem că ceea ce omul ia de la viaţa aceasta împotriva rânduielii lui Dumnezeu, mai drevreme sau mai târziu, se întoarce împotriva lui. Ne place sau nu ne place, lucrurile aşa sunt.

Cine ar trebui să intervină pentru a arăta societăţii drumul cel bun?

Toţi! Atât noi, biserica, cât şi şcoala, cei care conduc ţara, care dau tonul cetăţenilor. Cei care se doresc a fi formatori de opinie nu trebuie să vorbească excluzându-se pe ei, ci ei fac parte din societatea în care transmit fie otravă, fie binecuvântare, fie lucruri plăcute, fie lucruri mai puţin plăcute. Trebuie să ne gândim şi la faptul să statul trebuie să aibă ca şi prioritate grija faţă de oameni. Dacă ţi-ai asumat să fii acolo, în anumite funcţii, trebuie să te îngrijeşti de siguranţa omului şi de a-i aduce cele necesare traiului, de educaţia lui şi de pregătirea lui de a vieţui în societatea pe care tu o vezi cum e.

Revenind la Văleni..

Ceea ce s-a întâmplat la Văleni este foarte urât. Normal, nimănui nu-i place ce se aude, ce a fost acolo, însă este asemenea multor cazuri care se întâmplă în ţara noastră, din nefericire. Este cazul care arată tonul pe care îl primeşte societatea de astăzi de la cei care, repet, se vor a fi formatori de opinie. Apărând la televizor să spui ceva, nu spui doar pentru tine şi familia ta, spui pentru întreaga ţară. Trebuie să înţelegem că nu putem promova lucrurile care dăunează nici măcar ca informare.

Consideraţi, aşadar, că presa este de vină pentru nenorocirile care se întâmplă?

Nu toată presa, ci programele TV care promovează această stare de imoralitate. Manipularea prin imagine se face foarte uşor. Rolul mass-media trebuie să fie unul constructive, şi nu distructiv. Nu orice om este pregătit să dea piept cu ceea ce numim noi uraganul răutăţilor din ziua de astăzi. De aceea trebuie să înţelegem că a fi undeva, într-un post de conducere, este o cinste, o provocare, dar şi o mare responsabilitate. Putem vedea bine şi rău în toate categoriile sociale. Important este ca noi, cei care transmitem mesaje către mulţime, să fim puţin mai selectivi, să fim puţin mai responsabili, ţinând cont că noi formăm o societate în care vor trăi copiii noştri. Nu am o obsesie, nu am o pică pe cineva anume, dar emisiunile acestea cu caracter imoral, de prost gust, fac un rău mult mai mult decât îl putem anticipa noi.

Cum comentati reacţia familiilor celor şapte tineri, aceea de denigrare a victimei?

Şi familiile sunt din aceeaşi societate, în care trăiesc copii lor. Ei sunt familiarizaţi cu ceea ce se consumă astăzi de dimineaţa până seara la televizor.

Dar vorbim de oameni credincioşi, care merg în fiecare duminică la biserică, după cum ne-au explicat şi localnicii din Văleni..

Nu foarte credincioşi. Omul credincios este omul care înţelege că păcatul îl duce în iad şi, când ştie lucrul acesta, face tot posibilul să fugă de acea faptă urâtă. Oameni religioşi sunt foarte mulţi, dar credincioşi nu sunt foarte mulţi. Participarea la Sfânta Liturghie este partea centrală a vieţii creştine pentru un om. Nu trebuie să vedem credinţa doar ca pe o înşiruire de lucruri ce trebuie făcute. Credinţa noastră are în centrul ei sfânta taină a împărtăşaniei. Grija unui credincios este să participe duminica la sfânta liturghie, dar în acelaşi timp el trebuie să se regăsească în ceea ce înseamă liturghia.

Ce credeţi că ar trebui să facă Biserica în astfel de situaţii?

Se loveşte foarte dur în Biserică. Eu înţeleg: dacă cineva din Biserică a greşit, căutăm persoana, răspunde persoana, dar nu atacăm instituţia. Dacă cineva îşi închipuie că poate să înghenuncheze Biserica, se amăgeşte. Cei care promovează lucrurile anormale ca fiind normale vor să capete teren desfiinţând, după mintea lor, rolul şi importanţa Bisericii în societate. Biserica permanent conştientizează omul despre ceea ce înseamnă păcat, conştientizează omul că niciodată, dar niciodată, păcatul nu trebuie privit ca o soluţie. Niciodată, de la începutul lumii şi până astăzi, diavolul nu a ajutat pe niciun om şi nu trebuie să fim atât de naivi să credem că ne va ajuta. Şi lucrul acesta Biserica l-a făcut de la început şi până astăzi. Din nefericire, astăzi întâlnim, aşa cum am spus, transmiterea mai ales către cei tineri a unor îndemnuri şi sfaturi care contravin învăţăturii Bisericii. Preotul şi Biserica transmit învăţătura mântuitorului Iisus Hristos, omul este liber să aleagă. Însă, fie că vorbim de unii care au făcut pe alţii să sufere sau nu, niciodată un rău nu duce la bine. Chiar dacă cineva face un rău cuiva şi noi avem impresia că el s-a răzbunat pe cineva în felul acesta, arătând că este mai tare sau că este mai puternic decât celălalt, permanent răul duce tot la rău.

De unde vine răul?

Biserica nu condamnă relaţia de dragoste, de prietenie, între doi tineri, însă ea trebuie să se consume în limitele moralei creştine şi în limitele bunului-simţ. Trebuie să înţelegem că, dacă Dumnezeu ne-a spus că relaţia intimă între este păcat în afara cununiei, lucrul acesta rămâne valabil până se va sfârşi lumea aceasta. Că în mintea noastră spunem altceva sau că nu ne place, problema este a noastră. Aşa cum am zis, niciodată răul nu duce la bine şi permanent, când încercăm să luăm ceva împotriva rânduielii, acel lucru se întoarce împotriva noastră. Răul se prezintă ca o bomboană frumos ambalată, dar de fapt în mijloc este otravă. Acest rău se întâmplă foarte mult şi foarte des în societate. Din nefericire, omul zilelor noastre se învaţă cu răul ca fiind ceva obişnuit, pentru că îl vede peste tot. Atât la televizor, cât şi în jurul lui.

Tot rău se va vindeca, trebuie voinţă

Credeţi că preotul ar trebui să facă ceva în plus?

Tot timpul noi, preoţii, avem de făcut mult mai mult decât facem, pentru că, din nefericire nu putem să suplinim ceea ce ar trebui să facă şi alţii. Permanent avem de lucru. Însă nu trebuie învinuit în problema asta doar preotul. Nu cade răspunderea doar pe noi, pe Biserică, şi suntem conştienţi că permanent trebuie să facem şi mai mult. Vina se împarte. Toţi avem o parte din vină pentru răul care se întâmplă în zilele noastre. Aşa cum ne putem bucura de un bine pentru care nu am făcut nimic, este şi un rău comun pentru care probabil nu am făcut nimic sau nu am făcut foarte mult şi avem parte şi de rău. Atâta timp cât omul se străduieşte şi doreşte să fie în Biserică, cu Dumnezeu, avem puterea să depăşim catastrofele acestea care pot apărea în viaţa noastră.

Aveţi un mesaj pentru victimă?

Ne pare foarte rău pentru ce i s-a întâmplat. Această fată trebuie să meargă să se spovedească. Şi dânsa, şi familia trebuie să facă mai mult din cele ce nu le-a făcut până acum. Să acorde atenţie lucrurilor morale şi spirituale. Tot rău se va vindeca, trebuie să fie şi voinţă. Din nefericire, în ziua de astăzi sunt foarte mulţi tineri care suferă. Tânărul nu trebuie să sufere. Este elev, este student, are toată viaţa de partea lui, tot ceea ce cuprinde cu ochii este de partea lui. Are posibilitatea să se bucure de frumos, însă foarte mulţi suferă şi, din păcate, acest lucru nu îl recunosc nici în familie şi nici în cercul de prieteni.

De ce suferă tinerii?

Din cauza faptului că nu înţeleg că viaţa are etapele ei, cu lucrurile specifice vârstei: copilăria cu ale ei, adolescenţa cu ale ei, viaţa de familie cu ale ei. Tinerii, din păcate, încearcă să ardă etapele, se ghidează foarte mult după deviza „trăieşte viaţa oricum“. Nu li se spune tinerilor care sunt urmările faptelor lor.

Pentru cei şapte tineri aveţi un mesaj?

În cazul celor şapte băieţi, chiar dacă afişează atitudinea asta, vă spun sincer şi aproape sigur că în mintea şi sufletul lor este cu totul altceva. Le recomand şi lor să meargă şi să se spovedească, să încerce să-şi formeze un mod de viaţă sănătos din care să nu lipsească conceptul creştin despre viaţă.

Cum comentaţi denigrarea victimei în acest caz?

Nu este onest, cinstit, ceea ce fac, sunt aspecte care ţin de educaţie, de pregătirea lor. Este un mod primitiv de a se apăra în faţa celor care le reproşează faptele pe care le-au făcut. […]/ integral pe adevarul.ro

• PORCUSOR: LA VASLUI N-A FOST VIOL. LA VASLUI A FOST GANG-BANG!

Ce s-a întâmplat la Vaslui nu este viol, și nici măcar viol în grup în stare agravată, cum s-ar spune așa, a la Curtea Supremă, sec, juridic și, scuzați-mi expresia, echidistant. Ce s-a întâmplat la Vaslui poartă de fapt un nume special, un nume nou, care sintetizează perfect întregul act. Pentru că în acel sat nenorocit nu a avut loc un viol, ci un gang-bang (literal, “bubuială în gașcă”). Așa se numește, în industria filmelor porno, actul în care X masculi hyperhormonați fac sex, simultan sau consecutiv, cu o femeie sau mai multe. Noi i-am spune orgie, dar cuvântul sună blând, chiar rafinat, pe lângă explozivul sinonim anglo-american. Nici varianta noastră mai argotică – cea de poștă – nu strălucește prin nimic deosebit. Poți poști o țigară, un pet de bere la ofertă. Și, da, desigur, poți poști și o femeie, dar parcă nu mai sună așa de spectaculos.În fine, diferența e că gang bang-ul e consimțit de toți partenerii, pentru bani sau de plăcere. Dar băieții din Văleni nu aveau de unde să știe că filmele porno pe care le-au devorat înainte de a o comite, sunt în esență tot filme – adică niște convenții. Ei au luat ficțiunea porno drept realitate. Nu pentru că ar fi proști – deși sigur nu e nici un magna cum laudae printre ei – ci pentru că ficțiunea a ajuns realitatea în care trăim scufundați. Și nu poți distinge între două lucruri diferite dacă, de la bun început, nu le mai percepi ca fiind diferite. 

Înainte de gang-bang-ul care le-a adus celebritatea și, sper, le va aduce și un lung sejur all-inclusive la pușcărie, băieții din Vaslui au consumat, nestingheriți de nimeni, enorm de mult sex fictiv (și, cu siguranță, și real). A fost cu siguranță un antrenament intens, susținut, de mare performeur – imaginați-vă cum e să trăiești ani și ani de zile cu erecții provocate de femei imaginare – filme de pe net văzute pe smartfoanele lor cumpărate second hand, filme la tv, site-uri cu ics-ics-ics. Au visat la poziții extreme, s-au visat musculoși, bronzați, epilați, hypervirili și incendiari, au știut în adâncul prostatei lor că sunt niște armăsari înnăscuți, capabili-să-satisfacă-orice-femeie. Și-au dorit să nu mai fie niște pui de țărani din fundul Moldovei, au vrut să fie cetățeni ai lumii, au crezut că sky is the limit, că you can be anything you want to be, că just do it. Firește, n-au verbalizat asta, că nu poți să articulezi asemenea ideologii dacă ești semianalfabet, dar în schimb le poți asimila complet în puținul și neantrenatul creier din dotare. Pentru că asta sunt băieții de la Vaslui – niște bieți acefali fără discernământ care s-au îmbibat perfect de ficțiunea spectaculoasă generată de mass-media.

Am zis mass-media? Da, pentru că pe lângă sexul explicit, pe care l-au consumat voit, băieții s-au expus, ca mulți dintre noi, la un bombardament uriaș de sex implicit. Sexul ăla pe care nu-l accesezi, ci te accesează, indiferent unde ai fi, cu excepția spațiului cosmic și adâncului oceanului: senzualele reclame la ciocolată (o mai țineți minte pe aia cu bărbatul negru – care era ciocolata – și femeia albă – care era laptele, cum se mai contopeau ei la orice pauză publicitară?). Alunecoasele reclame la geluri de duș și șampoane. Clipurile deșănțate de pe MTV. Calendarele cu femei goale din diverse service-uri auto. Tricourile cu “I Fuck at First Date”, “Sex Instructor”, “Gigolo Italiano 800 $”. Imaginea “bunăciunii” care spală cu sânii caroseria mașinii, într-o imensă baie de spumă (semn că fantezia sexuală a devenit o fantezie mecanică!). Buzele întredeschise erotic ale fotomodelelor (indiferent dacă sunt sumar îmbrăcate sau nu, indiferent dacă pozează pentru o gentuță sau un fotoliu de bambus). Sărutul Coca-Cola. Toate au un singur mesaj, imperativ, eficace, din trei litere, o cratimă și un semn de exclamare – FĂ-O!

“The Playboy philosophy is now your culture’s philosophy!“ – Read Mercer Schuchardt*

Fă-o, nu fi fraier! Ăsta a fost nu numai mesajul filmelor porno văzute pe net ci, mai grav, ăsta a fost și a rămas ani de zile mesajul din emisiunile cu audiență generală ale ProTV-ului, Antenei 2, Kanal D-ului – aceleași televiziuni care se revoltă acum de rezultatul atitudinii pe care au cultivat-o sistematic, zi de zi. Nu știi dacă să râzi sau să plângi: mai întâi, Măruță, cu o mină de psiholog la început de carieră, flancat de două doamne lăcrămoase care-și arată “solidaritatea cu victima”, încearcă să o facă pe copila violată și aducătoare de rating să scoată niște cuvinte memorabile, care să confirme implicit că ProTv-ul (și, prin extensie, toată țara) e o televiziune plină de solidaritate și omenie. Apoi, Capatos (da, acel Capatos) propunându-i lui Măruță să “o acceseze” (rețineți termenul!) pe mama fetei violate și apoi acuzându-l de lipsă de profesionalism pentru divulgarea identității victimei**. Apoi Click!, Can-Can și Libertatea – cele mai sinistre și mai pornografice (și mai cumpărate) publicații își trag fusta mult în jos, până peste genunchi și acuză și ele “inexplicabila faptă” a prea-potenților vasluieni. Mai rămâne ca manelistul ăla cu “pe la spate, pe la spate, c-așa vor fetele toate” să își arate solidaritatea cu victima oferindu-i un CD cu noul lui album și autograf.

Bref: când au afirmat acea mizerie cu “ăăă, știți, nu a fost viol, a fost sex-surpriză“, masculii din Vaslui au fost sinceri, în toată nemernicia lor – ei chiar cred că sexul e ceva ce nu poate fi refuzat, pentru că sexul e un cadou perfect, e plăcere pură, e libertate nelimitată. Așa ne este prezentat, deci așa trebuie să fie. 

Prin urmare, băieții de la Vaslui nu sunt din Evul Mediu, cum se înfierbânta o comentatoare pe un forum și cum a titrat prostește Evz.ro. Lăsând la o parte că în Evul Mediu, justiția ar fi fost mult mai promptă și mai eficace într-o atare situație, trebuie să înțelegem limpede un lucru: tălâmbii consumatori de “pornache” din Văleni sunt cei mai “la zi” dintre noi – ei au fost cei care au asimilat perfect mesajul sistemului mediatic și l-au pus în aplicare întocmai. Dacă s-ar fi născut în Occidentul mai alfabetizat, probabil ar fi activat în discuții pe net cu tema “What number of guys would let gang bang you?” (Cu câți ai vrea să ți-o tragi simultan?”) – și atunci ar fi fost totul legal, fain, frumos, cu acordul tuturor participanților care, nu-i așa, au dreptul să facă ce vor cu corpul lor. Așa, s-au descurcat și ei cum au putut, într-o cultură care încă mai are o brumă de reflexe sexuale normale (dar, ca orice reflexe, se vor pierde prin lipsa de antrenament, pe măsură ce vom deveni și mai orbiți de ecranele de care ne înconjurăm).Cine crede că cei 7 megapotenți din Vaslui au căutat doar plăcerea sexuală pătimașă (cum ar spune credincioșii) sau doar plăcerea de a domina (cum ar spune feministele) se pierde în detalii și ratează miezul problemei. Samuraii moldoveni ai sexului au căutat să se apropie de modelul sexual furnizat de sistem, al masculului de neoprit – adică, simplu spus, au vrut să facă performanță. Fiecare dintre ei a vrut să-și demonstreze anduranța. Ești bărbat atât cât reziști. Competiție. Potența se cuantifică, se măsoară în ore, în “numere date”, în “cât te ține”. Mașinăria mediatică formează oameni care îi seamănă. Iar oamenii-mașină fac sex mașinal – fără scrupule, fără sentimente, o ilustrare anatomică a eficienței care, altminteri, ni se impune pentru a fi buni cetățeni ai erei noastre. Pentru victimă, gang-bang-ul este infinit mai umilitor decât violul, pentru că nu atentează doar la corpul și intimitatea ei, ci la însăși identitatea ei de persoană. Violul presupune un act sexual forțat cu o femeie tratată ca o femeie care se opune actului. Gang-bang-ul presupune un act sexual cu o femeie tratată ca un obiect și atât. O simplă mașină de plăceri, care trebuie utilizată la turație maximă – cu accelerația la podea, așa cum pleacă băieții adevărați cu Solenza de la discoteca din sat.În minunata lume nouă, mașina a devenit obiect sexual, fuzionând cu femeia, care a devenit angrenaj. Nu vi se pare interesant că cel puțin doi dintre violatori aveau pe conturile de facebook, poze-copertă cu mașini fioroase? Think again.

Statistic, numărul violurilor în grup explodează în timpul războaielor. Însă, cu mii de violuri în grup raportate anual la nivel mondial – din Bangladesh și Brazilia până în Franța, Canada și SUA – putem oare să pretindem că nu suntem în mijlocul unui război extrem de subtil și de complex, în care imaginile au înlocuit armele de foc? Pretindeți ce vreți, toată lumea are dreptul la o canistră cu apă rece cu care să se îmbete. Între timp, luna trecută, la Caracal, a avut loc un nou gang-bang. Cum ar spune Capatos, o fată a fost “accesată” de patru băieți.

• EVZ/ Ion Carstoiu: ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Scandalul Violatorii de la Vaslui ar fi fost imposibil dacă Justiția n-ar fi fost proclamată infailibilă

Timp de o săptămînă aproape, toate televiziunile de știri, sprijinite de site-uri, publicații tipărite, bloguri, au atacat cu înverșunare decizia judecătorilor în cazul Violatorilor de la Vaslui. În astfel de cazuri, definite de Divizia Presă a Binomului SRI-DNA drept atacuri la adresa Justiției independente, puneri la îndoială a statului de drept, asalturi ale borfașilor (vezi vocabularul militarizat al lui Dan Tapalagă), CSM se autosesiza și, cît ai clipi, rentierii (știți că membrii CSM sînt scoși din producție, unii dintre ei uitînd în acest timp al lenevirii pe banii statului și cum arată Codul Penal?) trînteau un Comunicat arzînd de indignarea c-a fost subminată autoritatea Justiției.

În pregătirea acestei indignări, ofițerii acoperiți din presă se sculau de dimineață, cînd sună trompeta la cazarmă, își puneau uniforma și, cu condeiul pe post de bulan milițienesc, se năpusteau să-l tăbăcească la ordin pe cel care  îndrăznea să scrie sau să spună că Justiția română nu e infailibilă, că alături de procurori corecți, buni profesioniști, puțini de altfel, pot fi întîlniți procurori corupți, aduși la DNA sau la Parchetul general, tocmai pentru că sunt șantajabili, procurori analfabeți din punctul de vedere al profesiei, că alături de judecători care fac cinste magistraturii sunt și judecători șpăgari, bețivi, imbecili, oportuniști, slugi ale baronului politic local.

De astă dată, deși o decizie judecătorească a fost atacată cu virulență, CSM a tăcut chitic.

Singura preocupare a Găștii de la CSM a fost cum să mușamalizeze scandalul.

Ca și în cazul Rarinca, s-a apelat la străvechea formulă românească a tergiversării. Am fost anunțați că Inspecția judiciară, urnită cu greu din siestă, va finaliza ancheta abia în 90 de zile.

Mai mult ca sigur se pariază pe uitarea de tip românesc.

Treptat-treptat, presa nu va mai fi atentă la subiect, la Vaslui cei șapte vor continua să-și facă de cap, poate chiar să se mai distreze cu o nouă victimă, judecătorii și procurorul care au eliberat bestiile își vor vedea de treabă.

Între timp, profitînd de scăderea interesului public, ofițerii acoperiți din presă vor trece la contraatac. Deja unii dintre ei, renumiți pentru o promptitudinea cu care iau poziție de Drepți cînd sună goarna din Pădure, au început să mustre pe cei care au întreținut indignarea publică.

La puțin timp după plecarea de la Cotroceni, Traian Băsescu a atras atenția asupra marilor probleme pe care le are Justiția din România.

Semnalele sale de alarmă, surprinzătoare în cazul unui fost președinte care-și face din sprijinirea Justiției una dintre realizările istorice ale mandatului său, au ca punct de plecarea o axiomă:

”Este adevărat că justiţia, în ansamblul ei, a făcut progrese majore faţă de anul 2004, dar a încerca să acreditezi ideea că a ajuns la perfecţiune este o mare minciună.”

Rețeaua din Presă a Binomului SRI-DNA, șantajarea patronilor de presă, internaționalismul unor publiciști au făcut ca luarea de poziție a lui Traian Băsescu să treacă neobservată sau pur și simplu etichetată ca reacție la abuzurile comise împotriva Elenei Udrea.

Din nenorocire, Traian Băsescu n-a dat acestei luări de poziție puterea unui moment dintr-o campanie, a unui punct dintr-un Program.

Pentru asta era nevoie de o viziune asupra domeniului numit Justiție.

De ce a șocat opinia publică eliberarea violatorilor de la Vaslui?

Pentru că opinia publică a fost manipulată de Binomul SRI-DNA, de Sistem, de ambasadele puterilor Coloniale în România să creadă că Justiția românească e perfectă.

Justiția din România nu putea fi diferită de Politica din România, de Poliția din România, de Presa și de rețeaua rutieră din România.

Altfel spus, Justiția din România suferă de cancerul vieții românești de la Fanarioți încoace:

Formele fără fond.

Justiția din România are toate notele de suprafață ale Justiției din Lumea civilizată.

În realitate, ea e o Justiție rămasă neschimbată de la Caragiale încoace:

Cu magistrați bețivi cînd nu sînt corupți.

Desigur, printre magistrați sînt și oameni corecți, buni profesioniști.

Aceștia sînt însă excepția.

Dintre plîngerile primite de noi, jurnaliștii, trei sferturi se referă la abuzurile Justiției în diferite locuri din țară.

Pentru ca o instituție, un partid, un politician să-și corecteze greșelile sau măcar să evite să le facă, se cere ca el să fie permanent supravegheat de opinia publică prin presă, prin ONG-uri, prin alte instituții.

E una dintre explicațiile controlului parlamentar riguros al CIA din America, control decis în 1976, după ce opinia publică americană a aflat cu stupoare că Agenția, scutită de orice control civil, o luase razna.

La ora actuală, Justiția din România e singura instituție declarată și considerată infailibilă.

Orice încercare de a o critica, de a semnala corupția din domeniu, analfabetismul, banditismul chiar, primește pe loc replica.

Din partea Binomului SRI-DNA care-l înhață sau îl șantajează pe mustrător.

Din partea CSM, Gașca de rentieri cu interese cruciale în apărarea abuzurilor din Justiție.

Din partea ambasadelor occidentale, populate fie cu diplomați obraznici, fie cu agenți provocatori ai Serviciilor străine.

Din partea Diviziei Presă a Binomului.

S-a ajuns astfel la o situație nemaiîntîlnită într-o democrație, fie ea și minimă.

În România poate fi criticat orice și oricine.

Poate fi criticată o Lege votată de Parlament, poate fi criticată o emisiune tv, poate fi atacat președintele, Guvernul, interesul național chiar.

Nu poate fi cricată, nici măcar pusă la îndoială o decizie a procurorilor și judecătorilor.

Cîteva dosare ale DNA din ultimul timp ne-au dezvăluit procurori corupți, judecători corupți, magistrați incompentenți.

Sînt documente oficiale care dovedesc asta.

Dacă vreun jurnalist ar fi cutezat însă să pună la îndoială probitatea lui Eva Emilian, CSM, Divizia Presă a Binomului, ambasadele occidentale, l-ar fi ciomăgit imediat pe motiv că atacă independența Justiției.

Dacă ar fi fost posibil să critici Justiția, poate că situații precum cele ale Alinei Bica, ale lui Horia Georgescu, ale lui Emilian Eva, n-ar fi existat.

N-ar fi existat nici aberațiile de la Vaslui.

De ce?

Pentru că magistrații, asemenea altor funcționari din România, s-ar fi temut, știindu-se supravegheați de Presă, de opinia publică, și nu de Poliția politică a Președintelui.

Indiscutabil, întîmplarea de la Vaslui e doar vîrful aisbergului.

Abuzurile, aberațiile, tîmpeniile din Justiția română sînt cu duiumul.

Au avut loc, au loc și vor avea loc, pentru că Justiția e proclamată infailibilă în independența sa.

Scandalul de la Vaslui a scos la iveală zeci de abuzuri ale Justiției noastre.

Da, Justiția e independentă.

Nu numai la noi, dar și în alte locuri din lume.

Culmea e că acolo unde Justiția își merită numele de independentă, ea nu e proclamată infailibilă.

Cum s-a ajuns la transformarea Justiției într-un fel de partid comunist de pe vremea lui Stalin, partid care avea totdeauna dreptate, chiar și cînd era drogat?

Din interesele Poliției politice din România.

Justiția e independentă doar de criticile opiniei publice.

Ea e însă total dependentă de Poliția politică.

Justiția e folosită de Poliția politică pentru rezolvarea unor interese proprii ticăloase.

Dacă Justiția  ar putea fi supravegheată și de opinia publică, mai mult ca sigur ar fi descoperite și denunțate și abuzurile comise de Servicii prin intermediul așa zisei Justiții independente.

Scandalul de la Vaslui a obligat Poliția politică a președintelui să se replieze.

CSM n-a mai dat bocanci în gură celor care au îndrăznit să critice abuzurile din Justiție.

Divizia Presă a Poliției politice s-a mulțumit doar cu unele bombăneli.

Momentul acesta, al coborîrii Justiției din cerul Infailibilității pe pămîntul democrației, prin lăsarea liberă a criticii la adresa deciziilor luate de procurori și de judecători nu va dura.

Infailibilitatea Justiției a fost instrumentul prin care Poliția politică a putut folosi Justiția pentru a-și rezolva interesele mafiote.

Cum o să credem că Poliția politică va permite ca presa, opinia publică, să-i ia acest instrument?!