Cele ce am crezut că sunt departe de noi, azi sunt mai aproape decat ne imaginam. Profetiile sfinților contemporani ne arată calea prin care putem învinge răul, sau macar să il facem sa fie mai mic ca intensitate, și care trece prin pocăința noastră personală.
Filaret a explicat de ce nu ar fi acceptat acordarea autocefaliei: “Noi nu acceptăm acest Tomos pentru că noi nu cunoşteam conţinutul Tomosului acordat. Dacă i-am fi cunoscut conţinutul, nu am fi votat la 15 decembrie pentru autocefalie. Noi nu avem nevoie să trecem dintr-o subordonare la alta”. Totodată, el a declarat că poziţia sa are ca temei dorinţa de a sluji Ucrainei: “Patriarhia de la Moscova urmăreşte interesele Moscovei, Biserica Ortodoxă a Ucrainei le slujeşte grecilor. Cine va sluji Ucrainei?”
Cele trei vizite ale Papei în România n-au stat sub semnul unei vizite de stat, ci sub semnul unui turneu de misionariat într-o ţară ortodoxă. La fel Papa Francisc, sub semnul obiectivului său de a restabili întinderea Bisericii Catolice în lume, tot mai redusă şi din cauza unor slăbiciuni interne, a făcut călătorii apostolice în ţări în care catolicii sînt minoritari. Că şi-a propus şi a realizat asta din plin în România nu mă miră. Să ne imaginăm că venea Patriarhul Rusiei în ţara noastră. Ar fi beneficiat el de atîte facilităţi în privinţa misionariatului ortodox? Fireşte că nu. Patriarhul Rusiei ar venit dinspre Răsărit, unde nu mai sînt Stăpînii României. Papa Francisc a venit dinspre Vest. Şi tot ce vine dinspre Vest e primit la noi, în Babuinia, cu entuziasm.
Noul totalitarism este dezintegrant față de cele vechi. Oricât de violente și distructive în fond, totalitarismele sec. XX aveau un „plan”, propuneau o „construcție”, iar partea de construcție a angrenat și mobilizat societatea pe scară nemaivăzută. Noul totalitarism se distinge prin faptul că domină prin dezintegrare. Marile mituri ale revoluției comuniste și ale Reich-ului rasist s-au prăbușit. Suntem, din acest punct de vedere, post-hiliaști. Da, avem comuniști printre noi. Mai sunt și ceva colonialiști sau rasiști. Dar, să fim serioși, nu se pune problema să existe cineva, astăzi, care să mai poată crede religios în revoluție sau în reich așa cum s-a întâmplat în secolul trecut. De aceea, ce trăim acum este dizolvant, destructurant. Noile religii, transumanismul, transgenderismul, etc., sunt forțe care nu reușesc să creeze „revoluția”, ci doar să pregătească, cel mult, calea pentru cineva care va veni cu un nou și, cel mai probabil, ultim mit totalitar „constructiv”. Am o idee despre cine ar putea inventa așa ceva dacă mă gândesc la ultima carte a Bibliei.
Ușurința cu care această sectă politică fanatică și fariseică folosește numele Mântuitorului și al Bisericii, instrumentalizând prin blasfemiere și/sau batjocorindu-le, fățis sau implicit, realmente îi face asemănători cu predecesorii lor: bolșevicii (și, înaintea lor, cu revoluționarii francezi). Numai în excesele Revoluției Franceze și în războiul bolșevic împotriva credinței s-a mai întâlnit o asemenea indolență în profanarea, deocamdată simbolică, a religiei.
Merită să medităm mai mult pe marginea acestei întâmplări petrecute într-unul din orașele Europei civilizate și occidentale, pentru că nouă ni se pare a fi paradigmatic pentru situația creștinului din zilele noastre. Parte dintr-o mică și plăpândă turmă, acolo unde există această turmă, huduit și linșat verbal, astăzi, pentru că încă este păzit de poliție, dar mâine, oare?
Dacă eu îmi fac acum un site “porcărie punct org” sau “rahatel.eu” și postez “Biserica refuză să îi facă slujba lui Răzvan Ciobanu deoarece a fost gay” toată lumea preia acest lucru. Nu mai contează ca site-ul e obscur, că nu a auzit nimeni de el, că e creat de 3 zile, nu mai verificăm dacă prostia scrisă acolo e și reală și e în concordanță cu canoanele existente, nu mai contează nimic atâta timp cât ne slujește scopului – de a mai trage o palmă pe fața “Bisericii Ortodoxe care refuză modernismul.”
Si e si vremea lor, a acestor „pui de naparci” care ne promit ca vor arunca hotii in puscarii si care ne improasca neobosit cu false alerte in numele, culmea ipocriziei, a adevarului si a combaterii „stirilor false”. A celor care si-au facut capital politic, cultural si material afisand anticomunismul, dar imbratisand vartos executantii odioaselor ordine ale Securitatii. A celor care, in orbirea lor incrancenata cu care se pornesc asupra cate unui ciot care-i impiedica, sunt gata sa se lepede de orice decenta, onorabilitate (inclusiv orice urma de umanitate) si sa se inchine la Cezarii acestei lumi carora nu stiu cum sa le vanda mai grabnic totul – si pe ei insisi, si pe semenii lor.
359 de persoane au murit şi în jur de 500 au fost rănite de bombe în Sri Lanka. Țara se confruntă cu una din cele mai mari crize din ultima perioadă. Chiar și la câteva zile distanță de la atacuri au mai fost bombe care au explodat. În tot acest timp rudele victimelor au început să-și îngroape morții. Imaginile de la înmormântări sunt fără cuvinte.
207 de morți și peste 500 de răniți în urma valului de atacuri sinucigaşe şi cu bombă care a vizat biserici şi hoteluri în capitala Sri Lanka în prima zi de Paşte. Printre victime se numără şi zeci de cetăţeni străini, printre aceştia portughezi şi britanici. 7 suspecţi au fost arestaţi până acum.
Cătălin Sturza, Facebook: Câteva observații rapide legate de știrea de pe Mediafax că profesorul de religie care l-ar fi dat pe un copil cu capul de pereți și l-ar fi bătut până la sânge pentru că ar fi refuzat să-și …
Notre Drame e că uităm să fim creștini, că ne rușinăm să fim creștini, că nu mai știm să ardem de iubire pentru aproapele și pentru Dumnezeu. Notre Drame e că devenim ridicoli cerând în cor spitale – nu catedrale – pentru ca apoi să plângem pentru o Notre-Dame văzută oricum, mai puțin ca pe o catedrală. Notre Drame e că umblăm cu sufletele sfâșiate și că ne este greu să căutăm și să acceptăm că avem nevoie de vindecare duhovnicească.
Odată cu Notre Dame se mistuie și Fiica cea Mare a Bisericii, Franța. O Franță care se neagă furios și își neagă nimicitor creștinismul, de peste 200 de ani. Arde Catedrala Notre Dame. Franța care și-a renegat și și-a pierdut sufletul creștin. Acum își pierde și trupul. Sau poate că, cine știe, acesta este felul catedralei Notre Dame de a lumina, pentru ultima oară, o țară care de 200 de ani nu mai asculta glasul apostolic al bisericii.
Cum se explica faptul ca aceasta persecutie sistematica este aproape ignorata de elitele politice si mediatice din “lumea civilizata”? Cum se explica lipsa de empatie cu aceste minoritati, intr-o lume care fac caz tocmai de drepturile minoritatilor? Cum se explica lipsa de interes fata de soarta femeilor crestine, care sunt supuse unei persecutii socante, conform Open Doors, intr-o lume a cotelor obligatorii, a lui #metoo si a denuntarii “patriarhatului”? Dar fata de imigrantii crestini din tarile africane, supusi atacurilor si transformati in sclavi, intr-o lume care face apologia imigrantilor? Cum arata corurile de bocitori si grupurile de vigilenti ai revolutiei genului care demasca “opresiunea”, “exploatarea”, “discriminarea” si “ura” in societatile prospere si rasfatate ale Occidentului in comparatie cu acesti sarmani care se confrunta zilnic cu ostilitate mortala?
Săptămâna aceasta, Israel Folau a reacționat la știrea că Tasmania a devenit primul stat australian unde parlamentul a votat ca părinții să „opteze” pentru genul copilului pe certificatul de naștere – și să treacă acolo ce „gen” vor ei. El a scris pe Twitter că „diavolul a orbit atât de mulți oameni în lume – și singurul mod de a ne elibera este să ne întoarcem la Iisus Hristos”.
Azi putem face MULT BINE cu un simplu cuvant bun (si sincer!), cu o mana calda intinsa, cu o usa (a inimii) deschisa, cu o fagaduinta tinuta, dand un banal telefon, cu un suspin pomenitor de bine sau poate chiar cu o rugaciune si o metanie. Dar si cu o afirmare simpla a adevarului aceluia neplacut si important care se cauta astazi a fi complet ascuns sau rasturnat, a adevarului banal (de tip 2+2=4), cu afirmarea normalului “invechit”, a despartirii albului de negru si de gri, a denuntarii minciunii ca minciuna si a spurcaciunii ca spurcaciune. Cu asumarea ne-rusinarii de Hristos si a ne-lepadarii de fratele Sau mai mic. ORICE AR ZICE “LUMEA”! (Ei da, aici e incercarea, fara de care nu se poate!).
Evaluând cazul preotului profesor acuzat că ar fi agresat vineri, 22 martie 2019, la ora prânzului, un copil de la Școala Primară din localitatea Baranca (județul Botoșani), avem argumente pentru a susține că acuzațiile sunt, în covârșitoarea lor majoritate, cu totul nefondate. Este dureros că s-au preluat în spațiul public spusele familiei copilului ca și cum acestea ar fi întrutotul adevărate, fără a acorda prezumția de nevinovăție părții acuzate. S-a intoxicat opinia publică într-un mod stupefiant, încurajându-se nu doar anticlericalismul, ci și escaladarea unui presupus conflict interreligios. Manipularea a mers atât de departe încât, spre exemplu, un post de televiziune central a prezentat cazul de la Baranca folosind în buclă imagini blurate de la un caz de acum câțiva ani ca și cum ar fi fost secvențe ale conflictului de zilele trecute.
În opinia președintelui, românii, pe care în prima parte a declarației i-a desemnat implicit ca fiind intoleranți, s-au arătat, totuși, mai presus de oamenii politici care au susținut referendumul și „i-au tratat cu flit”. Se pare că negarea căsătoriei bărbat – femeie este una dintre temele cele mai dragi președintelui, căci mereu revine la ea și în cuvinte foarte dure îi înfierează pe cei care o susțin. Prin astfel de declarații, președintele are meritul de a uni în sine contrariile: în timp ce susține că este coagulatorul dreptei, el ține sus steagul progresismului românesc, adică al extremei stângi.
Ceea ce nu inteleg acesti clerici si intelectuali catolici este ca lumea liberala seculara, mai degraba decat sa faca pace cu ei daca vor ceda pietatilor lor liberale, se afla in razboi cu ei cu scopul completei anihilari.
O misiune „apostolică” a Papei în România centrată în jurul uniaților creați cu forța politică acum trei secole sună foarte prost și inadecvat: te face să te gândești că poate e nevoie să reamintești unde e succesiunea apostolică deplină și că România nu e teren viran pentru prozelitism catolic.
215 milioane de creștini persecutați in 2018 Cei mai vulnerabili si numeroși au fost femeile si copiii, deseori supuși agresiunilor sexuale. 250 de creștini uciși pe luna pentru credința lor. Datele aparțin unui raport realizat de ministerul afacerilor externe al Marii Britanii.
Din discuțiile de la fața locului (dar nu numai din Scadinavia, ci și din întreaga Românie), am sesizat prezența între enoriași a unor “zvoneri“ și “răspândaci“, adică a unor persoane foarte agitate și vocale, îngrijorate vezi Doamne de planul perfid al corupților care scapă de pușcărie. Aceștia creau o atmosferă tensionată, înveninată, aruncau sămânța discordiei între creștini și contestau în gura mare chiar și ceea ce le spunea preotul de la altar. Pe scurt, răspândeau cu bună știință zavistie, dihonie mare. Bieții preoți ce puteau să facă? Să le țină piept? Erau foarte vehemenți: “Lăsați părinte, că știm noi cum e cu hoții ăștia!“ Să îi ignore? Cel mai adesea, da, căci a le face jocul echivala cu creșterea tensiunii.
Să ne ajute Cel de Sus să ne trezim și noi până nu este prea târziu, până nu ajungem și noi morminte văruite. Dar asta implică un anume efort, o ieșire din zona de confort, o strădanie de a începe să pricepem lumea în care trăim. Putem începe cu a ne punem probleme de fond: ce vrem de la viața noastră, unde mergem, și unde îi ducem și pe ceilalți. Adormitul în fața televizorului, viața pe Facebook sau Instagram sau totala dedicare carierei ne e doar moarte, picătură cu picătură.
Preotul ieşean Dan Damaschin susţine că maşina sa şi a soţiei au fost vandalizate în seara zilei de sâmbătă, 6 octombrie. În ultima săptămână, Damaschin a avut o campanie susţinută de promovare a referendumului.
Cine crede că Referendumul din 6 – 7 octombrie este un moft se înșală amarnic. În realitate, este un scrutin de o importanță colosală, de însemnătatea Brexitului sau a alegerii lui Trump. Un vot împotriva tăvălugului Noii Ordini Mondiale și globalismului.
Posturile mainstream, cum ar fi BBC, ca și marile universtități, tind să împingă conservatorismul la periferia dezbaterilor și a gândirii, sau chiar să presupună că a fost înfrânt și nici măcar nu mai există. Aceasta este o strategie mult mai subtilă decât cenzura, iar pentru că este mai puțin scandaloasă este mult mai eficientă. Dar indivizii fără putere, nu jurnaliștii și profesorii universitari, ci învățătorii și asistentele care lucrează în sectorul de stat trebuie să fie foarte atenți la ceea ce spun sau își vor pierde locurile de muncă, ceea ce înseamnă represiune. În zilele noastre avem șomaj în loc de Gulag. Fără îndoială că este într-un fel o îmbunătățire, deoarece lipsa unui loc de muncă este mai puțin dură decât o închisoare fără doar și poate, dar tot reușește să le țină gurile oamenilor închise. Iar oamenii nu protestează față de acest fapt.
În susținerea tezei prorusismului și antioccidentalismului Bisericii Ortodoxe, se tot citează – și dl Schmitt reafirmă – campaniile în favoarea familiei zisă „tradițională“, cea întemeiată pe căsătoria dintre bărbat și femeie. Logica e simplă, de – iertați-mă! – cretini, și tocmai de-aia – iarăși, iertați-mă! – prinde ca focul în pădurile încinse de veri toride: nu crezi că trebuie permisă căsătoria homosexuală, păi nici Putin nu crede, te-am prins, ești putinist! Las la o parte că acest tip de deducție este de un bolșevism pur, din acela al anilor 1930. Asemănările dintre activiștii progresismului ateu și bolșevicii exaltați ai „vîrstei de aur“ a comunismului leninist sînt frapante, uneori. Dar, în acest caz, ar trebui să ne întrebăm dacă o Biserică creștină ar putea avea o altfel de poziție.
Și, ceea ce este mai îngrijorător, este faptul că astfel de restrângeri ale libertății religioase vin, de cele mai multe ori, după ce, în etapa inițială a obținerii sprijinului publicului, susținătorii drepturilor LGBT promit cât cerul și pământul că sferele libertății de exprimare și celei religioase nu vor fi afectate…
Vreau să transmit un mesaj tuturor fraților creștini din România. Trebuie să privească la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru astăzi! Să aibă ochi de văzut si urechi de auzit. Trebuie să luăm o ELEGANTĂ atitudine, dar FERMĂ ATITUDINE, față de această PRESIUNE IDEOLOGICĂ menită să pună la periferie valorile creștine firesti ale acestui popor și să le înlocuiască cu VALORI MINCINOASE, cu o ideologie.
Apărarea înlăturată de la dosar, acuzații incredibile și absurde, tonuri ridicate, insinuări ofensatorii, deformări intenționate ale realității, și BOR acuzată de orice, de la robia romilor la numărul mare de sarcini în rândul adolescentelor de etnie romă – acesta este tabloul audierii la CNCD a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, dl Vasile Bănescu.
Dar sa ajunga in asemenea hal incat sa citeze, acuzator, simple vorbe aruncate impotriva BOR, este ceva nou. Sa spui despre un proces atat de vast cum este inscrierea la ora de religie ca e consecinta presiunilor si manipularilor BOR sau sa preiei o declaratie politica a unei oarecare ca sa ai ce scrie de rau despre Catedrala inseamna sa devoalezi ceea ce a fost acest raport de la bun inceput: o arma politica de inspiratie sovietica.
Membrii Comisiei din Colorado au aratat, conform verdictului, ca credintele religioase “sunt mai putin decat binevenite in comunitatea de afaceri din Colorado”. “Tratarea cazului dlui Phillips de catre Comisia Drepturilor Civile contine elemente de clara si nepermisa ostilitate fata de credintele religioase sincere care au motivat obiectiile sale”, mai spune Curtea.
Așadar, NU familia, ci căsătoria face obiectul proiectului de lege care va sta la baza Referendumului pentru Căsătorie. Prin avizul constituțional dat de CCR în iulie 2016, se arată în mod expres că „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”.
Trăim într-un totalitarism exercitat de niște minorități, fie că se numesc ONG-uri, minorități sexuale – toate anticreștine. De ce această fobie față de creștinism? Pentru că creștinismul presupune o credință care se opune formarii acestui stat federal al Uniunii Europene, este o mare piedică și cultivă personalismul, libertatea, discernământul, de care nu au loc toți desfigurații morali, că nu te joci cu Dumnezeu. Sunt unii care se joacă cu cele mai adânci lucruri din noi, cu consecințe încă inestimabile, dar foarte, foarte grave.
Câți dintre noi, dacă am avea parte de un astfel de succes, am fi capabili să ne desprindem sufletele de carieră, de recunoașterea celor din jur, de admirația lor, de prietenii noștri sus-puși? Câți dintre noi oare am reuși să rămânem, în ciuda ascensiunii sociale, niște simpli creștini, gata nu doar să renunțe oricând la tot, ci să-și dea viața pentru Hristos, acceptând să fie tratați ca ultimii oameni, scuipați și huliți cu aceeași intensitate cu care au fost, înainte, lăudați și admirați?
