Adunarea Nationala a FRANTEI a votat pentru PRELUNGIREA STARII DE URGENTA. Printre masuri – posibilitatea BLOCARII SITEURILOR/ “Solutia” liderilor lumii: PERSECUTAREA VICTIMELOR-CIVILI PRIN LEGI BIG BROTHER/ Politica NEOCOLONIALISTA a Occidentului: un factor care a produs STATUL ISLAMIC

• Agerpres: 

Franța: Adunarea Națională a aprobat prelungirea stării de urgență

Adunarea Națională (camera inferioară a parlamentului francez) a votat joi în favoarea prelungirii cu trei luni a stării de urgență, după atentatele de vinerea trecută din Paris, soldate cu 129 de morți și care au fost revendicate de gruparea jihadistă Statul Islamic, informează Reuters.

Starea de urgență a fost instituită sâmbătă în Franța printr-o decizie a cabinetului de miniștri, la propunerea președintelui Francois Hollande — în urma atentatelor sângeroase din 13 noiembrie de la Paris, cele mai grave în istoria celei de-a cincea Republici — poliția beneficiind de puteri sporite în căutarea și reținerea suspecților.

Prelungirea stării de urgență urmează să fie dezbătută și aprobată vineri și în Senatul francez, după care poate intra în vigoare.

Franța: Deputații autorizează guvernul să blocheze site-uri de Internet, în cadrul stării de urgență

Deputații francezi au autorizat joi guvernul să blocheze, în cadrul stării de urgență, site-uri de Internet și rețele sociale care fac apologia terorismului sau incită la acte teroriste, relatează AFP.

Această dispoziție, propusă de către deputații centriști, a fost adoptată în cursul unor dezbateri privind prelungirea, până la sfârșitul lunii februarie, a stării de urgență decretate după atentatele sângeroase din 13 noiembrie de la Paris, soldate cu 129 de morți.

Parlamentul francez dezbate joi și vineri proiectul de lege privind prelungirea cu trei luni a stării de urgență la nivel național, decretată sâmbătă de către președintele Francois Hollande ca urmare a atentatelor. […]

Franța: Ce prevede proiectul de lege privind prelungirea stării de urgență

Parlamentul francez dezbate joi și vineri proiectul de lege privind prelungirea cu trei luni a stării de urgență la nivel național în urma atentatelor de la Paris, comise vineri seară și soldate cu 129 de morți și peste 350 de răniți, informează AFP.

Președintele francez, Francois Hollande, a decretat sâmbătă stare de urgență pe întreg teritoriul Franței și închiderea frontierelor țării pe fondul “atentatelor teroriste fără precedent” din Paris. Adunarea Națională (camera inferioară a parlamentului francez) a votat deja joi în favoarea acestei măsuri.

În privința prelungirii măsurii, legea franceză prevede că o extindere a stării de urgență dincolo de termenul de 12 zile nu poate fi autorizată decât printr-un text de lege.

Proiectul ce va fi examinat joi de către deputații francezi dispune că starea de urgență declarată pe 14 noiembrie este prelungită, la finalul celor 12 zile, cu trei luni, respectiv până la finalul lunii februarie 2016. Această situație are un precedent, în 2005, după revoltele din suburbiile pariziene. Totuși, în acel caz starea de urgență s-a aplicat numai în anumite cartiere și nu pe întregul teritoriu al Franței, așa cum este cazul acum.

Referitor la arestul la domiciliu, proiectul de lege respectiv prevede că acest regim este extins la orice persoană față de care există motive serioase de a se crede că prin comportamentul său constituie o amenințare pentru securitatea și ordinea publice. Unora dintre aceste persoane cu domiciliu forțat li s-ar putea interzice intrarea în contact, în mod direct sau indirect, cu alte persoane suspectate de pregătirea unor acte contrare ordinii publice.

În legătură cu perchezițiile, documentul stipulează că, dacă starea de urgență îi permite ministrului de interne să procedeze la percheziții administrative fără aprobarea autorității judiciare, atunci aceste percheziții nu vor putea viza locuri afectate de exercitarea unui mandat parlamentar sau de activitatea profesională a avocaților, magistraților și jurnaliștilor.

De asemenea, procurorul general al Franței va fi informat despre orice decizie de percheziție, care se va desfășura în prezența unui ofițer al poliției judiciare.

Controlul asupra presei scrise și a posturilor de radio și TV, prevăzut în textul din 1955 dar niciodată utilizat, va fi suprimat, mai menționează proiectul legislativ.

Documentul deschide posibilitatea de dizolvare a asociațiilor și grupărilor care participă, facilitează sau incită la comiterea de acte ce pot aduce atingere gravă ordinii publice și care cuprind persoane sub arest la domiciliu.

Atentate: Sistemul Schengen “ar putea fi pus în discuție”, dacă “Europa nu-și asumă responsabilitățile” (Valls)

Prim-ministrul francez Manuel Valls a estimat joi că sistemul Schengen “ar putea fi pus în discuție”, dacă “Europa nu-și asumă responsabilitățile” la frontiere, în plină dezbatere privind lacunele ce au permis “creierului” presupus al atentatelor de la Paris să efectueze deplasări dus-întors între Europa și Siria, notează AFP.

În ajunul unei reuniuni a miniștrilor europeni de interne și justiție la Bruxelles, Manuel Valls, invitat la canalul public France 2, a cerut “fiecărei țări având frontieră cu Franța să-și joace pe deplin rolul”.

• Gandul.info/ Lelia Munteanu: Nu persecutarea victimelor, ci lichidarea călăilor

Vă mai amintiţi Marşul Solidarităţii din 11 ianuarie, de la Paris, deschis de cei mai importanţi lideri ai lumii? Impresionantă imagine.

Netanyahu în rând cu Abbas. (Doar Obama lipsea).

Hollande şi Merkel. Solidari, decişi. Păreau că nu vor mai avea linişte, până când, uniţi, vor ucide hidra.

Ce-au făcut? Au tăiat capete, la întâmplare, în locul cărora au crescut alte capete.  Iar, din 13 noiembrie, au început să debiteze aceleaşi vorbe sforăitoare, găunos-belicoase, pe care le-am mai auzit în urma fiecărui atentat terorist. Spre satisfacţia autointitulatului Stat Islamic – care a câştigat o vizibilitate dementă – pe care încă nu par sau nu vor să-l înţeleagă în toată complexitatea grozăviei sale. Pe care mulţi dintre deschizătorii Marşului Solidarităţii l-au moşit.

Liderii lumii ameninţă din nou cu restrângerea libertăţilor cetăţeneşti. Singura soluţie pe care o cunosc bine şi o aplică obsesiv-compulsiv. Deşi e greu, într-o ţară ca Franţa, de pildă, care şi-a augmentat legislaţia “Big Brother” chiar anul acesta, să mai inventezi ceva.

Până şi “The New York Times” a lăsat deoparte zisa corectitudine politică: “Mass Surveillance Isn’t the Answer to Fighting Terrorism”. A pus degetul pe rană:

“Mulţi dintre cei care au organizat atacurile din Paris erau deja în vizorul serviciilor inteligente din Franţa şi Belgia, unde trăiau câţiva dintre agresori, la câteva sute de metri de circumscripţia de poliţie, într-o vecinătate cunoscută ca un rai al extremiştilor. Cum spunea un expert francez în contraterorism şi fost oficial al Apărării, aceasta demonstrează că <serviciile noastre inteligente sunt, de fapt, destul de bune, dar abilitatea noastră de a acţiona e limitată ca număr>. Cu alte cuvinte, problema în acest caz nu a fost golul de informaţie, ci eşecul de a prelucra informaţiile deţinute deja de autorităţi”.

Reamintiţi-vă toate acţiunile Daesh de la înfiinţare şi veţi constata că măcar unul dintre autori, dacă nu toţi erau în atenţia şi sub supravegherea autorităţilor. Faptul că mereu victimelor li se mai taie din libertăţi devine un pretext sinistru, îmbibat de minciuni sfruntate.

“The  New York Times” i-o spune pe şleau directorului CIA:

“E greu de crezut orice declară dl. Brennan. Anul trecut, a negat pe faţă că CIA a intrat ilegal în computerele membrilor Senatului care derulau o investigaţie despre programul de detenţie şi tortură al Agenţiei, când, de fapt, a făcut-o. În 2011, când era şeful consilierilor preşedintelui Obama în probleme de contraterorism, a spus că dronele americane n-au ucis civili, în ciuda dovezilor clare că au făcut-o”.

În sfârşit, în ceasul al doisprezecelea, lăsând la o parte orgoliile, interesele  geostrategice, liderii lumii s-au decis să acţioneze concertat împotriva ISIS. În câteva zile, lumea s-a schimbat: rivalităţile, resentimentele, idiosincrasiile  au fost puse între paranteze.

Stârpirea ISIS, proces dificil, care va necesita timp şi bani încă şi mai mulţi, nu va însemna dispariţia terorismului. Va fi însă un bun început, în măsura în care va rezulta şi a autopsie a urii, dezvăluind cauze şi vinovăţii, demontând mecanismul odioaselor războaie prin procură, formulând explicit lecţiile învăţate.       

• Voxpublica/ Vladimir Bortun: Atentatele de la Paris: cum au fost posibile?

Mai întâi, ca să nu existe nici un dubiu: nimic nu poate justifica atentatele teroriste de vineri seara de la Paris. Însă putem încerca să le înțelegem. Pentru asta trebuie să trecem dincolo de revolta morală față de aceste atrocități și să vedem ce le-a făcut posibile. Autorii lor direcți au fost cu toții, cel mai probabil, născuți, crescuți și radicalizați în Franța și Belgia. Radicalizarea lor nu trebuie să surprindă, date fiind moștenirea colonială încărcată din Franța și, în special,islamofobia și excluziunea socială a musulmanilor din ambele țări. ]

Bunăoară, când șomajul în rândurile musulmanilor din suburbiile pariziene e de peste 50%, iar în Molenbeek (districtul din Bruxelles care a dat un număr disproporționat de mare de teroriști) e de peste 25%, ar trebui să ne suprindă că radicalizarea nu e și mai extinsă decât e (situația nu e mai luminoasă în alte țări europene: 70% dintre musulmanii de origine sud-asiatică din Marea Britanie trăiesc în sărăcie). Repet: asta nu le justifică faptele, le explică; doar parțial însă, fiindcă n-au acționat de capul lor. În spatele atacurilor se află Daesh (numită în Vest ISIS). De aceea trebuie să ne întoarcem în Orientul Mijlociu ca să înțelegem cu adevărat cum de au fost posibile și cum pot fi măcar mai puțin probabile pe viitor.

De aproape doi ani încoace, presa occidentală portretizează această organizație ca pe o forță cvasi-mitică a Răului, opusul absolut a tot ceea ce înseamnă civilizația occidentală. Care e scopul acestei dihotomii maniheiste clasice? Nu doar să ne reasigure că civilizația occidentală e „forța Binelui” în lume dar și să eludeze modurile prin care această „civilizație occidentală” a contribuit decisiv la apariția și ascensiunea fulminantă a Daesh.

În primul rând, apariția. Daesh (auto-proclamată Statul Islamic din Irak și Levant în 2013 și, mai simplu, Statul Islamic în 2014) se trage din Statul Islamic din Irak, format în 2006 prin unirea a patru organizații jihadiste sunite, ca reacție la ocupația americană și guvernul șiit nefavorabil populației sunite. De altfel, acum câteva luni a reieșit că Daesh e controlată de foști ofițeri și spioni din regimul lui Saddam Hussein. E vorba deci de fostele elite militare care încearcă să-și recupereze poziția dominantă pierdută în război. Recruții sunt, predominant, tineri suniți săraci și șomeri, care se agață de banii primiți în mână la înrolarea în Daesh – circa 2.000 de dolari de căciulă. Pe scurt, Daesh este refugiul învinșilor societății irakiene post-Saddam.

În al doilea rând, ascensiunea. Multe organizații pe lumea asta au ideologii extremiste, însă au nevoie de o infrastructură materială colosală ca să le pună în aplicare la scara la care o face Daesh. De unde vin deci banii care le permit să dea prime de instalare atât de generoase și să ocupe în mai puțin de un an un teritoriu mai întins decât Marea Britanie? Desigur că, pentru început, din băncile irakiene prăduite și din traficul de artefacte istorice pe piața neagră a colecționarilor (detonarea vestigiilor istorice e mai mult decât un act simbolic – e metoda cea mai sigură de-a ascunde urmele jafului).

Însă principala sursă de finanțare rămâne petrolul. Din prima zi după luarea sub control a sondelor de petrol din Irak și Siria, Daesh a adus specialiștii și infrastructura necesare pentru a exploata și vinde petrolul. S-au adaptat foarte rapid la modul capitalist de producție și distribuție, făcând vânzări de circa două milioane de dolari pe zi pe piața neagră, în special către companii din Turcia și Israel (doi aliați de nădejde ai SUA). Bombele americane asupra teritoriilor ocupate de Daesh în Siria au ocolit în mod sistematic aceste sonde, pe motiv că ar periclita economia unei societăți post-Assad: între august 2014 și octombrie anul ăsta, doar 196 dintre cele 10.600 de atacuri aeriene ale coaliției conduse de SUA au vizat infrastructura petrolieră a Daesh. Mai mult, aceste atacuri nu au făcut decât să alimenteze suportul pentru Daesh în rândurile populației sunite din Siria, după cum admiteînsuși directorul FBI,  James Comey. Acesta e efectul de bumerang al „Războiului împotriva terorii”, de la startul căruia numărul de atentate teroriste a sporit cu 6500%!

Dar nu vorbim doar de rolul indirect jucat de Occident în ascensiunea Daesh. Acum știm – în urma unui document al US Defense Intelligency Agency desecretizat în mai anul ăsta – că, în perioada 2011-2014, guvernul SUA a dat peste două miliarde de dolari rebelilor anti-Assad, inclusiv Daesh și Frontul Al-Nusra (filiala siriană a Al-Qaida). Asta în ciuda unui raport al Pentagonului din 2012 care a preconizat cu o clarviziune de invidiat că – pe-atunci – Statul Islamic din Irak va dobândi suficientă forță încât să decreteze înființarea unui „califat” în Irak și Siria! Mai mult, agențiile secrete americane aucatalogat la acea vreme Statul Islamic drept „o resursă strategică a Statelor Unite”. Poza de grup a lui John McCain din mai 2013 cu liderul Daesh, Abu Bakr al-Baghdadi (presupus acum mort după un atac al aviației irakiene de luna trecută), face într-adevăr cât o mie de cuvinte.

Intervenția Occidentului în Irak a dus la apariția Daesh. Imixtiunile Occidentului din Siria (ca să nu mai vorbim de cele ale unor aliați fideli ca Turcia sau, și mai rău, Arabia Saudită, acest mecena al terorismului islamist) i-au facilitat expansiunea. Și una, și celelalte s-au făcut în numele „libertății”, al „democrației” și al „drepturilor omului”. În realitate, s-au făcut din rațiuni economice și geopolitice foarte clare. Războiul din Irak s-a făcut spre beneficiul industriilor petroliere și militare occidentale – pe scurt, spre beneficiul marelui capital transnațional. Imixtiunea din Siria are o miză mai degrabă geopolitică (cel puțin pe termen scurt și mediu) și ține de strategia SUA de contracarare a principalilor săi rivali în regiune – Iran, Rusia și China (toate trei susținătoare, printre altele, ale regimului Assad).

Nimic nou sub soare: fundamentaliști sprijiniți de Vest în opoziția față de regimuri indezirabile (cândva ele însele sprijinite de Vest) ori puteri rivale, care apoi devin ei înșiși dușmanii Vestului este un tipar recognoscibil din Afganistan până în Libia iar acum Siria. Un tipar care se înscrie, la rândul său, într-o politică neo-colonialistă occidentală care-și are rădăcinile în Acordul Sykes-Picot de după Primul Război Mondial, când Franța și Marea Britanie au trasat granițe artificiale între fostele teritorii ale Imperiului Otoman (inclusiv Irakul și Siria de azi). Așa că cea mai bună metodă de prevenire a terorismului pe termen lung ar fi tocmai abandonarea acestei politici neo-colonialiste, nu perpetuarea ei și mai asiduă. Numai că neo-colonialismul e brațul politic și militar al marilor corporații occidentale în goana lor după resurse naturale, noi piețe de desfacere și forță de muncă ieftină. Așadar, lupta împotriva terorismului ține de lupta împotriva neo-colonialismului care, la rândul său, ține de lupta împotriva corporațiilor transnaționale.