O PANDEMIE FOARTE CONVENABILĂ. „Pașapoartele vaccinale sunt poarta către cea mai radicală formă de sclavie care s-a văzut vreodată”

Sursă foto: https://www.euronews.com/2020/12/11/do-we-need-coronavirus-vaccine-passports-to-get-the-world-moving-again-euronews-asks-the-e

Conservative Woman:

O pandemie foarte convenabilă

de Daniel Miller

În primele etape ale „războiului împotriva terorismului”, care a început în urmă cu douăzeci de ani, o concepție neclară privind inamicul, imposibilitatea de a declara o victorie asupra lui și nesinceritatea consecventă a politicienilor belicoși, precum Blair, i-a determinat pe unii să se întrebe dacă amenințarea ce venea din partea „Axei răului” la nivel global nu a fost cumva exagerată pentru a se atinge un alt set de obiective.

Astăzi, în circumstanțe similare, cu întrebări fără răspuns și realități înșelătoare întreținute de minciuni sistematice, întărite de Boris Johnson luni, când a lansat noua fază a războiului psihologic și economic pe care îl duce asupra poporului britanic – pașapoarte vaccinale (și apoi?) – se pune această întrebare: Există oare acum o pandemie? A existat vreun moment această pandemie?

Poate că cel mai important lucru ce trebuie înțeles este că o pandemie este o construcție mentală, nu o realitate palpabilă. Nu există ceva spre care să poți arăta și să spui că aceasta este pandemia, ci doar diferite informații care indică faptul că ea există.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a schimbat în 2008 definiția pandemiei pentru a exclude criteriul „numărului enorm de decese și îmbolnăviri”. Cu alte cuvinte, definiția unei pandemii este în cele din urmă o chestiune de interpretare. Nu există date care să susțină în prezent afirmația că e pandemie în Marea Britanie și este îndoielnic că astfel de date au existat vreodată…

Procesul științific s-a produs invers. Începând din ianuarie anul trecut, existența unei noi pandemii mortale, diferită de oricare alta cu care ne-am întâlnit anterior, a fost dedusă pe baza zvonurilor terifiante și a raportărilor dubioase din China, nu a faptelor stabilite științific.

O dată ce a fost însușită ideea existenței unei pandemii excepționale, s-au justificat măsurile extraordinare luate pentru combaterea acesteia, inclusiv aplicarea rapidă a protocoalelor PCR extrem de nesigure dezvoltate de Christian Drosten, finanțat de Fundația Gates, transmiterea de mesaje propagandistice șocante, o reducere masivă și drastică a serviciilor de îngrijire a sănătății (care a distrus din punct de vedere funcțional NHS pentru a-l „proteja”) și aplicarea unor politici de eutanasie de facto în casele de bătrâni, totul pe baza estimărilor lui Neil Ferguson finanțat de Fundația Gates.

Procedurile administrative compromise au înregistrat orice decese ca reprezentând vieți pierdute în urma pandemiei, oferind astfel dovezi suplimentare pentru existența acesteia.

După cum se știe acum, majoritatea covârșitoare a victimelor pandemiei a suferit și de alte boli, iar vârsta medie a victimelor este apropiată de speranța de viață în țara respectivă.

Dacă nu s-ar prezuma că pandemia există și dacă intervențiile fără sens și cinice împotriva acesteia nu ar fi avut loc, cum ar ști cineva că există această pandemie?

Carantinele și politicile conexe acestora nu au fost niciodată necesare sau eficiente, ne demonstrează în mod clar datele. Au fost implementate terapii experimentale care nu sunt fiabile și care sunt potențial periculoase. Vaccinarea poate preveni sau nu contagiunea sau transmiterea. Faptul că guvernele și experții plătiți de ele nu pot sau nu doresc să încorporeze aceste chestiuni în gândirea lor dovedește fie intențiile lor sinistre, fie măsura în care procesele lor mentale au fost corupte.

Fie ei cred că vreun țel clandestin justifică mijloacele represive și mincinoase, fie sunt nebuni sau renunțat la judecată în favoarea conformismului – nu există altă explicație.

Din punct de vedere fenomenologic, cele mai importante dovezi ale existenței pandemiei sunt semnele ei exterioare distinctive, în special măștile faciale, acest teatru psihologic de masă.

Din nou, axioma pandemiei a justificat în sine impunerea măsurilor și nimic altceva: nici o dovadă nu susține teza conform căreia măștile au vreun efect medical pozitiv și scenariul mai plauzibil este că efectul lor medical este negativ. Cu toate acestea, psihologii de la Sage, și ei finanțați de Fundația Gates și de reprezentanții acestora din alte țări, au susținut că este necesară impunerea lor („deoarece majoritatea oamenilor încă nu se simte suficient de amenințată”).

Obiectivul vag al unei ambiții de neînțeles, suprapus unui coșmar, dezvăluie un scop mai concret: controlul.

De ce doresc autorii acestei inițiative controlul este o întrebare complexă. Fie și-l doresc fără să știe măcar de ce, fie dintr-un anumit motiv. Poate că au un plan mai amplu care necesită o represiune sporită exponențial.

Oricum, ceea ce par să-și dorească este controlul asupra trupurilor oamenilor.

Prin introducerea pașapoartelor vaccinale, ceea ce se creează, de fapt, este un climat politic și legal în care terapiile genetice experimentale pe populațiile umane sunt normalizate și inevitabile. Înarmați cu pașapoarte vaccinale, guvernele globale și aliații lor corporatiști ar putea pune bazele unui stat de supraveghere globală, cu puterea de a monitoriza fiecare interacțiune socială.

Pașapoartele vaccinale sunt poarta către cea mai radicală formă de sclavie care s-a văzut vreodată. Acum pare extrem de probabil ca crearea unui climat psihologic și social în care să le impui să fi reprezentat întotdeauna scopul din spatele acestei pandemii create. Pandemia a fost necesară pentru a impune vaccinările, iar vaccinările sunt necesare pentru a impune pașaportul.

Această transformare a unei părți a populației în vaccinați creează simultan categoria celor nevaccinați, o problemă care ar putea fi rezolvată în cele din urmă prin lichidare, dar oferind între timp ocazia unei stigmatizări profitabile din punct de vedere politic. Vaccinaților (prin pașapoarte vaccinale) li se acordă „privilegii” ce sunt refuzate persoanelor nevaccinate pentru a forța astfel conformarea.

La fel ca în cazul acordului de a fi forțat să porți o mască de cârpă decretată de guvern, fără niciun motiv, o persoană care acceptă vaccinarea acceptă implicit condițiile noii normalități. În același timp, vaccinarea este un ritual, care confirmă apartenența la o comunitate psihologică.

Oricine presupune că pașaportul vaccinal ar putea doar duce la discriminare nu înțelege că acesta este întregul scop al acestui document. Obiectivul acesta este, să divizeze societatea, să o conducă. Prin crearea de puncte de control peste tot, puterea se curge către acea autoritate care controlează accesul, în acest caz  Boris Johnson și facțiunea sa: un cartel criminal.

Acceptarea vaccinării nu implică un final fericit. Privilegiul de a relua aparența unei vieți normale (o viață „nou normală”) este acum legat de statutul de vaccinat, dar raționamentul din spatele acestui privilegiu este condiționat de existența celor nevaccinați. Odată ce non-vaxxerii dispar, motivul continuării oferirii de privilegii a dispărut. În acest moment poate fi introdusă un nou tip de statut necesar și același proces de selecție va fi aplicat din nou. În acest fel, ar fi posibilă eliminarea progresivă a unui procent semnificativ din populație.

Până în prezent, teatrul pandemiei a fost organizat ca o campanie de manipulare psihologică, cu politici concepute pentru a „încuraja” conformismul prin suspendarea alternativă a recompenselor și prin amenințări. Această campanie a reprezentat, de asemenea, o cenzură sistematică și intimidare îndreptată împotriva unora dintre cei mai împliniți oameni de știință din lume.

Deși aceste tactici fac de ocară principiul consimțământului informat, ele sunt din categoria „mai moale”. În cele din urmă, vor fi aplicate tactici mai agresive. Intensificarea reacțiilor disproporționate ale poliției indică acum în această direcție.

Ce se poate face? Guvernul conduce folosindu-se de o minciună transparentă. Când aceasta se va dezintegra cu totul, ceea ce va rămâne este forța, dar adevărata autoritate de comandă a lui Boris Johnson și a colaboratorilor săi asupra violenței organizate care reprezintă statul britanic a fost prea puțin testată.

Ar deschide poliția sau soldații britanici focul asupra protestatarilor pașnici la ordinele lui Johnson, Gove sau Starmer? Întrebarea merită pusă. Până în prezent, Grupul de Sprijin Teritorial a fost folosit de Johnson pentru a ataca protestatarii și o strategie de creare de tensiune este utilizată pentru a spori antagonismul dintre oameni și poliție, dar escaladarea în continuare ar fi riscantă.

Între timp, este necesar să se rupă cât mai repede cercul vicios al conformității, începând cu renunțarea în masă la purtarea măștii, continuând cu deconstrucția narațiunii oficiale și culminând cu neascultarea totală față de tirania reprezentată acum de acest guvern ilegitim și rușinos.