IADUL PENITENCIARELOR SI JUSTITIA PENALA: raportul socant al Avocatului Poporului. SUPRA-AGLOMERAREA DIN INCHISORI, TEROAREA SI TORTURILE APLICATE “NOILOR VENITI” DE CLANURILE DE INFRACTORI. Romania risca EXCLUDEREA din CONSILIUL EUROPEI din cauza conditiilor din penitenciare. “DENUNTIADA” anticoruptie – de acum si pe bani?

21-12-2015 33 minute ~~Sublinieri~~

LUJU.RO: SCRISOAREA UNUI DETINUT – Dezvaluiri din lagarele de exterminare: „Tineri teribilisti sau oameni care au comis, din varii motive, o mica greseala in viata, aflati la prima condamnare, se trezesc colegi de camera cu 25 de violatori, criminali, talhari sau traficanti… Stau laolalta in 30 mp, cu 2 toalete turcesti in camera, bolnavi cronici, psihici, persoane infestate cu virusul HIV, bolnavi de TBC, alaturi de persoane sanatoase… Tinerii devin sclavii sexuali ai puscariasilor de cariera”

Avocatul Poporului a dat publicitatii recent un raport devastator despre conditiile inumane din penitenciarele romanesti, conditii din cauza carora Romania este tara cu cele mai multe condamnari la CEDO din Uniunea Europeana. „Raportul special privind conditiile de detentie din penitenciare si centre de retinere si arestare preventiva, factori determinanti in respectarea demnitatii umane si a drepturilor persoanelor private de libertate”, facut public inclusiv prin intermediul anumitor posturi de televiziune, are deja consecinte in randul detinutilor, care incep sa dezvaluie ceea ce se petrece in spatele gratiilor. Lumeajustitiei.ro va prezinta in cele ce urmeaza scrisoarea unei persoane aflate in executarea unei pedepse cu inchisoarea. Un detinut a carei identitate nu o vom dezvalui, din motive lesne de inteles.

Detinutul tine sa precizeze inca de la inceput ca demersul sau vine ca urmare a Raportului intocmit de Avocatul Poporului. Dar si ca, prin dezvaluirea informatiilor din interior, spera sa poata fi de folos:

„Am urmarit recent, raportul prezentat de Avocatul Poporului cu privire la situatia detinutilor incarcerati in penitenciarele din Romania, situatie in care, din pacate, ma aflu si eu acum. Din aceasta ipostaza, am considerat ca sunt indreptatit sa-mi exprim punctul de vedere si sa vi-l transmit dumneavoastra, in ideea ca si informatiile care vin de partea cealalta a baricadei pot fi de folos”.

„Detinutii care se afla la prima pedeapsa sunt, de obicei, cei supusi terorii si torturilor de tot felul, de cele mai multe ori cu complicitatea supraveghetorilor”

Astfel, detinutul dezvaluie in scrisoarea trimisa Lumeajustitiei.ro, care este atasata integral la finalul articolului, dramele care se petrec dupa gratii si care sunt posibile de multe ori cu complicitatea gardienilor. Detinutul povesteste conditiile inumane din puscarii, cum tineri teribilisti sau oameni aflati care au comis o mica greseala si care sunt la prima abatere ajung sa traiasca alaturi de violatori, talhari, criminali sau traficanti. Acelasi detinut arata ca in camere de 30 de metri patrati stau persoane sanatoase alaturi de bolnavi de HIV sau TBC. Nu in ultimul rand, detinutul dezvaluie cum tinerii aflati la prima condamnare devin sclavii puscariasilor de cariera, oamenii normali sunt victimele batailor celor cu vechime, iar cei cu situatie materiala buna sunt santajati, amenintati si nevoiti sa plateasca taxe de protectie:

„Sistemul penitenciar din Romania se afla intr-o grea suferinta. Este adevarat ca modernizarea acestui sistem nu poate interveni inaintea modernizarii sistemului sanitar, a sistemului educational sau a centrelor sociale pentru persoane institutionalizate. Este, insa, la fel de adevarat, ca in Romania, stat membru al UE in secolul XXI, o condamnare cu privarea de liberate este echivalenta, uneori, cu pedeapsa cu moartea si, nu de putine ori, cu o mutilare sau amputare fizica ori psihica.

Noul Cod Penal, in ciuda aparentelor, este mult mai dur. Mai mult, noua filozofie a instantelor conduce, cu precadere, catre pedepse cu executare. Noua lege de executare a pedepselor (L253/ 2014), a carui regulament de aplicare nu a fost adoptat nici dupa 2 ani de la intrarea in vigoare a legii, este si ea mult mai severa. Persoanele ce primesc pedepse intre 3 si 13 ani (fata de 5-15 ani pe legea veche, L 275/ 2006), sunt incadrate automat in regimul inchis de executare, fiind mutati in penitenciare de maxima siguranta. La pedepsele acordate de instanta in ultima perioada, aproape toti detinutii sunt ‘impinsi’ catre penitenciare de maxima siguranta, la un loc cu cei mai periculosi criminali ori violatori ai tarii. De altfel, marile nenorociri se intampla in aceste penitenciare. Tineri teribilisti sau oameni care au comis, din varii motive, o mica greseala in viata, aflati la prima condamnare, se trezesc colegi de camera cu inca 25 de violatori, criminali, talhari sau traficanti de droguri sau de persoane (cel putin). Stau laolalta in 30 mp, cu 2 toalete turcesti in camera, bolnavi cronici, psihici, persoane infestate cu virusul HIV, bolnavi de TBC, alaturi de persoane sanatoase.

Astfel, tinerii aflati la prima condamnare devin sclavii sexuali ai puscariasilor de cariera, in timp ce oamenii normali, care ajung dupa gratii in urma unor conjuncturi nefericite (da, exista si aceasta categorie!), devin obiectul razbunarii si a batailor celor cu vechime, pentru care puscaria este a doua casa. Cei cu o situatie materiala buna ‘afara’ sunt batuti, haituiti, santajati si terorizati, fiind nevoiti sa plateasca sume considerabile in contul clanurilor pentru a-si asigura protectia. Aceste lucruri se intampla in ciuda faptului ca legea prevede separarea persoanelor private de libertate in functie de anumite criterii ce tin de nivelul de educatie, de situatia sociala, de starea de sanatate, cu scopul evident de a putea tinti si interveni in vederea reeducarii si facilitarii reabilitarii si reinsertiei sociale a detinutilor. De altfel, instrumentul cu care lucreaza tot personalul inchisorii (educatori, psihologi, instructori, personalul de paza etc.) este Planul Individual de Masuri al fiecarui detinut. In acest plan, pe langa fisa personala ce contine datele personale si mandatul de executare al fiecarui detinut, acesta contine o evaluare psihologica precum si una educationala, stabilindu-se, pe langa recomandarile medicale, tipul de activitati si programe identificate pe diferite paliere ale personalitatii detinutului (educative, socio- culturale, moral-religioase, sportive, psihologice, de asistenta sociala) in vederea corijarii carentelor sale. Ori, in camere de 30 de persoane, detinutii care se afla la prima pedeapsa sunt, de obicei, cei supusi terorii si torturilor de tot felul, de cele mai multe ori cu complicitatea supraveghetorilor care, pentru a-si conserva relatiile cu sefii de camera (puscariasi cu vechime) si, in virtutea unui cod nescris al puscariei, sunt, practic, in imposibilitatea de a participa la vreo activitate. Ei nu sunt lasati sa paraseasca camera neinsotiti pentru ca nu cumva sa ajunga in contact cu vreo persoana cu grad superior careia sa i se planga. Chiar si daca ar reusi sa evadeze din camera respectiva, in noua sa camera va fi preluat tot cu statutul de victima pentru ca ei sunt predati intre sefii de camera mai ceva decat sclavii.

Aceasta e, pe scurt, radiografia convietuirii intre persoane diferite ca varsta, educatie, statut social, avand fapte total diferite si pedepse pe masura, dar care sunt cazati si tratati ‘la pachet’. Urmarea? Cei rai devin mai rai, clanurile isi sporesc numarul adeptilor si isi perfectioneaza metodele si instrumentele de operare iar oamenii normali si tinerii, pentru care contactul cu realitatile vietii de adult este devastator, se transforma in ‘umbre’, asa cum le spun puscariasii vechi. Ei se retrag in patul lor si nu au voie sa-l paraseasca decat atunci cand executa misiunii incredintate de cei vechi. Nu de putine ori, legaturile directe, nemijlocite cu familia, sunt intrerupte din dorinta de a nu fi vazuti vineti sau slabiti. Mai mult, sunt amenintati ca, daca se vor plange familiilor de relele tratamente primite in inchisoare, vor avea de suferit si familiile lor. Aceste amenintari sunt, de regula, insotite de apeluri telefonice sau scrisori adresate familiilor detinutilor in care li se notifica faptul ca stiu totul despre familia detinutului, despre adresa sa ori despre locul de munca al sotiei sau scoala unde invata copii.Datele de contact, adresa sau telefoanele apartinatorilor, sunt furnizate din calculator de catre gardieni. Aceasta este drama celor aflati in inchisoare dintr-o greseala, voit sau nu, dar mai cu seama drama familiilor lor. Nu de putine ori, se ajunge la divorturi sau la intreruperea legaturilor detinutului cu familia, doar din motive ce tin de securitatea si siguranta familiei aflate in libertate.

Am inceput cu aceste aspecte pentru a sublinia faptul ca, daca pe scara prioritatilor societatii romanesti, este normal ca penitenciarele sa se situeze in coada ierarhiei preocuparilor societatii, totusi din punctul de vedere al sigurantei si securitatii cetateanului, a fiecaruia dintre noi, sistemului penitenciar trebuie sa i se acorde o importanta maxima. Puscariile din romania livreaza societatii pe de o parte, hoti si talhari, de criminali si violatori, infractori inraiti si specializati in tot felul de fapte antisociale grave (dupa atatea abuzuri, e greu de crezut ca un puscarias mai poate face diferenta intre un act sexual consimtit si unul fortat) iar, pe de alta parte, destine frante, oameni ce dobandesc boli cronice grave, sunt rupti de familii si nu-si gasesc locul in societate.

Condititile mizere de detentie, lipsa apei potabile, a ventilatiei si a iluminarii naturale, lipsa asistentei medicale, mancarea infecta, sobolanii, plosnitele, gandacii de populeaza paturile, raman doar mici detalii ce intregesc tabloul general sumbru al inchisorilor unui stat membru UE in secolul XXI”.

„Misiunea statului de drept nu se sfarseste la poarta inchisorii, odata cu condamnarea infractorilor”

In aceeasi scrisoare, detinutul enumera si cateva solutii care, din punctul sau de vedere, daca ar fi aplicate ar duce la imbunatatirea conditiilor din penitenciarele romanesti. In opinia detinutului, este necesara gratierea si amnistia ar trebui acordate persoanelor aflate la prima fapta ori condamnate pentru fapte comise fara violenta, adoptarea unor masuri alternative de executare a pedepselor, munca in folosul comunitatii, fractionarea pedepsei sau munca in afara penitenciarului, cu bratara de supraveghere:

„Toata lumea se intreba: care este solutia? Solutia nu este, in nici un caz, una pe termen scurt. Ea trebuie integrata intr-o schimbare a filozofiei penale si a paradigmei sistemului de drept romanesc. In primul rand, trebuie sa constientizam faptul ca misiunea statului de drept nu se sfarseste la poarta inchisorii, odata cu condamnarea infractorilor. As spune, mai degraba, ca rolul statului si responsabilitatea sa fata de cetatenii sai abia incepe. Un om care a gresit este trimis la inchisoare pentru a fi indreptat si reeducat. Din aceste considerente, primul pas in vederea asanarii sistemului ar trebui sa fie decongestionarea acestuia. Supraaglomerarea nu ar putea fi evitata decat prin construirea unor noi penitenciare (se pare ca numarul actualal institutiilor ar trebui dublat pentru a putea prelua tot surplusul de detinuti), dar aceasta este o solutie pe termen lung ce necesita timp si sume insemnate. Solutia imediata ar fi decogenstionarea penitenciarelor prin aplicarea unei gratieri colective, in anumite limite, si a unor masuri alternative de executare a pedepselor:

1.Gratierea si amnistia ar trebui acordate persoanelor aflate la prima fapta ori condamnate pentru fapte comise fara violenta. Gratierea ar trebui acordata neaparat pedepeselor pana la 4 sau 5 ani, de exemplu, si, in niciun caz, restului de pedeapsa de executat. Asta pentru ca noul CP stabileste ca, in cazul concursului de infractiuni, la pedeapsa principala se adauga 1/3 din totalul pedepselor pentru fapte concurente. In practica aplicarii, fiecare act material constituie o fapta. Se ajunge, astfel, la pedepse totale aberante, de genul pedeapsa principala de 4 ani si spor de 7 ani, rezultand un total de 11 ani (sau cazul judecatorului din dosarul Astra asigurari, care a avut pedeapsa principala de 7 ani si a primit, in total, 23 ani). De aceea, consider ca ar fi extrem de important sa se gratieze pedeapsa si nu restul de executat, asa cum intentioneaza sa o faca Avocatul Poporului. Restul de executat se calculeaza ca fiind pedeapsa ce a ramas de executat pana la terminarea mandatului. De regula, eliberarea conditionata intervine la executarea unei fractii situate intre 1/2 si 2/3 din pedeapsa, in functie de castigul realizat (zile castig) prin munca sau prin alte activitati ori programe. Astfel, mare parte din cei care au ramas cu un rest de executat de 3 ani sau mai putin ar fi cei care executa pedeapsa in termen, deci cei care nu au beneficiat de eliberarea conditionata. In practica, cei care executa pedeapsa in termen sunt cei mai inraiti dintre puscariasi, care sunt recidivisti, au comis fapte foarte grave si, mai mult, nu au dat dovezi de indreptare. Acestia, in cele mai multe situatii, au rapoarte de incident pentru fapte comise in interiorul penitenciarului, rapoarte ce impiedica eliberarea conditionata. Iata de ce acordarea unei gratieiri care sa se adreseze perioadei de executat si nu pedepsei primite ar avantaja, in mod paradoxal, pe cei mai inraiti dintre detinuti, pe cei care nu sunt pregatiti pentru reintegrarea in societate.

2.O alta schimbare in abordarea sistemului de drpet penal romanesc ar trebui sa o constituie adoptarea unor masuri alternative de executare a pedepselor. Astfel, arestul la domiciliu, munca in folosul comunitatii ori pedeapsa cu suspendarea executarii, insotite de amenzi penale drastice pentru cei aflati la prima fapta, pot ajuta la decongestionarea sistemului dar si la disponibilizarea si colectarea unor sume la bugetul Ministerului Justitiei, care sa permita investitii in infrastructura sistemului penitenciar. Nu inteleg cum arestul la domiciliu, executat ca masura preventiva, este dedus din pedeapsa in timp ce pentru cei care au fost condamnati, judecati fiind in libertate, nu poate fi o masura alternativa de executare. Se ajunge la situatia paradoxala in care o persoana judeacata in stare de arest la domiciliu, din considerente ce tin de pericolul public pe care il reprezinta, isi va deduce perioada petrecuta in arest la domiciliu din totalul pedepsei ulterioare in timp ce o persoana care colaboreaza pentru aflarea adevarului si isi recunoste fapta este judecata in stare de libertate si, dupa condamnare, nu are sansa de a executa o fractie din pedeapsa in arest la domiciliu, la fel ca cel ce a executat arestul la domiciliu ca masura preventiva.

3.Munca in folosul comunitatii, chiar daca este amintita in noul Cod Penal este putin uzitata ca pedeapsa de catre instante. Adoptarea acestei masuri ar crea economii semnificative la buget (un detinut costa 2700 lei/luna). Mai mult, responsabilizarea sociala a condamnatului pedepsit sa munceasca in folosul comunitatii e un beneficiu sigur, incomparabil cu cele ‘dobandite’ in mediul carceral.

4.O alta masura posibila ar fi fractionarea pedepsei, dupa cum urmeaza: 1/3 executare in peniteniar, 1/3 arest la domiciliu sau munca in folosul comunitatii. Astfel, la 2/3 se stabileste termenul de liberare conditionata, cand se va hotari daca persoana poate fi eliberata sau modul in care va fi executat restul de pedeapsa in functie de dovezile de indreptare pe care le da detinutul.

5.Munca in afara penitenciarului, cu bratara de supraveghere, asa cum e stabilita in Legea 254/ 2014, ar fi o alta masura benefica. Ea nu poate fi pusa in aplicare pentru ca Regulamentul de aplicare a legii nu a fost adoptat, tocmai din considerentul ca nu exista logistica si infrastructura pentru a-l aplica. Nu exista sistem de supraveghere electronica, nu exista suport tehnic pentru acesta, cum nici pentru acordarea drepturilor la comunicatii on-line. Nu ar fi o problema foarte complicata nici foarte costisitoare, putand a fi amortizata in scurt timp din retributiile primite din partea beneficiarilor muncii detinutilor precum si din economiile realizate cu plecarea detinutilor din spatiile de detentie pe parcursul zilei. Exista un mare deficit de personal in agricultura in constructii precum si in zona activitatilor de asistenta sociala. In Romania, inca nu s-a dezvoltat o cultura a voluntariatului asa ca folosirea detinutilor pentru activitati din aria asistentei sociale ar putea constitui o solutie a problemei mult mai putin costisitoare. In acelasi timp, s-ar reusi cazarea a cate 4-6 persoane intr-o camera. S-ar putea realiza o separare a detinutilor in functie de gravitatea faptelor, de antecedente, de nivel de educatie, de starea de sanatate. Programele educative si de reintegrare sociala ar fi mult mai tintite. Numarul de infractiuni de dincolo de gratii ar scadea semnificativ pentru ca cei care le comit ar fi nevoiti sa si le asume”.

“Unica solutie imediata ar fi un decret de gratiere a pedepselor pana la 4-5 ani pentru cei aflati la prima fapta cu anumite exceptii si nu o gratiere a restului de pedeapsa de executat pentru ca ar beneficia de ea, mai cu seama, persoanele ce nu au beneficiat de liberarea conditionata si ar trebui sa execute pedeapsa la termen”

Concluzia detinutului este ca supraaglomerarea din sistemul penitenciar este factorul declansator pentru toate celelalte probleme din puscariile romanesti. Iar singura solutie imediata este, considera detinutul, un decret de gratiere a pedepselor pana la 4-5 ani pentru cei aflati la prima fapta cu anumite exceptii si nu o gratiere a restului de pedeapsa de executat pentru ca ar beneficia de ea, mai cu seama, persoanele ce nu au beneficiat de liberarea conditionata si ar trebui sa execute pedeapsa la termen:

„Acestea ar fi motivele pentru care sustin cu tarie – si o fac din interiorul sistemului- faptul ca supraaglomerarea este principala problema a sistemului penitenciar fiind, in acelasi timp, factorul declansator pentru toate celelalte probleme. Unica solutie imediata ar fi un decret de gratiere a pedepselor pana la 4-5 ani pentru cei aflati la prima fapta cu anumite exceptii si nu o gratiere a restului de pedeapsa de executat pentru ca ar beneficia de ea, mai cu seama, persoanele ce nu au beneficiat de liberarea conditionata si ar trebui sa execute pedeapsa la termen.

Aceasta gratiere ar trebui acompaniata de adoptarea unor masuri alternative de execurare a pedepsei precum arestul la domiciliu, munca in folosul comunitatii sau pedepse cu suspendarea executarii insotite de amenzi penale substantiale cu optiunea ca, in cazul in care amenda nu este platita, suspendarea executarii sa fie anulata si sa treaca la o pedeapsa cu executare.

Gratierea bolnavilor cronici aflati in stadiu terminal nu ar fi o solutie la problema reala, atat timp cat exista prevederi legale pentru acestia de intrerupere a executarii pedepsei din motive medicale. Mult mai importanta ar fi legiferarea posibilitatii ca acestia sa poata dispune de tratament de specialitate in sistemul de sanatate public ori privat, eventual pe cheltuiala detinutului, optional, si nu doar in spitalele penitenciar, care duc lipsa de aparatura si de personal de specialitate”.

*Cititi aici scrisoarea detinutului trimisa Lumeajustitiei.ro

ROMANIA ARE NEVOIE DE GRATIERE SI AMNISTIE – Raport devastator al Avocatului Poporului despre conditiile inumane din penitenciare: „Grad ridicat sau foarte ridicat de ocupare in unele unitati de detentie… Problema supraaglomerarii din cauza detinutilor aflati in tranzit sau arestati preventiv… Hrana fiind servita in camere, pe genunchi, pe marginea patului… Pe langa suicid, in penitenciare predomina decesele cauzate de afectiuni medicale cronice” (Raportul)

Avocatul Poporului a oferit un argument imbatabil care demonstreaza ca in Romania este nevoie de amnistie si gratiere. Institutia condusa de Victor Ciorbea (foto 2) a dat publicitatii „Raportul special privind conditiile de detentie din penitenciare si centre de retinere si arestare preventiva, factori determinanti in respectarea demnitatii umane si a drepturilor persoanelor private de libertate”.

Un Raport de 400 de pagini, finalizat la inceputul lunii decembrie 2015, care scoate la iveala problemele extrem de grave cu care se confrunta sistemul penitenciar din Romania. Probleme care intarzie sa fie rezolvate de zeci de ani de zile, probleme care fac din tara noastra fruntasa in UE in ceea ce priveste condamnarile suferite la CEDO din cauza conditiilor de detentie. Ceea ce se intampla in prezent in puscariile din Romania nu are nimic in comun cu un stat democratic si european, ci mai degraba cu perioada comunista. Evident situatia poate fi rezolvata prin construirea unor penitenciare noi, care sa corespunda standardelor internationale, prin aplicarea unor pedepse alternative la inchisoare sau prin renuntarea la moda arestului preventiv, masura aplicata de cele mai multe ori fara sa se tina cont de persoana vizata si de faptul ca aceasta poate fi cercetata in stare de libertate sau in arest la domiciliu. Problemele din penitenciarele romanesti pot fi rezolvate insa mai ales printr-o lege de amnistie si gratiere. Lege de care sa beneficieze condamnatii pentru infractiuni usoare, nicidecum pentru cele comise cu violenta, si persoanele aflate la prima abatere. De altfel, chiar Avocatul Poporului arata ca promovarea unor propuneri legislative privind reducerea numarului detinutilor ar fi de natura sa contribuie la evitarea unor conditii necorespunzatoare de detentie, la diminuarea simtitoare a sumelor care trebuie alocate de la buget sau din fonduri europene in acest scop, precum si a unor condamnari la CEDO, inclusiv pronuntarea unei hotarari pilot. Probabil insa ca nimic nu se va intampla in viitorul apropiat.

Prezentam concluziile „Raportul special privind conditiile de detentie din penitenciare si centre de retinere si arestare preventiva, factori determinanti in respectarea demnitatii umane si a drepturilor persoanelor private de libertate”, acesta fiind atasat integral la finalul articolului:

„Retinem urmatoarele concluzii succinte decurgand din situatia existenta la data efectuarii anchetelor, din informatiile comunicate de autoritatile publice sesizate, precum si din cele destinate publicitatii pe paginile oficiale ale acestora:

a) referitor la cadrul legislativ intern, s-a constatat lipsa unor reglementari secundare importante prevazute expres de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, cum ar fi: hotarari de Guvern si ordine ale Ministrului Justitiei si ale Ministrului Afacerilor Interne privind organizarea si functionarea sistemului penitenciar si a sistemului centrelor de arest preventiv.

b) in ceea ce priveste gradul de ocupare, s-au constatat urmatoarele: existenta unui grad ridicat sau foarte ridicat de ocupare in unele unitati de detentie (spre exemplu, Penitenciarele Iasi, Focsani si Margineni), care nu asigurau suprafata minima prevazuta de normele legale interne si internationale. In plus, raportarea capacitatii legale de cazare a unor penitenciare la numarul de persoane private de libertate nu reflecta realitatea existenta in camerele de detentie.

In acelasi timp, s-a mai retinut ca unele sectii ale penitenciarelor se confruntau cu problema supraaglomerarii din cauza detinutilor aflati in tranzit sau arestati preventiv.

Subliniem ca, promovarea unor propuneri legislative privind reducerea numarului detinutilor ar fi de natura sa contribuie la evitarea unor conditii necorespunzatoare de detentie, la diminuarea simtitoare a sumelor care trebuie alocate de la buget sau din fonduri europene in acest scop, precum si a unor condamnari ale Statului Roman de catre CEDO, inclusiv pronuntarea unei hotarari pilot.

c) privitor la conditiile de cazare in penitenciare s-au constatat urmatoarele: existenta unor conditii de cazare necorespunzatoare cauzate de vechimea imobilelor; existenta infiltratiilor, umezelii, mucegaiului in peretii camerelor; aerisirea deficitara; cazarmamentul cu un grad ridicat de uzura; instalatii sanitare deteriorate; cantitatea insuficienta si calitatea necorespunzatoare a produselor de igiena personala distribuite persoanelor private de libertate; numarul redus al dusurilor si grupurilor sanitare raportat la numarul de persoane cazate in camere, si in unele situatii, lipsa intimitatii pentru satisfacerea nevoilor fiziologice; existenta insectelor si daunatorilor; reducerea in unele unitati penitenciare, a programului de furnizare a energiei electrice si a apei, motivata de restrictii bugetare; dimensiunile, amenajarile, si uneori, amplasamentul necorespunzator al curtilor de plimbare; spalarea si uscarea efectelor personale in camere; lipsa mobilierului pentru pastrarea bunurilor si obiectelor personale.

Sub aspectul vechimii imobilelor in care isi desfasoara activitatea unele penitenciare, retinem: Penitenciarul Aiud-1892; Centrul de detentie Tichilesti, cu un corp de cladire (E1) dat in folosinta in anul 1958; Penitenciarul Margineni-corp de cladire din 1952; Penitenciarul Poarta Alba-1949; Penitenciarul Satu Mare-1896; Spital Penitenciar Jilava, corpurile B si C de cladire din 1952 si 1956; Spital Penitenciar Targu Ocna-pavilion A-1851 si Pavilion C-1937; Penitenciarul Targu Mures-1890.

In centrele de retinere si arestare preventiva s-a observat: amplasarea necorespunzatoare a camerelor de detinere la nivelul demisolului cladirilor inspectoratelor judetene de politie astfel incat ventilatia si aerisirea acestora era deficitara, iar iluminatul natural si artificial insuficient; lipsa grupurilor sanitare in unele camere; insuficienta grupurilor sanitare; instalatii sanitare care prezentau un grad ridicat de uzura si amenajarea defectuoasa a toaletelor; folosirea WC-ului tip turcesc ca suport pentru spalarea corporala; gradul avansat de uzura al cazarmamentului; distribuirea neuniforma a materialelor igienico-sanitare; deficitul spatiilor pentru depozitarea bunurilor personale; existenta unor spatii/curti de plimbare subdimensionate, necesitatea igienizarii unor spatii de detentie (dezinfectie, dezinsectie si deratizare). De retinut ca s-au inregistrat nemultumiri ale persoanelor private de libertate cu privire la lipsa confidentialitatii discutiilor din timpul vizitelor.

d) referitor la calitatea apei si a hranei, s-au constatat urmatoarele: nemultumirea persoanelor private de libertate sub aspectul varietatii hranei si in unele cazuri a cantitatii acesteia. Pentru asigurarea diversitatii hranei, unele penitenciare au recurs la incheierea unor contracte de sponsorizare.

Conditiile de servire a mesei s-au dovedit a fi in multe penitenciare necorespunzatoare, hrana fiind servita in camere, pe genunchi, pe marginea patului, la care se adauga imposibilitatea servirii in acelasi interval de timp a tuturor detinutilor.

Cat priveste dotarea blocurilor alimentare, mentionam situatia Penitenciarului Margineni, in care s-a constatat existenta unei aparaturi uzate, ruginite, deteriorate, motivata de lipsa investitiilor din ultimii ani, precum si a Penitenciarului Bacau, unde aerisirea blocului alimentar era deficitara.

Referitor la calitatea apei, retinem situatia Penitenciarelor Galati si Braila, in care desi buletinele de analiza a apei potabile au stabilit ca aceasta se incadra in parametrii normali stabiliti de lege, detinutii au reclamat calitatea acesteia, iar in Penitenciarul Margineni neasigurarea distributiei apei in regim permanent.

In centrele de retinere si arestare preventiva s-a constatat lipsa salilor de mese, precum si a dotarilor corespunzatoare in unele camere pentru asigurarea servirii mesei. De asemenea, s-a retinut situatia Centrului de Retinere si Arestare Preventiva Suceava, care nu asigura hrana calda persoanelor private de libertate in zilele de sambata si duminica.

Mai mult, apreciem ca improprii mijloacele de transport al hranei de la unele penitenciare la centre in bidoane de aluminiu, autospeciale izoterme, autoutilitare.

e) referitor la asistenta medicala: cea mai mare problema cu care se confrunta in aceasta privinta unitatile penitenciare o reprezinta deficitul de personal medical, cu atat mai mult cu cat adresabilitatea detinutilor este foarte mare. Sub acest aspect, mentionam situatia din: Penitenciarul Braila, in care condamnatii erau transportati o data la doua saptamani la Penitenciarul Galati numai pentru efectuarea de extractii dentare; Penitenciarul Focsani, in care medicul stomatolog isi desfasura activitatea in baza unui contract de prestari servicii pentru 2 zile/saptamana cu program de 5 ore/zi; Penitenciarul Margineni, in care medicul stomatolog acorda consultatii de doua ori pe luna, iar serviciul medical era asigurat de un singur medic, desi in statul de functionare erau prevazute 7 posturi de medic. In plus, se inregistreaza o fluctuatie mare a cadrelor medicale, neinteresate de prestarea activitatii medicale in unitatile penitenciare.

In egala masura s-au constat deficiente in asigurarea medicatiei administrate, datorata dificultatilor intampinate in achizitia de medicamente, ca urmare a bugetului alocat.

O alta situatie care se impune a fi reglementata o constituie cea a detinerii persoanelor cu probleme psihice impreuna cu alte categorii de condamnati, in conditiile in care trebuie avuta in vedere vulnerabilitatea acestora. De mentionat ca in Penitenciarul Giurgiu se aflau incarcerati 140 de detinuti, diagnosticati cu probleme psihice, fara ca unitatea sa dispuna de un medic psihiatru.

Apreciem ca o atentie deosebita trebuie acordata pregatirii personalului pentru monitorizarea detinutilor aflati sub tratament de substitutie cu metadona, avand in vedere ca, spre exemplu, in Penitenciarul Giurgiunu exista personal pregatit pentru intretinerea starii de sanatate a fostilor consumatori de droguri.

Alte probleme constatate au vizat inadvertente in inregistrarea refuzurilor de hrana, dificultati in obtinerea certificatului de incadrare in grad de handicap, colaborarea anevoioasa a unitatilor penitenciare cu unele spitale civile.

De asemenea, consideram ca o preocupare speciala se impune a fi acordata detinutilor seropozitivi, neinscrisi in Programul National HIV/SIDA, tratati doar pentru afectiuni asociate. In plus, mentionam ca aceasta categorie de persoane necesita o supraveghere atenta dupa liberarea din penitenciare, pentru a-si continua tratamentul.

In centrele de retinere si arestare preventiva, ca si in unitatile penitenciare s-a constatat deficitul de personal medical, in special medici, fapt pentru care examenul medical la depunere nu era realizat in toate cazurile; mai mult asistenta medicala este asigurata de personal medical din cadrul centrelor medicale judetene ale Ministerului Afacerilor Interne, neexistand un Corp medical propriu.

Totodata, au fost invocate dificultati in asigurarea tratamentului medical ca urmare a introducerii cardurilor de sanatate.

f) privitor la preturile produselor comercializate de operatorii economici din incinta penitenciarelor si preturile convorbirilor telefonice: preturile produselor practicate de anumiti agenti economici la unele produse erau mult mai mari decat cele din magazinele din zona unitatilor penitenciare (spre exemplu, in Penitenciarele Colibasi, Giurgiu, preturile erau cu 50% mai mari).

Comisiile constituite la nivelul penitenciarelor pentru verificarea preturilor solicitau reducerea acestora, insa in unele cazuri s-a constatat lipsa unui efect pe termen lung a acestor masuri.

De asemenea, mentionam absenta unor controale ale punctelor comerciale din incinta unitatilor penitenciare din partea reprezentantilor Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor sau ai unei alte autoritati (ex: Directia de Sanatate Publica).

In unele penitenciare s-a constat expirarea termenului de valabilitate la unele produse, lipsa pretului sau a denumirii produsului, lipsa unei autorizatii sanitare pentru unele puncte comerciale, depozitarea necorespunzatoare a produselor alimentare (ex: Penitenciarul Focsani).

In incinta centrelor de retinere si arestare preventiva nu existau puncte comerciale, cumparaturile putand fi efectuate in baza cererilor formulate de catre persoanele custodiate, achizitionarea realizandu-se din reteaua comerciala a oraselor. Frecventa cumparaturilor varia, acestea putandu-se efectua in unele centre o data pe saptamana, iar in altele bisaptamanal sau la nevoie.

In privinta convorbirilor telefonice din unitatile penitenciare, s-a constatat o diferenta a tarifelor de telefonie practicate de firmele SC BVfon si SC Paytel SRL. Ca urmare a diferentelor de tarifare, unele penitenciare au solicitat operatorilor reducerea acestora.

Durata convorbirilor telefonice in unitatile penitenciare si la centrele de retinere si arestare preventiva varia, in functie de Regulamentul de ordine interioara. Retinem situatia din Centrul de Retinere si Arestare Preventiva Botosani, in care exercitarea dreptului la convorbiri telefonice se realiza de la un telefon amplasat pe un hol in imediata vecinatate a camerei sefului de schimb. De asemenea, mentionam situatia Centrului de Retinere si Arestare Preventiva Dambovita, unde exercitarea dreptului la corespondenta nu se realiza personal, corespondenta fiind predata unui lucrator din cadrul centrului pentru depunerea in cutia postala aflata in afara unitatii de detinere.

g) referitor la evenimente in care au fost implicate persoanele private de libertate in perioada 2014-2015 (decese, agresiuni fizice, proteste cu refuz de hrana, eventuale relatii sexuale intre persoane private de libertate sau intre persoane private de libertate si personalul locurilor de detentie): o incidenta ridicata a formei de protest prin refuz de hrana (Penitenciarul Galati – 176 de cazuri; Penitenciarul Iasi – 125 de cazuri; Centrul de Retinere si Arestare Preventiva Bacau – 10 cazuri; Centrul de Retinere si Arestare Preventiva Galati – 9 cazuri. Pana la data de 25 august 2015, au fost inregistrate 1103 cazuri de refuzuri de hrana, din care 387 pentru motive judiciare si 716 pentru motive legate de penitenciar, iar cele mai multe au fost inregistrate la: Penitenciarul Poarta Alba – 317, Penitenciarul Galati – 131, Penitenciarul Rahova – 98 si Penitenciarul Iasi – 76.

Daca in unitatile penitenciare, motivele cel mai des invocate in cazul refuzului de hrana au vizat aspecte a caror solutionare intra in aria de competenta a conducerii penitenciarelor, respectiv transferuri, conditii de cazare, regimul de detentie, in centrele de retinere si arestare preventiva cauza cea mai frecventa a acestei forme de protest a constat in nemultumirea fata de situatia juridica.

Cat priveste cauzele deceselor, se remarca faptul ca pe langa suicid, in penitenciare predomina decesele cauzate de afectiuni medicale cronice; in aceeasi perioada de referinta in centrele de retinere si arestare preventiva s-a inregistrat un singur deces (Centrul de Retinere si Arestare Preventiva Galati).

Referitor la agresiunile la care sunt supuse persoanele private de libertate, s-au constatat cazuri de agresiuni la care acestia au fost supusi de catre personalul penitenciar sau de alte persoane private de libertate (spre exemplu, 18 cazuri la Penitenciarul Spital Jilava; 52 de cazuri in Centrul pentru Minori si Tineri Bacau). In acelasi timp, se remarca recurgerea la autoagresiune ca forma de protest, retinand in acest sens situatia Penitenciarului Galati, in care s-au inregistrat 141 autoagresiuni si ingerari de medicamente sau alte substante si situatia Centrului de Retinere si Arestare Preventiva Suceava cu 4 cazuri de autoagresiune.

De asemenea, se retin cazurile persoanelor private de libertate implicate in agresiuni sexuale (spre exemplu, in Penitenciarul Targu Mures si Centrul Educativ Targu Ocna)”.

*Cititi aici integral Raportul Avocatului Poporului

Hotnews: RAPORT Gradul de ocupare a penitenciarelor este de peste 151% / Avocatul Poporului recomanda mai putine arestari preventive si eliberarea detinutilor care ar mai avea de stat 3 ani dupa gratii

Un raport special privind conditiile de detentie din penitenciare si centre de retinere si arestare preventiva arata ca cea mai mare problema a sistemului de detentiei din Romania este supraaglomerarea inchisorilor. Solutiile propuse in raportul coordonat de Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, sunt scurtarea perioadei de detentie in care detinutii pot apela la sistemul de eliberare conditionatata, reducerea pe cat posibil a cazurilor de aplicare a masurii arestului preventiv si eliberarea conditionata a detinutilor aflati in executarea ultimilor 3 ani din pedeapsa. In raport se precizeaza ca solutiile propuse exclud infractiunile si pedepsele aplicate pentru infractiunile de coruptie si violenta.

Raportul a fost prezentat in premiera seara trecuta la Antena 3 de Victor Ciorbea si intocmit in urma unei campanii privind conditiile din penitenciare derulata de Realitatea TV la inceputul anului.

Reamintim ca in luna noiembrie a anului trecut Maricel Pacuraru, unul dintre patronii postului Realitatea TV, a fost condamnat definitiv la 4 ani de inchisoare cu executare in dosarul Posta Romana.

Documentul are in total 392 de pagini si a fost prezentat seara trecuta de Victor Ciorbea in emisiunea “Sinteza Zilei”, difuzata de postul TV Antena 3. El a precizat ca unul dintre motivele pentru care raportul a fost intocmit este de a incerca evitarea pronuntarii unei decizii-pilot impotriva Romaniei de catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Pe scurt, o decizie pilot practic suspenda cauzele asemanatoare de pe rolul CEDO si obliga statul roman ca in termen de 18 luni sa ia masuri pentru remedierea problemelor din penitenciare. In caz contrar, Romania risca chiar excluderea din Consiliul Europei.

“Este prima data cand se face o radiografie completa a intregului sistem penintenciar si a tuturor centrelor de arestare preventiva din tara. (…) Raportul nu are menirea de a lovi nici in Administratia Nationala a Penitenciarelor, nici in IGPR (n.r.: Inspectoratul General al Politiei Romane) sau in cei in subordinea carora se afla centrele de arestare preventiva, ci scopul este de a contribui prin luarea unora dintre masurilor pe care le-am propus (…) la imbunatatirea conditiilor in care traiesc aceste persoane private de libertate. Si, pe de alta parte – de ce sa nu o spun sincer si deschis – sa incercam sa evitam, daca se mai poate, pronuntarea unei decizii pilot care pare inevitabila. (…) Astfel de decizii se pronunta in situatiile in care situatia este foarte grava. (…) Din pacate, Romania dintre statele membre ale Uniunii Europene este pe primul loc in ultimii patru ani in ce priveste numarul de condamnari la CEDO, pentru incalcarea articolului 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitoare la aceste conditii de detentie.”, a explicat Victor Ciorbea, marti seara, la Antena 3.

In raport se noteaza ca privarea de libertate trebuie considerata o sanctiune sau masura extrema si, de aceea, trebuie impusa numai cand din cauza gravitatii infractiunii, orice alta sanctiune sau masura ar fi evident inadecvata.

“Regulile ONU referitoare la standardele minime privind masurile necustodiale recomanda statelor dispunerea masurilor necustodiale/alternative în sensul dezvoltarii acestui tip de masuri astfel ca folosirea acestora sa fie încurajata, monitorizata de aproape si evaluata în mod sistematic.”, se arata in raport.

In luna noiembrie, in unitatile penitenciare se aflau 28.383 de persoane private de libertate, potrivit raportului, care citeaza site-ul Administratiei Natioanle a Penitenciarelor (ANP). Luand in considerare normele minime obligatorii privind conditiile de cazare a persoanelor private de libertate, care prevad ca fiecare detinut trebuie sa aiba la dispozitie un spatiu de 4 metri patrati si 6 metri cubi de aer, capacitatea totala de cazare a A.N.P. este de 18.781 de persoane. Indicele de ocupare fiind la data respectiv de 151,31%, potrivit raportului.

In materie de solutii pentru rezolvarea problemei supraaglomerarii in raport este citata opinia prof. univ. Ioan Chis, exprimata intr-o lucrare juridica, care a identificat trei modalitati prin care timpul petrecut de persoanele private dupa gratii poate fi scurtat: acordarea dreptului de eliberare conditionata pentru detinutii care au executa jumatate din pedepsele lor, scurtarea timpului minim care urmeaza sa fie petrecut in inchisoare si introducerea unui sistem de executare gradata a sentintelor. Solutia catalogata drept “cea mai promitatoare” pentru Romania de catre autoarea raportului Magda Stefanescu, adjunct al Avocatului Poporului, este cea din urma.

Mecanismul unui sistem de executare gradata a sentintelor este explicat in raport astfel: “detinutul sa este pus într-o celula sub supraveghere stricta, apoi capata permisiunea samunceasca în afara închisorii, înainte de a obtine permisiunea de învoire, apoi urmeaza un regim de semilibertate si în cele din urma, eliberarea conditionata.”

Institutia Avocatului Poporului afirma in raport ca sentintele cu privare de libertate ar trebui sa fie organizate astfel incat sa se adauge mai multe perioade post-detentie pentru a le da posibilitatea detinutilor sa paraseasca inchisoarea mai devreme.

“Asadar, eliberarea conditionata poate parea masura cea mai promitatoare în privinta reducerii lungimii perioadei de detentie. Este si cea mai inteligenta, deoarece se bazeaza pe ideea reîntoarcerii planificate în cadrul comunitatii cu sprijin, asistenta si supraveghere.”, se mai arata in raportul special.

In document se precizeaza ca “reglementarea actuala a liberarii conditionate nu este de natura sa asigure un tratament echitabil pentru persoanele private de libertate care nu pot presta munci din motive neimputabile lor, pe de o parte si persoane private de libertate care în urma unei bune administrari a penitenciarului sunt folosite la munca, pe de alta parte.”.

Raportul mai noteaza ca actuala componenta a comisiei de liberare conditionata “poate crea o prezumtie de partialitate in privinta solutionarii cererilor de liberare conditionata” si de aceea apreciaza ca “pentru a duce un plus de transparenta si impartialitate” ar fi importanta prezenta unui reprezentant al unei organizatii neguvernamentale in comisie.

Hotnews prezinta in continuare o selectie a solutiilor prezentate in raport pentru rezolvarea problemei supraaglomerarii penitenciarelor si altor locuri de detinere.

Pentru reducerea supraaglomerarii din penitenciare si centrele de retinere si arestare preventiva, în opinia noastra, legiuitorul ar putea avea în vedere adoptarea între altele, a unora dintre urmatoarele masuri aplicabile. Precizam ca aceste propuneri exclud infractiunile si pedepsele aplicate pentru infractiunile de coruptie si violenta:

reducerea pe cat posibil a cazurilor de aplicare a masurii arestului preventiv si reducerea duratei mentinerii în arest preventiv, prin aplicarea masurii preventive a arestului la domiciliu, controlului judiciar si controlului judiciar sub cautiune, respectandu-se astfel principiul potrivit caruia arestarea preventiva trebuie sa constituie o masura exceptionala si nu o regula;

implicarea voluntarilor (inclusiv a reprezentantilor organizatiilor neguvernamentale) în aplicarea masurilor alternative, avand ca obiective reducerea riscului de recidiva, dezvoltarea relatiilor intercomunitare, astfel cum rezulta din Regulile ONU privind standardele minime privind masurile necustodiale (Regulile de la Tokyo);

reglementarea, cel putin cu caracter temporar a unei forme de acordare a liberarii conditionate, în sensul punerii în libertate a persoanelor detinute aflate în executarea ultimilor 3 ani din pedeapsa închisorii si/sau reducerea la jumatate a pedepsei aplicate, fata de doua treimi în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani, cum prevede legislatia actuala si respectiv doua treimi fata de trei patrimi, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, cum prevede legislatia actuala, sub conditia platii datoriilor catre stat si catre partea civila;

reînfiintarea Institutului National de Criminologie, care sa aiba ca atributii realizarea periodica a unor statistici referitoare la rata criminalitatii, natura infractiunilor savarsite, numarul infractorilor recidivisti, propuneri pentru reducerea riscului de recidiva, printr-o politica sociala si penala, dupa comiterea faptei si aplicarea pedepsei privative de libertate, controlul si prevenirea criminalitatii; urmarirea impactului asupra ratei criminalitatii în functie de propunerile de politica

reevaluarea dispozitiilor legale referitoare la partea din durata pedepsei care este considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate si/sau a instruirii scolare si formarii profesionale.

Raportul este pus la dispozitia publicului pe site-ul institutiei.

LUJU.RO:

MOTIVARE CA LA CARTE – Judecatoarea Elena Barbu de la CA Brasov a refuzat arestarea inculpatilor din lotul “Paul Lambrino-Truica-Andronic” explicand ca masurile preventive nu trebuie dispuse cu scop de pedeapsa: “Pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social al faptei… Interesul principal in cazul savarsirii unor infractiuni care au produs prejudicii financiare este acela al recuperarii acestor prejudicii prin masuri asiguratorii, iar nu arestarea preventiva” (Incheierea)

Iata o motivare de la care ar trebui sa invete judecatorii care admit orbeste toate cererile DNA de arestare a inclupatilor, chiar daca cei in cauza pot fi cercetati fara sa fie trimisi dupa gratii. Judecatoarea Elena Barbu de la Curtea de Apel Brasov a motivat incheierile din dosarul retrocedarilor acordate asa-zisului Print Paul Lambrino. Este vorba despre incheierea din din 11 decembrie 2015 pronuntata in dosarul667/64/2015 – prin care s-a dispus arest la domiciliu pentru omul de afaceri Remus Truica si avocatul Robert Rosu, si control judiciar pentru patronul ziarului Evenimentul Zilei Dan Andronic, Marcovici Marius Andrei, Mateescu Lucian Claudiu – si incheierea din 12 decembrie 2015 pronuntata in dosarul 673/64/2015, prin care s-a luat masura arestarii la domiciliu fata de Paul Lambrino.

Astfel, judecatoarea Elena Barbu, vicepresedinta Curtii de Apel Brasov, admite ca exista probe sau indicii ca inculpatii ar fi savarsit infractiuni de coruptie si de spalare de bani, insa nu se impune arestarea preventiva a acestora. In ceea ce-i priveste pe Remus Truica, Paul Lambrino si Robert Rosu, judecatoarea Barbu explica faptul ca este suficienta masura arestului la domiciliu, masura la randul ei privativa de libertate care constituie o reactie ferma la adresa inculpatilor. De asemenea, vicepresedinta Curtii de Apel Brasov arata ca o masura preventiva nu trebuie dispusa pentru sanctionarea inculpatilor, iar pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a acestora nu trebuie sa se confunde cu pericolul social al faptei, relevat de gravitatea acesteia, ci trebuie sa fie constatat pe baza unor imprejurari privind in special persoana inculpatilor, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala, si stabilit independent de impactul mediatic al cauzei.

Totodata, judecatoarea considera ca nici valoarea uriasa a prejudiciului din acest dosar, de peste 135 milioane de euro, prejudiciu care determinat o reactie publica virulenta, de dezaprobare si indignare totala dupa cum sustine DNA, nu poate justifica luarea masurii arestului preventiv, cu nesocotirea celorlalte conditii prevazute de lege. Elena Barbu sustine ca interesul principal trebuie sa fie recuperarea prejudiciilor prin luarea unor masuri asiguratorii, si nu arestarea preventiva. In aceeasi incheiere, judecatoarea Barbu mai subliniaza si faptul ca presupusele infractiuni au fost comise cu multi ani in urma, precum si ca nu exista vreo proba din care sa rezulte ca inculpatii ar incerca sa se sustraga de la urmarirea penala, sa incerce sa influenteze ancheta sau sa altereze mijloace de proba.

Judecatoarea Elena Barbu face trimitere la cauza CEDO Calmanovici vs. Romania, pe care, spre deosebire de judecatoarea ICCJ Mariana Ghena in cazul Crinutei Dumitrean, o foloseste corect, in favoarea inculpatilor. Referindu-se la ceilalti inculpati din dosar, Dan Andronic, Marius Andrei Marcovici si Lucian Claudiu Mateescu, Barbu arata ca nu este indeplinita conditia necesara luarii masurii arestului preventiv, lasarea acestora in libertate nereprezentand pericol pentru ordinea publica si neexistand indicii ca ar putea influenta ancheta, martorii sau suspectii.

Hotararea nu este definitiva, ea fiind atacata la Inalta Curte de Casatie si Justitie, acolo unde orice este posibil.

Prezentam fragmente din incheierea judecatoarei Elena Barbu de la Curtea de Apel Brasov:

„In ceea ce priveste conditia prevazuta de art. 223 alin. (1) teza I Cpp, judecatorul de drepturi si libertati constata ca este indeplinita, existand probe sau indicii temeinice ca au savarsit infractiuni de coruptie, de spalare a banilor, infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.

In ceea ce priveste conditia prevazuta de art. 223 alin. (2) teza a II-a Cpp, judecatorul de drepturi si libertati constata ca, raportat la gravitatea faptelor de care sunt acuzati inculpatii, la modalitatea si circumstantele comiterii acestora, privarea de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica doar in cazul inculpatilor Truica Remus si Rosu Robert Mihaita, avand in vedere infractiunile presupus a fi savarsite de acestia si probele administrate in cauza referitoare la aceste infractiuni, care evidentiaza gradul de implicare a celor doi inculpati la presupusa savarsire a faptelor.

Judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica pe care o prezinta lasarea in libertate a inculpatilor Truica Remus si Rosu Robert Mihaita este necesara si suficienta masura arestului la domiciliu, avand in vedere anturajul si mediul din care provin inculpatii, persoane cu nivel ridicat de instruire, integrate in familie si societate, lipsa antecedentelor penale, imprejurarea ca masura arestului la domiciliu asigura in aceleasi conditii realizarea scopului masurii preventive, respectiv buna desfasurare a procesului penal.

Analizand daca infractiunile de care sunt acuzati inculpatii Truica Remus si Rosu Robert Mihaita tulbura ordinea juridica, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal si procesual penal, daca creeaza o stare de primejdie pentru raporturile sociale si normala lor desfasurare, independent de impactul mediatic al cauzei, judecatorul de drepturi si libertati constata ca se impune plasarea in arest la domiciliu a celor doi inculpati, aceasta masura preventiva fiind de natura sa asigure protectia ordinii publice impotriva pericolului pe care l-ar prezenta lasarea lor in libertate. Totodata, pentru masura arestului la domiciliu este necesara indeplinirea acelorasi conditii prevazute de lege.

Parchetul a invocat gravitatea deosebita a faptelor de care sunt acuzati inculpatii si necesitatea unei reactii ferme a organelor judiciare la adresa inculpatilor, numai o astfel de reactie putand avea ca efect diminuarea fenomenului coruptiei in sistemul de administreaza resurele proprietatii publicesi putand contribui la o functionare transparenta a acestuia.

Judecatorul de drepturi si libertati constata ca masura arestului la domiciliu este o masura privativa de libertate care constituie o reactie ferma la adresa inculpatilor, masura preventiva, in general, nefiind dispusa in scopul sanctionarii inculpatilor, ci in scopul bunei desfasurari a procesului penal. De asemenea, trebuie subliniat faptul ca pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatilor nu se confunda cu pericolul social al faptei, relevat de gravitatea acesteia, ci trebuie sa fie constatat pe baza unor imprejurari privind in special persoana inculpatilor, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala in decizia nr. 76/2005.

Astfel, chiar daca doar prin prisma prejudiciului de 135.874.800 euro in paguba statului, reactia publicului este una virulenta, de totala dezaprobare si indignare profunda, astfel cum se afirma in referatul cu propunerea de arestare preventiva, acest fapt nu poate justifica luarea masurii arestarii preventive, cu nesocotirea celorlalte conditii prevazute de lege. In plus, pentru a garanta repararea pagubei produse prin infractiune, procurorul, in cursul urmaririi penale, poate lua masuri asiguratorii, conform dispozitiilor art. 249 Cpp. Interesul principal in cazul savarsirii unor infractiuni care au produs prejudicii financiare este acela al recuperarii acestor prejudicii prin luarea unor masuri asiguratorii, iar nu arestarea preventiva.

In alta ordine de idei, se constata ca faptele pentru care sunt cercetati inculpatii au fost savarsite in perioada 2006-2009; 2011 si ca acestea, in parte, au facut obiectul unor alte dosare penale.

Nu in ultimul rand, pentru luarea masurii preventive este necesara indeplinirea conditiei prevazute de art. 202 alin. (3) Cpp, masura preventiva trebuind sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea ei.

In cauza, si aceasta conditie este indeplinita, masura arestului la domiciliu fiind necesara si suficienta, prin continutul acestei masuri si a obligatiilor impuse inculpatilor, pentru buna desfasurare a procesului penal, pentru impiedicarea sustragerii de la urmarirea penala ori prevenirea de noi infractiuni.

S-a retinut in referatul cu propunerea de arestare preventiva ca lasarea in libertate a inculpatilor ar influenta negativ activitatea de urmarire penala, existand riscul real al influentarii martorilor/ suspectilor, avand in vedere resursele financiare de care dispun si posibilitatea reala de sustragere de la urmarirea penala, raportat la veniturile de care dispun.

Din actele dosarului nu rezulta vreo proba din care sa rezulte ca inculpatii au facut pregatiri de orice natura pentru a se ascunde, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala, ca au incercat sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii sau sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau ca pregatesc savarsirea unei alte infractiuni, astfel ca nu este indeplinita niciuna dintre situatiile prevazute de art. 223 alin. (1) Cpp. Existenta oricareia dintre situatiile prezentate este necesar a fi dovedita, astfel cum rezulta din art. 223 alin. (1) Cpp, iar nu doar a afirma ca un risc. (…) In lipsa altor elemente de fapt care sa reflecte intentia inculpatilor se a se sustrage de la urmarirea penala, nu este suficienta afirmatia ca inculpatii dispun de resurse financiare importante care le dau posibilitatea reala de sustragere de la urmarirea penala raportat la veniturile detinute/ administrate in societati de tip offshore in strainatate.

(…)

Masura preventiva a controlului judiciar este proportionala cu gravitatea acuzatiilor aduse inculpatilor Andronic Dan Catalin, Marcovici Marius Andrei si Mateescu Lucian Claudiu si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea ei. In cazul inculpatilor nu este indeplinita conditia necesitatii si proportionalitatii dispunerii masurii preventive celei mai severe, din perspectiva prevederilor art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului judecatorul fiind obligat ca, atunci cand decide cu privire la detentia unei persoane, sa ia in considerare posibilitatea luarii unor masuri preventive alternative pentru a asigura prezentarea acuzatului la proces (cauzele Scundeanu vs. Romania, Calmanovici vs. Romania).

Judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca lasarea in libertate a inculpatilor Andronic Dan Catalin, Marcovici Marius Andrei si Mateescu Lucian Claudiu nu prezinta pericol pentru ordinea publica, avand in vedere infractiunile pentru care sunt cercetati, comparativ cu cele pentru care sunt cercetati inculpatii Truica Remus si Rosu Robert Mihaita, gravitatea acestora, relevata de modalitatea si imprejurarile savarsirii lor, precum si probele din care rezulta presupunerea rezonabila a comiterii lor si care contureaza o contributie mai redusa in ansamblul activitatii infractionale. De asemenea, la aprecierea pericolului pentru ordinea publica se are in vedere anturajul si mediul din care provin inculpatii, persoane cu un nivel ridicat de instruire, integrate in familie si societate, lipsa antecedentelor penale. Prin urmare, se poate constata ca lasarea in libertate a celor trei inculpati, dar sub control judiciar, asigura buna desfasurare a procesului penal, impiedicarea sustragerii inculpatilor de la urmarirea penala ori prevenirea unei alte infractiuni, acestia trebuind sa se supuna supravegherii unui organ specializat de politie si sa respecte mai multe obligatii, printre care acelea de a nu lua legatura unii cu altii sau cu ceilalti suspecti si martori din dosar.

De altfel, nici in cazul inculpatilor Andronic Dan Catalin, Marcovici Marius Andrei si Mateescu Lucian Claudiu nu exista indicii ca, lasati in libertate, dar sub control judiciar, ar influenta negativ activitatea de urmarire penala, existenta riscului real al influentarii martorilor/ suspectilor – avand in vedere resursele financiare de care dispun si posibilitatea reala de sustragere de la urmarirea penala raportat a veniturile detinute/ administrate in societati tip offshore, de care se face vorbire in referatul cu propunerea de arestare preventiva – nefiind dovedita.

Nu se precizeaza care dintre acesti inculpati detin sau administreaza venituri in societati de tip offshore in strainatate, facandu-se doar constatarea ca inculpatii Mateescu Lucian Claudiu si Marcovici Marius Andrei sunt persoane implicate in activitati comerciale, financiare importante, iar derularea acestora in mod corect si legal este in esenta bunei functionari a societatii.

Despre inculpatul Andronic Dan Catalin se afirma in referatul cu propunere de arestare preventiva ca este o persoana publica, ca actiunile sau inactiunile lui sunt mai strict verificate si apreciate de cetateni, conditia bunei sale reputatii fiind una intrinseca, dar pe care a ales sa o infranga.

Aceste imprejurari legate de persoana fiecarui inculpat nu pot conduce in mod automat la concluzia ca lasarea lor in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, reprezentata in principal de temerea ca, odata pus in libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declansa reactii puternice in randul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat. De altfel, pericolul pentru ordinea publica, ca si periculozitatea, reprezinta o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului. (…)

Pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatilor nu se confunda cu pericolul social al faptei, relevat de gravitatea acesteia, ci trebuie sa fie constatat pe baza unor imprejurari privind in special persoana inculpatilor, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala in decizia nr. 76/2005. Totodata, el trebuie stabilit independent de impactul mediatic al cauzei. (…)

Chiar daca doar prin prisma prejudiciului de 135.874.800 euro in paguba statului, reactia publicului este una virulenta, de totala dezaprobare si indignare profunda, astfel cum se afirma in referatul cu propunerea de arestare preventiva, acest fapt nu poate justifica luarea masurii arestarii preventive, cu nesocotirea celorlalte conditii prevazute de lege. In plus, pentru a garanta repararea pagubei produse prin infractiune, procurorul, in cursul urmaririi penale, poate lua masuri asiguratorii, conform dispozitiilor art. 249 Cpp. Interesul principal in cazul savarsirii unor infractiuni care au produs prejudicii financiare este acela al recuperarii acestor prejudicii prin luarea unor masuri asiguratorii, iar nu arestarea preventiva.

In alta ordine de idei, se constata ca faptele pentru care sunt cercetati inculpatii au fost savarsite in perioada 2006-2011 si ca acestea, in parte, au facut obiectul unor alte dosare penale, dupa cum s-a aratat mai sus”.

*Cititi aici incheierea judecatoarei Elena Barbu in cazul inculpatilor Remus Truica, Robert Rosu, Dan Andronic, Marius Andrei Marcovici si Lucian Claudiu Mateescu

*Cititi aici incheierea judecatoarei Elena Barbu in cazul lui Paul Lambrino

Sorin Roca Stanescu: Campul tactic sulfuros

Detinutul Bogdan Popovici are un card. Cand introduce cardul in telefon, robotul penitenciarului ii arata cand urmeaza sa fie pus in libertate. Data eliberarii, conform programului calculatorului, este 15 noiembrie anul curent. Calculatorul nu greseste. Nici penitenciarul nu prea greseste. Dar Bogdan Popovici era plimbat miercuri, in continuare, in catuse. La cel de-al doilea termen de la Judecatoria din Gaesti. Ce se intampla? Se intampla “campul tactic”.

Bogdan Popovici a fost condamnat, la 20 iunie 2012, conform sentintei, in baza unor dovezi indirecte, in dosarul “Trofeul Calitatii”, al fostului premier Adrian Nastase. Atunci, procurorii au solicitat si instanta a admis ca lui si sotiei lui sa li se dea pedepse maxime, motivul fiind si el consemnat in documentele oficiale. Nivelul intelectual ridicat al celor doi. Aceleasi motive tinand de “nivel ridicat intelectual” au fost azi invocate, pentru a doua oara, de procurorul DNA, atunci cand s-a opus punerii in libertate a lui Bogdan Popovici.

La data incarcerarii lui si ulterior, de cate ori a fost cazul, lui Bogdan Popovici i s-a explicat ce poata sa faca si ce nu poata sa faca in penitenciar. De fapt, in cele trei penitenciare in care a fost incarcerat. Rahova, Jilava si Gaesti. I s-a explicat de catre gardieni, de catre educatori, de catre psihologi si au fost puse si materiale la dispozitie, in acest sens, ca pentru munca si buna purtare, pedeapsa sa poate fi redusa. Pentru un detinut care cara gunoiul sau se ocupa, sa spunem, cu tamplaria, conform legii, in schimbul a trei zile de munca, i se scade o zi de detentie. I s-a mai spus lui Bogdan Popovici ca niciun penitenciar nu poate asigura suficiente locuri de munca. Si ca el, intelectual fiind, conform legii, are o sansa, este adevarat mai modesta, dar o are, de a castiga zile de libertate. Si anume sa scrie carti. Daca scrie sase luni o carte, ceea ce s-a si intamplat, castiga, nu doua luni ca un detinut mai putin scolit, ci 30 de zile. Iar Bogdan Popovici, ascultand ce i s-a spus, a scris, in peste trei ani si jumatate, sase carti.

Conform legii si a ceea ce i s-a explicat in penitenciar, el a respectat absolut toate solicitarile stabilite de Administratia Nationala a Penitenciarelor, in acest sens. A obtinut si a prezentat recomandari in toata regula de la institutii de invatamant acreditate, care au aratat ca sunt interesate de tematica lucrarilor respective. S-a documentat si a scris, zi si noapte, pe unde a apucat. A trimis, conform procedurilor, rand pe rand, manuscrisele catre editura. In acest sens, a apelat, tot conform legii, la edituri acreditate. A obtinut de la acestea dovada ca a prezentat lucrarea, ca aceasta a fost tiparita si distribuita. Penitenciarele, trei la numar, la randul lor, s-au achitat de obligatie. Au urmarit, zi de zi, cum munceste intelectual Bogdan Popovici.

Cartile lui au fost omologate, rand pe rand, de trei Comisii legal constituite, din cele trei penitenciare, Comisii de munca conduse de cate un judecator. Aceste Comisii, in unanimitate, au omologat fiecare carte in parte. Au acordat, de fiecare data, cele 30 de zile castig. Au intocmit, in acest sens, rapoarte, referate si decizii. Rezultatul a fost introdus in baza de date. Iar soft-ul si calculatorul i-au comunicat, de fiecare data, detinutului cand urmeaza sa fie pus in libertate.

Si asa s-au scurs peste trei ani si jumatate. Nu chiar asa! Intre timp, in ciuda faptului ca are o fractura de disc si ar trebui operat, Bogdan Popovici s-a straduit, nu numai sa scrie aceste carti valoroase, care, astazi, circula prin intreaga lume. El a tinut, in beneficiul a sute de detinuti sute, si sute de cursuri. I-a alfabetizat pe unii. Le-a predat limbi straine altora. A sustinut prelegeri despre civilizatie. A organizat echipe de teatru. Pentru ca, pe langa o Facultate de Stiinte Economice, omul este si absolvent al Academiei de Teatru si Film. I s-a explicat de catre responsabilii penitenciarelor ca aceste eforturi nu pot fi, sub nicio forma, recompensate. A inteles. A ales sa faca asemenea eforturi.

A primit de-a lungul penitentei sale nu mai putin de 24 de recompense pentru activitatea exemplara. Nu a avut nicio abatere disciplinata. Desi a trebuit sa faca fata unui regim foarte sever.

Iar miercuri, 16 decembrie 2015, pentru a doua oara, la Judecatoria din Gaesti, procurorul DNA a sustinut ca Bogdan Popovici nu trebuie pus in libertate. Pentru ca nu ar fi indeplinit conditiile pe care trei Comisii, din trei penitenciare, conduse de trei judecatori sustin, sub multiple semnaturi si in unanimitate, ca le-a fi indeplinit. Lui Bogdan Popovici i s-au pus, din nou, catusele, care ii fusesera scoase doar in fata judecatorului, apoi a fost urcat intr-o duba si dus inapoi la penitenciar.

Stau si ma intreb cum ar fi putut procurorul DNA de sedinta sa sustina altceva decat a sustinut public seful domniei sale, doamna Laura Codruta Kovesi atunci cand a afirmat ca pentru munca intelectuala din penitenciar detinutilor nu ar trebui sa li se reduca pedepsele. Ma mai intreb, desigur, cum ar putea judecatorul sa cuteze sa infirme spusele procurorului DNA si sa-l puna in libertate, conform legii si propriilor convingeri, pe Bogdan Popovici. Nu ar risca, oare, si judecatorul sa intre in bataia “campului tactic”?

Iar Bogdan Popovici, pe buna dreptate, se intreba, atunci cand i s-a dat cuvantul la proces, daca nu cumva toate regulamentele si toate spusele personalului de specialitate din penitenciare sunt false. De vreme ce, iata, au fost infirmate, si nu doar o singura data, de procurorul DNA.

Adina Anghelescu: Cand avocatii tac, se intareste forta catuselor destinate lor!

Despre avocati nu toata lumea vorbeste de bine. Uneori, exista si motive. Dar oricare ar fi acestea, cand e vorba de problemele lui juridice sau judiciare, cetateanul, fara deosebire de rasa, sex sau profesie, se indreapta disperat catre un profesionist al raporturilor judiciare, catre un aparator al drepturilor fundamentale, catre un contributor la stabilirea dreptatii. Catre un avocat care sa-i apere interesele.

In marile case de avocatura, in general, ca si in cabinete individuale, lucreaza avocati cu experienta sau har, sau si cu experienta si cu har. Si tocmai pentru ca au vocatie (sa o numim asa) tot ei, avocatii respecta principiile ce guverneaza aceasta activitate. Adica: onoarea, demnitatea, probitatea; independenta si mai ales libertatea de a asigura o aparare, consilierea sau medierea in limitele impuse de statutul ce reglementeaza activitatea sa; respectarea secretului profesional, confidentialitatea maxima in privinta consultantei si a oricarui aspect al unei cauze ce i-a fost incredintata; competenta, corectitudinea fata de sine, fata de modul in care profeseaza, solidaritatea in cazul in care profesia este atacata sau se afla in pericol.

Cat despre pozitionarea avocatului fata de statul (de drept) si sistemul judiciar, ei bine, aici e clar ca el se afla in afara a ceea ce numim autoritate judecatoreasca sau sistem judiciar, pentru ca are libertate si independenta, dar fara de el nu se poate infaptui un act de justitie impartial si nici procesele nu ar mai fi echitabile. Practic, am avea doar acuzator, judecator si atat. Adica, dictatura, cu majoritatea avocatilor formolizati in fata unor instante subjugate de institutiile de forta.

Drept urmare, principiile care guverneza avocatura si pe care le-am enumerat deja sunt cele ce trebuie respectate de orice avocat, dupa cum si statul, prin toti reprezentantii lui, trebuie sa respecte principiile avocaturii. Daca ele ar fi incalcate, am avea de-a face ori cu un avocat care nu merita sa (mai) faca parte din acest corp profesional, ori de un stat care, incalcand drepturile si principiile avocatiale, pune in pericol insusi acest corp profesional si nu numai. Pune in pericol chiar dreptul la aparare al oricarui cetatean, hotararea ca act final al judecatii, calitatea acesteia si insusi actul de justitie.

Am facut aceasta expunere introductiva legata de avocatura in ansamblul ei, pentru ca ma frapeaza lipsa de reactie, mutenia, corpului avocatial vizavi de chestiuni care au loc in ultima vreme in efervescenta nationala creata de asa-numita lupta anticoruptie. Desigur, ca jurnalist de investigatii, intotdeauna am sprijinit institutiile statului pentru a asana un astfel de fenomen si pentru a identifica infractori. DAR, atunci cand aceasta lupta capata alte dimensiuni sau mai bine zis, cand in numele acestui razboi cu coruptia sunt incalcate drepturi fundamentale, cand observam ca exista, cam des, victime colaterale, abuzuri, excese sau chiar compromiterea unei profesii prin acuzatii de-a dreptul socante, e dreptul meu sa-mi exprim opinia. Si sa trag un semnal de alarma.

Rolul avocatului. Cateva intrebari

Deunazi, opinia publica a asistat la primele retineri in marele si vechiul dosar privind vanzarea-cumpararea de drepturi litigioase intre Paul Lambrino si firma Reciplia. Printre retinuti se numara si avocatul Robert Rosu. Avocatul este acuzat de constituire de grup organizat, trafic de influenta, complicitate la spalare de bani si la abuz in serviciu daca functionarul a obtinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinte deosebit de grave.

In ochii opiniei publice, catusele puse pe mainile avocatului Robert Rosu au echivalat – caci asa reactioneaza societatea – cu certa vinovatie a acestuia. La acel moment, ca de altfel si la acest moment, opinia publica nu cunoaste – pentru ca nu are de unde – probele in aparare ale lui Robert Rosu. Se stiu doar acuzatiile DNA Brasov. Si atat.

Pe scurt, Paul Lambrino, nepotul Regelui Carol al II-lea, a avansat israelienilor Silbertein si Finkelstein si firmei Reciplia propunerea de a le vinde drepturile litigioase asupra unei imense averi pe care o considera a-i fi cuvenita. E vorba, cum stiti, de bunuri mobile si imobile pe care nu le obtinuse inca, prin revendicare sau retrocedare, dar gasise client care sa ii ofere niste milioane de euro contra cedarii acestor drepturi.

Nu am sa ma refer la toata povestea asta extrem de complexa si foarte incalcita, ci doar la amanunte ce tin de rolul avocatului, asa ca nu are sens sa dezvolt aici toata tarasenia din planul princiar ce a urmat dupa perfectarea si parafarea acestei vanzari catre Reciplia, nici cum Paul Lambrino a vandut aceleasi drepturi si altora. E plina media de toate amanuntele reconstructive ale acestei povesti. Am sa ma limitez aici la rolul avocatului Robert Rosu, pentru ca aici am niste mari intrebari legate de modul de actiune si mentalitatea unor anchetatori.

Ca jurnalisti acreditati si specializati de multa vreme pe domeniul Justitiei, atat eu, cat si colegul meu Razvan Savaliuc, cu care fac echipa in presa de aproape 22 de ani, am cunoscut o multime de judecatori, procurori, notari, executori, lichidatori, sefi de institutii, de parchete, de instante si avocati. Printre ei, si peavocatul Robert Rosu. E un profesionist. Un avocat foarte bun, corect, constiincios, cu rigori clare impuse de legi pe care intotdeauna le-a respectat. Asa e perceput nu numai de mine sau de colegul meu, ci si de alti avocati de la case de avocatura concurentiale, de profesori de Drept de mare calibru. Tocmai de aceea, retinerea lui Robert Rosu a fost surprinzatoare. In privinta acuzatiilor, desigur, ar fi multe de spus, dar asta este treaba avocatilor avocatului. Sa le demonteze. Sa ii dovedeasca nevinovatia.

Totusi, nu pot sa nu ma intreb:

1. Cum e posibil sa acuzi un avocat de constituire de grup organizat doar pentru ca a prestat un serviciu avocatial solicitat candva, in 2007, de niste clienti care, prin liber consimtamant si deplina capacitate de exercitiu, au achiesat la o vanzare-cumparare de drepturi litigioase?

2. Cum poate fi acuzat un avocat de constituire de grup organizat daca nu a facut decat sa acorde servicii juridice in deplina conformitate cu Legea 51/95 si a aparat interesele clientilor sai? Daca asa ar putea sta lucrurile, atunci orice avocat, chiar si unul care apara un prezumtiv criminal – caci orice persoana are dreptul la aparator oriunde in lumea civilizata! – s-ar putea trezi acuzat, mai devreme sau mai tarziu, ca prin serviciul avocatial pe care il presteaza (contracte, notificari, note scrise, cereri, pledoarie etc.) favorizeaza infractorul. Va dati seama ce absurditate?

3. Dar ce s-ar intampla daca orice avocat, maine-poimaine, daca se va afla cu clientul sau intr-un loc unde este obligat contractual sa apere interesele clientului sau, prin toate mijloacele legale, in fata unei institutii, ar putea fi acuzat de trafic de influenta?

4. Si cum ar fi ca, in viitorul apropiat, odata ce precedentul s-ar instala triumfator, ca orice avocat sa se trezeasca acuzat ca, prin natura actelor pe care le incheie si a serviciilor avocatiale pe care le ofera, savarseste un abuz in serviciu? Sau ca, in urma demersurilor strict avocatiale, e complice la spalare de bani? Sa inteleg ca orice avocat poate fi acuzat ca, daca un client al lui spala bani, avocatul e complice la aceasta spalare de bani presupunandu-se ca onorariul pe care l-a luat era plata din bani murdari?

Ma opresc aici. Deocamdata. Din simplul motiv ca sunt curioasa cum raspunde fiecare dintre avocatii patriei la aceste intrebari. Si care ar fi raspunsurile celor care conduc destinele avocaturii din Romania.

Functia de aparare, inexistenta in procedura penala actuala

Revin la partea introductiva pentru a sublinia un fapt ingrijorator: in procedura penala, daca va veti uita la „separarea functiilor judiciare”, veti gasi stipulate: functia de urmarire penala, functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei in faza de urmarire penala, functia de verificare a legalitatii trimiterii ori netrimiterii in judecata, functia de judecata. Stiti ce lipseste? FUNCTIA DE APARARE.

In aceste conditii, mai pun o intrebare:

5. Cine a urmarit ca aceasta functie de aparare sa nu mai existe printre functiile judiciare stipulate de lege, in conditiile in care, fara aceasta functie, nu putem vorbi despre stabilirea adevarului, ci doar de abuzuri sau de erori? Lipsa de reactie, tacerea, ii va costa mai devreme sau mai tarziu si pe avocati, si pe justitiabili. Si, inclusiv pe vremelnicii demnitari paralizati de o teama care ii descalifica in fata societatii.

P.S.- Functionarea sistemului judiciar fara avocati este de neconceput. Evolutia sistemului judiciar a fost intotdeauna legata de dezvoltarea profesiei de avocat si de libertatile sale, fara de care nu se poate exercita functia de aparare. De-a lungul istoriei, avocatul a fost ba un auxiliar al sistemului judiciar, ba integrat acestuia (in perioada comunista, cand statul avea tendinta de a-l tine sub control total), ba salariat al statului. Azi, desi avocatura este un corp profesional distinct, e o profesie liberala, regulamentele pe baza carora functioneaza instantele si parchetele nu ofera avocatilor pozitia unui real partener al Justitiei. Chiar daca roba, simbol al justititiei si solemnitatii acestui serviciu public, il pozitioneaza pe avocat egal al procurorului, teoretic stam bine, parctic, aceasta egalitate nu exista!

Din pacate, eu observ cum profesia de avocat – atat de frumoasa, onoranta si indispendabila infaptuirii actului de justitie – se dezvolta din ce in ce mai in afara sistemului judiciar. Ca o excrescenta. Iar excrescentele pot fi inlaturate usor. Iar daca nu, „corpul statal” le accepta si traieste in indiferenta cu ele, cauterizandu-le din cand in cand, ca pe niste papiloame virale.

StiriPeSurse: DNA trece la un nou nivel – denunțuri pe bani (presa)

Dupa cum declara si Laura Codruta Kovesi in una dintre ultimele sale aparitii publice, „nu la noi s-au inventat denunturile”. Insa, intr-adevar, rezultatele spectaculoase ale luptei anticoruptie din ultima vreme se datoreaza, intr-o mare masura, tocmai acestei forme legale de identificare si probare a infractiunilor, relatează National.

De asemenea, ce-i drept, desi numarul denunturilor facute de catre simpli cetateni catre DNA a explodat pur si simplu in ultimii doi ani, cele mai multe „valuri” le-au facut „sifonarile” unor nume grele ale vietii politice sau ale mediului de afaceri. Astfel ca ministri, parlamentari si miliardari deopotriva, doar ca sa scape cu o pedeapsa cat mai mica sau din pura razbunare, s-au turnat intre ei la greu. Iar „denuntita” a atins cote de nebanuit, devenind un adevarat sport national. Insa, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, se pare ca se pregateste deja trecerea la un alt nivel a americanizarii sistemului judiciar de la noi. Astfel ca, de ceva vreme, deja expertii FBI le tot explica specialistilor nostri avantajele unui sistem ca in Statele Unite ale Americii. Unde cei care fac denunturi care duc la recuperarea de catre stat a prejudiciilor produse de diversi inculpati pot primi, legal, un bonus de pana la 30 la suta din suma recuperata.

Ponturi interne

Dupa cum spuneam mai sus, procurorii DNA sunt si in prezent asaltati de denunturi venite din toata tara. Insa marea majoritate a acestora sunt facute de cetateni simpli, nemultumiti de activitatea unor functionari. Insa, din pacate, acestea contin informatii destul de vagi, care pot fi fructificate cu mare greutate din punctul de vedere al unei investigatii ulterioare. Pentru ca, desi toata lumea stie ca politicienii sau demnitarii „turnati” sunt corupti, mai trebuie si dovedite aceste lucruri. In schimb, mult mai folositoare pentru anchete au fost ponturile date de catre oameni care colaborau cu cei denuntati. Si care, astfel, au putut pune la dispozitia procurorilor si informatiile si probele necesare pentru dovedirea vinovatiei celor turnati. Astfel ca se poate spune ca aceste „ponturi interne” sunt o adevarata comoara pentru orice anchetator.

Ca in State!

Aceasta metoda este folosita de catre investigatorii din toata lumea, insa americanii s-au dovedit cei mai mari adepti ai incurajarii turnatoriei. De altfel tot ei sunt cei care au dus aproape la perfectiune aceasta „reteta a succesului” valabila pentru orice ancheta, dupa ce au introdus in cadrul legal posibilitatea recompensarii materiale a celor care-i „toarna” pe bune pe cei care au facut bani fentand statul american. Si care, daca vin cu informatii care se pot verifica si, mai ales, cu probe, la incheierea anchetei pot primi un bonus legal de pana la 30 la suta din prejudiciul recuperat de structurile specializate ale administratiei americane. Si, dupa cum sustin sursele noastre, dupa aplicarea acestui sistem, valoarea prejudiciilor recuperate de catre institutiile specializate din SUA pur si simplu a explodat. Iar nu peste multa vreme, acelasi sistem al „turnarii” pe bani ar putea fi aplicat si in Romania.

„Manusa” pentru DIICOT

Desigur, in actuala conjunctura, toata lumea se poate duce cu gandul ca introducerea unor astfel de prevederi legale, pe care specialistii americani de la FBI le recomanda calduros partenerilor romani, le-ar veni manusa procurorilor anticoruptie. Insa situatia este similara si pentru ceilalti colegi ai celor de la DNA, cum este cazul DIICOT. Unde, daca ar putea fructifica legal „turnatoria pe bani”, se prognozeaza o adevarata avalansa de deschidere a noi dosare. Pentru ca printre „clientii” traditionali ai DIICOT-ului se numara interlopii care oricum obisnuiesc sa se dea in gat unii pe altii de ciuda. Dar cand vor mai avea si varianta sa castige ceva bani cinstiti din asta, probabil ca va trebui suplimentat de urgenta numarul procurorilor pentru a putea face fata valului de denunturi insotite de ponturi exacte, ce pot fi fructificate la maximum. Pentru ca la buget sa fie adusi cat mai multi bani din cei furati de cei care, nu de putine ori, se bazeaza tocmai pe aceasta paguboasa „omerta”.

Pericol de derapaj

Desigur, daca acest proiect va fi transpus in practica, legiuitorul trebuie sa-si ia toate masurile de precautie pentru ca sa elimine orice derapaj la care s-ar putea deda chiar unii dintre oamenii legii care au acces la diverse informatii. Mai ales ca, sa nu uitam, in trecut au existat mai multe astfel de cazuri, mai ales printre „puii de Vulpe” de la „Doi s’un sfert”, dintre care unii se specializasera in fructificarea in interes propriu a informatiilor obtinute pe linie de serviciu.

arest preventiv, avocatul poporului, CEDO, Ciorbea, conditii penitenciar, Consiliul Europei, denunt, gratiere, inchisori, penitenciar

4 Commentarii la “IADUL PENITENCIARELOR SI JUSTITIA PENALA: raportul socant al Avocatului Poporului. SUPRA-AGLOMERAREA DIN INCHISORI, TEROAREA SI TORTURILE APLICATE “NOILOR VENITI” DE CLANURILE DE INFRACTORI. Romania risca EXCLUDEREA din CONSILIUL EUROPEI din cauza conditiilor din penitenciare. “DENUNTIADA” anticoruptie – de acum si pe bani?”

DANIEL STEFAN

10-06-2016 20:38

Domniilor …este nevoie de o gratiere ptr fapte fara violente dar cu conditia ca in acedt timp persoana iertata sa nu mai faca alta infractiune in caz ca face sa fie pedepsit ptr amindoua fapte ai cea iertata si cea facuta ..iar cu banii economisiti sa se faca alte penitenciare ..ce e asa de greu . Oare Romanii sunr chiar asa de rautaciosi cu neamu lui ????

Pingback: Revolta din inchisori. PROBLEMA CONDITIILOR DE DETENTIE ANTI-UMANE A DAT IN CLOCOT. România – pe cale sa fie CONDAMNATA drastic la CEDO/ Judecatoarea Garbovan critica FATA HIDOASA A LIPSEI DE COMPASIUNE SI LIPSA DE RESPECT FATA DE DREPTURILE SEMENI
Pingback: INCHISORI SAU LAGARE DE DISTRUGERE SI EXTERMINARE? Monstruozitatea criminala a sistemului penitenciar si DEZUMANIZAREA NOILOR CRESTINI FANATICI AI "JUSTITIEI": "Cred ca retraim anii 50, ai mortii sufletesti, doar ca de data asta nu ne mai o

nimeni

08-05-2019 14:14

Ministrul Sanatatii: Va spun foarte sincer, eu cred ca suntem un popor de infractori

Dr. Chirculescu spune ca, uneori, primea spaga atunci cand avea salariul mic, dar ca nu se simtea confortabil.
“Treaba asta se intampla cand aveam un salariu de 2.100 de lei pe luna si lucram cate 80 de ore pe saptamana si eram singura persoana care aducea bani in casa.
Cei care iti dau din suflet sunt aia saraci. Si asta e si mai cumplit. Cei mai afectati de refuz sunt oamenii simpli, aia care vin in galosi, cu hainele stranse intr-un fel… A primi de la un asemenea om este fundamental un lucru care mie imi provoca … pe de alta parte, unii erau atat de doritori sa faca treaba asta… Vreau sa spun ca nu intotdeauna am avut succes cu ei.”
http://www.ziare.com/sorina-pintea/ministrul-sanatatii/ministrul-sanatatii-va-spun-foarte-sincer-eu-cred-ca-suntem-un-popor-de-infractori-1560609