MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU: interviu despre SINODUL PANORTODOX pentru emisiunea Universul Credintei (Video)/ Staretul Iustin de la Oasa: “SA AVEM INCREDERE CA DUMNEZEU NU NE VA LASA. Nu ingrijorarea va rezolva ceva, cat rugaciunea”/ Problema traducerilor românești ale documentelor pre-sinodale

• Pr. Dragos Bahrim:

#1

Părintele George Florovsky socotește că autoritatea sinoadelor ortodoxe nu este o autoritate canonică, formală şi instituţională, ci o autoritate harismatică:

„Într-adevăr, aceste sinoade care au fost realmente recunoscute drept ecumenice, în sensul autorităţii lor neclintite şi infailibile, au fost recunoscute, imediat sau cu o anumită întârziere, nu în virtutea competenţei lor canonice formale, ci datorită caracterului lor harismatic: sub insuflarea Sfântului Duh, ele au mărturisit Adevărul în conformitate cu Sfânta Scriptură aşa cum a fost ea transmisă în Tradiţia apostolică” („The Authority of the Ancient Councils and the Tradition of the Fathers”, în Bible, Church, Tradition: An Eastern Orthodox View, „The Collected Works of George Florovsky”, vol. I, Belmont, 1972, p. 96).

#2

Din păcate, documentele de lucru pentru Sinodul din Creta publicate pe saitul Patriarhiei la adresa: http://basilica.ro/misiunea-bisericii-ortodoxe-in-lumea-co…/ nu coincid cu cele publicate în volumul editat de părintele Viorel Ioniță la Editura Basilica.

Iată un exemplu elocvent, într-un text care a suscitat deja multe discuții în Sinodul Bisericii Greciei: Documentul Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, B, 1:

“Darul dumnezeiesc al libertății este unul din cele mai mari daruri făcute omului, înțeles atât în calitate de purtător al chipului unui Dumnezeu personal, cât și în calitate de membru al unei comunități de persoane în unitatea neamului omenesc, prin harul, viața şi comuniunea Persoanelor Divine în Sfânta Treime.” (basilica.ro)

“Darul dumnezeiesc al libertății este unul din cele mai mari daruri făcute omului, înțeles atât în calitate de purtător al chipului lui Dumnezeu personal, cât și în calitate de comuniune de persoane , reflectând prin har și prin unitatea neamului omenesc, viața în Sfânta Treime şi comuniunea celor Trei Persoanelor Divine.” (V. Ioniță, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, p. 109)

Nu intru aici în problemele antropologice puse de ambele versiuni care sunt foarte diferite una de cealaltă.

Deja apare la orizont o problemă și mai gravă de metodologie: nu avem de fapt niște texte recepte în limba română, traduse cu acrivie după un text de bază, de preferat în greacă. Chiar faptul că Sinodul folosește simultan texte în greacă, engleză, franceză, rusă devine problematic, ținând cont de nuanțele sau erorile care pot apărea în orice traducere.

Practic Sinodalii români ce texte vor semna în Creta ? Pe cele în greacă, în engleză sau cele în română traduse de părintele Ioniță? În volumul de la Basilica apar și sursele: traducerea este din franceză (I, IV, VI, VII), franceză și engleză (V), iar documentele II și III sunt traduse din 1990 sau 1993 de Mitropolitul Antonie Plămădeală, revizuite de pr. Ioniță după textele de la a IV-a presinodală. Nu era mai potrivit ca textele românești să fi fost traduse din nou, după ultima versiune din limba greacă, care este încă limba oficială a Patriarhiei ecumenice?

Cred că în confuzia aceasta delegația română va trebui să ceară o amânare a Sinodului din Creta până va avea publică o traducere precisă a documentelor sale.

• Parintele Iustin Miron, staretul Manastirii Oasa – raspuns la ingrijorarile legate de “Sinodul Panortodox” (de la min. 21):

Am avut si eu anumite ingrijorari, va spun sincer, ma gandeam asa sa nu cumva sa greseasca cei care ne conduc acolo. Am fost acum cateva saptamani pentru doua zile la Athos si am participat la o sinaxa tinuta de parintele Efrem, staretul de la Vatopedu, si m-a linistit cu o precizare referitoare la modul de organizare acolo. Adica zicea ca orice hotarare se va lua nu cu majoritate ci cu unanimitate. Pe mine asta m-a linistit. Nu se poate ca toti intr-o chestiune sa greseasca, nu cred asta.

Fiecare delegatie acolo am inteles ca are un vot. Adica nu vor fi multe voturi. Delegatia Romaniei va avea un vot, atat. Si a Greciei altul si asa mai departe. Dar nu se poate intr-o chestiune toti, absolut toti….nu cred sa lase Dumnezeu. Si asa cum avem incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu in general si in particular, putem avea incredere si aicea, adica sa avem incredere ca Dumnezeu nu ne va lasa. Si nu ingrijorarea va rezolva ceva, cat rugaciunea. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa-i lumineze si sa nu greseasca in hotararile respective. Dar eu va zic, cu asta m-am linistit. Daca se ia o hotarare in unanimitate…

Daca era majoritate se putea sa fie majoritari cei care erau pe o pozitie gresita, dar toti, mai greu. Eu ce presimt, asa, este ca cei care ne vor raul vor fi nemultumiti, adica nu va fi ce se vor astepta cei rai ci va fi bine. Asa simt. Biserica e ocrotita de Dumnezeu si nu o sa lase Dumnezeu. Poate ca altii care vor sa influenteze Biserica isi fac tot felul de planuri, dar cred ca vor fi dezamagiti cei rai.

***

• Roman Ortodox in Franta: 

Interviu despre Sinodul din Creta cu Mitropolitul Serafim de Pireu prezentat la Universul Credintei. Ce ar trebui pentru ca acest Sinod sa aibe o relevanta ecumenica? (video, text)

Silviu Andrei Vlădăreanu: Am profitat de aceasta zăbovire in Atena pentru a cunoaste una dintre personalitatile Ortodoxiei contemporane – si a-l cunoaste in mod direct-, pentru ca jurnalistic am fost provocat de aceasta personalitate. Si am descoperit un om – desi ma asteptam sa gasesc un om extrem de dur si extrem de intransigent -am descoperit un om extrem de cald si parintesc, dar extrem de puternic prin har. Adica avea o putere care mi-a impus-o, dar nu cu duritate, ci cu foarte multa dragoste. Si am descoperit alta fateta a unei persoane pe care o cunoscusem numai de pe internet sau din presa.

De aceea mi-am dorit sa ascult cateva ganduri din partea dansului, sa le impartasesc si dumneavoastra, pentru ca nu este o voce singulara, asa cum s-ar crede. Este una din cele mai articulate voci pe tema Sinodului Panortodox dar, care, din ce in ce mai mult are in spate sustinerea unor ierarhi din toata Ortodoxia, respectiv Patriarhia Bulgariei, Georgiei, Antiohia si de curand si Biserica Greciei.

Este vorba despre Mitropolitul Serafim care pastoreste un larg cartier al Atenei, inclusiv zona portului Pireu si este practic una dintre personalitatile cele mai vocale ale subiectului Sinodului Panortodox.

– Care este atmosfera in jurul acestui Sinod?

Vedeti, atmosfera este tensionata intotdeauna la asemenea dezbateri si discutii, si asa a fost din totdeauna. Nu trebuie sa ne miram sau sa ne smintim pentru ca sunt discutii contradictorii. Toate sinoadele au trecut prin asemenea framantari interioare si lucrarile Sinoadelor marturisesc asta. Dar, ceea ce face un Sinod nu este de a lovi in persoane, in oameni, ci este in a incerca sa corecteze si sa tina invatatura dreapta a Bisericii, Adevarul revelat sa il pastreze – deci, acesta este scopul unui Sinod. Si este implicit si inerent ca apar tensiuni, discutii contradictorii. Si cred ca este important sa le audiem si noi din afara, si sa asteptam rezultatul Marelui Sinod din Creta, un Sinod, de altfel, care a fost pregatit de aproape 100 de ani.

– Inaltpreasfintia voastra, privitor la Marele Sinod care urmeaza sa aibe loc in Creta, intrebarea mea este: vedeti necesare modificari, fie referitor la subiectele ce vor fi abordate, fie la modul de organizare, asa incat acest Mare Sinod sa se bucure de statutul si autoritatea unui Sinod Ecumenic?

IPS Serafim de Pireu:

As dori, pentru inceput, sa-mi exprim marea recunostinta fata de Televiziunea tarii surori, Romania, pentru cinstea pe care mi-o face, dorind sa auda smeritele mele pareri referitoare la un subiect atat de grav si insemnat care priveste intreaga Biserica Ortodoxa Soborniceasca a lui Hristos.

Si, desigur, trebuie sa-mi exprim profunda apreciere, marele devotament si dragostea fiasca fata de Întaistatatorul Preasfintei Biserici Ortodoxe Romane, Preafericitul Patrairh al Romaniei, Daniel, care este o foarte importanta personalitate teologica a Ortodoxiei de azi si un ierarh constient si veghetor al Bisericii lui Hristos. Deci, smerit, cu acest prilej, imi exprim pretuirea fata de Patriarhul Romaniei si fata de poporul roman frate, din partea Mitropoliei Pireului.

La intrebarea foarte importanta pe care mi-ati pus-o, voi raspunde cu multa smerenie ca Biserica lui Hristos nu este un sistem al oamenilor “curati”, nu este o elita a unora care teologhisesc si filozofeaza, ci este Trupul lui Hristos, adica este Trupul pacatosilor care si-au schimbat viata si Il recunosc pe Mantuitorul lor, pe Hristos, drept Cap al Bisericii lor si Domn al vietii lor.

Prin urmare, ca sa raspund la intrebarea dumneavoastra, ca acest Sinod sa aiba o relevanta ecumenica, ar trebui sa se ocupe de urmatoarele subiecte de mare insemnatate, care ar aduce o schimbare esentiala in problemele Bisericii Ortodoxe in lumea contemporana, care are o atat de mare nevoie de Biserica.

In primul rand, ar trebui sa recunoasca relevanta ecumenica a Sinoadelor cu adevarat Ecumenice, VII si IX, care s-au intrunit in Constantinopol, respectiv sub Fotie cel Mare, cel dintai, si care a condamnat erezia Filioque, si primatul Episcopului Romei. Si, stiti, erezia Filioque este, dupa cum spune Fotie cel Mare, cea mai satanica erezie, pentru ca, daca Fiul Il purcede pe Duhul Sfant, trebuie sa nasca, prin analogie, si Fiu. Care, vasazica, urmatorul Fiu naste si el Fiu si purcede si el Duh Sfant si se destrama astfel dumnezeirea treimica. Din acest motiv, Sfantul Fotie cel Mare, in inspirata sa Epistola catre toate Tronurile Rasaritului Ortodox, se refera cu rigurozitate la malefica erezie despre Filioque.

Si, desigur, ar trebui recunoscut si Sinodul IX Ecumenic, care a avut loc in 1351, sub Sfantul Grigorie Palama, unde a fost condamnata invatatura despre harul creat care este baza teologiei scolastice a lui Toma d’Aquino si a tuturor ereziilor crestinatatii apusene.

Si, in acelasi timp, ar trebui validate Sinoadele Ortodoxe care au invalidat Pseudo-Sinodul de la Lyon si Sinodul talharesc de la Ferrara-Florenta, si sa fie combatuta finalmente pseudo-dogma petrina a Vaticanului, care se bazeaza dupa cum stiti, pe Decretele Pseudo-Isidoriene, pe Donatia Pseudo-Constantiniana, pe Donatia Pseudo-Pipiniana, pe textele false, falsificate.

Si, un lucru esential, sa fie evaluata problema pozitiei Întaistatatorului in Biserica Ortodoxa. Ce este valabil in Biserica Ortodoxa? Este valabil principiul primus inter pares (primul intre egali) sau primus sine paribus (primul fara egali)… asa cum afirma unii in ultima vreme.

Al doilea subiect pe care ar trebui sa il abordeze Biserica Ortodoxa, intr-un asemenea Sinod Panortodox, cu relevanta ecumenica, ar fi problema diasporei si a jurisdictiilor suprapuse. Adica, este inadmisibil ca intr-un oras, intr-o regiune, sa existe mai multe jurisdictii, in functie de nationalitatea careia ii slujesc. Acest lucru este inadmisibil in Biserica Ortodoxa din punct de vedere teologic si dogmatic, pentru ca promoveaza erezia etnofiletismului. In momentul de fata, problema va fi abordata cu jumatate de masura, a asa-numitei Conferinte Episcopale. Ar fi putut insa fi mai bine abordata prin intemeierea de Biserici Autocefale in Europa, in America, in Canada si in Australia. Prin urmare, s-ar rezolva problema aceasta care rezulta din jurisdictii suprapuse si s-ar auzi la nivel mondial glasul Bisericii care are de transmis un mesaj esential.

Al treilea aspect, care ar solutiona definitiv problema ruperii de Trupul Bisericii, a crestinatatii apusene, ar fi alegerea si intronizarea unui Papa ortodox in vechea Roma, asa incat vechea Patriarhie a Apusului sa revina in Trupul Bisericii si, desigur, alegerea si intronizarea unei ierarhii ortodoxe in Biserica Romana.

Si, al patrulea ar fi sa se rezolve in sfarsit problema calendarului, care rupe [in momentul de fata] unitatea liturgica a Biserici Ortodoxe, pentru ca nu este corect ca noi, grecii, si voi, romanii, sa praznuim Botezul Domnului, iar fratii nostri rusi, Sfantul Munte, Patriarhia Ierusalimului etc, in aceeasi zi sa praznuiasca Craciunul. Acest lucru este ceva inadmisibil, pentru ca rupe unitatea noastra liturgica, ca madulare ale aceluiasi Trup al Bisericii.

Si, eventual, o ultima posibilitate ar fi crearea unei platforme mondiale prin satelit in multe limbi, care sa vesteasca mesajul Ortodoxiei pe tot cuprinsul lumii.

Sunt de parere ca aceste puncte ar conferi valoare Sinodului acestuia, care, cu adevarat, s-ar numara printre Sinoadele Ecumenice si ar avea un prestigiu in vesnicie.

Iubitii mei, peste 50 de ani, peste multi ani, sa zicem, nimeni dintre noi nu va mai fi aici. Vom fi cu totii in curtile ceresti, vom fi cu totii inaintea Judecatii Preasfantului Dumnezeu. Cei care ne vor urma ce vor gasi dupa noi, deci? Ce texte le vom preda? Texte pline de compromisuri, de adaptari la evenimentele din lume? Sau texte cu valoare vesnica ce vor veni in continuarea Sfintelor Sinoade Ecumencie? De aceea, asadar, raspunderea, si a noastra a episcopilor, dar si a tuturor credinciosilor, este foarte mare.

Ma rog ca Hristos cel Inviat sa ne lumineze mintea si inima noua, tuturora!

– Va multumesc foarte mult, Inaltpreasfintia Voastra!

***

– Domnule Vladareanu, asa cum s-a vazut in interviul pe care l-ati realizat cu IPS Serafim, Mitropolit de Pireu, s-a facut o lista cu ce desparte, in special, Biserica Ortodoxa de cea Romano-Catolica, anumite diferente dogmatice.

Silviu Andrei Vlădăreanu: Intrebarea mea catre dansul a fost: ce ar trebui sa se modifice, sa se adauge eventual, ca acest Mare Sinod sa capete, sau sa ii fie recunoscut in viitor caracterul si autoritatea unui Sinod Ecumenic. Si, atuncea, dansul a abordat chestiuni de aspect dogmatic, asa cum ati observat in mare parte, pentru ca cu aceasta se ocupa un Sinod. Un Sinod Panortodox, sau un Sinod Ecumenic se intruneste in chestiuni de credinta, grave, cand sunt riscuri pentru adevarurile de credinta, Adevarul revelat – care noi suntem datori sa-l pastram; un adevar dat de Dumnezeu si noi, in Ortodoxie, trebuie sa-l tinem. Cand Ortodoxia observa ca exista alunecari si mutilari a acestui Adevar, atunci Sinodul este o intrunire de urgenta si trebuie sa analizeze si sa ia masuri dogmatice, pe aspecte de credinta. Asta e rostul Sinoadelor Ecumenice.

– Si totusi, din documentele pregatitoare publicate, nu este vorba de un document unionist[de unire a credintelor, ecumenist n.n.]. Adica de ce este nevoie sa se faca astfel de precizari, cand Sinoadele Ecumenice au definit clar doctina ortodoxa?

Nu era unionist, insa anumite formulari de acolo, au atins anumite constiinte. Adica, folosirea pluralului de “Biserci”, lucru care contravine chair Crezului, asa cum il rostim. Faptul ca se incearca sa se recunoasca anumite taine savarsite, de exemplu, in cazul catolicismului. Ei, in aceste situatii s-a simtit ca este o atingere pe aspecte dogmatice, si au existat opinii.

Va spuneam ca este o voce extrem de articulata, dar nu este o voce singulara. Deloc! Practic, sunt sinoade nationale care in ansamblu au luat decizii. Va spuneam de Grecia, Georgia, Bulgaria. In sensul ca chestiunile acestea nu pot fi alterate. Ar intra in contradictie cu Sinoadele anterioare, Ecumenice.

– Exista o diferenta de perceptie intre clerici si lumea laica in ceea ce priveste acest Sinod?

Eu cred ca in ambele grupuri, corpul clericilor si al laicilor, care impreuna formeaza Biserica lui Hristos, exista opinii pro si contra, exista anumite deschideri si anumite rigurozitati, aspecte care tin de o rigurozitate a Traditiei. Cei care au aceasta deschidere deosebita o argumenteaza pe iubire. Or, ceilalti spun ca o iubire fara adevar, nu e o iubire adevarata, nu e o iubire reala, propriu-zisa. Sunt nenumarate exemple in istoria Bisericii, in care s-a dovedit ca, parctic, daca iubesti pe cineva, intai ii marturisesti adevarul, i-l arati il aduci la adevar si continui sa-l iubesti. Avem pe Sfantul Ioan Teologul, Apostolul iubirii, care n-a acceptat sa fie sub acelasi acoperis cu ereticul Cerint si a iesit. A spus: sa nu se prabuseasca peste amandoi acoperisul.

– Acuma, exista pericolul ruperii unitatii Ortodoxe?

– Nu, nu cred pentru ca intotdeauna au fost puncte de vedere diferite. Dar, hotararea Sinodului care va fi in final, sunt convins ca va fi respectata. Discutiile de aceea se fac, pentru ca exista aceasta deschidere la dialog. Nu, nu vad un pericol decat daca cineva ar incerca sa impuna una sau cealalata versiuni, fara a le discuta in mod liber si deschis cu Bisericile surori.

– Pana la urma, care este opinia care predomina in tot acest amalgam?

Nu stiu. Cred ca vom vedea. Pentru mine e o provocare sa urmaresc, din pozitia mea de laic, acest eveniment, care e un eveniment istoric si trebuie observat. Si, nadajduiesc ca Dumnezeu va avea dragoste de noi, in continuare, sa ne tine in adevar, sa ne tina in unitate. Si va tine cont, pentru ca intre ierarhii pe care ii vedeti, si chiar sustinatorii unor teze mai deschise, mai largi, sunt oameni de o calitate extraordinara. Am cunoscut foarte multi, chiar si Intaistatatori. Sunt oameni de o calitate morala deosebita si cu o dragoste extraordinara, si, cred ca pentru aceasta Dumnezeu va avea grija sa fie bine.

Arhiepiscopul Atenei și a întregii Elade, Ieronim, in Adunarea Extraordinară a Episcopilor Bisericii Ortodoxe a Greciei, despre Sinodul din Creta. “Rugăciunea noastră principală să fie cuvântul Arhanghelului: “Să stam bine, sa stam cu frică!”

Adunarea Extraordinară a Episcopilor Bisericii Ortodoxe a Greciei și-a început lucrările pe 24 mai, sub președinția Arhiepiscopul Atenei și a întregii Elade, Ieronim. Înaintea Adunării a fost slujită Sfânta Liturghie în biserica Mănăstiri Petraki, a Sfinților Arhangheli, din Atena, de către mitropolitul de Karpenision, Gheorghe. Apoi, s-a oficiat slujba pentru începutul lucrărilor ierarhiei, după care s-a făcut lista cu ierarhii prezenți și absenți – scuzați fiind mitropoliții Antim de Salonic, Ierotei de Lemnos și Sfântul Eustratie și Iacob de Mytilene, Eressos și Plomari.

Comisia de Presă a fost constituită de Mitropoliții Hieroteos de Nafpaktos și Sfântul Vlasie și Hrisostom de Patras.

Preafericitul Părinte, Arhiepiscopul Atenei și a întregii Elade, Ieronim, a mulțumit apoi ierarhilor pentru că au venit la această Adunare. Cu privire la subiectul Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii, care este convocat între 17 și 26 iunie anul acesta, în Creta, Arhiepiscopul a menționat că

“suntem chemați să slujim un mare eveniment eclezial istoric, care presupune și necesită iluminarea de la Duhul Sfânt, vocea noastră dezinteresată și mărturia noastră jertfitoare”

Chemând ierarhii să se roage cu tărie, astfel încât mesajul lor să unească, să ilumineze și să întărească poporul credincios, care așteaptă acum concluziile și deciziile Adunării, Întâistătătorul a spus că, în timpul acestor două zile ale Adunării, ierarhi vor avea posibilitatea să discute în mod exhaustiv toți parametrii Sfântului și Marelui Sinod.

Continuând, Preafericirea Sa a spus în această privință:

“V-aș ruga să ne mișcăm într-un spirit de iubire întru Hristos și respect pentru fiecare punct de vedere diferit, poziția dominantă fiind cea a majorității. Avem datoria de a ajunge la propuneri concrete luate, dacă este cazul, în majoritate, pentru a facilita lucrarea Secretariatului pregătitor Panortodox, dar, de asemenea, pentru a clarifica orice umbră, îndoială și nedumerire”.

Și, încheind astfel discursul său:

“Sinodul din Creta este un eveniment eclezial istoric și, în același timp, decisiv. Lumea întreagă așteaptă de la noi mărturia unității noastre. Potirul comun, Trupul și Sângele Domnului nostru, va fi întotdeauna ceea ce ne unește sau ne desparte. Nu este loc pentru negocieri în ceea ce privește chestiunile dogmatice. Biserica noastră este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, și nevoia este imperativă cu privire la mărturia sa misionară, poziționarea sa contemporană în raport cu problemele timpului nostru, cât și continuarea operei sale sfințitoare pentru mântuirea noastră a tuturor. Nu este loc pentru ambiții personale și pretenții egoiste antiecleziale. Provocările timpului fac să fim uniți. Schismele și facțiunile sunt lucrarea celui Rău, care vrea să ne despartă de Potirul comun. Fie ca harul lui Dumnezeu să covârșească propriile noastre neajunsuri, care sunt numeroase. Să fie mare și cu putere rugăciunea noastră, credința noastră, nădejdea noastră în iluminarea Duhului Sfânt, Care îndrumă, în ciuda păcatelor noastre, lucrarea Bisericii lui Hristos de două milenii. Vremurile pe care le trăim se pretează mai mult ca niciodată egoismului și ambițiilor. Să nu le permitem, iar rugăciunea noastră principală să fie cuvântul Arhanghelului: “Să stam bine, sa stam cu frică!”

Apoi, conform ordinii de zi, Mitropolitul Gherman de Elida a citit raportul său privind “Observațiile Preasfințiților Mitropoliți cu privire la textele Sfântului și Marelui Sinod”.

Mitropolitul Gherman a făcut în prealabil o prezentare detaliată a pregătirii Sfântului și Marelui Sinod și a acțiunilor specifice ale Sfântului Sinod Permanent al Bisericii Greciei pentru a pune în aplicare deciziile necesare pentru pregătirea participării Bisericii Greciei la lucrările Sfântului și Marelui Sinod. El a abordat mai apoi subiectele acestei Adunări a ierarhiei, care constau în propunerile Sfântului Sinod Permanent, supuse votării, cât și sistemul de vot.

După pauza au avut loc discuții detaliate despre raport.

Lucrările ierarhilor vor continua până pe 25 mai.

Sursa: Traducere de Roman Ortodox in Franta dupa Orthodoxie. Com, Assemblée extraordinaire des évêques de l’Église orthodoxe de Grèce au sujet du Concile panorthodoxe urmărind și sursa în lb. greaca: Αποφάσεις 1ης Συνεδρίας της Έκτακτης Ιεραρχίας