“DESPRE SFANTUL SI MARELE SINOD DIN CRETA. INTREBARI SI RASPUNSURI”. Observatii si comentarii pe marginea unei brosuri asumate de Sinodul BOR

4-08-2017 18 minute Sublinieri

Cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la Editura Basilica a Patriarhiei Române este în curs de publicare broșura intitulată Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta. Întrebări și răspunsuri.

Broșura, alcătuită din 53 de întrebări şi răspunsuri, se adresează tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta a fost editată cu scopul de a oferi membrilor Bisericii noastre un răspuns la întrebările, nelămuririle sau neliniștile care se ridică în legătură cu Sfântul și Marele Sinod și documentele aprobate.

Cei care doresc să lectureze materialul integral, Agenția de Știri Basilica pune la dispoziția utilizatorilor săi broșura în format PDF la finalul acestui articol.

Sinodul din Creta a fost un prilej de întâlnire și comuniune a episcopilor delegați din zece Biserici Ortodoxe Autocefale, pentru ca, împreună, să confirme conștiința de sine a Bisericii lui Hristos celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Sfântul şi Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe este, în acelaşi timp, un eveniment rar şi începutul unei normalități, deoarece sinodalitatea este o regulă canonică a vieții Bisericilor locale, pentru a exprima unitatea credinței ortodoxe, a vieții sacramentale şi a disciplinei canonice a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească – Patriarhul Daniel.

După cum se menţionează în Cuvântul înainte, evenimentul care a avut loc în insula Creta nu a formulat dogme sau canoane noi și nu a adus modificări în viața liturgică. Ierarhii participanți la Sinod s-au aplecat asupra unor teme de actualitate și au căutat soluții la problemele pe care le întâmpină omul contemporan.

Printre temele abordate în broşură se numără:

  • Înțelesul și denumirea Sinodului ca fiind Sfânt și Mare;
  • Problema căsătoriilor între persoanele de același sex;
  • Poziția Sinodului față de parteneriatele civile;
  • Iconomia în cazul căsătoriilor creștine mixte;
  • Iconomia cu privire la post;
  • Participarea Bisericii Ortodoxe la dialogurile interconfesionale;
  • Ecumenismul;
  • Problema nepomenirii episcopului la sfintele slujbe;
  • Poziția Sfintei Chinotite din Muntele Athos față de documentele Sfântului și Marelui Sinod și față de ierarhii care au participat la acesta.

În încheirea lucrării se face un apel către toţi cei care din prea mult zel sau din alte motive au întrerupt comuniunea cu ierarhul lor canonic să cultive pacea şi bucuria refacerii comuniunii în Biserica lui Hristos.

Descarcă Broşura: Despre Sfântul şi Marele Sinod din Creta

Nota noastra

Brosura Despre Sfantul si Marele Sinod din Creta este o initiativa buna si necesara ca idee de comunicare catre credinciosi. In text se aduc numeroase precizari legate de modul in care Sinodul BOR interpreteaza documentele din Creta, respingand doctrine ecumeniste ca teoria ramurilor, precizand ca scopul dialogului cu eterodocsii este intoarcerea la Biserica cea Una, care este definita explicit drept Biserica Ortodoxa, si se admite faptul ca statutul Sinodului din Creta va fi decis, de fapt, la urmatorul Sinod Panortodox. 

In ciuda acestor puncte pozitive, exista si lipsuri, punctate in cele ce urmeaza mai jos.

Mai intai, insa, o lipsa majora a acestei brosuri, care nu tine de ceva punctual, ci de structurarea ei, este evitarea celei mai grave probleme a Sinodului din Creta, consecinta absentei Patriarhiilor Rusiei, Bulgariei, Georgiei si Antiohiei, precum si evitarea punctelor de vedere exprimate de unele din aceste patriarhii pe lucrarile Sinodului din Creta. Este drept ca e mentionata absenta acestor patriarhii, insa nu este explicat ce inseamna absenta lor si in ce masura se mai poate vorbi despre Sinod referitor la Adunarea de la Creta, de vreme ce, in aceste conditii, nu exista consens in Biserica Ortodoxa. Spre exemplu, toate patriarhiile absente au contestat tocmai statutul panortodox al Sinodului. Apoi, unele din ele s-au pronuntat si pe documente. Sinodul Bisericii Georgiei a cerut corecturi sau chiar inlocuirea unora dintre documente, Sinodul Bisericii Bulgariei a acuzat chiar “devieri de la traditia dogmaticsi cere, la randu-i, inlocuirea unor documente. Asadar, aceasta intrebare a ramas fara raspuns si nu e bine. 

Iar acum, vom detalia unele intrebari si raspunsuri, aducand propriile noastre observatii si comentarii.

6. De ce este numit „sfânt” și „mare” sinodul general al bisericii ortodoxe care a avut loc în Creta?

Este numit „sfânt” pornind de la denumirea pe care o are Sinodul fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale  („Sfântul Sinod”) și „mare”, pentru faptul că este vorba de un Sinod general, deci mai mare decât Sinodul unei singure Biserici Ortodoxe Autocefale.

Sfântul și Marele Sinod reunește delegații ale Sfintelor Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Importanța unui Sfânt și Mare Sinod în istoria Bisericii va fi apreciată de un următor Sinod, care va putea recepta în totalitate, interpreta sau dezvolta anumite formulări din documentele elaborate. Această practică a fost asumată de obicei în istoria Bisericii.

Este o precizare foarte importanta, caci admite faptul ca statutul Sinodului din Creta va fi decis, de fapt, intr-un Sinod ulterior. Prin urmare, oficialii BOR ar trebui, poate, sa se si poarte in consecinta, renuntand la atitudinea festivista si apologetica fata de lucrarile din Creta, lasand loc acelor discutii si dezvoltari care pot contribui pozitiv la clarificarea controverselor. Sau, poate, considera ca e cazul ca urmatorul Mare Sinod sa “recepteze in totalitate” deciziile de la Creta? Ar fi o greseala majora. In orice caz, formularea este prolixa, relativ identica cu cea a Sinodului BOR despre cum “ia act” de faptul ca documentele de la Creta pot fi revizuite. Bun, si care-i pozitia romanilor, pana la urma? Avem vreuna? Vrem receptare in totalitate sau interpretare si dezvoltare? 

In schimb, intrebarile si raspunsurile legate de regulamentul Sinodului din Creta si procedurile urmate nu adreseaza cea mai importanta obiectie adusa: faptul ca fiecare biserica autocefala vota prin patriarh. Astfel, nu numarul limitat de participanti (intrebarile 10 si 11) a fost problema Sinodului din Creta, ci aceasta decizie de a introduce principiul reprezentarii, lucru care este nou in practica sinodala. Este drept ca autorii brosurii explica procedura de vot la intrebarea 15, unde arata ca votul patriarhului sau intaistatatorului unei biserici autocefale angajeaza respectiva biserica, dar nu exista nicaieri un raspuns celor care considera ca acest mod de a vota este nemaintalnit in ortodoxie. Patrologul Andrew Louth a explicat foarte clar ca la Sinoadele Ecumenice a functionat regula 1 episcop=1 vot, nu regula votului patriarhului care angajeaza intreaga biserica, in ciuda eventualelor dezacorduri interne. Regulamentul cretan a inovat in acest sens si nu e deloc clar care e baza canonica pentru asa ceva. 

16. De ce nu au semnat unii ierarhi participanți unele documente?

Unii ierahi nu au semnat toate documentele din Creta considerând că există anumite expresii sau formulări în aceste texte (ca, de pildă: „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici și confesiuni creștine eterodoxe”, „unitatea tuturor creștinilor” sau participarea Bisericii Ortodoxe la Mișcarea Ecumenică) care necesită anumite îmbunătățiri, clarificări, dezvoltări și nuanțări. Cu toate acestea, niciunul dintre ierarhii care nu a semnat documentele nu a afirmat că motivul nesemnării ar fi vreo erezie (sau erezii) pe care le-ar cuprinde textele din Creta. De aceea, acești ierarhi au continuat și continuă să fie în comuniune cu toți ierarhii Bisericii Ortodoxe. Or, dacă erezia ar fi fost motivul nesemnării documentelor, cu siguranță că aceștia nu ar mai fi păstrat comuniunea cu ceilalți ierarhi.  

Toate documentele finale au fost semnate de toți Întâi-stătătorii Bisericilor Ortodoxe și de maj oritatea covârșitoare a celorlalți ierarhi ortodocși prezenți în Creta, însă unele sinoade ale Bisericilor Autocefale, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos, unii ierarhi, teologi și credincioși mireni consideră că anumite părți din documente pot fi explicitate, dezvoltate și nuanțate.

În acest sens, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul ședinței sale din 28-29 octombrie 2016, a afirmat: „S-a luat act de faptul că textele pot f i explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sf ânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora și redactarea altor documente sinodale cu teme dif erite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate și perf ecționate până când se va realiza un consens ” (http://basilica.ro/concluziile-sf antu-lui-sinod-cu-privire-la-desf asurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016).

Sfântul Sinod al Patriarhiei Alexandriei a afirmat, de asemenea: „Credem că, în viitorul apropiat, orice imperfecțiuni și neajunsuri ale acestui Sinod vor f i depășite la Sinoadele care vor urma cu ajutorul lui Dumnezeu” (http://basilica.ro/evaluarea-sfantului-sinod-al-patriarhiei-alexandriei-referitoare-la-sfantul-si-marele-sinod-din-creta), iar Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos a precizat că „documentele finale oficiale ale Sinodului trebuie studiate cu prudență; evaluate aspectele pozitive și notate eventualele neclarități pe care le conțin și care necesită lămuriri” (http://basilica.ro/sinodul-din-creta-sfanta-chinotita-tendintele-de-intrerupere-a-pomenirii-ierarhilor-nu-sunt-justif icate).

O intrebare foarte corecta, dar un raspuns cel putin partial. Intrebarea era DE CE anume unii ierarhi NU au semnat unele documente la Creta. Or, raspunsul dat de autorii brosurii raspunde la alta intrebare: care aspecte din documente au fost obiectul dezacordului la Creta si ce inseamna acest lucru? 

Raspunsul corect la intrebarea 16 consta in redarea punctelor de vedere ale ierarhilor care au fost in dezacord cu documentul despre relatiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine. Daca nu toate punctele de vedere, macar cele mai reprezentative si argumentate, cum ar fi IPS Hierotheos Vlachos, citat extensiv la o alta intrebare, cea despre cum a fost perceputa contributia delegatiei BOR la Creta…

In schimb, sunt binevenite precizarile punctuale despre pozitia Sinodului din Creta pe tema familiei, parteneriatelor civile si a casatoriilor homosexuale (intrebarile 18, 23, 24), dat fiind faptul ca unii indarjiti anti-Creta au atribuit sinodalilor lucruri complet neadevarate in aceasta privinta.

Mai departe, se pune problema unor definitii ale unitatii si bisericii.

32. Au fost afirmate unitatea și unicitatea bisericii ortodoxe, la sinodul din Creta?

Da. În tot cuprinsul documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine a fost exprimată foarte clar unitatea ființială a Bisericii Ortodoxe, fiind accentuat faptul că ea este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească pe care o mărturisim în Crezul niceo-constantinopolitan. Prin aceasta, s-a mărturisit și unicitatea ei, faptul că ea este unica Biserică, deoarece „bisericile şi conf esiunile creştine neortodoxe s-au îndepărtat în timp de la credința ortodoxă a Bisericii Celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească ” (art. 21), adică de la Biserica Ortodoxă.

Biserica Ortodoxă are conştiinţa profundă că ea este Biserica lui Hristos, aşa cum au înţeles-o, au mărturisit-o şi au trăit-o, cu credinţa lor profundă, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi de la cele șapte Sinoade Ecumenice, de la celelalte sinoade de autoritate universală și toți Sfinții Părinți până în zilele noastre. De aceea, delegația Bisericii Ortodoxe Române a insistat foarte mult să se exprime convingerea că, numai pe baza credinţei ortodoxe, se poate reface unitatea creştină, prin întoarcerea eterodocșilor în Biserica Ortodoxă.

Daca lucrurile sunt atat de clare, de ce a mai admis Sinodul BOR, ca si alte Sinoade, si, de altfel, chiar autorii brosurii, ca unele afirmatii/documente sunt revizuibile, corectabile ulterior? De altfel, aceasta contradictie implicita este caracteristica intregului demers al autorilor: pe de o parte, o prezentare nuantata, care subliniaza ca lucrarile si statutul Sinodului din Creta vor fi evaluate de un Sinod Panortodox ulterior; pe de alta parte, o aparare apologetica a documentelor cretane si o carenta evidenta in a prezenta DE CE anume documentul sau paragrafele cu pricina sunt subiect de dezacord in Biserici.

Mai departe, la intrebarile urmatoare, ne este oferita o interpretare romaneasca a unor paragrafe ale documentului Relatiilor privind unitatea crestinilor, obiectivul si caracterul dialogurilor confesionale, statutul teologic al ecumenismului, statutul documentului de la Toronto invocat la Creta. Meritul acestor raspunsuri este ca ofera o interpretare mai ortodoxa a acestor notiuni controversate. Fiind vorba despre un document asumat de Patriarhie, aceasta interpretare poate fi oricand invocata atunci cand cineva din BOR depaseste acest cadru. Totusi, este vorba doar despre o interpretare, fiind evident ca alte institutii ortodoxe, cum ar fi Patriarhia Ecumenica, evalueaza diferit documentul si dialogul ecumenic, punand alte accente. Diferentele de viziune sunt bagate sub pres, lucru ce nu ajuta, ci complica. Se creeaza impresia falsa a unor intaistatatori care au absolut toti aceeasi ravna de a marturisi Bisericea cea Una in Biserica Ortodoxa si de a aduce crestinii altor confesiuni la dreapta credinta. Pe cine ajuta povestile astea? Este prea mult paternalism (atitudine condescendenta, superioara fata de audienta, ca si cum cititorii sunt niste copii la minte) intr-o astfel de abordare si mai degraba creeaza suspiciuni si neincredere tendinta de a musamaliza/farda dezacordurile din ortodoxia universala. 

Sa privim, insa, mai indeaproape, cum prezinta statutul teologic al ecumenismului autorii brosurii:

36. A fost ecumenismul proclamat ca fiind o nouă dogmă a bisericii?

Categoric, nu. Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos. Nici sinodul din Creta şi niciun alt sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogmă de credință, după cum niciun sinod ortodox canonic autocefal nu a declarat vreodată ecumenismul ca fiind „panerezie”.

Documentul vorbește despre dialogul ecumenic, respingând ideea creării unei suprabiserici sau a negocierii adevărului de credință. Prin urmare, acuzațiile pe această temă aduse de unii contestatari ai Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile și dăunătoare pentru unitatea Bisericii.

Pentru Biserica Ortodoxă participarea la dialogul cu ceilalți creștini – cunoscut, în general, sub numele de mișcare ecumenică – este înțeles ca o șansă de a mărturisi credința ortodoxă în fața creștinilor eterodocși. Deci, această participare ortodoxă la dialog intercreștin nu poate fi considerată ca atitudine eretică, deoarece dialogul între creștini nu este o dogmă de credință, ci o atitudine de cooperare între creștini, în locul polemicii pline de ură confesională și al confruntării violente, care din nefericire, s-au manifestat secole de-a rândul, în istoria creștinismului.

Participând la această mișcare de dialog cu membrii diferitelor confesiuni creștine, Biserica Ortodoxă a considerat, însă, că refacerea unității creștinilor se poate realiza numai prin revenirea eterodocșilor în Biserica Ortodoxă, pe baza credinței Bisericii lui Hristos cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, adică a Bisericii Ortodoxe, pe care o mărturisim în Crezul niceo-constantinopolitan. Dialogul ecumenic poate deveni problematic în măsura în care este înțeles ca un compromis teologic pe baza unui „minimalism dogmatic” (Gh. Florovsky). Acest fapt este subliniat și în Enciclica Sfântului și Marelui Sinod: „Dialogurile multilaterale purtate de Biserica Ortodoxă nu au însemnat, nu înseamnă și nici nu vor însemna niciodată un compromis în materie de credință” (VII, 20).

37. De ce a fost acceptată „numirea istorică de biserici” (art. 6) pentru comunitățile creștine eterodoxe?

Articolul 6 al documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine menționează că „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şi confesiuni creştine eterodoxe, f ără a f i în comuniune cu ele”.

Această formulare, care a născut ample dezbateri în cadrul Sfântului și Marelui Sinod, a fost considerată de unii critici ai documentelor drept o declarație eclesiologică a Sinodului, în sensul recunoașterii calității de Biserică a celorlalte comunități creștine. Deși au fost propuse și alte formule, diferite, pentru a indica organizarea creștinilor care s-au îndepărtat de la credința ortodoxă, în cele din urmă formula „denumire istorică de biserici şi conf esiuni creştine eterodoxe ” a întrunit consensul tuturor delegațiilor Bisericilor Autocefale. De fapt, s-a acceptat ideea că termenul „biserică ” poate avea și alte înțelesuri și uzanțe din perspectivă j uridică, istorică, socială, culturală, decât înțelesul ontologic și teologic, folosit exclusiv pentru Biserica Ortodoxă. În contextul actual, legile care reglementează relațiile dintre cultele religioase creștine și statele europene folosesc în mod curent în titulatura oficială a acestora denumirea de „biserică”. De exemplu, în România, pe lângă Biserica Ortodoxă Română, există 10 culte recunoscute de stat care au în titulatură numele de „biserică”.

38. A mai fost folosită în teologia ortodoxă denumirea de „biserici” pentru comunitățile eterodoxe?

Da. La Sinodul din Creta s-a evidențiat că acceptarea denumirii istorice de „biserici” pentru comunitățile eterodoxe nu reprezintă o inovație, pentru că, de fapt, nu este recunoscut caracterul eclezial ortodox al acestor comunități, ci doar denumirea lor istorică. Astfel de denumiri au mai fost folosite de-a lungul timpului. De exemplu, Sinodul Constantinopolitan din anul 1484, care a condamnat încercările forţate de unire a ortodocșilor cu Biserica Romei, din perioada sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florenţa (1438-1439), foloseşte în slujba de primire a celor de alte credințe la Ortodoxie termenul de „biserică” și pentru comunitatea creștinilor catolici (apuseni), susținând că cei care revin de la catolicism la Ortodoxie trebuie să renunțe la învățăturile dogmatice eretice „și la restul obiceiurilor Bisericii lor ” (I. Karmiris, Τα Δογματικά και Συμβολικά Μνημεία της Ορθοδόξου καθολικής-Εκκλησίας, τόμ. ΙΙ, Atena, 1953, p. 988).

Alte autorităţi ale Bisericii Ortodoxe care nu pot fi bănuite de faptul că s-au îndepărtat de la dreapta credinţă, dar au folosit termenul de biserici pentru comunitățile eterodoxe, sunt: Sfântul Vasile cel Mare (sec. al IV-lea), Iosif Vryennios (sec. al XIV-lea) sau Sfântul Marcu Eugenicul (sec. al XV-lea), Enciclica Patriarhilor ortodocşi din anul 1848 sau, mai recent, Sfântul Nectarie de Eghina († 1920) și alții. Când unii teologi sau unele sinoade au vorbit de „Biserica Romei”, după schisma acesteia din anul 1054, ei nu au trădat Ortodoxia, deoarece nu au recunoscut vreo altă Biserică adevărată în afara Bisericii Ortodoxe.

De pildă, Sfântul Marcu al Efesului se adresează „Prea-fericitului Papă al Vechii Rome” cu aceste cuvinte: „Până când cei care sunt ai Aceluiaşi Hristos şi ai aceleiaşi credințe o să ne încăierăm și o să ne măcelărim unii pe alții? Până când închinătorii Aceleiaşi Treimi ne vom muşca și ne vom mânca întreolaltă (cf . Gal. 5, 15) până ce vom aj unge să ne nimicim unii pe alții și să f im desf iințați de vrăj mașii cei din af ară ?” (Sfântul Marcu Eugenicul, Opere, vol. I, Ed. Pateres, București, 2009, p. 199). Așadar, înțelegem faptul că, deşi acest sfânt ierarh ortodox se dezice de greşelile creştinismului apusean, nu renunţă la idealul unităţii tuturor creștinilor în credința cea dreaptă.

Prin urmare, acceptarea denumirii de „biserici” pentru eterodocşi nu reprezintă o inovaţie a Sinodului din Creta. Manuale de dogmatică ortodoxă binecunoscute (precum ale lui P. Trembelas, I. Karmiris, Pr. D. Stăniloae) vorbesc de „biserica romano-catolică” sau de „bisericile protestante” şi nu s-a considerat că această terminologie reprezintă o abatere de la dreapta credinţă, deoarece prin aceste denumiri nu a fost recunoscut caracterul eclezial ortodox al comunităților respective, ci doar denumirea sau numele istoric de „biserică ”. Folosind expresia „biserici eterodoxe ”, care s-au îndepărtat de la credinţa ortodoxă, Sinodul din Creta precizează totodată că „Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sf ântă, Sobornicească şi Apostolească ”.

Este limpede ca e o miza mare in aceste sintagme (“biserici eterodoxe”) si ca presiunile spre folosirea unor formule lingvistice fata de altele nu au fost deloc inocente. Cei care au respins, de pilda, amendamentul initial al Bisericii Greciei (comunitati heterodoxe in loc de biserici), nu au facut-o de dragul si in virtutea termenilor folositi de Sf. Marcu Eugenicul, ci pentru agenda lor este cu totul alta decat aducerea crestinilor de alte confesiuni la Biserica cea Una.

Spre exemplu, autorii brosurii invoca Enciclica patriarhilor din 1848. Intr-adevar, in textul enciclicei se face referire la Biserica Romei (vezi textul integral aici) sau Biserica Apuseana. Citirea Enciclicei din 1848 nu lasa, insa, loc de ambiguitati. Sensul este foarte clar. Sa dam un exemplu:

Se înţelege dar cât de cuvenită şi sfântă ar fi îndreptarea înnoirilor, a cărora întrare în Biserica Romei noi o ştim în ce vreme s’a întâmplat pentru fiecare, căci fericiţii noştri Părinţi au mărturisit din vreme în vreme împotriva fiecărei înnoiri. Dar sunt şi alte pricini pentru ca Sanctitatea Sa să se înduplece către aceste schimbări. Întâi, că cele ale noastre au fost cândva vrednice de cinste şi pentru Apuseni, care aveau aceleaşi sfinte slujbe şi mărturiseau acelaşi Crez.

Însă înnoirile nu erau cunoscute Părinţilor noştri, nici se pot arăta că s’ar afla în scrierile Părinţilor ortodocşi apuseni, nici că ar avea obârşie din vechime ori sobornicească. Încă la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care voieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa, şi la fel cu a Părinţilor săi, cum au experiat în fapt după schismă mulţi dintre Papi şi dintre Patriarhii cu cugetul latinilor, nimic izbândind în încercările lor, pe când în Biserica Apuseană, din vreme în vreme, Papii au poruncit înnoiri fie cu cele legiuite, fie cu silnicie, pentru iconomie (după cum se îndreptăţeau către părinţii noştri, deşi sfâşiau astfel Trupul lui Hristos); tot astfel Papa poate din nou, acum pentru dumnezeiască în adevăr şi foarte îndreptăţită iconomie, (dregând nu mreajă, ci însuşi sfâşiata haină a Mântuitorului), să reaşeze cele vechi şi preacinstite –  în stare a păzi evlavia, precum mărturiseşte şi Sanctitatea Sa (pag. 11, r. 16), şi pe care însuşi le cinsteşte, cum zice (ibid., r. 14), alături de înaintaşii săi, căci adaugă graiul vrednic de pomenire al unuia dintre aceşti fericiţi înaintaşi (anume Celestin, scriind Sinodului al III-lea a toată lumea): Desinat novitas incessere vetustatem – „Înceteze noutatea a lovi vechimea.” Şi bucure-se măcar de acest câştig Biserica cea Sobornicească din singura negreşelnică rostire de până acum a Papilor.

In mod explicit, Patriarhii din 1848 cheama Biserica Romei la lepadarea de “innoiri” si de “cugetul latin” pentru a reveni la Biserica cea Una, Sfanta si Soborniceasca, Biserica Ortodoxa. Nu incape niciun fel de indoiala, nu sunt niciun fel de ambiguitati in raspunsul catre Papa in aceasta scrisoare. Tocmai pentru ca aveau un cuget ferm ortodox, patriarhii de la 1848 nu aveau nevoie de formule lingvistice complicate de acoperire, ci au intrebuintat de-a dreptul termenul de “biserica” aplicat Vaticanului pentru ca invitatia lor de revenire a Papei la ortodoxie era la fel de lipsita de echivoc. Asadar, rezulta de aici ca echivocul formulei din documentul Relatiilor este cauzat de echivocul textului in ansamblul sau, cauzat, la randu-i, de echivocul intentiilor autorilor acestuia. In mod limpede, nu toti participantii de la Creta, in frunte cu “ecumenicii” din Constantinopol, au dorinta de a intoarce in Biserica pe eterodocsi, cel mai probabil pentru ca nici macar nu cred ca Biserica Ortodoxa este cea Una. 

Prin urmare, folosirea acestui mijloc de a invoca referinte patristice pentru utilizarea termenului de “biserica” pentru alte confesiuni, pentru a justifica documentul Relatiilor, este eronat. Sa se indrepte documentul, si controversa va disparea. 

De altfel, ultima contributie a IPS Hierotheos Vlachos exact acest lucru arata: istoricul paragrafului 6 si practicile de interpretare ale unor patriarhii nu sunt deloc incurajatoare pentru ortodoxia documentului. 

Apoi, insasi folosirea repetata, in brosura de fata, a formulei lingvistice Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească adica Biserica Ortodoxa, arata ca autorii insisi au simtit nevoia sa epxliciteze ceva prezent intr-o forma ambigua, confuza, in documentul Relatiilor.

40. Acreditează cumva sinodul din Creta o „ecleziologie a ramurilor” care ar presupune existența mai multor biserici ca părți din biserica una sfântă, sobornicească și apostolească?

Nicidecum. Sinodul respinge categoric o astfel de abordare. În documentele Sfântului și Marelui Sinod sunt mărturisite foarte clar două adevăruri fundamentale:

1. Biserica Ortodoxă este „Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească ” (Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine, art. 1; 4; 21), ceea ce exclude orice formă de participare a eterodocșilor la viața internă a Bisericii Ortodoxe, și

2. „bisericile și confesiunile non-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească ” (art. 21) – propunerea delegației române, care subliniază ruperea sau îndepărtarea eterodocșilor de Biserica Ortodoxă.

Sfântul și Marele Sinod din Creta nu a acreditat în niciun fel ecleziologia ramurilor, ci dimpotrivă a denunțat orice formă de negocieri doctrinare, sincretism sau confuzie teologică: „Dialogurile multilaterale purtate de Biserica Ortodoxă nu au însemnat, nu înseamnă și nici nu vor însemna niciodată un compromis în materie de credință” (Enciclica VII, 20).

Acest raspuns este important pentru ca prezinta o dezicere explicita si categorica de teoria ramurilor. Practic, la nivel oficial, Sinodul BOR respinge aceasta nociva teorie ecumenista. Este foarte bine, dar, cu riscul repetiei, aceasta este interpretarea romaneasca. Daca va exista un consens panortodox in acest sens, se va vedea la urmatorul “Mare” Sinod, insa, in acest moment, aceasta viziune NU pare a fi impartasita de toate Patriarhiile. 

Restul intrebarilor sunt dedicate temelor legate de schisme, fiind vorba, evident, de actiunile nepomenitorilor. Sunt multe raspunsuri bune, insa de interes este indeosebi intrebarile:

46. De ce nu este îngăduită nepomenirea episcopului la sfintele slujbe în biserica ortodoxă?

Încetarea pomenirii ierarhului de către clericul slujitor atrage după sine, în mod inevitabil, sancționarea clericului respectiv de către Biserică pentru încălcarea rânduielii liturgice canonice. Acolo unde nu mai este pomenit ierarhul, a cărui prezență liturgică este vizibilă prin Antimisul de pe Sfânta Masă, semnat de acesta, Sfânta Euharistie nu este canonică potrivit credinței și disciplinei ortodoxe. Preotul care nu-l mai pomenește pe ierarhul său canonic la sfintele slujbe nu se mai poate legitima ca slujitor al Sfântului Altar.

De pildă, Sfântul Ignatie Teoforul († 107), cel care i-a cunoscut personal pe Apostolii Domnului, spune: „Nimeni să nu f acă f ără episcop ceva din cele ce țin de Biserică. Acea Euharistie să f ie socotită validă care este sub episcop sau sub cel căruia îi îngăduie acela” (Epistola către Smirneni VII, 1).

În același înțeles, Părintele Dumitru Stăniloae evidenția importanța pomenirii liturgice a episcopului, ca pe un element fundamental în manifestarea unității Bisericii: „Ne rugăm întâi pentru pomenirea arhiereului, prin care ni se comunică harurile lui Hristos, venite de la Apostoli, şi care le are în comuniune cu toți episcopii, deci cu toată Bi serica. Prin aceasta se arată că vrem să rămânem în unitatea şi în dreapta credință a Bisericii apostolice. Nu ne putem mântui decât în aceasta. Despărțirea de ea e una cu despărțirea de Hristos, de unitatea celor ce-L recunosc în adevărul Lui, aşa cum L-au cunoscut Apostolii. Nu numai arhiereul şi preotul se roagă pentru credincioşii păstoriți, ci şi credincioşii pentru ei. Nu numai de la inimă curge sâng ele spre mădulare, ci şi invers. Aşa se menține unitatea şi viața organismului” (Pr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă, E.I.B.M.B.O.R., București, 2004, p. 380).

47. Ce spun canoanele bisericești despre oprirea pomenirii episcopului?

Cele spuse anterior despre legătura dintre episcop și Biserică și despre pomenirea liturgică a episcopului este confirmat și de întreaga Tradiție canonică. Unul din cele mai vechi canoane pe acest subiect este Canonul 31 Apostolic: „Dacă vreun presbiter, disprețuind pe episcopul său, ține deosebi adunare şi ridică alt altar, neştiind nici o vină asupra episcopului său în privința dreptei credințe şi dreptății, să se caterisească ca iubitor de stăpânire, căci este tiran. Asemenea şi ceilalți clerici şi câți se vor uni cu dânsul. Iar laicii să se af urisească (oprire de la Sf ânta Împărtășanie). Aceasta să se f acă însă după una şi a doua şi a treia admoniție (avertizare) din partea episcopului”.

În primele veacuri ale Bisericii au existat cazuri de preoți care, rupându-se în mod arbitrar de episcopii lor canonici (legali), îşi înfiinţau comunităţi, ridicau biserici separate, independente de autoritatea episcopală, recrutând în felul lor și credincioşi. Astfel produceau schismă sau dezbinare, în detrimentul Bisericii. De aceea, Canonul 31 Apostolic pedepseşte cu caterisire pe orice preot răzvrătit, care arată nesupunere față de episcopul său canonic şi se desparte de el. Dacă vreunui preot i s-ar părea că episcopul său comite ceva împotriva dreptei credinţe, acesta trebuie judecat de sinod (cf . Canonul 9, Sin. IV Ecumenic) şi numai dacă sinodul va declara pe acest episcop vinovat şi îl cateriseşte, doar în acest caz va fi dezlegat preotul de dependenţa faţă de episcopul respectiv (Cf . Nicodim Milaș, Canoanele Bisericii Ortodoxe însoțite de comentarii, vol. I, partea I, trad. de prot. Uroș Kovincici și dr. Nicolae Popovici, Ed. Diecezană, Arad, 1930, pp. 231-234).

48. Canonul 15 de la sinodul I-II de la Constantinopol (861) poate oferi o legitimare canonică a schismei în anumite condiții?

În ultima perioadă, unii clerici și mireni, care au întrerupt pomenirea episcopilor lor, după încheierea Sfântului și Marelui Sinod din Creta, au invocat Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol desfășurat în anii 859 și 861. Dar ce afirmă, mai precis, acest canon? „Cele ce sunt rânduite pentru presbiteri, şi episcopi, şi mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun presbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh, şi nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât şi rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățişarea sinodală şi de osândirea definitivă a acestuia ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Şi acestea s-au hotărât şi s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oricăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători şi fac schismă şi rup unitatea Bisericii.

Cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele Sinoade, sau de Părinți, fireşte [de comuniunea] cu acela, care propovăduieşte eresul în public, şi cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canonice, desfăcându-se pe sine-şi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop [chiar] înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învățători, şi nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări”.

Canonul spune clar că cel ce nu pomenește pe superiorul său ierarhic care l-a rânduit pentru săvârșirea celor sfinte prin hirotonie, în absența unei condamnări sinodale explicite, săvârșește schismă. De aceea, observăm că este greșită interpretarea nouă care circulă astăzi, și anume că nepomenirea ierarhului ar f i un avertisment sau sancțiune dată ierarhului de către cei subordonați lui, dar nu este schismă. Evident că este o interpretare greșită, deoarece nepomenirea este schismă în toată regula, chiar dacă ea nu este asociată, în cazul preoților, pentru o vreme, cu pomenirea unui alt episcop care nu este în comuniune cu episcopul nepomenit, sau în cazul episcopilor, cu vreo altă structură eclezială. Canonul 15, însă, nu obligă pe nimeni la nepomenirea episcopului decât după ce s-a pronunțat sinodul în această privință. În orice condiții, este preferabilă smerenia unită cu ascultarea față de ierarh, decât schisma.

Partea a II-a a Canonului 15 nu poate fi invocată în argumentarea unei așa-zise „sancționări prin ruperea comuniunii” sau „nepomenire” a celor care acceptă dialogul ecumenic, deoarece acest dialog nu este condamnat de vreun Sinod ortodox, canonic, autocefal ca fiind erezie. Prin urmare, nepomenirea episcopului, mitropolitului sau patriarhului îl pune pe clericul respectiv în stare de schismă.

49. Care sunt consecințele ruperii comuniunii clericului cu episcopul locului, în afara situației în care sfântul sinod l-ar fi sancționat pe acel ierarh?

Dacă un cleric rupe legătura cu episcopul locului, el rupe legătura cu Biserica întreagă, și atunci toate slujirile lui nu mai sunt slujiri ale Bisericii, ci simple acte rituale pe care Biserica nu le poate recunoaște ca fiind canonice sau valide. Într-o astfel de situație, episcopul eparhiot trebuie să delege pe un alt preot să exercite responsabilitatea pastorală, deoarece prin nepomenirea ierarhului la Sfintele slujbe, preotul răzvrătit s-a rupt de comuniunea cu Biserica Ortodoxă.

Sunt argumente solide care nu pot fi ignorate de sustinatorii nepomenirii, insa exista si un punct asupra carora ne exprimam indoiala: pare ca autorii brosurii, in dorinta de a delegitima punctele de vedere ale nepomenitorilor, introduc un fel de distinctie schisma nelegitima – schisma legitima. Cel putin asa rezulta din ideea ca orice fel de intrerupere a pomenirii, in orice circumstanta, inclusiv cand e vorba de erezie, este tot o schisma.

Dar, este precizat ca nepomenirea se face in cazul unei erezii osandite de Sinoade sau de Parinti. Ar trebui clarificat ce inseamna “Sinoade sau Parinti”. Inseamna ca pot exista erezii osandite si de parinti recunoscuti sfinti cu autoritate in Biserica, sau este doar un sinonim pentru Sinod? Mai departe, intr-adevar, ecumenismul nu a fost osandit de o biserica autocefala, cu exceptia unei anateme conceputa de Sinodului ROCOR (Russian Orthodox Church Outside Russia), anatema al carui statut canonic este neclar, avand in vedere ca nu e limpede in ce masura acea anatema e asumata de Sinodul Bisericii Rusiei de astazi. In schimb, este demn de mentionat ca nici Sinodul ROCOR nu a excomunicat pe nimeni prin acea anatema, ci doar a oferit o codificare canonica a ecumenismului. Astfel, anatema nu osandeste indistinct, ci precizeaza explicit ca intelege prin ecumenism teoria ramurilor, teoria bisericii invizibile, admiterea tainelor eterodocsilor precum si comuniunea cu acestia. In plus, chiar Mitropolitul Vitalie al Sinodului ROCOR a explicat faptul ca “nicio organizatie ortodoxa din afara ROCOR nu este tinuta de anatema”. Or, e limpede ca Sinodul BOR nu sustine la nivel oficial niciuna din aceste teorii si acte ecumeniste. De teoria ramurilor, cum vedem mai sus, se delimiteaza explicit chiar in aceasta brosura, teoria bisericii invizibile e incompatibila cu modul in care e definita Biserica aici. 

51. Cum au fost primite de sinoadele bisericilor locale documentele sfântului și Marelui sinod?

În două etape: mai întâi, prin aprobarea lor de către delegațiile prezente la sinod, iar în al doilea rând, prin transmiterea documentelor aprobate către clerul și credincioșii tuturor  eparhiilor.

Credincioșii Bisericilor Ortodoxe participante la Sinodul din Creta au primit, în general, bine documentele Sinodului. Au existat și anumiți credincioși care au manifestat reticență față de unele documente ale Sinodului. Însă cei mai mulți dintre aceștia au rămas în comuniunea Bisericii, manifestând încredere în ierarhii și preoții lor. Din păcate, unii au hotărât să ia calea schismei, separându-se de Biserica Ortodoxă.

Desigur, unele documente ale Sinodului din Creta ar putea fi „explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe”, după cum a precizat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa de lucru din 28-29 octombrie 2016.

Aceeași atitudine realistă au arătat-o și alte Biserici Ortodoxe locale. De pildă, Biserica Greciei, în Mesaj către popor, arată că „textele constituie obiectul aprof undării și studiului pe mai departe, iar credincioșii sunt îndemnați să nu dea greutate cuvintelor acelora care îi instigă să se depărteze de ea cu scopul de a constitui adunări separate în af ara pliromei Bisericii”. De asemenea, Patriarhia Alexandriei, în mesajul său din 16 noiembrie 2016 către credincioși declara: „Sinodul a reprezentat pecetluirea unui drum lung, de mai multe zeci de ani, parcurs prin consultări teologice intense, acorduri și dezacorduri. El a f ost viziunea predecesorilor noștri luminați și harismatici, care s-au rugat să aj ungă ziua convocării acestuia, însă nu au reușit”.

Acest au primit, in general, bine, pe cand anumiti credinciosi sunt reticenti si doar unii au mers in schisma, suna intr-un fel… E un scandal si doar extremismul nepomenitorilor a facut ca miscarea lor sa fie redusa la maximum o duzina de preoti sau monahi. Insa procesele caterisitilor si intreg scandalul sunt pur si simplu daunatoare pentru Biserica si nu pot fi expediate minimalist. Si nu doar la noi, controverse puternice sunt si in Grecia.

In alta ordine de idei, coroborand si cu alte raspunsuri, reiese de aici ca autorii brosurii, fara sa sustina in mod explicit, nu sunt de acord cu viziunea patristica potrivit careia un Sinod devine recept in momentul in care e confirmat de intreaga pliroma a Bisericii, deci nu doar la nivel sinodal. Aici, sensul cuvantului “primit” nu este cel de aprobat, validat, ci de perceput.

Dupa cum se vede, sinodalii aproba documentele, care sunt transmise, apoi, restului Bisericii: clerici si mireni. Acest lucru inseamna ca, de fapt, din dezbaterea documentelor sunt excluse aceste categorii ale Bisericii. Discutia si aprobarea pare a fi doar privilegiul sinodalilor, clericii de rand si credinciosii fiind limitati doar la rolul de a primi ce li se transmite. Evident, nu aceasta este traditia in Biserica si, daca nu sustinem extrema criticata inclusiv de Sf. Grigorie Teologul, care observa ironic cum se pricepe toata lumea din Constantinopol la fineturi dogmatice, sustinem ceea ce au marturisit Patriarhii in Enciclica citata si mai sus din 1848:

 Încă la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care voieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa.

Lucru marturisit si de Sfanta Chinotita in mesajul sau citat de autorii brosurii.

Apropo de acest punct, este absolut regretabila si total contraproductiva strategia folosita de Patriarhie si Mitropolii in legatura cu actele aprobate la Creta: batista pe tambal, discutii butaforice, interdictia criticii chiar si cand e constructiva, apologia Sinodului de la Creta. Este imperios necesar ca ierarhii nostri sa inteleaga ca NU MAI E CAZUL sa considere clericii si mirenii drept masa compacta care sa fie tratata de sus, cu mesaje paternaliste (dar nu si parintesti), ca NU SE MAI POATE administra Biserica dupa vechile metode (si nu ne referim la metodele canonice, traditionale) ale cenzurii si autoritarismului. Sunt abordari falimentare care nu fac altceva decat sa reporteze pentru urmatorul moment de criza tensiunile din Biserica. Aerisiti Biserica, iubiti ierarhi! 

Actualizat: Opinia Sfantului Sinod al BORu despre SINODUL PANORTODOX/ MAJORITATEA EPISCOPILOR SARBI NU A SEMNAT DOCUMENTUL CONTROVERSAT DIN CRETA. Mitropolitul Irineu de Baska: DOCUMENTUL ECUMENIST ESTE NEVALID/ Biserica Rusiei nu se pronunta, inca, asupra documentelor SINODULUI PANORTODOX, deoarece nu a primit variantele OFICIALE

BISERICA RUSIEI RESPINGE STATUTUL PANORTODOX AL SINODULUI DIN CRETA/ Patriarhia Ecumenica va studia tema AUTOCEFALIEI BISERICII UCRAINEI

Actualizare: traducerea integrala a deciziei Sinodului Bisericii Rusiei. BISERICA RUSIEI cere AMANAREA SINODULUI PANORTODOX. In caz de refuz, se va RETRAGE din cadrul intalnirii de la CRETA

SINODUL BISERICII GEORGIEI a luat o decizie finala cu privire la SINODUL DIN CRETA. Georgienii neaga statutul PANORTODOX al intalnirii si cer CORECTAREA si, in unele cazuri, INLOCUIREA documentelor SINODULUI CRETAN

EXCLUSIV: propunerile SFANTULUI SINOD AL BISERICII GEORGIEI asupra documentelor SINODULUI PANORTODOX. Modificari substantiale aduse textelor despre CASATORIE, MISIUNEA BISERICII si RELATIILE CU LUMEA CRESTINA/ IPS Hierotheos Vlachos despre PROBLEMELE ESENTIALE ALE SFANTULUI SI MARELUI SINOD: “Se pare că prin acest Sinod se urmărește inițierea unei noi epoci bisericești, a apostazierii de la teologia și mărturisirea Sinoadelor ecumenice”

BISERICA BULGARIEI respinge categoric si dur SINODUL din CRETA, indeosebi DOCUMENTUL ECUMENIST. Sinodul bulgaresc acuza ”DEVIERI DE LA TRADITIA DOGMATICA”, dar reafirma PASTRAREA COMUNIUNII cu BISERICILE PARTICIPANTE

SINODUL BOR “ia act” de continutul DOCUMENTELOR DE LA CRETA, dar si de… posibilitatea explicitarii, nuantarii sau dezvoltarii lor de care un viitor Sfant si Mare Sinod, care sa intruneasca un CONSENS PANORTODOX. Totodata, sunt “semnalate” GRUPARI SCHISMATICE fata de care se cer “masuri de informare” in parohii. NIMIC DESPRE NECESITATEA UNUI DIALOG PARINTESC CALD PENTRU RECUPERAREA “OILOR PIERDUTE” SI NICI DESPRE IESIREA DIN C.M.B.

SINODUL BISERICII GRECIEI: Mesaj catre popor pe tema “SFANTULUI SI MARELUI SINOD” DIN CRETA. Textele constituie obiectul aprofundării și studiului pe mai departe. MARTURISIREA BISERICII CELEI UNA SI AVERTIZARE FATA DE INSTIGATORII LA SCHISMA: Credincioșii sunt îndemnați să nu dea greutate cuvintelor acelora care îi instigă să se depărteze de Biserică pentru pretinse motive de acrivie dogmatică

Sinodul Bisericii Greciei a discutat despre SINODUL CRETAN. Desi pastreaza un ton reverentios, SINODUL GRECESC incurajeaza analizele si dezbaterile CRITICE fata de DOCUMENTELE PANORTODOXE/ Patriarhul Kirill despre absenta de la CRETA: RENUNTAREA LA PRINCIPIUL CONSENSULUI ESTE DEZBINARE PROGRAMATA A ORTODOXIEI

Interviu cu IPS Ierotheos Vlachos despre SINODUL PANORTODOX (video si Rezumat). Admite Patriarhia Ecumenica STATUTUL PROVIZORIU al DOCUMENTELOR SINODALE? / Mitropolitul Ieremia al Gortinei RESPINGE documentul ecumenist al “Sinodului”: “Când și unde au numit Sfinții Părinți ereziile și schismele ”BISERICI”?”/ Patriarhia Antiohiei REFUZA sa recunoasca intalnirea de la Creta drept “SFANTUL SI MARELE SINOD”

IPS HIEROTHEOS VLACHOS – ANALIZA CELUI MAI CONTROVERSAT PARAGRAF AL TEXTELOR DE LA CRETA. Cum s-a ajuns la “acceptarea denumirii istorice a celorlalte Biserici”? Istoricul paragrafului 6 al documentului “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”

PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU atata focul schismatic, sfidand constiintele credinciosilor. Pentru SS Bartolomeu, SINODUL din CRETA a fost mijlocul prin care Biserica Ortodoxa RECUNOASTE ECUMENISMUL si CMB

IPS ATANASIE DE LIMASSOL, unul dintre cei mai duri critici ai SINODULUI DIN CRETA, care a refuzat sa semneze DOCUMENTUL ECUMENIST: SĂ NU NE ÎNȘELĂM și să luăm hotărâri la repezeală, creând astfel SCHISME și certuri în Biserică (Video)/ In curand ENCICLICA SFINTEI CHINOTITE A SFANTULUI MUNTE PE TEMA SINODULUI CRETAN SI A NEPOMENIRII IERARHILOR SEMNATARI

Mitropolitul Ieremia al Gortinei despre ”Sfântul și Marele Sinod Panortodox”. UNELE AFIRMATII INLESNESC PANEREZIA ECUMENISMULUI

Lectia de ortodoxie a Inaltului HIEROTHEOS VLACHOS (partea I). Intr-o comunicare pentru SINODUL BISERICII GRECIEI, recent intrunit pentru a dezbate SINODUL CRETAN, IPS Hierotheos demonstreaza netemeinicia invocarii SFANTULUI MARCU al EFESULUI pentru folosirea termenului “BISERICI” confesiunilor eretice

*

CRITICA modului in care prezinta Agentia BASILICA documentul cretan RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE/ Un model din PATERIC pentru RELATIILE INTERCONFESIONALE/ Duhurile “nepomenitorilor”

IPS HIEROTHEOS VLACHOS criticat pe siteul Doxologia intr-un BIZAR ARTICOL APOLOGETIC FATA DE SINODUL DIN CRETA. Autorul formulei “denumirea istorica a altor biserici” ar fi chiar… pr. Theodor Zisis

NEPOMENITORII SAU SFASIEREA CAMASII LUI HRISTOS. Suntem contemporani cu o noua RUPERE din BISERICA, iar raul nu poate fi tratat cu comunicate AUTIST-AUTORITARISTE


Categorii

"Marele Sinod Panortodox" (de la Creta - inainte si dupa), Ecumenism, Ierarhi romani, Opinii, analize

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la ““DESPRE SFANTUL SI MARELE SINOD DIN CRETA. INTREBARI SI RASPUNSURI”. Observatii si comentarii pe marginea unei brosuri asumate de Sinodul BOR

  1. O observație importantă, cred eu: Împărțirea pe tabere de nepomenitori și pomenitori provine din regulamentul neortodox al Sinodului, care lasă posibilitatea să nu fie semnate documentele, dar episcopii respectivi să fie parte din Sinod. Practica ortodoxă este ca nici să nu se voteze. Cei care nu erau de acord cu hotărârile luate rupeau comuniunea. Exista o unanimitate de principiu mult mai clară și fără umbre. Mă mir că Mitropoliți precum cei care nu au semnat, IPS Ierotheos, IPS Atanasie etc, nu sunt conștienți că încalcă un principiu constitutiv al Bisericii: sobornicitatea, care presupune că toți mărturisesc aceeași credință. Deoarece le permite regulamentul, nesemnatarii introduc niște polarizări schismatice în sânul Bisericii, disonanțe pe teme de credință chiar în Ortodoxie, ceea ce înseamnă ruperea unității Bisericii.
    IPS Ierotheos a adresat această chestiune într-o luare de poziție, anunme incertitudinea statutului deciziilor. Desigur că nu susțin radicalismul habotnic, dar e nevoie să revenim la matca practicii ortodoxe. Întrebarea se pune ce ar face nesemnatarii dacă ar fi să aleagă între a fi de acord cu documentele sau nu, între a rămâne cu ceilalți și a se dezice de comuniunea cu ei.

  2. Alte observații punctuale, nesemnalate în nota admin, legate de schisme și canonul 15 I-II:
    – Canonul 9 IV nu se referă la episcopii ce trebuie judecați de un Sinod dacă „vor comite ceva împotriva dreptei credințe”, ci pentru chestiuni de abateri bisericești, altele decât cele legate de dreapta credință. Deci cum poate fi invocat acest canon la întrebarea 47, mizând pe neștiința cititorilor?
    – După prezentarea textului canonului 15, care afirmă explicit că întreruperea pomenirii se poate face „înainte de o cercetare sinodală” a episcopului care propovăduiește public o erezie, la întrebarea 48 acest pasaj este interpretat tocmai pe dos: că nu întreruperea pomenirii nu este permisă „în absența unei condamnări sinodale explicite”.
    – Afirmația de la art. 19 din documentul despre ecumenism că „CMB pune Bisericile într-o legătură vie pentru ajunge la unitatea Bisericii” este sau nu în contradicție flagrantă cu Crezul formulat la Sinodul II Ecumenic și validat de toate Sinoadele ulterioare că noi credem în „Biserica cea una, sfântă…”? Ca să nu mai pomenesc de alte expresii. Una e să vorbim de Biserici care formează Biserica și cu totul alta e să credem în Biserica cea una. Și tot documentul 6 respiră același duh ecumenist… Deci la mijloc este o erezie proferată public.

  3. @Ierom Lavrentie:

    La raspunsul cu canonul 15 cred ca scuza lor ar fi ca nu au precizat despre ce condamnare sinodala e vorba (a episcopului sau a ereziei?), mai ales ca se ocupa special si de condamnarea ecumenismului in alta sectiune.

    Da, e clar ca documentul 6 trebuie inlocuit, vorba georgienilor si bulgarilor (probabil si a rusilor, in curand). Dar, cineva poate raspunde ca unitatea Bisericii are un alt sens pentru ortodocsi si altul pentru ceilalti. Prostia este ca aceste sensuri divergente sunt prezente in acelasi document de care vorbim si ca se preia in documentul Relatiilor teorii din documente ale CMB. Patriarhul Daniel a fost foarte atent la nuante cand a fost vorba de expresia unitatea pierduta a crestinilor vs unitatea tuturor crestinilor (vezi intrebarea 33). O asemenea acrivie trebuia si aici, fie pentru eliminarea pasajului, fie pentru delimitarea planurilor si reintroducerea definitiei ortodoxe a “unitatii Bisericii”.

  4. Deși sunt multe de spus, mai adaug doar un comentariu pe alte teme:
    – ecumenismul ar trebui evaluat după faptele reale, inclusiv ale românilor: rugăciuni în comun, declarații de unire cu catolici, vechi orientali și anglicani, cununii mixte, participarea la Tainele (Botez, Liturghie) ereticilor sau ei la noi. Dacă ecumenismul este doar dialog, aș vrea să văd și eu fapte concrete, adică dialoguri teologice fără abaterile de mai sus și fără compromisuri dogmatice.
    – evaluarea acestui Sinod de către unul ulterior presupune că deciziile lui nu sunt valide până atunci? Nu se înțelege clar care este statutul Sinodului din Creta acum. Eu cred că, de fapt, nu există dubii. Teoria evaluării unui Sinod de unul ulterior este o aberație. Dintotdeauna lucrurile au stat invers: cele anterioare le validau pe cele prezente în măsura în care erau asumate.
    – sintagma „restabilirea unității creștine” presupune ideea că aceasta a fost pierdută. Deci toată demonstrația despre faptul că a fost șters cuvântul „pierdută” din art. 5 este gargară.
    – sunt acuzații detractorii Sinodului că nu aduc citate pe text, pe când broșura face același lucru în punctele esențiale. Unde anume se afirmă că doar Biserica Ortodoxă este cea una, sfântă, iar restul sunt erezii? Menționez că în primul articol, deși se recunoaște că Biserica noastră este cea una, sfântă, sobornicească și apostolească, se spune că, pe baza acestui fapt, ea joacă un rol important în promovarea altei unități, cea creștină. Deci este doar ea Biserica cea una sau sunt și altele și trebuie să ajungă toate la unitate, să revină toate la Biserica apostolică?
    – la primul Sinod, cel apostolic, au participat și „preoții și frații” (Fapte 15:23) la luarea deciziilor.
    – în fine o interpetare mai personală legată de cununiile mixte: afirmația Apostolului Pavel în legătură cu creștinii căsătoriți deja cu păgâni: „le grăiesc eu, nu Domnul” (1Cor. 7:12) nu este cumva o expresia unei iconomii? Adică aprobă cununiile mixte contractate înainte de creștinare din iconomie. Rezultă că cele de după botez sunt clar neacceptate de apostoli și nu se poate face iconomie.
    PE CÂND O ABORDARE SERIOASĂ OFICIALĂ A SINODULUI DIN CRETA DIN PARTEA BISERICII SINODALILOR?

  5. @Ierom Lavrentie:

    Eu zic ca e bine si asa. Nu in sensul lui “merge si asa”, ci ca se poate pleca de aici. Cu o critica constructiva se pot pune inainte aceste probleme pana cand ele nu mai pot fi ignorate, cum a fost si pana acum. Nu cred, insa, ca e folositoare o atitudine intransigenta, de anihilare a demersului. E mult mai bine sa se aprecieze ce e de apreciat si sa se critice sau se arate lipsurile.

    evaluarea acestui Sinod de către unul ulterior presupune că deciziile lui nu sunt valide până atunci? Nu se înțelege clar care este statutul Sinodului din Creta acum. Eu cred că, de fapt, nu există dubii. Teoria evaluării unui Sinod de unul ulterior este o aberație. Dintotdeauna lucrurile au stat invers: cele anterioare le validau pe cele prezente în măsura în care erau asumate.

    Pai aici e ceva important. Daca in aceasta brosura oficiala se admite ca statutul nu e unul definitiv si nu e incheiata discutia pe documente, atunci vorbim de ceva provizoriu. E logic si nu vad alta varianta de intepretare. In schimb, nu am inteles ultima afirmatie. Cred ca ei se refera la traditia de a marturisi, de a recunoaste si asuma sinoadele antecedente. Asta inseamna ca urmatorul Sinod poate, inclusiv, sa se si dezica de asta sau sa nu-l considere valid. Tot pe cale logica.

    sintagma „restabilirea unității creștine” presupune ideea că aceasta a fost pierdută. Deci toată demonstrația despre faptul că a fost șters cuvântul „pierdută” din art. 5 este gargară.

    Cred ca era vorba despre altceva, despre unitatea pierduta a crestinilor vs unitatea tuturor crestinilor. In prima varianta se intelege ca nu mai exista unitate (deci se aduce atingere unitatii Bisericii), in a doua se intelege ca nu toti crestinii se afla in unitate(a Bisericii). Nu mi se pare gargara.

  6. @admin
    Legat de canonul 15, aspectul menționat, nu au nici o scuză deoarece ideea este reluată în paragraful următor printr-o interpretare ciudată: „Canonul 15, însă, nu obligă pe nimeni la nepomenirea episcopului decât după ce s-a pronunțat sinodul în această privință.”. În primul rând, canonul nu obligă în general la oprirea pomenirii, ci o laudă, în al doilea rând, spune explicit contrariul, că e vorba de o situație înainte de cercetare sinodală.

    Patriarhul a făcut unele precizări cam imprecise. Nu este respinsă clar teoria că ereticii, „ceilalți creștini”, fac parte încă din Biserica lui Hristos, nu neapărat Ortodoxă. Rămâne impresia că se vorbește despre creștini neortodocși, dar din Biserica „apostoliică” cu care „trebuie” să ajungem la unitate. Realitatea este alta. Erezia scoate din Biserica cea una, sfântă (vezi canonul 95 trulan), nu doar din Ortodoxie. Biserica Ortodoxă este un concept mai nou, după apariția unor erezii organizate ca Biserici.
    Deci problema nu este să se spună că eterodocșii s-au abătut de la credința Bisericii celei una, sfântă, ci că s-au rupt prin asta de ea. Altfel, se induce teoria că ei fac parte nedeplin din Biserică și suntem datorii să-i integrăm deplin, de unde ideea unității creștine. Adică unitatea trebuie să aibă un fond comun. Corect este să se spună că nu există acel fond comun, dimpotrivă.
    Este inadmisibil să te pronunți într-o chestiune anume și să eviți tocmai subiectul. Cum poate fi catalogată această atitudine?

  7. Atât mai zic: Și eu sunt de acord să fie discutate toate problemele de cei competenți și cu cei ce au obiecții serioase și să fie luate decizii corecte. Dar… SE PERMITE ACEST LUCRU? Vi se pare că această broșură deschide un dialog sau e doar un discurs al surzilor?

  8. @Ierom. Lavrentie:

    Mi se pare ca e produsul unui inceput de constientizare ca nu se poate merge numai de-a surda. Insa vad inca multa mentalitate tributara dosirii gunoiului si lucrurilor incomode, spre paguba noastra, a tuturor. Mi se pare chiar infantil si aiurea: au impresia ca in zilele noastre se mai poate face cineva ca nu vede ce zice Sinodul cutare sau ierarhul cutare?

    Nu am spus nimic de dialog, aia e altceva si am punctat in ultimul paragraf al observatiilor ce parere avem… Dialogul e necesar, insa nu vad sa fi inceput.

    Legat de comentariul anterior, nu stiu ce sa zic de remarcile cu punctele de vedere ale PF Daniel. Nu mi-a lasat impresia ca lucreaza cu o notiune vaga a Bisericii, iar in brosura se tot repeta ca Biserica cea Una, “adica” Biserica Ortodoxa. Ce se poate spune, cel mult, fara a parea ca se fac atribuiri nefondate (“se induce”, “se lasa impresia ca se vorbeste”), este ca nu se foloseste un limbaj direct, lipsit de echivoc, clar, raspicat.

  9. @ admin,
    Ref la comentariul de la intrebarea si raspunsul 6, unde scrii:
    “Sau, poate, considera ca e cazul ca urmatorul Mare Sinod sa “recepteze in totalitate” deciziile de la Creta? Ar fi o greseala majora. In orice caz, formularea este prolixa, relativ identica cu cea a Sinodului BOR despre cum “ia act” de faptul ca documentele de la Creta pot fi revizuite. Bun, si care-i pozitia romanilor, pana la urma? Avem vreuna? Vrem receptare in totalitate sau interpretare si dezvoltare?”

    Cineva care lucreaza la Patriarhie mi-a explicat cu ceva timp in urma, cu alte cuvinte, ce va sa insemne acel “ia act” din pozitia Sinodului BOR. Se pare ca aceasta pozitie a fost exprimata chiar de catre Patriarh. Asadar, vrea sa insemne ca BOR nu-si permite, chipurile, dupa incheierea Sinodului din Creta, sa contrazica deciziile finale ale acestuia, ci numai sa ia act de ele asa cum au fost decise si transmise pliromei. Avem deci o pozitie de supusenie a BOR fata de deciziile luate de “forul său superior”, de Sinodul Mare. Prin urmare, chiar daca inainte sau dupa Creta aveam/avem si noi un punct de vedere oarecum diferit in unele aspecte, acum nu ne permitem, in mod oficial, decat sa sustinem si sa punem in aplicare dispozitiile superioare. Sa “vorbim aceeasi limba”, care va sa zica. Aceasta interpretare ingaduie totusi ca la un viitor Mare Sinod sa mergem cu NOI propuneri si observatii.

  10. O actiune se judeca si dupa consecintele sale, iar sinodul asta nu se poate incadra in categoria celor pozitive. E plin de hibe, iar judecatile si hotararile ortodoxe trebuie sa fie 100% dupa Dumnezeu si fara hibe, altfel vorbim de fructele neadevarului. Eu multumesc pentru clarificarile convingatoare din articol si de la comentarii.

  11. Ref la intrebarea si raspunsul de la nr 36 al autorilor brosurii:
    “36. A fost ecumenismul proclamat ca fiind o nouă dogmă a bisericii?
    (…)
    Documentul vorbește despre dialogul ecumenic, respingând ideea creării unei suprabiserici sau a negocierii adevărului de credință. Prin urmare, acuzațiile pe această temă aduse de unii contestatari ai Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile și dăunătoare pentru unitatea Bisericii.
    Pentru Biserica Ortodoxă participarea la dialogul cu ceilalți creștini – cunoscut, în general, sub numele de mișcare ecumenică – este înțeles ca o șansă de a mărturisi credința ortodoxă în fața creștinilor eterodocși.
    (…) Dialogul ecumenic poate deveni problematic în măsura în care este înțeles ca un compromis teologic pe baza unui „minimalism dogmatic” (Gh. Florovsky). Acest fapt este subliniat și în Enciclica Sfântului și Marelui Sinod: „Dialogurile multilaterale purtate de Biserica Ortodoxă nu au însemnat, nu înseamnă și nici nu vor însemna niciodată un compromis în materie de credință” (VII, 20).”

    Observatia mea: ni se tot repeta noua, pastoritilor, ca in cadrul dialogurilor ecumenice, al comisiilor de dialog, „nu este vorba despre o negociere ci despre mărturie”. Bun din punct de vedere teoretic, dar in CARE TIMP s-au nascut, desfasurat/desfasoara in continuare aceste dialoguri ecumenice in care ne se spune ca se marturiseste, nu se negociaza? Cum se marturiseste in comisiile de dialog daca apar roade la nivelul CEL MAI INALT precum cele pe care le voi mentiona mai jos?
    Contextul „marturisirii” in comisiile de dialog ecumenic este cel al ultimului veac de deschidere ecumenista, cand au aparut – cauzate de ratacirile din Apus – ca ciupercile dupa ploaie nenumarate actiuni smintitoare ale Patriarhiei Constantinopolului (cel putin prin patriarhii ecumenici Meletie IV Metaxakis, Athenagoras I, Demetrios I si Bartolomeu I) dar si ale unora dintre celelalte Patriarhii: ridicarea anatemelor date de Sfinţii Părinţi împotriva romano-catolicilor; recunoaşterea monofiziţilor drept ortodocşi; slujirea impreuna cu papa si deci, implicit, recunoasterea Sf. Taine pt aceia; afirmatii publice pro-unire si despre introducerea in diptice; incurajarea impartasirii catolicilor fara a cere ca aceia sa-si lepede dogmele eretice si fara catehizare si botez; recunoasterea reciproca a Bisericilor, cu si fara ghilimele si declararea publica ca ar fi surori; declaratii privind recunoasterea preotiei si episcopatului anglicanilor, copţilor, monofizitilor, romano-catolicilor; trimiterea de delegati la adunari si ritualuri pagane unde s-au facut rugaciuni in comun; bagatelizarea prin declaratii a adaosului Filioque; „concelebrarea” a doua misse catolice la Roma de catre patriarhii ecumenici Dimitrie (in 1987) si Bartolomeu (in 1995); organizarea si participarea la saptamana de rugaciune comuna; invitarea/vizita papei in tari ortodoxe si primirea sa ca episcop al Romei; pomenirea papei la unele slujbe de la Constantinopol; Tedeumul de mulţumire săvârşit la Constantinopol cu ocazia sosirii papei s.a.
    Cum sa avem incredere ca SE MARTURISESTE in comisiile de dialog cu eterodocsii, cu ereticii, cand vedem acestea la cel mai inalt nivel, FARA CA MACAR SA FIE CORECTATE intre timp?
    Am mai observat ceva in ultimii zeci de ani: cuvintele erezie, eretici cu referire la papistasi, protestanti s.a. au cam disparut din documente, predici sau seminare de dialog… Nici macar noi intre noi ortodocsii nu mai indraznim sa folosim acesti termeni. Un exemplu relevant este chiar Seminarul de dialog la care am participat in 13 iunie 2017 la Fac de Teologie din Bucuresti. Desi erau peste 90-95% profesori si studenti de Teologie, n-am auzit sa se foloseasca termenii mentionati, desi exprima adevarul lucrurilor. Ne ametim permanent cu termenii de eterodox, neortodox, cacodox si uitam de adevarul lucrurilor.

  12. ”Sfantul si Marele Sinod” PUNCT !
    ”există anumite expresii sau formulări în aceste texte care necesită anumite îmbunătătiri, clarificări, dezvoltări și nuanțări” ;
    in alta varianta :”explicitate, dezvoltate și nuanțate”
    in alta varianta :”un următor Sinod, care va putea recepta în totalitate, interpreta sau dezvolta anumite formulări” PUNCT !
    Biserica Georgiei : ”este necesara corectarea lor, iar, in unele cazuri, inlocuirea lor completa”
    Biserica Bulgariei ;”respinge dur…acuza…” diferenta NETA !
    Etc,etc,etc…
    Demersul vostru este bine intentionat dar naiv-utopic si inutil.Nu-i veti ”dovedi” niciodata in cuvinte si diplomatia manuirii lor, si chiar daca da,tot inutil ramane,pentru faptul elementar ca acesti oameni,de aici sau de aiurea,administratori ai bisericii,isi vor trai pana la capat tragedia celor care slujesc duhului acestei lumi cu masca lui Hristos ; in propria voastra formulare :”pentru ca nici macar nu cred ca Biserica Ortodoxa este cea Una”.Asa sunt ei,ecumenisti,adica in duhul ”religios” al acestei lumi. PUNCT !
    E aproape hilara,daca n-ar fi la fel de tragica,buna voastra credinta pe care le-o atribuiti generos,concomitenta pandirii permanente dupa fiecare nuanta de cuvant ori intorsatura de fraza posibila.
    Treziti-va fratilor la REALITATE !
    Aveti postate nenumarate articole,de la Arhiepiscopul Averchie la parintele Rafail si multi altii,care clarifica deplin si fara echivoc discernamantul in Duhul lui Hristos.
    S-a umplut literalmente vazduhul de haosul cuvintelor ”sfinte”,ferestrele de hartii cu putoare luciferica,dar mai ales Biserica de uraciunea pustiirii.
    p.s. fara legatura cu aceasta postare,clarificati va rog statutul comentariului meu la articolul din 22.07 “MITROPOLIA MOLDOVEI CERE EPISCOPULUI CORNELIU SA NU MAI SLUJEASCA IN BISERICA”
    Mie imi apare cu ”awaiting moderation”

  13. Sugestie : poate mai preluati din articolele lui Marius Iordachioaia de pe blogurile sale.
    Este unul din putinii crestini de astazi care spune sincer,cu duh arzand,pana la capat,ceea ce trebuie spus,direct si fara menajamente.Este SINGURA atitudine rodnica duhovniceste in aceste vremuri,in opinia lui si a mea deopotriva.

  14. @Radhacross

    Pai daca au spus ca sunt deschisi criticii constructive, aducem critici constructive.

    Pur si simplu nu intelegeam ce vrei sa spui acolo, teologic vorbind. 🙂 Acum l-am aprobat.

  15. O completare/marturie 🙂 utila a comentariului meu precedent de la nr 11 :
    Am mentionat ca am fost, in iunie 2017, la Seminarul de dialog ref la Sinodul din Creta, seminar care s-a tinut la Fac. de Teologie din Bucuresti.
    Doi dintre conferentiari, vorbind despre documentul nr 6 aprobat in Creta, au admis, printre altele, ca acela are oarece probleme. Au folosit verbe precum “corectare”, “revizuire” – indicand asadar o reticenta oarecare fata de documentul controversat, ceea ce m-a bucurat. Insa, spre finalul seminarului, preot prof. univ. dr. Vasile Raduca s-a ridicat din sala luand cuvantul si a spus, atunci cand prezentarea ajunsese la chestiunea casatoriile mixte intercrestine si interreligioase ca noi ortodocsii si romano-catolicii, ne recunoastem reciproc Sfintele Taine… Eu asa retin ca am auzit, ca s-a exprimat la general, la toate Sfintele Taine. Sa cad jos de pe scaun! Nu a protestat nimeni dintre preotii profesori sau studentii prezenti, precum nu a facut-o nici PS Varlaam Ploiesteanul din prezidiu. Ulterior, intr-un schimb scurt purtat pe mail cu parintele profesor, acesta a rectificat… vorbind despre recunoasterea reciproca doar a Tainei Botezului… Chiar si cu aceasta rectificare insuficienta facuta in particular, intamplarea vadeste, dupa simtirea mea, gravitatea situatiei in care ne aflam cu dialogurile ecumenice, cu “marturisirea” dreptei credinte in cadrul lor. Poftim roade la nivel universitar!!

  16. Bogdaproste fratilor admini pentru osteneala si Ierom. Lavrentie pentru interventiile sfintiei sale. E trist, ingrijorator ca Biserica tace, incurajand astfel vaccinarea obligatorie, in trecut mai mentionau ca trebuie respectata libertatea oamenilor(poate isi vor schimba discursul). La fel de adevarat este ca noi mirenii nu suntem madulare vii ale ei, de aici si ierarhii, preotii pe care-i meritam cu prisosinta.
    Intr-adevar Marius Iordachioaia e de urmarit, sa-l intareasca Bunul Dumnezeu si sa-i daruiasca dreapta socoteala, cand critici actiunile Bisericii, duhurile rautatii iti dau mai mult tarcoale, incercand sa te traga in extrema dreapta.

    P.S. E imbucurator ca ati redus numarul de titluri la stirile zilei (multa neliniste imi provocau, starea mea duhovniceasca e de vina), vremurile sunt cum sunt, lucrarea vrajmasului o cunoastem.

  17. @IoanR:

    “Nu a protestat nimeni”. De ce oare nu ma mira? Si de ce oare ne mai miram?
    Daca nici in cadrul unei conferinte nu avem curajul – cel putin! – sa punem intrebari, sa cerem clarificari, atunci este oare rezonabil sa ne asteptam la marturisire atunci cand va fi cazul?

  18. @ Titus L.:

    Eu nu il citesc deloc asa, mai ales in contextul psihozei generale care sustine obligativitatea neconditionat, fara nici cea mai mica rezerva, nuanta sau problematizare… Mi se pare o pozitionare echilibrata. Dar suntem offtopic aici.

  19. @ admin: Ierom. Lavrentie

    Am urmarit o parte din discutiile voastre si ati pus punctul pe i cum se spune …. dar va intreb ati vazut vreo reactie la aceste articole ale voastre ale parintelui Valica si a altor parinti care, inainte si dupa adunarea din Creta, au venit cu intrebari pertinente si cu critici la unele documente semnate in Creta? Sunteti nebagati in seama in spatiul public de catre ierarhie. Singurii la care unii ierarhi au avut ceva de obiectat sunt parintii nepomenitori. Nu vreau sa judec …..dar nu mai putem fi prostiti .
    Un exemplu : intrebarea 25 …in loc ca intrebarea sa fie “S-au aprobat casatoriile mixte in Creta?” intrebare fireasca cred eu… intrebarea suna asa “Căsătoriile creștine mixte (între creștini ortodocși și creștini eterodocși) sunt o noutate introdusă de sinodul din Creta?” cu raspunsul …”Nu. Trebuie subliniat că această problemă a existat încă de la începuturile creștinismului……”

    Mantuire tuturor!

  20. Admin , pe parintele de la Tanacu l-au dezbracat de haina monahala ( ce nebunie ) iar mai apoi Episcopul lui este vadit ca fiind homosexual. Da e necesar tot demersul care il faceti voi ( sansa voastra cu site-ul ca altfel ati fi fost caterisiti si eventual excomunicati) dar sincer scapa cine poate . Marturisesc ca Sinodalii sunt vicleni ( poate nu toti) spun de parintele Dumitru Staniloae, il cteaza in brosura cu ce vor ei dar nu spun ca acelasi par Staniloae spune ca “Ecumenismul este produsul masoneriei…..” . Ei rup din context , alcatuiesc viclean totul si se bat cu pumnii in piept ca apara Biserica in aceste vremuri grele, iar noi , pleava, nu stim noi culisele si cata presiune e si ce greu e .
    Admin , cu durere imensa in suflet , cu mare mare durere marturisesc ca ei sunt vicleni , vicleni , vicleni dar daca Harul a ramas cu ei ramanem si noi cu ei ca in rabdarea noastra sa ne mantuim sufletele.

  21. Atata naivitate la crestinii ortodocsi, n-am mai vazut. In momentul actual singura sansa de a se mai schimba ceva in bine, sau de a se imbunatatii ceva, este o atitudine ferma si clara. Degeaba se scriu atatea articole, conferinte, samd. Sunt bune si acestea, dar fara fermitate si claritate, astea sunt cum zice englezul “bullsheet”.
    Off topic: referitor la vaccinuri, comunicatul BOR e jalnic, spalatul mainilor lui Pilat: “nevinovati suntem de sangele acestora, afectat de vaccinuri. Voi veti da seama”. Sunt atatea si atatea studii si opinii ale specialistilor, si tot o dam cotita.
    Nu sunt pornit impotriva ierarhilor, dar nici nu pot sa stau sau sa astept mereu, o atitudine ferma si clara din partea lor. In Creta, L-au negociat pe Hristos, acum cu vaccinurile, urmeaza cipurile. Parca incep sa prinda contur din ce in ce mai mult cuvintele parintelui Iustin: “o sa vada pastorul ca vine lupul in staul sa va sfasie, si n-o sa vina sa va apere”. Oricum, avem ierarhi dupa pacatele noastre.
    Mantuire va doresc!

  22. Reformulez, avem conducatori si ierarhi dupa pacatele noastre.

  23. @Doru
    Scopul trebuie să fie unul pozitiv, de a pune ceva în loc, nu de a dărâma. De aceea trebuie insistat pe aspectele care contează. Doar asta și urmărim, să intre lucrurile pe un făgaș normal, care trebuie conturat foarte bine.
    Și apostolii au fost trimiși să propovăduiască, nu să convertească neamurile la creștinism. Orice demers va avea ecou la vremea lui. Atât spre bine, cât și spre rău.
    Războiul duhovnicesc pe care-l ducem trebuie să fie unul în cuvânt îndeosebi, deși nu exclud orice act de fermitate.

  24. @vali 2017: Nu sunt de acord. Daca ar fi dupa pacatele mele, conducatorii si ierarhii ar arata altfel. Ei sunt strict dupa pacatele lor.

  25. Daca erau dupa pacatele mele eram arsi toti. Si eu zic ca nu e dupa pacate.

  26. @Vali

    Nu poti sluji la doi domni o data, asa ca-n Creta au negociat un shmen care n-are legatura cu verticalitatea Ortodoxiei si pe care ar fi vrut sa-l duca din condei astfel incat sa nu se prinda incomozii de acasa. Partial au reusit, acum noi ne tinem de studii lingvistice si cercetari stilistice si etimologice pe seama dubletului artificial biserica/Biserica. Daca n-o dadeau pe sleau si bine de gard cu casatoriile mixte, poate reuseau sa ne bage camila pe gat.

  27. Citesc si recitesc… si am ajuns la urmatoarele:
    Se discuta prea mult dupa sinod, asta insemnand ca nu s-a discutat suficient inainte. Adica nu public.
    Daca nu s-a discutat inainte, inseamna ca nu a fost nevoie. Daca s-a discutat pe ascuns inseamna ca nu a fost nevoia noastra, ci a celor care au susotit pe ascuns.
    Daca nu a fost nevoie, atunci de ce s-a tinut? Daca s-a tinut fara a fi cu adevarat nevoie atunci nu e bun si nu ne serveste noua, credinciosilor, ci celor care l-au facut si au participat la el.
    Daca serveste cuiva si nu noua, atunci suntem din doua comunitati separate. Ei nu mai au legatura cu noi. Simplul fapt ca au tinut acest sinod este dovada ca pastorii nu se mai identifica cu turma. E falsa discutia pe documente si disecarea vorbelor ascunse din textele sinodului. Insusi acest fapt este o capcana. Sinodul este fals si rau pentru ca a fost in mod fals si rau intocmit.

  28. “3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
    4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,
    5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.”
    Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, cap. 6

  29. Pingback: IPS HIEROTHEOS VLACHOS acuza lipsa de consecventa a promotorilor terminologiei BISERICI SI CONFESIUNI EXTERODOXE din documentele SINODULUI CRETAN
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare