Reteta mexicana. ANTICORUPTIA INSPIRATA DE CIA, MENITA “NEUTRALIZARII GERMENILOR NATIONALISTI”?/ “SOCIETATEA DESCHISA” a lui SOROS vrea sa inchida TELEVIZIUNI/ IOHANNIS – ALIATUL SERVICIILOR SECRETE. Cum a impanzit SRI mass-media si ONG-urile

• Cotidianul/ Ioan Buduca: Istoria recentă a Mexicului

Mexicanii au ieşit în stradă şi au bătut cu lingurile în blidele goale. Au ieşit aşa mai multe zile la rând. Demonstraţiile nu s-au oprit până când preşedintele ţării n-a trecut la exploatarea petrolului în proprietatea statului. A urmat o perioadă de mare criză economică în Mexic. Dobânda băncilor pentru împrumuturile guvernamentale ale Mexicului urcase la cer. Guvernul era obligat să reducă drastic cheltuielile de stat. Era obligat, de asemenea, să tipărească monedă fără acoperire economică, spre a putea acoperi cheltuielile de stat strict necesare. Inflaţia a crescut galopant. Guvernul a cerut ajutor guvernului SUA. SUA erau interesate de închiderea crizei, din cauză că imigraţia mexicanilor către statele americane atingea cote fără precedent. Ajutorul SUA a fost condiţionat: Mexicul trebuia să treacă sub controlul FMI şi, drept urmare, îşi va putea relua împrumuturile ieftine. A trecut. FMI a cerut reprivatizarea exploatărilor. Azi, Mexicul are o creştere economică de 2,9% şi o inflaţie de 3,4%.

x
x x

Ajutorul SUA a mai fost condiţionat de ceva: Parchetele din statul mexican să fie subordonate Serviciilor de informaţii, iar aceste Servicii să aplice o reţetă a FBI care, pentru public, ar fi urmărit demantelarea cartelurilor de droguri, dar, ocult, avea drept scop urmărirea stării de spirit a populaţiei ca nu cumva, de undeva, să repornească valul naţionalist al revendicărilor pentru noi naţionalizări.

x
x x

România este evaluată, nu doar din cauza lui Ceauşescu, ci şi din cauza succesului interbelic al mişcărilor legionare, ca un mediu social premodern cu un puternic potenţial naţionalist (fie prin manipulare externă, maghiară sau rusească, fie prin forţa charismatică a unor lideri politici autohtoni). Pentru ca acest potenţial să rămână latent, inactiv, fără expresie publică, în 2005, SUA (prin CIA) au convins preşedintele României să accepte reţeta FBI pentru Mexic. Sub masca unei mari campanii Anticorupţie urma să fie implementate, în secret, toate ingredientele unei noi poliţii politice, a cărei misiune esenţială trebuia să fie neutralizarea germenilor naţionalişti. Misiunea a reuşit. Azi, în UE, România este cel mai puţin expusă unor mişcări eurosceptice ori naţionaliste. Din păcate, în colateralele ei, misiunea a fost exploatată şi pentru răfuieli politice de interes personal sau partinic, lăsând în urmă multe abuzuri judiciare.

x
x x

Era în interes naţional să fie acceptată reţeta FBI? Această dezbatere ne-ar duce departe, mult prea departe. Ar da naştere chiar unor mişcări naţionaliste. De aceea, preşedintele Iohannis va putea desecretiza deciziile CSAT prin care a fost implementată la noi noua poliţie politică, dar Traian Băsescu nu se va putea apăra spunând că aşa i-a cerut CIA. Când, în 2016, februarie, preşedintele i-a cerut generalului Oprişor, secretarul CSAT, să scoată public secretul echipelor mixte, va fi avut deja, sau n-a avut un anume OK din SUA? Iată întrebarea.

• ActiveNews:

Alexandru Racu: Amurgul zeilor

Ni s-a spus toți anii ăștia că într-o societate atât de coruptă precum cea românească, corupția nu poate fi combătută decât prin mijloace de forță, neconvenționale. Dar dacă societatea este atât de coruptă, cum ar putea să creadă cineva că mecanismul de supraveghere a corupției nu va fi la rândul lui corupt?

Cu atât mai mult cu cât vorbim de un mecanism care nu oferă un răspuns la mai vechea întrebare a lui Marx, referitoare la educația educatorilor, și care în contextul de față este reformulată astfel: “cine îi va supraveghea pe supraveghetori?”

Dezvăluirile recente nu fac decât să confirme ceea ce toată lumea, care mai poseda un dram de luciditate, bănuia de la bun început. Că atunci când acoperiții luptă cu corupția, pe piață supraviețuiesc doar corupții care beneficiază de acoperirea acoperiților. Șpaga se mută de la suveranul vizibil la suveranul invizibil, a cărui omnipotență, la fel ca în cazul atributelor divine, e protejată tocmai de misterul ființei sale, inaccesibil cunoașterii muritorilor, constrânși, prin forța lucrurilor, să militeze doar împotriva corupției vizibile, declasificate. Iar când acoperiții din servicii și corupții cu acoperire încep să se certe pe resursele rămase, după ce corupții neacoperiți au fost îndepărtați de la festin, sau când un zeu încă și mai mare decide că a sosit timpul să-i lichideze pe zeii inferiori, începe descoperirea, sau revelația, în urma căreia muritorii mai surprind și ei câte un instantaneu numinos din lumea zeilor.

Benjamin Franklin spunea cândva că cei care sunt dispuși să renunțe la libertate pentru siguranță nu o merită pe niciuna dintre ele și le vor pierde pe ambele. Or libertatea presupune cunoaștere. Din punct de vedere filozofic, noi nu putem ști dacă suntem cu adevărat liberi prin raport cu posibile cauze metafizice, ce pot exista dincolo de sfera de acces a rațiunii noastre. Tot așa, atâta timp cât construim zei tereștri, meniți să ne protejeze, dar a căror putere de a ne proteja depinde de incapacitatea noastră de a ști cum anume o fac, nu vom ști niciodată dacă nu trăim de fapt cu iluzia libertății și a dreptății, dacă chiar ne revoltăm împotriva celor care ne mulg în interesul lor, sau dacă doar ne revoltăm împotriva unora care ne mulg, pentru a le face loc altora care și ei ne vor mulge, eventual chiar mai mult decât cei care o făceau la vedere.

Până la urmă, cum prin raport cu cele invizibile ne aflăm în situația de pariu al lui Pascal, problema care se pune este ce anume suntem dispuși să riscăm: libertatea sau siguranța. În orice caz, eu la mitinguri în care se solicită doar transparența guvernării, nu și pe cea a metaguvernării, nu mă mai duc (și asta nu pentru că aș avea încredere în PSD – din contră, n-am absolut deloc încredere în PSD). Cu atât mai mult cu cât în fruntea mitingului vine și se așează, fără să stârnească niciun fel de behăieli indignate, un prezident care altminteri, într-un mod foarte sugestiv, îi avertizează “să nu se joace cu securitatea națională” pe cei care “au impresia că ei conduc” (de unde rezultă că de fapt conduc alții). Iar asta în plin scandal al dezvăluirilor legate de SRI, în țara cu cei mai mulți agenți pe cap de locuitor dintre țările NATO.

Dubito, ergo cogito.

• GIP:

Un ONG din România, finanțat în exclusivitate de Soroș, a lansat un apel pentru suprimarea posturilor Antena 3, RTV și B1 TV. Apelul lansat de ONG-ul românesc Frontline Club Bucharest este cu atât mai sinistru cu cât ONG-ul este finanțat prin Programul pentru jurnalism independent al Open Society Foundations (Fundația Soroș). Programul fundației Soroș are ca scop principal tocmai susținerea „libertății de exprimare” și a „diversității opiniilor”.

• Ciutacu.ro: CUM VREA SOCIETATEA DESCHISĂ A LUI SOROS SĂ ÎNCHIDĂ TELEVIZIUNILE

Cel mai tare-i doare pe cei care vor să ne sufoce pe noi prin mijloace de presiune economică, mai exact prin falimentarea ca efect al scăderii încasărilor din publicitate, este că de sub hainele înflorate li se vede Soros-ul. Le-a dat-o Ciuvică, fix de la ei de pe site, ei nu și nu, ca-n bancul cu olteanul și girafa: “așa ceva nu există”. Oricât ar încerca să șteargă urmele, memoria Internetului e mare. Inițiativa marelui demers deontologic o spune, cu gura ei, în interviul de lansare a ONG-ului finanțat de Soros:

“Trebuiau doar să facă rost de finanţare. Am avut nişte discuţii preliminare, de logistică şi amplasare, apoi… am aşteptat aprobarea şi bugetul de la Open Society. (…) Căutăm finanţare internă. Un sponsor care să nu vrea ceva anume în schimb. E greu, dar altfel am depinde de o singură sursă de venit, Open Society.“

Dacă tot am ajuns până aici, haideți să vedem cine e Open Society:

“Soros used his fortune to create the Open Society Foundations—a network of foundations, partners, and projects in more than 100 countries. Its work, and its name, reflects the influence on Soros’s thinking of the philosophy of Karl Popper, which Soros first encountered at the London School of Economics. In his book Open Society and Its Enemies, Popper argues that no philosophy or ideology is the final arbiter of truth, and that societies can only flourish when they allow for democratic governance, freedom of expression, and respect for individual rights—an approach at the core of the work at the Open Society Foundations.”

• TOLO.RO: TEMA VITALĂ UNDE DRAGNEA ARE DREPTATE: PRESĂ FĂRĂ ACOPERIȚII SRI, SIE ȘI AI CELORLALTE SERVICII SECRETE! Câtă vreme SRI are agenți în ONG-uri și în presă, nici măcar Eduard Hellvig nu poate ști dacă nu a dezinformat Parlamentul și pe contribuabili

UPDATE: „Informații, nu ordin pe zi pe unitate!”. ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie, Asociaţia Miliţia Spirituală au recționat la declarațiile lui Adrian Țuțuianu. Citate de Adevărul, organizațiile neguvernamentale solicită Parlamentului să interzică prezența colaboratorilor, ofițerilor, ”acoperiților” Serviciilor secrete în redacții.

UPDATE: Evenimentul zilei îl citează pe Adrian Țuțuianu, șeful Comisiei de Control al SRI, care a explicat la TVR de ce, în opinia sa, e legitim ca serviciile secrete să recruteze ziariști. E clar că nu au controlat nimic în legătură cu acoperiții din presă de vreme ce însuși Parlamentul consideră că e normal să existe! Aleșii cetățenilor români nu văd nici un impediment ca ziariștii, după expresia aceluiași senator PSD Adrian Țuțuianu, ”să fie de folos SRI” și nu publicului.

• În fața Comisiei de Control, șeful SRI a negat orice implicare în manifestațiile de stradă.
• Dar cine ne garantează că ni s-a spus adevărul?
• Nici măcar șeful SRI nu poate ști dacă un ziarist recrutat de servicii a relatat conform conștiinței sau conform ”dublei legitimări”!
• Sau dacă un ONG-ist care e și agent SRI acționează pentru public ori pentru superiorul său gradat.
• Un om cu multiplă comandă nu mai știe nici el de cine ascultă.
• Deși Liviu Dragnea a cerut explicit Serviciilor să renunțe la oamenii din presă, audierea lui Eduard Hellvig la Parlament a ocultat tema.
• Elefantul este tot aici.

Directorul SRI, Eduard Hellvig, apare în costumul său de culoarea albastru-încredere.

Se postează în fața camerelor.

Citește.

”SRI nu are și nu va avea acoperiți în politică sau justiție. În mandatul meu, SRI nu va organiza proteste și mișcări de stradă, așa cum fals s-a afirmat”.

Din când în când, el ridică privirea sinceră prin ochelarii cu rame mari, moderne, rotunde.

Jurnaliștii consemnează.

Întrebarea e: de unde știe?

Cum e sigur Eduard Hellvig că SRI nu s-a implicat în proteste de vreme ce serviciul are oameni atât în ONG-uri, cât și în presă?

SĂ GUVERNEZI O BOMBĂ CU CEAS

Înainte de orice.

O opinie personală.

Nu cred în teoria mulțimilor scoase în stradă în lesă, de nu mai știi care sunt oamenii și care sunt câinii.

Nemulțumirea în România e uriașă.

Și, mai ales, lipsa de speranță e copleșitoare.

Indiferent cine e și cine vine la putere va guverna aceeași bombă cu ceas.

Nu e nevoie să-i scoată nimeni pe oameni din casă.

Îi scoate disperarea.

Și, pentru generația 40 plus, îi scoate sentimentul că, așa cum spunea Regele Mihai de la tribuna Parlamentului, țara pe care am împrumutat-o de la copiii noștri va deveni rușinea noastră dacă le-o vom da înapoi făcută praf.

Tocmai de aceea e timpul ca serviciile secrete să renunțe la controlul opiniei publice prin presă.

Oricum experimentul a eșuat.

Asta nu mai e o părere. Sunt fapte.

PRESA E DE DOUĂ ORI MAI MARE CA SRI

George Maior este cel care recunoaște primul prezența ”acoperiților” printre ziariști.

Un gest de decență, de vreme ce oricum explodaseră scandaluri prin redacții, vezi cazul Jurnalului național.

Și se pregătea autodetonarea lui Robert Turcescu. Ori de câte ori îți amintești fața și cuvintele lui debusolate din acea seară, înțelegi ce pot face serviciile dintr-un jurnalist.

Ne-am obișnuit să credem că noi, cetățenii, suntem mici și ei mari. Asta nu cauționează predarea, dar nici măcar nu e adevărat.

Nimeni nu e lipsit de putere în fața serviciilor secrete.

De pildă, industria media din România e aproape de două ori mai mare decât bugetul SRI, SIE & Co.

KLAUS IOHANNIS E ALIATUL SERVICIILOR SECRETE

Problema e ideologia SRI, SIE, ”Doi și un sfert” și a celorlalți.

Ei nu văd nicio problemă. Serviciile secrete din România consideră legitim să aibă ofițeri sau agenți de influență în presă.

În campania electorală din 2014, Klaus Iohannis întărește, din păcate, doctrina în interviul pentru ”Adevărul”.

Asta i se servise, asta devenise.

Președintele își începe mandatul cu această opinie nedemocratică.

Și la fel și-l continuă.

Președintele declarat partizan al educației, profesorul Klaus Iohannis îi scrie chiar azi premierului, nemulțumit de ”bugetul din 2017 al armatei și al instutițiilor de securitate națională”.

ȘI VIN DEMONSTRAȚIILE DIN IANUARIE 2017

Povestea cu demonstrațiile recente constituie exemplul cel mai bun că politica Serviciilor de a infiltra media este toxică.

Pentru că recrutarea media îl pune chiar și pe Eduard Hellvig în situația de a nu ști dacă a dezinformat sau nu Parlamentul.

Și dacă șeful SRI nu poate fi sigur, cum să aibă încredere cetățeanul în SRI?

Iată cum se armează mecanismul neîncrederii.

UN AGENT-ZIARIST RELATEAZĂ CUM VREA EL SAU CUM VREA OFIȚERUL DE LEGĂTURĂ?

Un om cu dublă comandă nu mai știe nici măcar el însuși pe cine servește.

Poate că își ascultă propria conștiință sau poate primează interesul de a nu-și supăra șeful gradat.

Așa și cu jurnaliștii la protestele de stradă.

E imposibil ca oricine din SRI să afle dacă jurnaliștii înregimentați au relatat în calitate de ziariști sau de colaboratori!

De unde știe SRI sau SIE dacă ziaristul a scris ceva pentru că el crede sincer sau pentru că așa a crezut că ajută serviciul secret?!

Poate ofițerul de legătură, sau cum s-o numi, l-a rugat ceva.

Poate că nu l-a rugat.

Dar de unde știi?

Nu știi și atunci mergi și tu, ca șef de serviciu, la ce-o fi în fața Comisiei Parlamentare de Control.

Același raționament se aplică și la înfigerea de agenți în organizațiile neguvernamentale.

Pentru că nu e vorba doar de faptul că, dacă ajungi să coabitezi cu Serviciile, îți dau ordine. Te pot manipula în o mie de moduri. Pot să-ți dea informații false sau doar ”la momentul potrivit”. Ție ți se anesteziază simțul critic față de surse, că nu mai sunt surse, sunt colegi sau superiori.

LOIALITĂȚI OPUSE

Când te îmbrobodesc serviciile ”că-ți servești țara”, tu, de fapt, îți trădezi misiunea de ziarist.

Și nu mai servești pe nimeni ca lumea.

Avem loialități simple, dar opuse: Serviciile se ocupă cu secretele, noi, cu prezentarea către public a secretelor.

E o simplificare, dar nu departe de esența chestiunii.

DESTABILIZAREA SRI

”Se urmărește destabilizarea SRI”, spune Eduard Hellvig.

Nimic nou și nici unic.

Industrii întregi suferă. Activități umane care durează de mii de ani dispar aproape peste noapte.

Sute de milioane de oameni asimilează cu stres modificările din carierele și viața lor; ce să facem, mergem înainte.

Nu despre asta ați discutat când călătoreați cu Sebastian Ghiță?

CUM A MURIT TEMA ÎN PARLAMENT

Apropo, Ghiță mai spunea când și când ziariștilor că generalii din SRI sunt tentați doar de subiecte facile.

Cătușe, media, PR.

Asta în timp ce temele dificile, educația, agricultura și sănătatea, nu sunt abordate tocmai pentru că e prea mult de muncă la ele.

E adevărat?

Liviu Dragnea a cerut explicit retragerea acoperiților din presă.

După audierea lui Eduard Hellvig la Parlament, tema colaboratorilor din media s-a stins înainte de a se aprinde.

Șeful SRI a tăcut, șeful Comisiei de Control de asemenea.

Dar elefantul, un animal reconsiderat, este tot în cameră. ”Situaţia aceasta în care serviciile de informaţii, prin intermediul agenţilor lor disimulaţi, tind să conducă întreaga presă, dictând campaniile şi orientând curentele de opinie este cu totul inadmisibilă”, după cum scria acum ceva timp Horațiu Pepine pentru Deutsche Welle.

”Din momentul în care presa a permis infiltrarea unor agenţi în rândurile ei – şi nu doar că a îngăduit acest lucru, dar tinde să-l şi legitimeze, – nu mai există niciun fel de dezbatere libreră în societate. Întregul discurs public este denaturat” Horațiu Pepine, DW – România

”JOURNALISM IN AN AGE OF TERROR”

”Serviciile secrete din toată lumea și presa mondială sângerează și asta le schimbă pe ambele, chiar dacă în moduri diferite”, remarcă ziaristul John Lloyd în cartea sa ”Journalism in an Age of Terror”.

Conform observației lui Lloyd, pierderile de credibilitate sunt cele care pun azi la colț Serviciile și Presa.

Apariția populismului și a ”faptelor alternative” îi afectează pe toți cei care urmăresc faptele: guverne, spioni, procurori, judecători și reporteri.

În final, sunt lezați oamenii pe care îi servim cu toții.

Atunci hai să facă fiecare ce știe, că poate avem o șansă în plus!

Există ziariști români care pledează de multă vreme pentru eliminarea acoperiților din media.

Unii n-o duc prea bine.

MIHAIU ȘI BUȘCU

Liviu Mihaiu și Doru Bușcu și-au văzut numele pomenite în stenograme, deși ei nu au fost puși niciodată sub acuzare.

Grupul veteranilor Cațavenci e din preistorie în lupta cu SRI, SIE & Co.

Mihaiu și Bușcu au fost dintre cei mai vocali, informați și netulburați în a cere deșurubarea agenților din redacții.

Clarificarea aceasta merită toate riscurile.

Plus că, până la urmă, ce pot să-ți facă?

Bușcu scrie și acum poate cel mai ascuțit editorial din presa română, iar Mihaiu realiza emisiuni la TVR cu teme pe care le făcea cum îl tăia capul.

Și, cel mai important, ”Cațavencii” și Radio Guerrilla au rămas locuri unde se garantează libertatea editorială.

”CAPȘA ȘI SIGURANTZA STATULUI”

Emil Hurezeanu povestește, într-un articol găzduit de cartea sa ”Pe trecerea timpului”, cum a mers România la Expoziția Universală din Paris din 1937.

Printre ”țărăncuțele noastre mioritice stilizate neobizantin” se putea citi ”Capșa și Sigurantza statului”!

• Capșa, adică ”atmosfera prin excelență democratică, atât de informală, a taclalei”.
• Și Siguranța statului, adică ceea ce pare că ne domină viața de, iată, aproape un secol.

Chiar și acum, în descrierea delicioasă a lui Emil Hurezeanu, ”românii își ascund telefoanele, indicând adversarul potențial prin îndreptarea degetelor spre epoletul virtual al securistului remanent”.

Wow!

S-o scriem mai mare.

”Îndreptarea degetelor spre epoletul virtual al securistului remanent” Emil Hurezeanu

”E INTENȚIA TA SĂ NE SPUI ADEVĂRUL?”

Lumea se schimbă, populismul e devastator, democrațiile liberale suferă, dar asta nu înseamnă că pericolele pot fi întâmpinate dacă persistăm în confuzie.

La primul briefing de presă al Casei Albe, primul real, căci înainte Sean Spicer nu luase întrebări, totul debutează cu un moment de mare încărcătură.

Un om din sală ridică mâna.

Este Jonathan Karl, șeful corespondenților ABC la Casa Albă. I e adresează purtătorului de cuvânt al președintelui Trump.

”Sean, aș vrea să te întreb ceva legat de jobul tău aici. E intenția ta să ne spui adevărul de pe acel podium? Te angajezi să nu ne spui niciodată ceva despre care știi că nu e adevărat?”.

”Da”, răspunde Sean Spicer.

Reglajul acesta este esențial, nu doar pentru o conferință de presă la Casa Albă, ci pentru orice autoritate sau persoană publică din această lume. […]/ integral pe tolo.ro