CÂND CREȘTINII ORTODOCȘI – INCLUSIV PREOȚI, CEDEAZĂ ISTERIEI SOCIALE. Abandonați ideea că vă veți întoarce la sfintele slujbe „când va fi lipsit de pericol”. Ziua aceea nu va veni niciodată

Sursă foto: INQUAM PHOTOS – George Calin / https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/bor-anunta-ca-redeschide-bisericile-nu-este-permisa-sarutarea-icoanelor-ce-reguli-sunt-impuse-credinciosilor-1307316

All Saints of North America Orthodox Church

„CÂND VA FI LIPSIT DE PERICOL” ÎNSEAMNĂ NICIODATĂ

Părintele Geoffrey

La fiecare Liturghie din Biserica Ortodoxă, chiar înainte de cântarea Crezului nicean, preotul sau diaconul intonează cuvintele: “Ușile! Ușile!” Această chemare datează din vremurile de inceput ale creștinismului, când ușile bisericii trebuiau zăvorâte pentru a împiedica persoanele din afară (în acele vremuri, soldații romani) să intre în biserică, putandu-i astfel vedea pe cei care mărturiseau credința, prinzându-i și omorându-i.

A fi creștin nu era lipsit de pericol.

Secole mai târziu, sub turcii musulmani, cripto-creștinii – cei care trăiau in public ca musulmani, dar în secret ca creștini ortodocși –participau la Liturghie în biserici secrete, adesea ascunse sub uși tăinuite în podelele propriilor case sau în peșteri necunoscute. În sate, preoții ortodocși se dădeau uneori drept imami musulmani doar pentru a-și menține acoperirea. Dacă era descoperit un astfel de sat de cripto-creștini, toată lumea – de la bătrâni până la sugari – era trecută prin sabie.

A fi creștin nu era lipsit de pericol.

Secole mai târziu, sub regimuri comuniste, credinciosii se întâlneau pe ascuns în apartamente din blocurile gri de baton, unde preoții oficiau botezul pentru micuții care fuseseră aduși de bunicile lor, fără știrea părinților – o scuză plauzibila pentru părinți pe care sa o folosească în fața autorităților ateiste dacă familia ar fi fost vreodată prinsă. În cele mai severe regimuri comuniste, o mână de credincioși se adunau în afara orașului pentru a participa la o Liturghie clandestină de noapte, slujita de un preot adus de departe pentru a evita privirile curioase ale autorităților locale. În toate aceste cazuri, credincioșii știau că, dacă ar fi fost descoperiți, pedeapsa ar fi fost o execuție rapida sau mai rău – o moarte lentă și dureroasă într-un lagăr de concentrare.

A fi creștin nu era lipsit de pericol.

În ultimele luni, credincioșii din întreaga lume au experimentat închiderea bisericilor noastre, interzicerea sărbătoririi publice a Săptămânii Mari și interzicerea efectivă din partea episcopilor și a autorităților civile în diferite locuri de a primi Sfanta Împărtășanie. In majoritatea locurilor, bisericile s-au redeschis acum (cel puțin parțial). Cu toate acestea, cercetările oficiale si observațiile neoficiale arată că aproximativ o treime dintre cei care frecventau regulat sfintele slujbe la începutul acestui an s-au obișnuit acum să rămână acasă duminica și în zilele de sărbătoare și nu s-au întors la biserică.

Poate că s-au stricat obiceiurile bune. Poate că s-a instalat lenea. Poate că momeala micului dejun duminical în pat s-a dovedit seducătoare. Totuși, ceea ce a acoperit toată lenea și decăderea umană din spatele căderii spirituale este o singură înșelăciune de sine. Acestea sunt cuvintele: „Mă voi întoarce la biserică când va fi din nou lipsit de pericol”. Ciudat, nu se aude aceeași frază repetată în legătură cu magazinul de băuturi alcoolice – adică: Mă voi întoarce la magazinul de băuturi alcoolice atunci când va fi din nou lipsit de pericol. Nici nu se aude că se aplică achiziționării de produse alimentare: magazinele alimentare parcă sunt cumva protejate de toate bolile și au rămas așa pe tot parcursul recentei crize mondiale.

Nici nu se aude această frază când vine vorba de locul de muncă – adică: Mă voi abține de la a obține un venit, deoarece riscul pentru sănătatea mea este prea mare. Mă voi întoarce la muncă când va fi din nou lipsit de pericol. Nu, se pare că doar bisericile sunt supuse acestui nivel unic de pericol – la fel cum au făcut-o în prima parte a acestui an, făcându-le mai riscante decât transportul public și magazinele cu mărfuri la reduceri la un loc. Adevărul este că, în actualul climat de nebunie, mulți creștini ortodocși nu numai ca au deviat de la măsurile de siguranță realiste la isteria socială, ci au găsit și isteria socială ca fiind cea mai convenabilă acoperire pentru a evita orice lucru incomod sau dificil. Trebuie să vizitezi o rudă? Nu până nu va fi din nou în siguranță. Trebuie să termini o treabă dificilă? Nu până nu va fi din nou în siguranță. Dar ce zici să te întorci la biserică în fiecare duminică dimineață …?

Fraților, participarea la sfintele slujbe ale Bisericii Ortodoxe – duminică sau in zilele de sărbătoare – nu a fost niciodată mai lipsită de pericole decat este astăzi. Adevărul este, totuși, că nu a fost niciodată lipsit de pericol să fii creștin. În catacombele din jurul Romei se odihnesc rămășițele mai multor martiri pentru Hristos decât locuiesc în orașul meu natal – peste jumătate de milion de martiri. A fi creștin și a merge la biserică a fost întotdeauna un risc pentru ei – și așa va fi și pentru fiecare generație de creștini, în veacul veacului. Așadar, vă rog frumos, abandonați ideea că vă veți întoarce la sfintele slujbe „când va fi lipsit de pericol”. Ziua aceea nu va veni niciodată.

Fie vă veți hotărî să trăiți ca creștini și să vă întoarceți la biserică, fie nu.