PĂRINTELE CEZAR AXINTE despre creștinii fără cruce, BĂTĂLIA SFÂȘIETOARE PENTRU COPII și PROVOCAREA CEA GREA A DASCĂLILOR din aceste zile: “Lupta este extrem de dură şi să nu ne aşteptăm decât ca ea să se înteţească. DE ACUM ESTE VREME DE CERNERE pentru că este multă amestecare” (audio, text)

7-10-2020 Sublinieri

Părintele Cezar Petru Axinte (Capela Tinerilor din Mamaia) la Acoperământul Maicii Domnului – 1 octombrie 2020:

[…] Iată că astăzi, la zece secole mai târziu, 1000 de ani mai târziu, Biserica este iar la mare strâmtorare. Şi vă voi spune, dat fiind că, iată, de luni de zile, fiecare dintre noi aşteaptă – mai vorbit, mai nevorbit, mai tăinuit în inima lui sau în mintea lui – să ne întoarcem la starea cea dinainte. Nu că ar fi fost ceva de capul nostru înainte, dar, totuşi, era mai bine. Adică aveam libertatea de a-I spune nu lui Dumnezeu. Am crezut că Dumnezeu a îngăduit această strâmtorare asupra noastră, nu ca să ne suprime libertatea, ci, poate, să ne schimbe gândul inimii. Poate că a făcut-o, cred că mulţi se vor mântui cu această strâmtorare care a venit asupra noastră, dar iată ceea ce este interesant: că gândul nostru de a ne întoarce la ceea ce a fost înainte nu se potriveşte cu ceea ce se întâmplă în realitate.

Şi cel mai probabil e că niciodată nu va mai fi la fel și cred că niciodată nu va mai fi la fel, din moment ce au fost atâtea căderi. Este ca şi cum, în paranteză fie spus, te-ai certa cu [cineva] şi v-aţi arunca cuvinte grele, foarte grele, jigniri grele, reproşuri grele, astfel încât, sigur că există iertare, există binecuvântarea lui Dumnezeu, dar rămâne acolo, totuşi, un vierme care roade într-o rană care niciodată nu se închide. Căderile noastre acestea din timpul pandemiei, şi când zic “ale noastre” este pentru că suntem solidari cu toţii, noi, creştinii, aceste căderi cu linguriţe [de împărtășanie], cu… în sfârşit, le ştiţi fiecare, le ştim fiecare, toţi am avut, toţi avem căderi şi vom mai avea.

Însă ce este foarte important este acest lucru, că nimic nu va mai fi la fel și nu putem să mai aşteptăm, adică să stăm tot timpul cu capul peste umăr, uitându-ne în urmă, pentru că noi, probabil ne vom ciocni foarte rapid de un adevăr al realităţii, măcar că nu este adevărul absolut, dar care ne va lovi drept în faţă. Adevărul acesta este că perioada aceasta nu se va încheia…. sau se va încheia pornind o perioadă şi mai grea. Nu vă spun asta ca să vă înfricoşez, ci doar să vă anunţ că, iată, noi stând aşa şi sperând ca lucrurile să se îndrepte, ele se strâmbă mai tare. Pentru că de la sine nimic nu se poate îndrepta! Şi fără Pronia lui Dumnezeu şi fără Har toate cad în dezordine, toate cad într-un haos, alunecă către nefiinţă. Aşa cum era înainte ca mila şi iubirea lui Dumnezeu să-l creeze pe om, să oglindească acest minunat chip al Său, să pună icoana chipului Său în om, chip al Chipului Fiului Său în om.

De ce vă spun asta? Vă spun o poveste din Urali, din Siberia, care se întâmplă astăzi, în zilele noastre. Ceea ce arată că lupta este extrem de dură şi să nu ne aşteptăm la altceva decât ca lupta aceasta să se înteţească. Și de acum este vreme de cernere pentru că este multă amestecare. Nu e foarte clar. Dumnezeu vrea să cearnă, ca să ştie exact – deşi El ştie foarte bine cine sunt cei care Îl urmează – dar ca să ştim noi foarte bine încotro ne îndreptăm, cine suntem şi să vedem dacă suntem ai lui Hristos şi Îl urmăm. Povestea aceasta este o realitate ce se întâmplă în timpul [nostru] doar că e în Siberia, în alt spaţiu decât cel al nostru, unde se arată că această amestecare Dumnezeu vrea s-o taie, să despartă apele, ca să fie foarte clar. Adică ce se întâmplă acolo? Este o şcoală în care la sărbătoarea de astăzi, conducerea a hotărât ca elevii să meargă la biserică, la Acoperământul Maicii Domnului, pentru o oră – e o biserică foarte aproape de şcoala aceea şi copilaşii pot să meargă la biserică. Bine ar fi să se spovedească, să se împărtăşească, ce mare dar ar fi aceasta pentru şcoală, pentru părinţi, şi, bineînţeles, pentru toată societatea! Mulţi dintre dascăli şi chiar dintre părinţi erau obişnuiţi să facă lucrul acesta. Şi pentru că apele nu erau desfăcute, aşa, ca la început, nu erau lucrurile încă zidite de Dumnezeu, iată că Duhul Sfânt S-a coborât şi a despărţit apele. Adică a vădit inimile celor care sunt căldicei şi ale celor care sunt potrivnici. Și o parte din corpul didactic n-a mai venit la şcoală, a trimis un împuternicit să spună că ei nu vor mai veni la şcoală dacă elevii vor merge la biserică. Sigur că revendicându-se creştini fără nicio problemă! Dar, în numele legii, pentru respectarea legii și, bineînţeles, „pentru prezervarea vieţii”, au făcut corp comun şi au hotărât să nu mai vină la şcoală dacă vor fi obligaţi – de unde obligaţia să mergi la biserică?! – să facă această activitate cu copiii, să meargă la biserică.

Sigur că în cazul acesta conducerea şcolii a cedat. Pentru că seamănă puţin cu o revendicare sindicalistă, măcar că în legea sindicatelor există nişte etape: mai întâi vorbeşti, anunţi, o somaţie, mai întâi între noi, după aceea e publică, după aceea faci o conferinţă de presă, şi ultimul lucru este acest sabotaj, această hotărâre de a înceta lucrul. Iată că aici s-au suspendat toate aceste reguli. Vorbim, însă, de un spaţiu creştin! Nu vorbim de un [întreprinzător], de un afacerist, de o firmă în care sindicaliştii, muncitorii sunt exploataţi şi, bineînţeles, au o modalitate de a se lupta, ci vorbim de o şcoală. Şi vorbim de o activitate care nu era legată de ore suplimentare, nu trebuiau să fie gazaţi, ci iată cum se pune problema: „expuşi unui mare, mare pericol”! Iar aceşti oameni s-au considerat îndrituiţi să facă orice le stă în putinţă… pentru a apăra copiii!

Tabloul arată că Legea lui Dumnezeu este sub legea omenească, sub rânduielile omeneşti, fie ele și absurde, şi mai arată un creştinism fără cruce. Mulţi îşi spun creştini. Ieri am găsit în manualul de religie de clasa a patra, prima lecţie, o erezie totală, cap-coadă, ecumenism “la greu”… Îţi vine să şi râzi. Un manual cu cinci autori. Creştini. Care alcătuiesc un manual de religie pentru copii de clasa a patra care, în numele iubirii acesteia, al umanismului, trebuie să primească cum că avem acelaşi Dumnezeu şi toate celelalte pe care le cunoaşteţi.

Dar nu aceasta este tema. Tema este că avem un creştinism sau că mulţi îşi zic creştini, dar până la cruce. De aceea este şi atât de urâtă crucea. Pentru că a fi creştin înseamnă în mod esenţial să-I urmăm lui Hristos. Şi unde să-I urmăm? Nu [doar] la ospeţe, nu [doar] la Cina cea de Taină – măcar că nu ne-a interzis asta, ci, dimpotrivă, până acum ne-a chemat numai la ospeţe, dar poate că are de gând ca, fiind o lume atât de căzută, atât de păcătoasă, să ceară de la noi şi să-I urmăm până la cruce. Sigur că mai departe de Ghetsimani, şi acolo adormiţi, aşa cum erau şi Apostolii, cărora le-a spus să privegheze cu El un ceas sau două pentru că, iată, de acum va fi dat în mâinile oamenilor, dar toţi dormeau. Aşa suntem și noi, venim într-o grădină a Maicii Domnului, ne mai rugăm, mai dormim, mai aţipim, iar ne mai trezim, dar iată că, ce să vezi, zice: Dormiţi că de acum s-au săvârşit toate. Adică nu mai contează, căci toate s-au săvârşit. Asta este ce se cere de la noi astăzi: să vedem dacă renunţăm la cruce, o scoatem de la gât, din inimă, dacă ne purtăm ca nişte creștini doar cu numele sau ca nişte creştini adevăraţi.

Cel mai probabil că modelul acesta, din Siberia, va fi importat şi în România. Sau, dacă doriţi, daţi-i dvs. o localizare şi mai îndepărtată, ca să nu fie aşa aproape de noi – aşa cum spunea Streinu- Cercel, acum câteva luni, văzând [focarul de coronavirus de] la Wuhan: <Ei, ce este pe harta lumii doar un punct, cât o gămălie de ac?> [“Wuhan e un punctişor pe harta Chinei” declarație din ianuarie 2020, pe când linia de discurs oficială era cea de minimalizare totală a pericolului epidemiei izbucnită în Wuhan – n.n.]. Aşa arată ce este acum la şcoala aceea cât un punct cât o gămălie de ac, dar furnica va deveni leu foarte curând. Şi avem asta în Pateric, o specie de animal din viaţa duhovnicească, căreia îi zice furnicoleu. Această cădere căreia îi spunem astăzi în mod fățarnic, în mod viclean <protecţie a copiilor> – ea poate fi, nimic de zic – această cădere, această respingere a crucii se va transforma curând într-un leu. Din păcate noi avem obiceiul acesta să importăm lucrurile care ne fac rău, personal şi întregului popor, aşa că sunt absolut convins că deja tirul e la graniţă, gata să intre în Ţară.

Acum, cei care sunteţi profesori, dascăli… Foarte dificil. Am anticipat că va fi aşa, dar… văzând şi făcând. Nu mi-am dat seama, că n-aveam de unde să ştiu, cine a mai trecut prin aşa ceva? Nici noi, nici ei, nici dracul n-a mai trecut prin aşa ceva, până la urmă; sau nu aşa de rafinat. Şi atunci dascălilor le spun: căutaţi să postiţi şi să vă rugaţi pentru că, iată, cum spune Mântuitorul, vrăjmașul v-a cerut primii. Lumea medicală a cam căzut. Aici se dă bătălia în spaţiul public, culmea, pentru copii. Bătălia nu se dă pentru adulţi, ci pentru copii. Ca dintotdeauna. Pentru sufletele copiilor şi ale tinerilor se dă această bătălie îngrozitoare, sfâşietoare, pe viaţă și pe moarte. Nu se vede, atât timp cât nu eşti în epicentru nu-ţi dai seama. […]

Căutaţi să vă sfătuiţi cu duhovnicii. Să ne ţinem la curent să vedem cum putem face pentru că, iată, e din ce în ce mai greu, aproape că e vorba de ore și vine nota de plată. Deocamdată e un fel de joc de-a şoarecele şi pisica, însă se va pune problema foarte curând radical. Adică cel mai probabil mulţi vă veţi pierde locurile de muncă.

Dar ce sărbătoare avem noi astăzi? Acoperământul Maicii Domnului! Deci, deşi lucrurile erau aşa, deşi era o strâmtorare foarte mare acolo – şi să ştiţi că putem spune că mai mare decât cea de astăzi pentru că una este să-ţi mai dea Dumnezeu un timp să ai posibilitatea să te mai întorci, dar acolo lucrurile se puneau de aşa manieră încât, dacă dărâmau poarta cetăţii, îi treceau prin sabie pe toţi; nu rămânea piatră pe piatră, copii, femei, ce se mai întâmpla pe acolo, toate atrocităţile pe care lumea barbară, adică cea primitivă, fără Dumnezeu sau cu un dumnezeu strâmb, lucrurile pe care le trăiau credincioşii şi până în istoria noastră, de astăzi, se mai trăiesc.

Deci avem Acoperământul Maicii Domnului. Se punea problema acolo de viaţă, iată că Maica Domnului a fost grabnic ajutătoare. Nu numai că i-a ajutat, dar li s-a şi arătat credincioşilor. Nu neapărat să cerem asta, măcar că cine n-ar vrea s-o vadă pe Maica Domnului? Dar oare putem noi duce asta, suntem noi vrednici de asta? A văzut-o Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos; nu numai că nu suntem nebuni pentru Hristos, ci nu suntem nebuni nici pentru lumea aceasta, încercăm în orice chip să facem compromisuri şi armistiţii cu lumea aceasta. Asta aşteptăm, un armistiţiu cu lumea aceasta, să facem pace cu ea, să semnăm un contract, un act de neagresiune cu lumea aceasta. Nu se poate. Nu se va putea.

Aşadar, ne rugăm Maicii Domnului, pentru că ea este grabnic ajutătoare. Şi oricât de greu ne-ar fi, oricât de imposibil este să treacă măgarul prin urechile acului – şi am zis măgar pentru că el e încăpăţânat!; îl împinge Dumnezeu de la spate, vrea să-l treacă cu tot dinadinsul prin urechile acului şi el nu vrea, ci e încăpăţânat, învârtoşat – deci aşa cum Dumnezeu îl împinge și îl forţează pe om să treacă prin urechile acului, să-l mântuiască, aşa să cerem şi noi Maicii Domnului să se înduplece, să Îl înduplece pe Fiul ei şi să ne ajute, cât de imposibil ar părea şi că nu mai avem ieşire din situaţia asta, să ştim că, cumva, atunci când eşti cu spatele la zid singura direcție este pe verticală, să țâșnim în Sus.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă dea putere şi răbdare. Nu vă întristaţi prea tare, nu vă smintiţi de colegi, nu vă smintiți de creştini, de cei pe care îi credeaţi şi, mai cu seamă, să nu credeţi că stăm din puterea noastră şi, dacă vedeţi pe cineva că a căzut, să ne smintim. Ci să ne rugăm lui Dumnezeu: <Doamne, nu-mi da în gând rugăciunea fariseului, cum că sunt mai bun ca acela care a căzut, ci, Doamne, ajută-mă, că ştiu că numai din puterea şi mila Ta stau şi nu cad! Şi o să vină şi timpul meu şi momentul meu şi ajută-mă atunci să stau tare, să mărturisesc, să nu spun vrăjmașilor taina Ta şi nici sărutare să nu-Ţi dau, ca Iuda.> Amin!

Legaturi:

CULTUL FRICII SI AL MORTII duce la RENUNTAREA LA LIBERTATE si la LEPADAREA DE HRISTOS. Semnul “botnitei” vs. semnul crestinilor – SFANTA LITURGHIE SI IMPARTASIREA. Parintele Cezar Axinte si profesorul Mihail Chircor despre “BATALIA CU POTIRUL”. PANDEMIA ca “exercitiu” al razboiului Satanei cu Hristos (VIDEO, AUDIO, TEXT)

VREME DE RABDARE, VREME DE MANTUIRE. Parintele Cezar Axinte: “MAI CU SEAMA NU VA TEMETI! Cu nici un chip SA NU LASATI FRICA SA VA COPLESEASCA! Acuma trebuie SA RABDAM necazul, pentru ca sa putem SA INDURAM necazul atunci cand va veni. Caci negresit va veni!” (si VIDEO)

De ce se strica sarea? INTRE FIUL RISIPITOR si JUDECATA NEAMULUI IMPREUNA-NETREBNICIT. De la OBRAZNICIA la FOAMETEA SI ROBIA fiilor care au risipit averea Tatalui, tradandu-si Chemarea… CE NE ASTEAPTA, CA POPOR? “Dumnezeu, ca sa salveze, va ingădui O MARE APASARE. Aici nu trebuie nici sa fii prooroc, nici Nostradamus, nici vazator cu duhul” (MEDITATII LA CEAS DE CUMPANA)

Interviu cu Parintele Cezar Axinte (Familia Ortodoxa): TOATA LUPTA ESTE PENTRU DISTRUGEREA COPIIILOR. “Ortodoxia va intra intr-un conflict direct cu politica oficiala a statului”

Interviu cu PARINTELE CEZAR AXINTE in Familia Ortodoxa: “TINERII SUNT LUPTATI AZI INTR-UN RAZBOI FARA PRECEDENT! Timpul va arata limpede in ce situatie dramatica se afla omenirea”

VREMEA ADEVĂRULUI, VREMEA LIMPEZIRII – Interviu pentru “Familia ortodoxă” al PĂRINTELUI CIPRIAN GRĂDINARU DIN HULDENBERG: “Nu există ființă mai ușor de controlat decât cea cuprinsă de groază”. CUM SĂ SUPRAVIEȚUIM DUHOVNICEȘTE ÎN ZILELE CONFUZIEI ȘI PANICII? (prima parte)

“E cumplit când oameni din Biserică se vădesc robi ai logicii lumii, ai spaimei, şi devin propagandişti ai liniei „oficiale”, care nu urmăreşte decât să întărească controlul asupra individului”. VREMEA ADEVĂRULUI – continuarea interviului pentru “Familia ortodoxă” al PĂRINTELUI CIPRIAN GRĂDINARU din HULDENBERG (II)

Părintele Vasile Păvăleanu despre ATACURILE ASUPRA BISERICII cu pretextul PANDEMIEI. Sfintele Taine VS. “sfântul televizor”? “Am devenit protestanți peste noapte? ESTE O VREME A CERNERII, ESTE UN EXAMEN PE CARE ÎL DĂM TOȚI, de la Patriarh, Mitropoliți, stareț, preot până la ultimul credincios mirean. CUM VOM TRECE ACEST EXAMEN?” (video, text)

“Atunci când vedeți că vor începe lupta împotriva Sfintei Împărtășanii, să știți că Antihrist se află pe drum”. PĂRINTELE ELPIDIE VAIANAKIS: “ACUM ÎNCEPE ULTIMA PRIGOANĂ A BISERICII”. Apatia conducătorilor bisericești și indiferența creștinilor – printre armele prin care satana luptă Biserica printr-o PRIGOANĂ MUȘAMALIZATĂ

PS MACARIE DRĂGOI: “Maica Domnului ne acoperă pe noi, turma cea mică, rănită și hărțuită de LUPII ÎNGROZITORI în aceste vremuri de restriște. Spunem cu glas tare tuturor: NU VĂ TEMEȚI! MAICA DOMNULUI ESTE CU NOI!” (video, text)

PS MACARIE: “ATUNCI INTERVINE AJUTORUL CERESC, când nu mai există speranță în soluții omenești, atunci apare salvarea CÂND TOTUL PARE PIERDUT… Ce i-a salvat pe creștinii Constantinopolului? Nu forța militară și planurile omenești, nu!, ci MAICA DOMNULUI!” (și VIDEO)

 

***

ÎNTREAGA LUME E UN NOU COLOSSEUM. Predică puternică a Părintelui GHERASIM de la Putna despre PERSECUȚIE, MĂRTURISIRE și CRUCE – CONDIȚIA CREȘTINULUI AUTENTIC dintotdeauna VS. PACEA ȘI DRAGOSTEA MINCINOASE ALE FALȘILOR ÎNVĂȚĂTORI, “care rămân în afara arenei”, nesuferind prigoană (VIDEO, TEXT)

“CE-O SA ZICA LUMEA?”. Parintele Hrisostom Radasanu – cuvant aprig la inceputul anului scolar impotriva CREDINTEI CALDICELE SI LASE A CRESTINILOR ACOMODANTI CU MERSUL LUMII: “Carne de tun pentru satana, asta am ajuns! Nu mai avem niciun cuvant in ceea ce priveste educatia copiilor nostri”


Categorii

Acoperamantul Maicii Domnului, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pandemia noului coronavirus, Portile Iadului, Preot Cezar Axinte, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate