MARELE TUN AL CUPRULUI ROMANESC: CupruMin si depozitul de la ROSIA POIENI, vandute pe NIMIC unei companii “canadiene” infiintate ad-hoc

27-03-2012 9 minute Sublinieri

Cuprumin, companie de stat cu PROFIT DE 4,4 MIL. EURO, capacitate de productie de 1,5 milioane tone/an, cu o valoare estimata de 20 MILIARDE EURO, vanduta integral unei companii fantoma, la un pret mult SUBEVALUAT!

Polonia, in schimb, face din compania sa de stat a cuprului un LIDER MONDIAL IN DOMENIU, desi are o productie inferioara!



  • Hotnews:

UPDATE Compania canadiana Roman Copper a castigat licitatia pentru privatizarea Cupru Min/ Compania castigatoare a fost infiintata special pentru aceasta tranzactie

Compania Roman Copper Corp. din Canada a fost declarata castigatoare a licitatiei cu strigare organizata de Ministerul Economiei pentru vanzarea pachetului de actiuni detinut la Cupru Min, reprezentand 100% din capitalul social al societatii.“Licitatia a fost adjudecata in favoarea firmei Roman Copper la pretul de 200,7 milioane de euro, pretul de pornire al licitatiei fiind de 57,3 milioane euro“, precizeaza Ministerul Economiei.

Compania castigatoare a fost infiintata special pentru aceasta tranzactie, au declarat pentru HotNews.ro surse din sector.

Pentru licitatie au fost depuse documente de participare din partea a patru companii:  OZ MINERALS LIMITED AUSTRALIA, DUNDEE HOLDING B.V. OLANDA, ROMAN COPPER CORP. CANADA, ELLATZITE MED AD BULGARIA.

Initial, de privatizarea Cupru Min s-au aratat interesate companii foarte mari, precum Barrick Gold (cel mai mare producator de aur din lume), rusii de la Vimetco sau Glencore International. Acestea au cumparat caietul de sarcina insa nu au participat la licitatie.

  • Potrivit Ministerului Economiei, in urma verificarii documentelor, au fost acceptate doar trei companii sa participe la licitatie:  Oz Minerals, Dundee Holding si Roman Cooper. “In urma licitaţiei cu strigare care a avut loc în data de 26 martie 2012 ora 11.00, a fost declarat adjudecatar ofertantul ROMAN COPPER CORP. CANADA cu care se vor negocia clauzele contractului de vanzare-cumpărare de acţiuni”, precizeaza Ministerul Economiei.

“Facem precizarea ca Strategia de privatizare a SC CUPRU MIN SA Abrud a fost aprobata prin HG nr. 590/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit careia intregul pachet de actiuni sa fie vandut in cadrul procesului de privatizare prin metoda licitatiei cu strigare, competitiva transparenta, nediscriminatorie si neconditionata, la cel mai bun pret oferit, superior valorii pretului de oferta. Strategia de privatizare a S.C. Cupru Min S.A. respecta sub aspectul obiectului si metodei, principiile europene in domeniul concurentei, aplicabile in procesul de privatizare. In conformitate cu prevederile acestei Strategii a fost demarat procesul de privatizare a SC CUPRU MIN SA, oferta de vanzare fiind publicata in data de 28 octombrie 2011″, mai arata Ministerul Economiei.

Obiectul principal de activitate al Cupru Min este exploatarea si livrarea in forme specifice a resurselor/rezervelor de minereu cuprifer din perimetrul minier Rosia Poieni, zona care, pana acum cativa ani, a stat sub amenintarea unui dezastru ecologic. In perimetrele Rosia Poieni, potentialul este estimat la 1,5 milioane tone de minereu/an.

Cupru Min a mai fost scoasa de doua ori la privatizare, insa tot de atatea ori au fost revocate ofertele de vanzare. In decembrie 2008, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a decis revocarea ofertei de privatizare a Cupru Min Abrud din cauza situatiei economice nefavorabile. Cupru Min Abrud a mai fost lansata la privatizare in mai 2008, insa AVAS a revocat oferta de vanzare, deoarece in urma mecanismului de pre-consultare Comisia Europeana a ajuns la concluzia ca privatizarea nu respecta regulile privind ajutorul de stat. In acel moment, procesul de privatizare se afla in programul de pre-consultare cu reprezentantii Comisiei Europene.

Reprezentantii Roman Copper Corp, cistigatorul licitatiei pentru Cupru Min: Compania a fost fondata de banca de investitii Bayfront Capital Partners, respingem orice legatura cu Stephen Roman. Plus: posibile conexiuni cu Frank Timis

Reprezentantii legali ai companiei Roman Copper Corp, cistigatoarea licitatiei pentru Cupru Min, declara intr-un comunicat de presa ca firma a fost fondata de banca de investitii Bayfront Capital Partners si resping orice legatura cu omul de afaceri Stephen Roman.

Ministerul Economiei nu a oferit date despre actionarii reali ai Roman Copper Corp, datele nefiind disponibile nici la depozitarul central din Toronto pina la ora scrierii acestui articol.

Comunicatul, remis presei de firma de avocatura Mararu & Mararu, anunta ca Roman Copper Corp. a cistigat licitatia pentru 100% din actiunile Cupru Min SA Abrud Romania pentru suma de 200.772.790,63 Euro (266.106.131,72 dolari), adica de aproape patru ori mai mult decit pretul de pornire a licitatiei.

Roman Copper Corp. este o companie cu sediul in Toronto, fondata de Bayfront Capital Partners (Toronto), o banca de investitii specializata in finantarea proiectelor miniere pe cinci continente, se mai arata in comunicat. “Respingem ferm orice zvon ca firma noastra are legaturi cu Dl. Stephen Roman, asa cum a aparut in diferite publicatii”, arata comunicatul remis presei.

Totusi, pe pagina sa de prezentare, banca fondatoare se autodefineste drept o banca specializata in investitii de mica anvergura, de pana la 15 milioane USD. Pina in acest moment este neclara provenienta fondurilor angajate de companie pentru finalizarea tranzactiei. Vezi aici o prezentare a partenerilor care au fondat banca de investitii Bayfront Capital Partners: Rob Chalmers, Mike Berry, Mike Curtis, Derek Webb, Joanna Longo.

Fosti angajati la compania care a furnizat servicii pentru Frank Timis

Trei dintre cei cinci fondatori ai bancii de investitii Bayfront Capital Partners (ce a infiintat firma Roman Cooper Corp – noul proprietar al Cupru Min) au lucrat la compania care a fost brokerul lui Frank Timis in cele mai mari afaceri ale acestuia, scrie Rise Project.

Cei trei si-au trecut in scurtele biografii de pe site-ul bancii pozitii anterioare in managementul sau structura firmelor Canaccord Capital sau CanaccordAdams:

  • Michael J. Curtis a fost director de strategii alternative la CanaccordAdams.
  • Robert Chalmers a lucrat la Canaccord Capital Inc.
  • Derek Webb a lucrat atat la Canaccord Capital, cat si la CanaccordAdams.

CanaccordAdams si Canaccord Capital au lucrat, in calitate de brokeri, cu Frank Timis mai mult de 10 ani. Tim Hoare, CEO-ul CannacordAdams, l-a insotit pe Timis chiar intr-o vizita de lucru in Sierra Leone. Ambele companii Canaccord au fost brokerii firmei Sierra Leone Diamond Corporation – firma devenita ulterior African Minerals. SLDC/African Minerals a fost infiintata de catre Frank Timis si detine drepturi de explorare pe suprafata a aproape 40% din statul vest african Sierra Leone, mai arata Rise Project.

Context:

Luni, compania Roman Copper Corp a cistigat licitatia deschisa pentru intreg pachetul de actiuni al Cupru Min SA, companie aflata pina la acest moment in subordinea Ministerului Economiei si care detine, conform estimarilor, circa 60% din rezervele nationale cunoscute de cupru (adica aproximativ 900 milioane tone, potrivit Strategiei guvernamentale pentru industria miniera). Mai multe publicatii electronice au scris ca fondatorul companiei ar fi fost omul de afaceri canadian Stephen Roman, care in trecut ar fi avut legaturi cu alte companii care au activat in Romania.

Florin Vladan, OPSPI: Legislatia europeana nu ne permite sa impunem conditii de dezvoltare companiei care va cumpara Cupru Min/ Pot sa faca ce vor la Rosia Poieni

Licitatia pentru privatizarea Cupru Min a fost castigata de compania canadiana Roman Copper la un pret foarte bun, considera Florin Vladan, seful Oficiului pentru Participatiile Statului si si Privatizare in Industrie (OPSPI). “Sunt foarte multumit de pret (n.red. 200,7 milioane de euro)”, a declarat Vladan dupa o conferinta organizata de Financial Times. Acesta sustine ca in 10 zile, compania canadiana ar putea sa vireze aceasta suma. Ce va face Roman Copper imediat dupa ce va intra in proprietatea Cupru Min este foarte greu de spus. Aceasta in conditiile in care prin contractul de privatizare nu vor fi prevazute obligatii de continuare a activitatii, de dezvoltare, de realizare a unor investitii.

“Din 2008, Comisia Europeana nu ne mai lasa sa impunem astfel de conditii“, sustine Vladan. Tot el recunoaste ca ar fi nevoie in continuare de investitii de minim 92 milioane de euro, in special pentru decopertari.

  • Vladan nu a stiut sa spuna prin care regulament sau directiva europeana se interzice introducerea unor astfel de obligatii in contractele de privatizare. In aceste conditii, pentru orice privatizare care se va derula de acum inainte in Romania, investitorul va avea mana libera sa faca ce vrea cu societatea pe care o achizitioneaza. Si asa cum anunta chiar Vladan in cadrul conferintei organizate de Financial Times, urmeaza privatizari importante: Oltchim, complexul energetic Oltenia etc.
  • Vladan sustine ca statul nu va mai avea nicio obligatie (n.red. precum ecologizarea) dupa semnarea contractului.
  • Vladan a mai spus ca va cere acordul investitorului sa faca public contractul dupa semnarea acestuia. […]

 

Roman Copper Corp, din Canada, deținută de omul de afaceri Stephen G. Roman, a preluat compania de exploatare a cuprului Cupru Min, de la Roșia Poieni, pentru suma de 200,8 milioane de euro. Licitația a fost organizată luni, de Ministerul Economiei, privatizarea Cupru Min fiind una dintre condițiile asumate de actuala Putere față de FMI. Valoarea zăcământului vândut este evaluată ba la 5 miliarde, ba la 7 miliarde de euro (după alte estimări fiind vorba de o sumă mult mai mare, de ordinul zecilor de miliarde – dar asemenea ”amănunte” sunt secrete față de români, nu și față de ”investitorii strategici”).

Prin această preluare, istoria exploatării de la Roșia Poieni se apropie și mai mult de cea de la Roșia Montană (dovedind că celebra ”confuzie” pe care a făcut-o Traian Băsescu, prezentând imagini cu dezastrul ecologic de la Roșia Poieni ca fiind de la Roșia Montană, nu este chiar întâmplătoare). Cele două localități învecinate nu-și împart doar numele, ci și destinul: în ambele exploatarea intensivă de stat a aurului (respectiv cuprului) a început în prima parte a anilor 70, ambele au fost ”promise” canadienilor de către Ceaușescu și ambele au ajuns pe mâna lor prin intermediul aceleiași familii: Roman. Pentru că Stephen G. Roman este fiul lui Stephen B. Roman, ambii ajungând în România, în 1983, la invitația lui Nicolae Ceaușescu. După mai bine de 10 ani, Stephen G. Roman a devnit vice-președinte al Gabriel Resources și mâna dreaptă a lui Frank Timiș în afacerea aurului din Apuseni. Istoria acestei asocieri a fost prezentată în 2010 de către cel mai important ziar canadian, ”The Globe and Mail”, fragmente din respectivul articol fiind peluate și pe VoxPublica. Din acel articol, reiau acum doar partea referitoare la Stephen G. Roman, noul rege al cuprului românesc.

***

Conform ”The Globe and Mail”, canadienii au ajuns pentru prima dată la Roșia Montană în 1983. Descendenții uneia dintre cele mai controversate (”colorate”) familii din Canada, cu afaceri în domeniul titanului și uraniului, Stephen B. Roman și fiul său Stephen G., au studiat atunci oportunitatea deschiderii unor afaceri în România. ”Dictatorul comunist al țării, Nicolae Ceaușescu, le-a solicitat ajutor canadienilor pentru dezvoltarea exploatării resurseor de uraniu și cărbune ale țării. De asemenea, el le-a cerut să facă lobby pe lângă Guvernul Canadian pentru accelerarea dezvoltării reactorului nuclear (de la Cernavodă – n.a.) proiectat de canadienii de la CANDU”, se arată în articol.

”Atât reactorul, cât și dictatorul au avut un sfârșit trist. Reactorul a funcționat mult peste buget și a devenit una dintre cele mai mari pete din istoria traversată de CANDU în cadrul programului de export. Ceaușescu, care a condus țara la ruină economică și înfometare, a fost executat împreună cu soția sa în Revoluția română din 1989”, scrie ”The Globe and Mail”.

Spre deosebire însă de perspectivele legate de uraniu și de cărbune, ideea unei noi perioade a mineritului aurifer român ”a avut viață în ea”.

Tânărul Roman a moștenit înclinația tatălui său pentru minerit și jocuri pe piața energiei, implicându-se, de la mijlocul anilor 90, în proiecte din Chile și Turcia. Astfel, un coleg finanțist din Toronto, Gerald (Tim) Wood,  s-a gândit să-l pună în legătură cu un controversat antrepenor român – Frank Timiș. Timiș, refugiat din România din cauza lui Ceaușescu, a ajuns la Toronto după un stagiu în Australia, unde fusese amendat pentru trafic cu  piese de aur și posesie de heroină.

Timiș i-a spus lui Roman că licențele miniere din și în jurul Roșiei Montane au fost transferate la compania sa, ”Roșia Montana Gold Corp”, de la o societate de stat, la mijlocul anilor 90. A fost un fel de ”cale deschisă”, tipică pentru țările din Europa în care s-au prăbușit regimurile comuniste: Guvernul post-Ceaușescu, care nu își putea permite să continue subvenționarea minelor, le-au cedat, împreună cu drepturile de explorare a terenurilor din apropiere, fără a realiza potențialul lor de dezvoltare”, scrie ”The Globe and Mail”. ”Noi am fost primii străini care am adus platforme de foraj în România, post-Ceaușescu, și am explorat”, își amintește Roman.

Pentru a accelera procesul de finanțare, Timiș a preluat compania listată public, dar inactivă, Yukon, pe care a transformat-o în ”Gabriel Resorces”. La sfârșitul anilor 90, ”Gabriel” a devenit proprietarul legal a aproximativ 80%  din compania Roșia Montană Gold Corp. Timiș a ridicat aproximativ 5 milioane de dolari (canadieni – n.a.) de pe bursă pentru ”Gabriel” și a fost numit președinte și CEO, în timp ce Roman a devenit vice-președinte.

Opoziția locală le-a stopat însă planurile celor doi. ”Dându-și seama că este necesar să se prezinte cu un nou proiect în fața investitorilor și Guvernului Român, ”Gabriel” a adus o pleiadă de noi și noi directori. A fost un fel de acțiune de ”curățenie”, efectuată de de fiecare dată când proiectul Roșia Montană făcea câte un pas înapoi, pe parcursul unui deceniu compania având nu mai puțin de șase directori executivi de la lansarea sa. Roman a demisionat în 2002 și nu mai are nicio asociere cu ”Gabriel”. Timiș a plecat în 2003. ”Din cauza situației grele și stresante, am vândut participația mea de 14% din ”Gabriel””, a declarat el pentru o revistă românească”, notează ”The Globe and Mail”.

***

Stephen G. Roman a ieșit din ”orice asociere cu Gabriel” în 2002. Dar s-a întors în România după 10 ani și aproape în același loc. Pentru cât timp?

***

P.S.: Una dintre surprizele licitației pentru cuprul de la Roșia Poieni a fost retragerea din cursă a gigantului minier Barrick Gold. Asta în condițiile în care licitația a fost amânată la solicitarea celor de la Barrick, companie care a avut în ultimele luni echipe de geologi ”cantonate” la Abrud, care au cercetat terenul.

***

UPADTE: În urma atenționării primite din partea unui comentator, puteți citi pe Hotnews, un articol în care se neagă asocierea dintre Roman Copper Corp și Stephen G. Roman.  Voi reveni pe această temă.

[Costi Rogozanu]: Se duse şi cuprul. Blair şi fanii săi

Acuma, sper să n-ajung un fel de buletin al resurselor naturale româneşti. Dar se pare că e locul politic cel mai interesant şi abuzat nedemocratic din România. Interesant e că agenda e ţinută de mici “scăndăluţe” cu MRU care trînteşte uşa pentru că nu mai suportă presiunile electorale pedeliste. Cînd MRU ar avea ceva de făcut urgent. Anul acesta tot ce am auzit important politic a ţinut de gestionarea unor resurse.

Preşedintele repetă încăpăţînat că vrea minerit, că viitorul e în minerit, se întîlnesc mai mult sau mai puţin pe furiş cu Chevron, Exxon etc. CuFMI-ul au gata stabilite tot soiul de privatizări “strategice”, cum e CupruMin. Se ia de exemplu un zăcămînt de peste 5 miliarde de euro şi se vinde la o licitaţie cu 200 de milioane. Plus promisiune de ecologizare. Asta cu mediul a ajuns noua mascotă a guvernării – de aia privatizăm, ca să protejăm mediul.

Deci, dacă MRU are chef de trîntit uşi, s-o trîntească pe asta: să explice dacă statul român mai are şi altă strategie decît să vîndă pe nimic tot ce mai prinde. De la Ministerul Economiei nu mai aştept nimic, le-am trimis de acum o lună o întrebare simplă despre întîlnirea cu Chevron şi n-au fost în stare să dea un răspuns minimal.

Despre subsolul afacerii CupruMin:

Majoritatea fondatorilor băncii de investiții Bayfront Capital Partners (ce a înființat firma Roman Copper Corp. – noul proprietar al Cupru Min, mina de cupru de la Rosia Poieni) a lucrat la compania care a fost brokerul lui Frank Timiș în cele mai mari afaceri ale acestuia. (mai mult pe riseproject)

[…]

Polonia a fost singurul stat din Uniunea Europeană care a reuşit să evite Marea Recesiune eco­nomică, iar în ultimul trimestru al anului trecut a înregistrat cea mai mare creştere a PIB-ului dintre ţările comunitare.

Săptămâna aceasta compania minieră KGHM, controlată de stat, a preluat cu aproape trei miliarde de dolari un rival canadian devenind astfel unul dintre cei mai mari producători de cupru la nivel mondial. […]

În 2010, producţia combinată a KGHM şi Quadra de 526.000 de tone ar fi făcut din cele două companii al optulea mare furnizor de aluminiu din lume. Până în 2018, KGHM intenţionează să ajungă la o producţie de 635.000 de tone de cupru. […]

– Oana Stancu (jurnalist):

“Se numeste subminare a economiei nationale! Faptul ca cel mai mare producator de aur din lume vine in acest zacamant preponderent de cupru care, spun specialistii, este tot un soi de “aur” al momentului; pentru ca multe din industriile noi se bazeaza pe cupru… De asta este atat de scump acest zacamant acum. Se spune in reportaj ca e mai important ce se intampla la Rosia Poieni si decat ce e la Rosia Montana, fiindca am sapat 30 de ani si am ajuns fix unde trebuie acum. Si cand am ajuns… Pentru inconstienta credeti ca exista incadrare in codul penal?

– Adrian Ursu (jurnalist):

“In plus, nu e nevoie de exploatare cu cianuri la Rosia Poieni, spre deosebire de Rosia Montana… Este o tehnologie de exploatare foarte simpla, pe care poti s-o incepi de maine, nu e nevoie sa astepti ani de zile… Tocmai de aceea batalia este atat de mare pentru acest zacamant, care poate sa valoreze undeva pana la 10 miliarde de Euro – numai cuprul. In conditiile in care el, la licitatie, este scos cu 50 de milioane de Euro…Traian Basescu il acuza pe regele Mihai de tradare, Asta insa n-o fi, de-adevaratelea, TRADARE? Oricat de nationalist ar suna un astfel de enunt… Dar ceea ce se intampla cu zacamintele Romaniei, in conditiile in care tot discursul pedelist si chiar al lui TB in legatura cu privatizarea Petrom, asta era: ati vandut societatea, dar de ce si zacamintele? Ei bine, ei fac acelasi lucru: vand o societate care, culmea, are si profit (4,4 mil. de Euro anul trecut), dar o vand impreuna cu tot ce e de dedesubt”


Categorii

Acordul cu FMI, Batalia pentru resurse, Tradatori si lichele, Video

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la “MARELE TUN AL CUPRULUI ROMANESC: CupruMin si depozitul de la ROSIA POIENI, vandute pe NIMIC unei companii “canadiene” infiintate ad-hoc

  1. In interviul de mai jos puteti vedea si opinia lui Jeffrey Franks despre reactivarea procesului de privatizare. Ce erori nu trebuie sa faca statul, ce trebuie sa evite. Despre compania CUPRUMIN, care urmeaza sa fie vanduta saptamana viitoare, Jeffrey Franks spune ca Guvernul este cel care a insistat, si nu Fondul Monetar.

    http://soviani.com/2012/03/22/exclusiv-interviu-cu-jeffrey-franks-seful-misiunii-fmi-pentru-romania/

  2. @Carmen:

    Desi afirmatia apartine lui Soviani (interviul e de sapt. trecuta), e de precizat, totusi: CupruMin a fost deja vanduta.

    Cat priveste pe Franks… ce sa zica si el, ca doar nu era de asteptat sa admita rolul jucat de FMI in acest jaf. Dar, desigur, de partea romana sigur au existat profitorii care abia au asteptat sa dea un astfel de tun.

  3. Pentru ca FMI a spus clar ca nu va permite un nou esec, dupa modelul Petrom-ului, de data asta guvernul s-a aliniat cerintei pricipale a fondului, aceea ca nu vor fi probleme cu ofertele.

    A fost licitatie cu strigare, “competitiva transparenta, nediscriminatorie si neconditionata, la cel mai bun pret oferit, superior valorii pretului de oferta” … S-a deschis “sezonul vanzarii de tara”, cum bine spunea cineva mai inainte.

  4. Ma tem ca vom umbla cu funicica in mana cu vaca pe marginea santului mai degraba decit credeam…

  5. S-a desavarsit tradarea. Si inca nu s-a incheiat, vor sa vanda tot ce se mai poate vinde pe nimic. Este de neinchipuit, cata ticalosie…

  6. Domnilor! Capitalismul nu-i pentru naivi ci pentru smecherasi! Pentru fraierii ca noi s-au inventat taxe, TVA, impozite si alte angarale pe nimicuri si pe cacaraze.

  7. Eu zic ca toate astea sunt ingaduite de Dumnezeu fiindca ‘impreuna, netrebnici ne-am facut, nu este unul drept…nu este pana la unul’ – asa cum observa Ps.David;

    mentiona cineva intr-un articol ca, nu va venii pacea si buna/starea peste noi pana nu se coboara Sf.Duh peste noi; iar peste noi nu se coboara fiindca este locul spurcat; pana nu ne dezicem de pacate grosolane si, in special de desfranare, alaturi de erezie sau de indiferentismul asta religios, ori amestecat lesios intr-un ecumenism gretos in saptamani de asa-zisa ‘impreuna-rugaciune’ cu alte religii, confesiuni…nu se va cobora Sf.Duh peste noi pana nu ne vine mintea la cap!

    Cum, din ceea ce vad eu – chiar daca nu se face cu o floare primavara – ‘rezistam’ amortiti ca sa vedem urmarile prapadului de ‘dupa noi’ in parintii nostri, bunicii (care-i mai avem), in lipsa de viitor a copiilor nostri, in terenurile (care nu vor mai apartine) Romaniei ci, strainilor de pretutindeni care ne va impune taxa ca sa trecem ‘strada’ lor;

    -vedeti ce viclean a fost dracu’ cu noi?! Ne-a fluturat libertinajul dupa ’90; cei care s-au ‘prins’ de jocul murdar facut de politicieni si neavand cu cine sa se i-a de gat si sa ceara (eventual) ‘socoteala’, au parasit tara vanzandu-si inteligenta, ‘realizandu-se’ ACOLO, nu aici!

    La fel s-a intamplat cu intelectualii, oamenii de stiinta apoi cu cercetatorii, profesorii, medici pana la oameni simplii, muncitori…in special tineri!
    Cei care au ramas au migrat spre orase, satele ramanand parasite…fiindca n-au mai existat fabricile, industria grea, medicii, dispensarele golite, CAP-urile distruse si parasite…ne-au adunat ‘ca sa ne strangem’ laolalta (pentru un control mai sigur), ne-au facut dependenti de un serviciu, de o banca pentru a ridica banii de pe card, de mall-uri si mega/magazine transformandu-ne in robotei docili;

    -munca pamantului credeti ca degeaba a lasat-o Dumnezeu?! Cresterea vitelor?! In primul rand, datorita pacatului stramosesc i s-a spus lui Adam si urmasilor lui ca ‘in sudoarea fruntii sa-si castige painea’ si ‘cine nu munceste, nici sa nu manance’.
    In alta ordine de idei, apa din fantana e mai buna, legumele la fel; legatura cu animalele si cu ‘iarba verde de acasa’ te imblanzesc, te umanizeaza, te fac responsabil si te motiveaza CHIAR sa ai urmasi pentru a nu ramane pamantul nelucrat; in casa de la tara, vara este racoare indiferent cat de cald ar fi, iar mirosul lemnelor din soba iarna este inconfundabil si de dorit! In aceeasi casa, bunicii sunt bine-veniti pentru prezenta lor blanda alaturi de nepoti pentru timpul cat parintii muncesc la camp sau in alta parte; daca stau si ma gandesc, vad numai avantaje; singurul ‘dezavantaj’ este MUNCA asidua, neatarnarea prin carciumi sau prin taiat frunza la caini.

    Tot ce-i facut din beton abrutizeaza, dezumanizeaza, impietreste, favorizeaza nevrozele, psihopatiile fiindca nu-i usor de trait la/in oras alaturi de vecini din ce in ce mai zgomotosi, de caractere si firi tot mai diferite din care lipseste Dumnezeu sau cel mai elementar bun/simt.

  8. Subscriu la ce a scris Magda si sunt cu totul de acord.

    Doamne ajuta

  9. Magda,
    Animale,apa, fantana, tara, iarba verde…frumos dar…viitorul suna sumbru.
    iata de ce:

    “Gigantul petrolier Chevron, din Statele Unite ale Americii (SUA), va demara, în vara acestui an, un proiect de anvergură, ce vizează extragerea gazelor de șist. Acest proiect va duce la un dezastru ecologic cu urmări nefaste pentru toate organismele vii din zona viitoarei exploatații. Cei de la Chevron au obținut undă verde din partea statului român pentru a exploata două perimetre: cel de la Bârlad și încă unul din Dobrogea”
    aici:
    http://obiectivdevaslui.ro/?q=node/29022
    si aici:
    Bârladul a spus “No fracking!”
    http://obiectivdevaslui.ro/?q=node/31566
    http://www.b-o.ro/

    Ce avem pana acum si nu ne convine e plimbare prin parc pe langa ce o sa urmeze daca incep corporatiile explorarile si exploatarile de gaz de sist in Romania.

  10. 1o miliarde de euro…
    Macar de le-ar socoti Dumnezeu ca plata pentru cele 20 de milioane de avorturi…Macar de le-am putea plati asa pe lumea asta…
    Sufletele copiilor avortati au o valoare inestimabil mai mare…
    Dupa ele sa plangem…sa ne plangem pacatele strigatoare la cer….si…poate va ramane si tara noastra intreaga …
    Iertare…

  11. A avut dreptate Serbanescu, suntem o republica bananiera. Ma mir ca nu ne pun copiii minori la munca.

  12. Exista multe suspiciuni legate de privatizarea Cuprumin, pornind de la persoanele din spatele operatiunii, pana la modul de desfasurare a licitatiei. Dar, totusi, din punct de vedere al oportunitatii privatizarii companiei si al valorii tranzactiei, lucrurile nu stau chiar asa rau.

    In primul rand, la stabilirea pretului de pornire nu se ia in calcul in mod direct valoarea zacamantului, din mai multe motive:
    – marimea depozitului e doar o estimare (destul de precisa, dar totusi, o estimare).
    – o parte a depozitului nu este exploatabila din punct de vedere economic.
    – recuperarea investitiei se face intr-o perioada de timp mai indelungata. In cazul Cuprumin, la nivelul actual al productiei (5000-6000 tone/an), exploatarea zacamantului ar dura inca 150-200 de ani. Recuperarea investitiei din profit (8-10 mil. euro)s-ar face in cel putin 20 de ani. Pentru cresterea productiei spre 20000 de tone ar fi nevoie de investitii de inca 100 mil. euro, plus investitiile de mediu. Nimeni nu e dispus sa investeasca sume fabuloase, pe care sa le recupereze la calendele grecesti.

    Statul roman se pare ca nu are bani (ca polonezii) nici pentru investitii, nici pentru ecologizarea zonei, asa ca singura solutie era privatizarea. De asemenea, din cate am inteles, nivelul redeventelor se situeaza la 4-6%, adica cel practicat la nivel mondial. Exista insa si tari in care redeventele sunt mult mai mici.

  13. @adi:

    Multumim pentru osteneala de a aduce propaganda oficialilor si la noi pe site. E un prilej bun pentru a o demonta.

    1. In primul rand, cuprul nu trebuia vandut si punct. Sau, in fine, compania de stat care are licenta de exploatare a acestei resurse atat de importante acum si depozitul respectiv. Nu are statul roman bani de investitii? Sa ii stranga, si apoi sa se apuce linistit de investitii. NU DAI RESURSA de miliarde euro la un pret de 10 ori mai mic!

    E ca si cum un gospodar are aur in curte si, pentru ca nu are bani pe moment sa isi ia un furtun de apa ca sa il curateasca de noroi, vinde aurul pe o nimica toata. E un comportament total ne-economic si total iresponsabil fata de gospodarie si viitorul acesteia. Nu ai bani ASTAZI de furtun, lasi aurul acolo, ca se va gasi odata cineva care sa stranga bani de furtun!

    2. In al doilea rand, celelalte calcule sunt mult prea secundare – cand se intoarce profitul, cat se exploateaza din depozit etc. – ca sa schimbe datele ecuatiei infatisate la punctul 1. Dar chiar si asa, sunt false. Profitul pentru compania respectiva incepe de ACUM, pentru ca aceste companii au actiunile, actiunile se tranzactioneaza la bursa, iar cuprul e pe val deja. Si va ramane acolo, ca e resursa strategica.

  14. In plus, in aceasta perioada de criza, se duce o adevarata batalie pt resurse, statele nu si le instraineaza pt ca reprezinta o sursa sigura pt industrie si economie, de aceea se numesc rezerve strategice. Acestea pur si simplu nu se dau, mai ales ca minereul nu se va prelucra la noi, ci in afara. E practic un atentat la adresa securitatii nationale, cum bine spunea cineva. Si o ra vanda si Hidroelectrica, ultima sursa energetica, si statul roman va ramane complet neputincios, colonie perfecta, sclavi.

  15. Dupa parerea mea, dat fiind faptul ca suntem si in post, ar trebui sa avem totusi o atitudine crestineasca si fatza de politicieni.

    As propune, asadar, sa fie impuscati. Iar daca asta nu se poate, macar blestemati, sa ii inghita iadul de vii.

    Macar am stii o treaba. Daca Dumnezeu nu ne raspunde la blestem, inseamna ca ne meritam soarta …

  16. @ Magda

    Unul din pacatele f. mari de care trebuie sa ne dezicem este tocmai INDIFERENTA, LASITATEA, PASIVITATEA, EGOISMUL (spune-i cum vrei, alege unul dintre aceste denumiri care, in esenta, sunt cam acelasi lucru).

    Deci, eu spun sa incepem cu asta, daca vrem sa ne indreptam. Sa punem inceput bun si sa spunem: “Gata, din acest moment nu mai sunt egoist, din acest moment o sa-mi pese de mai mult decat de propria mea batatura”. Ar fi un MARE pas inainte, pas care ne-ar ajuta si cu pocainta si cu multe altele.

    Sa ne imaginam ca punem capul in palme si plangem si gata, Dumnezeu ne iarta pentru ca ne-am pocait, fara a arata si niste ROADE PRACTICE ale acestei schimbari …

    Plus ca nu trebuie neaparat ca ordinea sa fie asta (mai intai sa plangem si pe urma sa actionam). Acestea doua pot fi facuta concomitent, plansul inainte sau actiunea inainte. Depinde de la om la om. Dar un lucru e sigur: TREBUIE sa le avem pe amandoua !

    Altfel, suntem doar niste farisei jalnici.

  17. @Lucian
    Cred ca tortura cea mai mare pe care le-am putea-o aplica acestor…oameni(care,de fapt,sintem tot noi!…de fapt,diferim atit de putin de ei,poate doar cnp-urile ne despart…)ar fi…sa ne rugam pentru ei.Sincer si cu lacrimi,ca pt. noi/Viata noastra.Dar asta e la fel de imposibil precum ne este noua(celor buni,nu-i asa?)insine imposibil sa scapam de INDIFERENTA, LASITATEA, PASIVITATEA, EGOISMUL nostru de buna voie.Nu frate,asta probabil o vom face cind vom fi siguri ca moartea noastra e iminenta,atunci ne vom cai…AMARNIC!Pina atunci sintem super angajati in cel mai palpitant film al vietii noastre.Un film in care NOI sintem in rolul principal.Filmul TOTAL!Si se numeste:”EU”!

  18. @admin:

    Desi s-ar putea sa nu ma creada nimeni, nu fac propaganda actualului guvern.
    Dar cred ca amestecati putin lucrurile. Cuprul (de la Rosia Poeni)e una, aurul (de la Rosia Montana) e alta. Problema de la Rosia Poeni e ca ACUM nici macar nu mai putem “sa lasam cuprul acolo” pentru zile mai bune. Zona este ingrozitor de poluata, iar oprirea exploatarii ar inrautati situatia.

    Nu zic ca guvernul a ales cea mai buna solutie, atat i-a dus capul. Dar ceva trebuia facut. Ce ar trebui sa faca autoritatile in continuare e sa monitorizeze “la singe” activitatile cu impact asupra mediului ale companiei. Daca nu sunt in stare, atunci aveti dreptate.

    Cu aurul e altceva. La Rosia Montana nu a inceput (inca) exploatarea, deci nu avem, deocamdata, probleme cu poluarea. Pe de alta parte, nu are rost sa dezgropi aurul din pamant ca sa-l ingropi in tezaurul BNR. Cuprul insa este utilizat in multe alte domenii si ar putea aduce beneficii “pe orizontala” (e adevarat ca nu in primul rand Romaniei).

    In legatura cu pretul cuprului, e adevarat ca acum e foarte ridicat si se afla inca pe un trend crescator. Dar nu e sigur ca peste 10-15 ani va fi la fel. Unii sunt de parere ca acum asistam la un “peak-copper”, deci ar fi un moment bun pentru vanzare. E posibil ca pretul obtinut pentru rezervele noastre sa fi fost prea mic, dar asta vom afla in cativa ani.

  19. @adi:

    Cred ca toata lumea a inteles ca la mijloc este vorba de o pilda (gospodarul, aurul, nororiul etc.) si ca aurul era metafora pentru cupru. Evident ca stim foarte bine diferenta intre Rosia Poieni si Rosia Montana, fiind documentate ambele cazuri – si nu cu putine materiale.

    Daca intr-un moment bun de vanzare se obtine un pret atat de mic si se porneste cu un pret atat de mic atunci lucrurile sunt si mai grave.

    Iar cuprul va ramane mereu un minereu pretios (sper ca nu veti incepe sa explicati ca metalele pretioase sunt altceva… ). S-or mai intampla bule si la metale (chiar si la aur) insa asta nu le scade DELOC valoarea si nu schimba nici faptul vanzarii (pe nimic) a cuprului de la RP.

  20. domnul adi de mai sus îşi bate joc de noi. Chiar nu mai există rezerve de bun simţ? Chiar punem sub semnul întrebării toate evidenţele doar ca să ne aflăm în treabă? Prietene.. faptul că ai un discurs îngrijit nu înseamnă că nu insulţi în momentul în care debitezi voit astfel de enormităţi.. Te rog lasă tu grija de poluare şi beneficii pe orizontală şi fă-ţi griji pentru modul în care-ţi funcţionează bibilica!!!

    Nuş de ce dar în ultimul timp parcă s-au înmulţit postacii care se fac că nu văd copacii din cauza pădurii! o fi o nouă generaţie sau ce??? Dacă nu eşti postac ar trebui să-ţi crape obrazul de ruşine că ai spus aşa o tâmpenie de mare.. nu să insişti băţos într-o direcţie absurdă!

    Noroc de unii ca voi care vin să ne explice cum e negrul şi cum e albul!!

  21. În editorialul de marți, noi am făcut următoarea remarcă cu privire la ”investitorii strategici” care au luat aproape gratis cuprul României: ”Profilul operațiilor făcute în trecut de acest ”butic investițional” arată că banca nu utilizează la scară largă capitalul propriu și nici nu dispune de capital propriu suficient pentru a deveni proprietarul unor proiecte de dimensiunea Cupru Min ”. Recenta declarație a Ministerului Economiei confirmă aprecierile făcute de noi. Oficialii guvernamentali au recunoscut că Bayfront Capital Partners (BCP) nu are bani și va finanța achiziția din împrumuturi făcute de la ”investitori din Europa, SUA și Canada”. Totodată a fost menționată existența unei scrisori de garanție ”acceptată de Eximbank”, dar nu se menționează suma scrisorii, ceea ce ne face să credem că valoarea scrisorii de garanție este cu mult mai mică decât suma pe care trebuie să o plătească Bayfront Capital Partners pentru achiziția Cupru Min. Luând în calcul faptul că BCP este o bancă, nu ne-ar mira aflăm că Eximbank a acceptat o scrisoare de garanție de la BCP emisă chiar de BCP fără vreo acoperire materială, doar în virtutea faptului că BCP deține o licență bancară canadiană.
    Aspectul dezgustător al situației constă în dorința politicienilor și jurnaliștilor portocalii de a apologia această înstrăinare gratuită a resurselor minerale ale țării, invocând argumente de genul ”menținerii locurilor de muncă” și ”necesității dezvoltării regiunii”. Despre ce dezvoltare poate fi vorba dacă însăși guvernul recunoaște că BCP nu are vreun fel de clauze investiționale în contract? Dacă ”bancherii” canadieni găsesc sau au găsit deja finanțare (probabil de la fostul lor client Frank Timiș), aceștia nici nu sunt obligați să investească ceva, ci pot pur și simplu revinde Cupru Min la un preț mai apropiat de valoarea reală a companiei.
    Un alt argument invocat de apărătorii modului în care s-a privatizat Cupru Min este renumitul slogan ”așa ne-a cerut FMI-ul!”. În legătură cu FMI merită făcute următoarele precizări: 1. FMI nu a cerut ca Cupru Min să fie vândut la un preț echivalent cu 5% din valoarea activelor companiei. 2. FMI nu a cerut ca Cupru Min să fie vândut unei companii canadiene obscure care nici nu dispune de capital propriu. 3. FMI nu a cerut ca vânzarea Cupru Min să fie făcută într-o singură tranșă și unui singur ”investitor strategic”. Toate problemele privatizării Cupru Min se datorează în exclusivitate statului român. Pentru a demonstra acest fapt, vom apela la un contra-exemplu, adică modul în care a fost gestionată privatizarea companiei KGHM din Polonia.
    Compania KGHM Polska Miedz SA este o companie asemănătoare cu Cupru Min, doar că are dimensiuni mai mari. În rest, profilul este aproximativ același: companie minieră de stat. KGHM a fost una dintre multiplele companii care au fost incluse în programul radical de privatizare care s-a desfășurat în Polonia, dar rezultatele acestui program sunt foarte diferite de cele obținute în România.
    În România s-a invocat deseori exemplul Poloniei care a preferat să facă privatizări masive prin intermediul bursei de la Varșovia, sugerându-se că motivul alegerii acestui mecanism ținea de dorința ”dezvoltării pieței locale de capital” sau obținerii unui preț de vânzare mai bun. În realitate, atât obținerea prețului mai bun cât și dezvoltarea pieței de capital au fost efecte benefice, dar secundare față de motivul principal pentru care a fost aleasă metoda privatizării bursiere. În cazul KGHM statul a păstrat 32% din acțiunile companiei, iar vânzarea prin bursă a garantat faptul că cei mai mari deținători privați de acțiuni nu au în proprietate mai mult de 3% din acțiunile companiilor. În aceste condiții, nu există un ”investitor strategic” care să-i poată dicta statului modul în care trebuie gestionată compania și nici nu există vreun investitor care să poată opera creșteri succesive de capital menite să reducă procentul deținut de stat. Probabilitatea ca zeci de mii de acționari minoritari să se poată coaliza în vederea unor majorări de capital sau schimbării politicii operaționale ale companiei este aproape nulă. În același timp, dimensiunea pachetului deținut de stat și modul în care a fost redactat actul constitutiv al companiei îi permit să numească o bună parte din consiliul de administrație, președintele consiliului și directorul executiv. În aceste condiții, deși privatizarea a lăsat statul fără un pachet majoritar, chiar și jurnaliștii de la Bloomberg și Businessweek descriu KGHM drept o ”companie deținută de stat” sau o ”companie controlată de stat”. KGHM nu este un exemplu singular în acest sens, ci un exemplu reprezentativ pentru întregul program de privatizare din Polonia. Întrebare retorică: de ce s-a putut realiza un asemenea program în Polonia, dar nu s-a putut realiza în România?
    În perioada post-privatizare, KGHM a reușit nu doar să-și păstreze pozițiile dominante în piața regională, dar a reușit să devină unul dintre jucătorii de talie globală în piața mondială de cupru. Printre tentativele de extindere s-au numărat achiziții de mine și drepturi de exploatare în Republica Democratică Congo, dar în 2005 circumstanțele și concurența din partea giganților vestici au forțat renunțarea la proiectele africane. În ciuda primelor eșecuri, polonezii au continuat ascensiunea și au căutat alte opțiuni de extindere operațională. În 2009, ei au încercat să devină exploatatorul principal al uriașului depozit de cupru de la Sierra Gorda din Chile, dar acolo s-au confruntat cu compania minieră a conglomeratului nipon Sumitomo. După o îndelungată bătălie de oferte, Sumitomo a câștigat, victoria niponilor datorându-se în mare parte accesului la finanțare aproape nelimitată din partea Băncii Sumitomo. În 2010, consiliul de administrație a KGHM a decis că trebuie încercată o achiziție mai puțin spectaculoasă și s-a orientat spre achiziția a 51% din Abacus Mining Corp, o companie canadiană care deține exploatarea de la Ajax Copper-Gold Project din Canada. După această achiziție care a costat 37 de milioane de dolari, dar a adus o experiență pozitivă, KGHM a elaborat un plan de inserție în proiectul Sierra Gorda. În acest proiect, partenerul minoritar al Sumitomo este o companie canadiană, Quandra FNX care asigură o bună parte din lucrările tehnice și deține 45% din acțiunile companiei joint-venture ce deține dreptul de exploatare de la Sierra Gorda. La începutul anului curent, KGHM a organizat preluarea acestei companii canadiene, plătind în total peste 3 miliarde de dolari. Toți acești bani au venit din profiturile acumulate de KGHM în ultimul deceniu, profiturile fiind păstrate anume pentru realizarea unei achiziții majore. Quandra FNX avea în proprietate multiple proiecte în Canada și preluarea acestei companii a oferit polonezilor atât posibilități impresionante de creștere începând din 2014 când va începe extracția de cupru de la Sierra Gorda, cât și o creștere imediată de producție, plasând KGHM pe locul 9 în topul mondial al producătorilor de cupru. Conform declarațiilor oficiale, în aprilie va avea loc o întâlnire între directorii KGHM și foștii rivali de la Sumitomo cu scopul de a creiona planul comun de exploatare a zăcământului de la Sierra Gorda.
    A două întrebare retorică: de ce compania minieră de stat din Polonia cumpără cu bani cash una dintre marile companii ale mineritului canadian, iar în România statul dă aproape gratis propria companie minieră unei bănci microscopice din Canada?
    Drumul către succes al companiei KGHM nu a fost lipsit de eșecuri sau complicații. Compania a fost supusă unui baraj constant de critici, mai ales din partea jurnaliștilor străini, deși s-au remarcat și mercenarii informaționali de la ediția poloneză a Businessweek. Printre acuzațiile răspândite pe canale formale și informale, merită menționate doar două: cheltuielile excesive de protocol și faptul că unii dintre numeroșii consultanți ai companiei sunt de fapt ofițeri ai AW (analogul SIE din Polonia). Comisia parlamentară care a investigat acuzațiile de cheltuieli excesive a ajuns la concluzia că toate cheltuielile au fost perfect justificate, mai ales în condițiile dorinței KGHM de a face afaceri în Africa. Cât despre prezența ofițerilor AW în proximitatea factorilor de decizie ai companiei, credem că rezultatele KGHM certifică faptul că acești ”luptători ai frontului invizibil” și-au îndeplinit cu brio datoria față de patrie și contribuabili. În contextul dezastrului de la Cupru Min, cum poate fi calificat modul în care și-au îndeplinit datoria față de patrie și contribuabili colegii lor din România?

    http://cronicaromana.com/2012/03/29/cupru-min-continuarea-tradarii/

  22. @ ovidiu

    Eu nu ma rog pentru ei. Ma rog pentru inlocuirea lor dar pentru ei, nu (ia-o ca pe o limitare a mea dpdv duhovnicesc, daca vrei).

    Nu cred sincer ca rugaciunea poate schimba o clasa intreaga de oameni. Poate, eventual, sa-l trezeasca pe X sau pe Y, cazuri cu totul speciale, iar acestia sa mai faca putin bine, cat ar fi lasati, pe felia lor.

    In Romania insa problema a ajuns mult prea adanca pentru a mai putea fi rezolvata de un om, doi, trei sau zece, chiar si f. bine intentionati.

    De altfel, si printre politicieni exista oameni bine intentionati si chiar credinciosi. UNDE sunt insa roadele lor ? Nicaieri, caci un om sau cativa nu pot schimba nimic important, nimic esential (doar sa fie vreun sfant sau ceva, dar nu este cazul).

  23. @Lucian
    Scuze pt. modul mai defectuos in exprimare…Marturie:nici eu n-o fac,cel putin nu altfel decit `frizind` formalul si exceptionalul,data fiind putina-mi credinta,caci nici pt. mine insumi nu excelez in a ma ruga…the right way…Dar idea din…(na)zarea mea e ca un astfel de om,trezit printr-o minune,cit de intens oare va fi torturat de constiinta trecutului lui?…De exemplu,in mintea mea,un personaj de genul lui Basescu,pocait ar fi echivalent cu un o adevarata emplozie-n infern!Insa mai mare minune decit convertirea unui astfel de demonizat care,oricum,tot din pronia lui Dumnezeu si tot in scopuri pedagogice exista…,eu zic ca ar fi trecerea de la caldicel la fierbinte!Acolo-i the…ache!Si asa…simtesc io!

  24. @ ovidiu

    Ai dreptate, numai ca acesti oameni sunt demonizati in primul rand din vina lor, in urma unei alegeri pe care au facut-o constient.

    Pronia lui Dumnezeu lucreaza numai pentru a ingradi sau a schimba in bine sau in ceva padagogic actiunile lor, atat cat se poate.

    Faptul ca exista anumite actiuni sau cumul de actiuni pe care nici chiar Dumnezeu nu le ingradeste (pentru a nu-i taia omului lucrul cel mai de pret care il face om si capabil de indumnezeire: liberul arbitru) se vede cel mai limpede din halul in care a ajuns planeta in momentul de fatza (hal pentru care, de altfel, multi atei il arata cu degetul inspre Dumnezeu).

  25. Semnalez şi eu următoarea ştire:
    http://www.mediafax.ro/economic/ungureanu-vanzarea-cupru-min-efectul-credibilitatii-guvernului-si-freneziei-economice-9453139

    Privatizarea companiei Cupru Min este caracterizată de către premierul Ungureanu drept efectul credibilităţii Guvernului şi al “febrei unei frenezii economice”, acesta insistând asupra faptului că statul a încasat de patru ori mai mult decât preţul scontat pentru o societate aflată în faliment.

    “Să vezi că o companie în faliment, o gaură neagră, se poate vinde cu de patru ori preţul pe seama credibilităţii unui Guvern care abia s-a instalat şi, la câteva zile după aceasta, să vezi un pachet minoritar de acţiuni vândut într-o suprasubscriere incredibilă, de peste 150%, mie mi se pare că sunt nişte simptome bune. Probabil că este o febră. Da, dar este febra unei frenezii economice care se naşte din nou”, a spus Ungureanu, la o conferinţă pe teme economice.

    Firma canadiană Roman Copper Corp. a câştigat licitaţia pentru preluarea Cupru Min Abrud la preţul de 200,77 milioane euro, de 3,5 ori peste preţul de pornire a licitaţiei, de 57,3 milioane euro.

    Roman Copper este o corporaţie fondată de banca de investiţii Bayfront Capital Partners din Toronto (Canada). Bayfront Capital Partners este o companie canadiană cu activităţi de investment banking, care oferă servicii de consultanţă pentru finanţare corporatistă, restructurare financiară şi în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor.

    Ministerul Economiei a transmis, miercuri, la solicitarea MEDIAFAX, că Bayfront Capital Partners din Canada, acţionarul unic al firmei Roman Copper, va susţine preluarea acţiunilor deţinute de stat la Cupru Min Abrud şi plata datoriilor acestora cu participarea unor investitori din Canada, Europa şi SUA.

    Ministerul nu a precizat la ce investitori se referă.

    Şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), Florin Vlădan, a declarat că Roman Copper, înfiinţată în noiembrie 2011 special pentru preluarea Cupru Min, nu are nicio obligaţie de investiţii şi de continuare a activităţii la compania românească.
    Vlădan a adăugat că dacă firma canadiană va dori să extragă cupru, atunci va trebui să investească 92 milioane de euro pentru a decoperta mari suprafeţe de teren că, din punctul lui de vedere, se vor face angajări la Cupru Min.
    Cupru Min deţine exploatarea Roşia Poieni, unde sunt concentrate 60% din rezervele de cupru ale României. La sfârşitul anului 2010, compania avea datorii totale de 71,5 milioane de lei (16,5 milioane euro).
    Statul a încercat de mai multe ori să vândă Cupru Min, prima oară în 2008. Anul trecut, Ministerul Economiei a scos din nou la licitaţie compania, cu intenţia de a vinde integral acţiunile pe care le deţine, dar a amânat procedura pentru 26 martie 2012.
    Privatizarea Cupru Min a fost aprobată de Guvern încă din 2006 şi a fost asumată de Executiv în scrisoarea de intenţie aferentă aranjamentului stand-by de tip preventiv cu Fondul Monetar Internaţional.
    La licitaţia cu strigare pentru vânzarea pachetului integral de acţiuni al Cupru Min s-au înscris alte trei companii, respectiv Oz Minerals (Australia), Dundee Holding BV (Olanda) şi Ellatzite Med Ad din Bulgaria, ultima fiind însă descalificată.

    Marţi, statul a reuşit să vândă integral pachetul de 15% din acţiunile Transelectrica (TEL) vizat în oferta publică, în condiţiile în care investitorii de retail au subscris de 2,7 ori cota alocată, iar investitorii instituţionali au cerut cu 39,7% mai multe titluri decât cele din tranşa pusă la dispoziţie.
    Astfel, statul încasează 164,7 milioane lei (37,6 milioane euro) pentru pachetul de 15% din acţiunile Transelectrica scos la vânzare.

    Îmi cer scuze cititorilor care au făcut blocaj mintal citind o asemenea mizerie de declaraţie. Mai întâi că această companie e pe profit (4,5 ml.E vezi mai sus) aflată sub administrarea statului (nu duc ideea mai departe!). O adevărată gaură neagră sunt aceşti conducători de la Bucureşti iar nu un zăcământ complex evaluat la nuş câte miliarde de euro, constituit din cupru, aur argint şi alte neferoase de valoare!
    A doua crasă obrăznicie e să te lauzi că ai primit de patru ori mai mult decât ai cerut. Păi dacă ai obţinut maxim 5% din valoarea activelor cedate (după cele mai pesimiste evaluări) înseamnă că tu de fapt ai solicitat iniţial 1,25 % preţ ceea ce cred că este un nou record de ticăloşie!
    Nici nu mai vorbesc de faptul că aceşti bani nu există, că ei sunt creaţi din pix printr-o morişcă de garanţii bancare fără acoperire, după câte a ieşit până acum la iveală, într-o mascaradă de licitaţie. Că oamenii din spatele acestor hârtii sunt pe atât de canadieni şi de investitori pe cât sunt eu de papua guinaş!! Pe larg aici: http://www.zf.ro/companii/cea-mai-misterioasa-privatizare-a-primaverii-guvernul-nu-stie-si-spune-ca-nici-nu-i-pasa-cine-este-in-spatele-cumparatorului-cupru-min-9444893

    Culmea culmilor e că după toate acestea.. Prim-ministrul României declară că vânzarea este efectul credibilităţii Guvernului!

    Cert este că aceşti oameni(?) şi-au pierdut complet toate reperele onestităţii şi realităţii chiar şi faţă de ei înşişi! Să nu ai tu o minimă rezervă când declari aşa ceva, să nu-ţi zbiere o voce-n sfeclă: “Frate!!! NU AŞA DE GOGONATĂ!!” înseamnă că am trecut complet în tărâmul viselor, pe un teritoriu în care realitatea este formată doar din ce cred ei şi din minciunile pe care (şi) le rostesc (lor înşişi). Mi se pare că au o existenţă exclusiv publică şi cred că nici măcar atunci când sunt în intimitate nu se mai întorc în lumea reală, ci cred că rămân să viseze în lumea lor, unde sunt atot-puternici prin cuvântul minciunilor lor, modelându-şi “realitatea lor”! Iertaţi-mă! Doamne, ajută!

  26. @Lucian
    Bun…,cred ca nu-i bai daca nu lansam o (de)`zbatere` asupra modului de…functionare al Proniei…Desigur,o spun mai mult ca sa-mi tai mie din (coarnele de)…elan 😀 Insa,sa nu ne pacalim:vina mai mare e la cei condusi,nu la orbii care ne duc la groapa.Ei orbi,noi surzi… 🙁
    Doamne,ajuta!

  27. Pingback: MISIUNEA PREMIERULUI UNGUREANU: VANZAREA COMPLETA A ROMANIEI? Esentialul despre afacerile MRU – CHEVRON (gazele de sist) si ROSIA POIENI – CUPRUMIN cu Iulian Iancu, Dinu C. Giurescu, Mircea Diaconu, Liviu Voinea, preotul Vasile Laiu si altii (
  28. Pingback: MISIUNEA PREMIERULUI UNGUREANU: VANZAREA COMPLETA A ROMANIEI? Esentialul despre afacerile MRU – CHEVRON (gazele de sist) si ROSIA POIENI – CUPRUMIN cu Iulian Iancu, Dinu C. Giurescu, Mircea Diaconu, Liviu Voinea, preotul Vasile Laiu si altii (
  29. Pingback: MISIUNEA PREMIERULUI UNGUREANU: VANZAREA COMPLETA A ROMANIEI? Esentialul despre afacerile MRU – CHEVRON (gazele de sist) si ROSIA POIENI – CUPRUMIN cu Iulian Iancu, Dinu C. Giurescu, Mircea Diaconu, Liviu Voinea, preotul Vasile Laiu si altii (
  30. Pingback: PRIVATIZAREA CUPRUMIN A ESUAT - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  31. Pingback: ROMANIA A AJUNS COLONIE PRIN TRADARE DE TARA. Harta jafului securistic al resurselor Romaniei. DE LA PIONII LOCALI LA SFORARII DE PE WALL-STREET: Paulson, Kaplan, Soros - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  32. Pingback: ”RESURSE SARACE”. Reportaj In Premiera (VIDEO+TRANSCRIPT) despre cum au ajuns pe mana SPIONILOR SI STRAINILOR INFORMATIILE CLASIFICATE DESPRE ZACAMINTELE IMPORTANTE ALE ROMANIEI. “Dam cupru, dam aur, dam tot, şi Romania o vindem la pachet”
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare