Spre interzicerea cinstirii martirilor: MIRCEA VULCANESCU – URMATORUL PE LISTA AGENTILOR CORECTITUDINII POLITICE. In urma unei reclamatii, Primaria sectorului 2 ia in calcul DEMOLAREA STATUII FILOSOFULUI

25 Commentarii la “Spre interzicerea cinstirii martirilor: MIRCEA VULCANESCU – URMATORUL PE LISTA AGENTILOR CORECTITUDINII POLITICE. In urma unei reclamatii, Primaria sectorului 2 ia in calcul DEMOLAREA STATUII FILOSOFULUI”

Utzu

08-04-2014 12:58

O să revin cu un comentariu mai serios când am mai mult timp, dar mă întrebam şi întreb şi pe juriştii care s-ar putea găsi pe acest site, care ar putea fi motivele pentru care nu s-a formulat o cerere de revizuire în acest caz? Adică o cerere formulată în temeiul art. 452NCPP sau 393 pe vechiul. Chiar nu se găseşte nici un jurist bun care să ia să descoase dosarul lui MV, dpdv procesual şi procedural, act cu act, filă cu filă, în instanţa de reviuire? Doamna Măriuca poate introduce cererea, mă gândesc că se poate constitui inclusiv o asociaţie (sau mai multe) care să aibă obiect de activitate demersurile de reabilitare civică a martirului/mărturisitorilor. Nu mi se pare normală lipsa aceasta de atitudine.

În altă ordine de idei, iniţiativele astea au menirea simplă de a provoca, de a irita, de a stârni reacţii legitime şi justificate dar disproporţionate, ce pot fi instrumentate mai târziu. Principiul este simplu: Cine se enervează, pierde!

Este foarte greu să te abţii însă când unii te înjură de ceea ce ai tu mai drag şi din acest motiv, cei aflaţi în postura de a fi provocaţi NU trebuie să încerce să înghită, să ignore, să se închidă în sine, pentru că în cele din urmă se întinde coarda până l limitele rezistenţei, se rupe şi izbucneşti oricât de calm crezi că poţi fi. Oricine poate fi dezechilibrat dpdv psihologic, dacă nu reuşeşte să-şi elimine tensiunea spre exterior într-un mod constructiv. Iar cel ce câştigă este cel care te-a provocat, care apoi te poate arăta cu degetul şi a denunţa extremismul.

Deci, drept atitudine constructivă găsesc util un eventual sprijin pentru demersurile de revizuire a procesului juridic în care a fost condamnat definitiv MV. Eventual continuate aceste procese şi cu alte personalităţi care trebuie recuperate din gulagul corectitudinii publice. Eventual, să fie promovate acţiuni pentru apărarea demnităţii acestora. Te-ai trezit vorbind aiurea despre MV ia de aici un proces civil în care să fii obligat la despăgubiri, să te potoleşti pe viitor cu astfel de afronturi care au menirea de a provoaca contrareacţii. Cred că maghiarii sunt cei care procedează aşa cu hortiştii lor. Ştiu că la noi s-a încercat revizuirea lui Antonescu, fără succes, însă nu cunosc aspectele procesual juridice ale speţei, dincolo de motivaţiile politice care sunt străvezii.

Cred că o abordare aşezată, calmă şi profesionistă dpdv judiciar, din partea unor jurişti de bună credinţă, este soluţia potrivită pentru astfel de provocatori. Problema mare este lipsa juriştilor creştini, care lipsesc şi când vine vorba de carduri, de buletine, de cipuri, de gaze de şist şi cam de orice altă problemă serioasă pe care o are tabăra noastră cu partenerii sau cu adversarii. Nu prea înţeleg exact ce se întâmplă prin facultăţile astea de drept de la noi acum, că în interbelic mai toate elitele noastre erau jurişti sau aveau cunoştinţe solide de drept. Nu cred că-i de mirare că suntem periferici într-o societate unde numeric suntem majoritari. Pare că trădarea juriştilor e mai dureroasă decât cea a intelectualilor (presupunând că nu se suprapun categoriile). În fine, iată textul de lege acum în vigoare:

SECŢIUNEA a 3-a
Revizuirea
ART. 452
Hotărârile supuse revizuirii
(1) Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
(2) Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

ART. 453
Cazurile de revizuire
(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
(2) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit Codului de procedură civilă.
(3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.
(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

ART. 454
Dovedirea unor cazuri de revizuire
(1) Situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei constatând existenţa falsului sau existenţa faptelor şi săvârşirea lor de respectivele persoane.
(2) În cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenţei unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

ART. 455
Persoanele care pot cere revizuirea
(1) Pot cere revizuirea:
a) părţile din proces, în limitele calităţii lor procesuale;
b) un membru de familie al condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului.
(2) Procurorul poate cere din oficiu revizuirea laturii penale a hotărârii.

ART. 456
Cererea de revizuire
(1) Cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în prima instanţă.
(2) Cererea se formulează în scris şi trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.
(3) La cerere se vor alătura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire înţelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se vor alătura în traducere efectuată de un traducător autorizat.
(4) În cazul în care cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), instanţa pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanţă, sub sancţiunea prevăzută la art. 459 alin. (5).

ART. 457
Termenul de introducere a cererii
(1) Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepţia cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal se poate face în termen de 3 luni, care curge:
a) în cazurile prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d), când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de la data când aceasta a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;
b) în cazurile prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d), dacă sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale;
c) în cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. e), de la data când hotărârile ce nu se conciliază au fost cunoscute de persoana care face cererea.
(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică şi în cazul când procurorul se sesizează din oficiu.
(4) Revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.

ART. 458
Instanţa competentă
Competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44.

ART. 459
Admiterea în principiu
(1) La primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, preşedintele dispunând ataşarea dosarului cauzei.
(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
(3) Instanţa examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
(4) În cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
(5) În cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
(6) Când cererea de revizuire a fost făcută pentru un condamnat decedat sau când condamnatul care a făcut cererea ori în favoarea căruia s-a făcut revizuirea a decedat după introducerea cererii, prin excepţie de la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f), procedura de revizuire îşi va urma cursul, iar în cazul rejudecării cauzei, după admiterea în principiu, instanţa va hotărî potrivit dispoziţiilor art. 16, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.

ART. 460
Măsurile care pot fi luate odată cu sau ulterior admiterii în principiu
(1) Odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia, instanţa poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii şi poate dispune respectarea de către condamnat a unora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2).
(2) Împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea hotărârii supuse revizuirii, prevăzută la alin. (1), procurorul sau persoana interesată poate formula contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare. Dispoziţiile art. 597 alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(3) În cazul în care persoana condamnată nu respectă obligaţiile stabilite prin încheiere, instanţa, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune revocarea măsurii suspendării şi reluarea executării pedepsei.
(4) În cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire pentru existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunţate se reunesc în vederea rejudecării.

ART. 461
Rejudecarea
(1) Rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.
(2) Instanţa, dacă găseşte necesar, administrează din nou probele din cursul primei judecăţi.
(3) În cazul în care instanţa constată că situaţia de fapt nu poate fi stabilită în mod nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, dispune efectuarea cercetărilor necesare de către procurorul de la parchetul de pe lângă această instanţă, într-un interval ce nu poate depăşi 3 luni.
(4) După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material instanţei competente.
(5) Persoanele prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) şi d) nu pot fi audiate ca martori în cauza supusă revizuirii, dacă dovada acestor cazuri de revizuire s-a făcut prin hotărâre judecătorească.

ART. 462
Soluţiile după rejudecare
(1) Dacă se constată că cererea de revizuire este întemeiată, instanţa anulează hotărârea, în măsura în care a fost admisă revizuirea, sau hotărârile care nu se pot concilia şi pronunţă o nouă hotărâre potrivit dispoziţiilor art. 395-399, care se aplică în mod corespunzător.
(2) Instanţa rejudecă cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au formulat cerere de revizuire, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să le poată crea acestora o situaţie mai grea.
(3) Instanţa ia măsuri pentru restabilirea situaţiei anterioare, dispunând, dacă este cazul, restituirea amenzii plătite şi a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era ţinut să le suporte sau alte asemenea măsuri.
(4) Dacă instanţa constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge şi dispune obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum şi reluarea executării pedepsei, în cazul în care aceasta a fost suspendată.

ART. 463
Calea de atac
Sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de revizuire, după rejudecarea cauzei, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.

ART. 464
Efectele respingerii cererii de revizuire
În cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată, nu va putea fi formulată o nouă cerere pentru aceleaşi motive.

Bine ar fi să existe şi pe subiectul acesta efervescenţa de la colţul vesel al comentariilor. Zic şi eu.. Iertaţi. Doamne, ajută!

Victor Roncea

08-04-2014 13:49

Statuia marelui roman si filosof a fost inaugurata in 2009.

Magda

08-04-2014 16:38

Toata ADMIRATIA MEA pentru comentatorul Utzu, pe care l-am mai vazut pe-aici, comentand pertinent, economic, politic, duhonvicesc!

JOS PALARIA!

Imi pare rau ca nu sunt jurist, ca sa ma pot ‘baga’!

Visul meu a fost DREPTUL, sa ajung judecator, procuror…n-a fost sa fie!

Asa cum Dumnezeu STIE EL, la cine da copii, la cine – NU, asa si cu juristii; Probabil ca ma mancau astia de vie sau, ma impuscau – scurt!

Poate apare Vela Gheorghe pe-aici 🙂 A terminat si Teologia, si Dreptul!

Magda

08-04-2014 16:45

DAr, ca sa revin la SUBIECT – asa cum spunea si Utzu – nu prea mai ai cu cine sa vorbesti…. sa se implice, sa se DESCHIDA spre celalalt, sa jertfeasca un pic din stiinta lui de carte SI spre folosul celorlalti (al tuturor, pana la urma…), fiindca se gandeste NUMAI in zornait de galbeni (cu toate ca pentru o asa ‘pierdere de timp’, i s-ar inmulti darul de bani);

-nu se mai implica, pentru ca timpul s-a scurtat, pentru ca ‘branza-i pe bani’, pentru ca omul isi pune NADEJDEA numai in om, uitand ca – oricat s-ar ruga Lui – Dumnezeu obisnuieste sa lucreze (pentru oameni) PRIN OAMENI! Ca mai face si exceptii, operand prin MINUNI, e altceva, si nu neaparat, pentru crestini!

Astia suntem!

Daniel Focsa

08-04-2014 17:11

Asa ceva este o enormitate ! Sunt stupefiat ! Pe cand atunci si demolarea statuilor lui Eminescu ?

ciorgan

08-04-2014 17:22

Această chestiune legată de interzicerea lui M.Vulcănescu,se cunostea prea bine de către intelectuali de marcă.Eu personal,am fost linsat la o prezentare a unei lucrări pentru scoala doctorală:Dâncu si Lazăr Vlăsceanu au sărit ca doi îndrăciti pe mine când i-am pronuntat numele.Ar trebui totusi să amintim câte ceva din lucrările lui Vulcănescu.Teoria ispitelor,spune că sufletul unui neam are un nucleu si o structură peste care se depun si se stratifică elementele străine acestuia,care nu au fost asimilate sau modelate de către acesta.La noi există ispita Romei,una a fondului nostru nelatin;greco-bizantină;balcanică;o ispită poate chiar două slave,a Rusiei lui Dostoievski;polono-maghiară de mare trufie,mai ales in Ardeal.Există însă,ispite franceze si germane atât de puternice,încât ne-au putut înstrăina.Stim că ispita nu se substituie unei dorinte,acesta din urmă fiind interioară,iar ispita este exterioară,rămâne adică în afara sufletului românesc,nefecundată de acesta.Urmarea ei ar însemna o cădere;o îndepărtare de fondul hermeneutic al acestui popor;o alienare.Si totusi,ne mai spune autorul,există o ispită pe care o putem descoperi,nu încercând să o chemăm din afară,căci ea există în noi,prin natura ei ancestrală;acesta fiind ispita dacică pe care o putem scoate în evidentă alungând toate celelalte ispite si ,,să ne lăsăm ispititi nu de ceea ce năzuim să fim,ci de ceea ce suntem(Vulcănescu,1996)Cele două trăsături desprinse din analiza lui Vulcănescu (vorbin de hermeneutica poporului român)sunt:
,,Una tine de chemarea pământului-de legătura omului cu cele de aici,de legătura lui cu ai lui,cu bătătura,cu câmpul cu vitele(…)
Asa se poate spune că nu Roma a cucerit aici pământul,ci pământul a cucerit roma(Vulcănescu,1996,p.137)
Cea de-a doua este:
,,…chemarea codrului,chemarea singurătătii,a vitejiei a haduciei(Vulcănescu,1996,p.138)
Rezultatul este integrarea în ritmul cosmic,ordonarea existentei după chemări ancestrale,răgazul dinaintea transcendentului care coboară,cum ar spune Blaga,si truda pentru aflarea plenitudinii ontologice.În termeni vulcănescieni insemnând:
,,Chemarea culmilor aspre si reci,chemarea apelor si a stelelor ce se oglindesc în ape.
Orizontul ei e spatiu fără sfârsit,spatiul ordonat în care zările se înfrătesc si se tin unele pe altele de mâini,ca si stelele cerului(…)Maica mielului si a păstorului aleargă după fiul pierdut,care moare si renaste.
Sufletul omului trece din vamă în vamă,în marea liturghie a firii.
Cântecul lui e cântecul lumilor si lacrimile lui sunt suspinurile ei nepregătite.
Pe icoanele pe care le lucrează încă azi pe sticlă tăranii de la Nicula,buciumul vitei tâsneste din coasta Hristosului crucificat si cântecul paparudelor îmoaie inima lui Dumnezeu pentru ploaie.,,(Vulcănescu,1996,p.138)
Acesta am putea spune că e chemarea lui M.Vulcănescu,pentru a ne reântoarce la ceea ce suntem,pentru a ne detasa de ispitele occidentale,luciferice,ale lui homo faber.
Pentru acest lucru am sustinut că avem nevoie mai de grabă de un război intern,decât de ceea ce fac altii pe afară.Noi suntem distrusi din interior,ispititi si pervertiti,iar pentru acest lucru intelectualii care mai au un Dumnezeu si mai simpt ceva pentru poporul acesta,atât de obidit, ar trebui să sustină revenirea la valorile ancestrale si nationale,indiferent de consecinte.
Pentru nationalismul său si valorile crestine promovate,în fine pentru hermeneutica fundamental crestină,pe care o evidentiază Vulcănescu,este acum contestat până la ,,desfiintare,,.Nu mai avem voie să vorbim de gânditorii nostri crestini.

admin

08-04-2014 17:45

@ Daniel Focsa:

Oricand, de vreme ce era chiar numit “antisemit”… Mai inainte insa va fi, probabil statuia lui Paulescu de la Medicina. Si apoi, rand pe rand, fiecare reper national, conservator, ne-masonic.

ciorgan

08-04-2014 18:16

Toată lumea care comentează aici si pe afară, stie cu sigurantă despre ce e vorba.In primul rând pentru ca noile pseudo-valori promovate de corectitudinea politică să prindă,adică să ocupe spatii mentale ample,e nevoie de distrugerea valorilor autohtone,crestine.Acest lucru se realizează prin diverse tehnici,printre care si compromiterea unor persoane exemplare si genii.
Problema noastră e de abordare,adică discutăm si analizăm acest proces de desfiintare a valorilor culturale si a poporului,ca despre unul venit din neant;discutii abstracte fără să indicăm sursa răului.Egalitatea de gen,feminismul,familiile homosexuale,cosmopolitismul prin promovarea identitătilor multiple,trebuie să ia locul valorilor crestine care e rău în esentă si discriminator:O spune clar ministrul educatiei din Franta,citat de acest site.Asadar,totul vine din SUA,prin sustinerea acestei politici la nivel oficial si din UE,prin emiterea unor norme obligatorii sau care urmează să devină obligatorii.

1. Pingback: Legea care pedepseste cu inchisoarea “ORGANIZATIILE CU CARACTER FASCIST” si “CULTUL CRIMINALILOR DE RAZBOI” a fost ADOPTATA la SENAT - Recomandari
emma

08-04-2014 19:05

Nu inteleg totusi cum opinia numai a o singura persoana (fictive sau reala???) poate avea un asemenea impact. De ce nu se muta daca o deranjeaza statuia atit de tare? Trebuie sa fie mutata statuia din cauza unei opinii? Pot si eu atunci sa zic (exagerez aici) sa fie darimata casa poporului ca am fost traumatizata de comunisti si inca sint? SI fara nici macar sa imi dau numele, casa poporului chiar ar fi darimata? Si atunci, unde ne oprim? Darimam tot ce nu-I place unuia dintre noi?

Am citit acum citeva luni despre o “doamna” din Ploiesti (nu mai stiu daca aici sau in alta parte) care cerea interzicerea tragerii clopotului bisericii de linga ea ca face prea mult zgomot. What’s next?

Daniel Focsa

08-04-2014 19:50

Sau un alt exemplu: marele arheolog Vladimir Dumitrescu. A fost legionar. Dupa cativa ani de inchisoare politica a fost eliberat si si-a continuat cariera, este unul dintre cei mai mari arheoogi romani, intemeietor al arheologiei preistorice, elev al lui Vasile Parvan. A si fost premiat chiar pe vremea RPR si RSR, c u premii de stat, si lucrarile sale publicate inainte de revolutie. Ce facem, il interzicem si pe el ? Eliade si el a fost publicat pe vremea lui Ceausescu. Ca sa nu mai vorbim de toate volumele de opere complete eminesciene, editate de Academia Romana, inainte de 89, inclusiv publicistica antisemita. O sa ajungem oare la concluzia ca incepem sa interzicem ceea ce era permis chiar si pe vremea lui Ceausescu ?

doroteea

09-04-2014 11:14

@Utzu:

ai perfecta dreptate.

Eu nu sunt ‘penalista’. ‘Intamplator’ insa, zilele astea sunt obligata sa studiez cu atentie subiectul ‘libera exprimare vs. ‘drepturile celuilalt’ (demnitate/imagine/reputatie etc.). Am calificare in ‘drepturile omului’. Dupa Paste, imi declar disponibilitatea de a ma implica (cum trebuie sa sustin lucrarea respectiva la o conferinta si mi-e imposibil, sunt contratimp total).

Pt admini: daca apreciati util ajutorul meu, va rog sa ma contactati. Este nevoie, dupa mine, de un demers colectiv, iar voi aveti mai multe parghii in acest sens. Eu vin cu expertiza mea, si poate mai reusim sa implicam si pe altii.

(e simptomatica povestea asta – duce cu gandul la intentia de retragere a cetateniei de onoare a lui Valeriu Gafencu. De acord cu @utzu, reactiile verbale nu sunt suficiente – chiar se pot intoarce impotiva ta – si daca lasam sa se intample astfel de lucruri, ne condamnam ca neam. Deja semne ca boala e mai adanca decat ne-am fi inchipuit sunt destule…)

Utzu

09-04-2014 20:47

da, ar fi ceva.. măcar să punem bun început, poate tentează apoi pe cei cu adevărat pricepuţi. Fie că li se pare interesantă provocarea sau că li se va face milă de neputinţa noastră de nooobi :).

Deci condiţia sine qua non pentru a face ceva este să avem:
1. întregul dosar penal scanat şi uploadat online. Nu contează deocamdată platforma.. disponibil să fie!

Apoi, avem nevoie de:
2. jurisprudenţa de atunci pentru speţe similare, poate chiar dosare penale întregi, cu sentinţe de condamnare similare şi

3. jurisprudenţa de azi, postdecembristă, cu revizuiri ale sentinţelor penale comuniste.

Foarte important şi folositor cred că ar fi să găsim câţiva istorici, de genul lui George Damian dacă se poate, care să aibă idee despre:
4. stenogramele şedinţelor comuniştilor de atunci sau documente de arhivă similare. Ne-ar fi foarte folositor să putem proba cu acte “ingerinţa politicului în actul de justiţie”. Ar fi ceva cu adevărat important să avem acces la aşa ceva, căci pe baza acestor acte, stenograme, documente programatice, foi/planuri de lucru, note informative am putea răsturna apoi sentinţe comuniste pe procedură, indiferent de fond. Mă îndoiesc că vom găsi ceva relevant (sau şocant 😛 ) la liber, de genul sentinţei dată judecătorului în plic de către securistul-săgeată a Anei Pauker.. dar să avem nădejde.

Ştiu că despre legitimitatea şi recunoaşterea condamnărilor comuniste s-a vorbit şi în raportul wiesel, pe la sfârşit, din câte îmi amintesc eu că l-am citit acum patru mii de ani. Argumentele pentru legitimitatea condamnărilor păreau destul de solide, vorbindu-se la modul general despre extremişti, dar nu prea pot sta în picioare pentru cazuri particulare, pornind de la persoana concretă a inculpatului. Răspunderea penală este în orice caz individuală şi aşa era şi atunci. Parcă era şi o bibliografie pe acolo, prin acel raport. Ar fi deci nevoie şi de un priceput în ştiinţe politice/filosofie politică..

5. Despre o platformă online de discuţii, blog, forum etc, vorbim după ce ne vedem cu DOSARUL INTEGRAL în PDF. Asta dacă mai există sau dacă nu dispare între timp..
Poate traducători în limbi de circulaţie.. dar să nu ne precipităm

Deci competenţe cheie în ordinea priorităţilor, după mintea mea: drept, istorie, filosofie/ştiinţe politice, informatică, litere/traduceri. De drept şi de istorie ar trebui să se ocupe totuşi somităţi ale domeniului.. poate aveţi idee de profesionişti care ar putea fi sensibili la acest subiect. Măcar ca provocare profesională dacă nu din datorie patriotică sau din alte motive. Oricât de bună părere aş avea despre cititorii acestui site, nu e tocmai de nasul nostru un astfel de demers, ci e nevoie de experţi în toată puterea cuvântului. Dar măcar bun şi smerit început să punem!

Doamne, ajută!

"bandit mistic"

09-04-2014 22:26

Cum sa te atingi de statuia unui sfintit marturisitor?!
Oamenii astia nu mai au limite sau isi bat joc de poporul roman in Postul Mare?

maria

10-04-2014 00:03

pentru mine, este clar ca se doreste interzicerea lor totala, si definitiva, daca se poate.
viata lor,telurile lor,marturiile lor,sunt modelele ce ne pot ajuta sa supravietuim ca natie,si doar cateva,dintre motivele, pentru care se doreste stergerea lor din memoria noastra ,dar mai ales,din memoria copiilor nostri.
este o noua provocare[ si nu propunem sa ne razbunam].
Cerem doar, ca cei ce batjocoresc pe romani ,batjocorind valorile nationale[din ce in ce mai des],sa raspunda in fata legii si sa fie expulzati din tara[indiferent cine e].
Excelente comentariile lui utzu,ciorgan si doroteea.
Ma simt neputincioasa in fata unei asemenea provocari.
Pot totusi, sa pun si eu umarul la ceea ce v-ati propus sa faceti,cu o rugaciune si un gand bun.
Doamne ajuta!

2. Pingback: Asociatia “Studenti pentru viata” si revista ei anti-avort – INTERZISE LA TARGUL DE EDUCATIE al Universitatii Bucuresti, in urma unor instigari si manipulari. TOTALITARISMUL ANTICRESTIN IA PROPORTII TOT MAI INGRIJORATOARE IN ROMANIA - Re
3. Pingback: REPETATA RASTIGNIRE sau despre intentia demolarii statuii Martirului MIRCEA VULCANESCU - Recomandari
4. Pingback: SEMNAL INGRIJORATOR: Romania in vizorul PROPAGANDEI RUSESTI. Reportaje ostile despre apartenenta tarii la UE si ofensiva lui Ion Antonescu in TRANSNISTRIA [video] - Recomandari
5. Pingback: RADU PREDA, noul director al IICCMER: “Este datoria mea sa pun pe agenda institutului CAZURILE SFINTILOR INCHISORILOR… Hristos a inviat, dar CAND PUTEM AFIRMA CA AM INVIAT SI NOI? Poate la anul?” - Recomandari
6. Pingback: Institutul Elie Wiesel continua PERSECUTAREA CINSTIRII PUBLICE A EROILOR ANTICOMUNISTI. Placa comemorativa pusa in memoria “LOTULUI VISOVAN” din Sighetul Marmatiei – inlaturata dupa doar cateva zile - Recomandari
7. Pingback: Mircea Vulcanescu despre Miscarea Legionara. Lamuriri - Recomandari
8. Pingback: DAN PURIC in noaptea de Inviere (2015) despre DARUL DUMNEZEIESC AL LUI IISUS versus “OMUL NOU” AL NOII ORIENTARI MONDIALISTE si ATACUL FURIBUND ASUPRA CREDINTEI NEAMULUI, jertfa si prigonirea repetata a noilor martiri români: “CAND VREI
9. Pingback: DAN PURIC despre legea “antilegionara”: “PARLAMENTUL A DAT O LEGE ODIOASA. Daca ajungi la mormantul parintelui Iustin Parvu nu e bine, ca e considerat fascist. DE 25 DE ANI, IN ROMÂNIA SE LUPTA SA NU MAI AVEM IDENTITATE” (Video)/
10. Pingback: DAN PURIC despre legea “antilegionara”: “PARLAMENTUL A DAT O LEGE ODIOASA. Daca ajungi la mormantul parintelui Iustin Parvu nu e bine, ca e considerat fascist. DE 25 DE ANI, IN ROMÂNIA SE LUPTA SA NU MAI AVEM IDENTITATE” (Video) |
11. Pingback: ABERATII INSTITUTIONALE SCANDALOASE. S-a decis schimbarea numelui Liceului MIRCEA VULCANESCU din sectorul 4/ Reactii din Barsana Maramuresului fata de cererile Institutul Elie Wiesel