INCHIDEREA MINTII ROMANIEI
- Gandul: Ministerul îl scoate pe Caragiale de la bac pentru a nu cultiva „spiritul dogmatic” al altor vremuri !!!
- Ion Cristoiu: Ministrul liberal al Analfabetismului
- Sever Voinescu, in Cotidianul: Închiderea minţii României – excelent editorial!
“Un cancer perfid şi tăcut consumă, lent, fibra României. Mintea ei se închide încet şi sigur. Viitorul ei european, prosper şi strălucitor va pavoaza o gaură întunecată. (…) Al doilea lor argument este că elevii trebuie să deprindă lucruri „folositoare“, adică informaţii şi cunoştinţe de maximă şi imediată utilitate. Futilităţi precum versurile lui Nichita, replicile din Caragiale sau pasajele din Călinescu nu mai au ce căuta în lumea asta, după mintea celor de la MEC. E lumea birocraţiei bruxelleze.
Dacă aceasta ar fi politica MEC şi nu doar o stângace apărare a unei decizii neghioabe, atunci ar trebui eliminate din şcoală chimia (cui foloseşte să ştie câte valenţe are carbonul?), orice matematică de după aritmetica primară, o bună parte din fizică (câţi au nevoie să ştie teoria naturii duale a luminii?). Trei sferturi dintre obiectele de studiu ale oricărei şcoli nu au utilitate imediată şi e normal să fie aşa, căci ele au o utilitate de alt gen. Şcoala nu dă soluţii, ci dezvoltă abilităţi şi deschide orizonturi. Retorica „utilităţii“ obiectelor de studiu o practicau, pe vremea mea, corigenţii.
Profesorii de azi par să gândească aidoma corigenţilor generaţiei mele şi asta, sincer, mă înspăimântă. Al treilea argument spune aşa: „De ce să tocească bietul elev comentarii scrise de alţii?“ şi, mai departe, „de ce să expunem eşecului la Bac un elev care e surprins de întrebarea rău intenţionată a unui profesor privitoare la numărul de sertare ale dulapului Otiliei?“. Aşadar, pentru că profesorii noştri nu pot antrena altfel elevii decât după comentariile altora şi pentru că nu-şi pot reprima subiectivităţile idiosincrasice, mai bine înlăturăm marii clasici de la examenul de limba şi literatura română.
Am fi superficiali dacă am blama numai incompetenţa – altfel evidentă – a ministrului Adomniţei. Problema e mai profundă decât culoarea politică a guvernării: asistăm la o criză sistemică a educaţiei româneşti. Preşedintele Băsescu a intuit ceva, dar pactul propus de el şi semnat de mai toată suflarea politică ratează adevărata miză. Problema reală nu o constituie greutatea ghiozdanului elevului şi nici orarul. Problema este moartea lentă a educaţiei umaniste în sistemul nostru şcolar: literatură tot mai puţină, prea puţină muzică, arte deloc, o spoială de filozofie, istorie la nivel tabloid, limbi clasice complet eliminate. Adaug şi asediul „progresiştilor“ împotriva religiei.
De ce România arată tot mai urât pe măsură ce se modernizează? De ce Gigi Becali îi fascinează pe tineri? De ce morala publică e vraişte? De ce limba se vorbeşte accidentat? De ce absurdul a devenit normă logică? Priviţi programa liceelor noastre şi, mai ales, observaţi câtă atenţie se acordă educaţiei umaniste a elevilor. Ne aşteaptă vremuri dezolante...“.
- Cotidianul: Şcoala, la judecata generaţiei digitale
- Evz: Copiii se ascund de părinţi pe internet
- Cotidianul: Studiu: Majoritatea copiilor navighează pe Internet nesupravegheaţi
- Gardianul: Elevii, invatati pe bancile scolii sa devina EMO si sa faca sex oral
- Romania Libera: Suicidul, “la moda” printre adolescenti
- Realitatea TV: Sinuciderea, o modă printre adolescenţi. Copilul dumneavoastră are probleme emoţionale?
- Realitatea TV: Peste 800 de tentative de sinucidere la copii in fiecare an
- Ziua: Comandant de Bac’
***
- Antena3: MAMA ŞI COPILUL, PE PATUL DE SPITAL. AVEŢI CURAJ SĂ VĂ LĂSAŢI COPIII ÎN SPITALELE DIN ROMÂNIA?
- Antena3: E-uri şi alimentele care ne ucid
- Ziua: “Profetul petrolului” prezice 200 de dolari pe baril
- Cotidianul: Moartea ţăranilor
- Cotidianul: Noii poli ai puterii
- Blog “Atitudini fara platitudini”:
Un fragment dintr-un viitor eseu teribil de scandalos!
Am aflat ceva nou ieri. Cuvinte si taceri
O isterie numita Razvan Vintilescu
- Razvan Codrescu: CINE MAI SÎNT FRAŢII NOŞTRI
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://groups.yahoo.com/group/misiune-ortodoxa/message/1448
Re: [misiune-ortodoxa] Inchiderea mintii Romaniei
Titus L – OOOOOO, nu se va intampla nimic…
Poate o scrisoare deschisa semnata de cativa, poate o petitie pe Internet…. dar de fapt nimic.
Sunt poate pe receptie si parinti care au copii la scoala, in clase mici. Invata copiii vostri bine? Iau premiu? Cati dintre parinti nu au simtit ca pe o povara anuntatul premiu I al copilului? Iar cadou la invatatoare, iar bani pentru premiu… Milionul zboara din ce in ce mai repede din portofel. Sincer, pentru cati nu a ajuns o povara performanta scolara a copilului?
Si macar daca aceasta performanta ar fi ceva de capul ei. Dar luati la bani marunti, premiantii dovedesc ca nu cunosc mare lucru. Nici nu simt ca le-ar folosi la ceva. La ce bun sa stie? La varsta lor copii nu au un raspuns adecvat la astfel de intrebari. Dar ei vad ca jumatate din clasa ia premiul intai, iar jumatatea celalta ia si ea premiul doi. De fapt, nu mai reprezinta nimic. Se dau premii la gramada, nu mai conteaza decat ce sta in spatele acestor premii cu adevarat, banii de cadou pentru invatatoare, banii pentru premii, premii care se cumpara tot de la invatatoare. Si altfel de bani pentru te miri ce. Stiu, e din ce in ce mai ilegal sa dai bani la scoala. Asta spun legile din Romania. Dar fiecare stie ca notele copilului sau depind de felul in care se pregateste fiecare. Adica cumpara cele necesare performantei. Si cum sa nu o faci? Toti o fac. Chiar si parintii care nu pot rezolva probleme de clasa a doua din temele copiilor. Si copiii lor invata bine, adica si ei iau premiu. Ca parinte nu vrei ca propriul tau copil sa ramana mai in urma acestora. Mai ales cand stii ca tu poti si, la o adica, teoretic, si copilul tau ar putea.
Premiul a ajuns ca reclamele de la televizor: nimeni nu le mai baga in seama decat atunci cand lipsesc. Si ca sa nu lipseasca se dau bani buni.
Asta e scoala care ne educa copiii. Asta e scoala la care invata copiii care se sinucid pe capete. Asta e scoala in care invata copiii care isi mutileaza colegii pe cantece de “Aliluia” in timp ce se filmeaza cu telefonul mobil. E un specatcol de urmarit doar… Si pentru noi de cele mai multe ori este un spectacol de la ora cinci.
Si avem ore de religie. Si avem icoane pe peretii acestor scoli. Ce folos… Acasa, in autobus, pe strada si in piata copiii nostri vad cum parintii lor citesc tabloide. Tabloidele au can-can si tite pe fiecare pagina. Chiar si la meteo. Dar astea nu ne deranjeaza. Noi tinem la iconele de pe pereti. Ne dau impresia ca le avem cu noi tot timpul. Dar nu este asa. Ele sunt langa noi. Cu noi ar fi daca le-am purta in suflet.
Era ieri o postare care continea o intrebare: ne vom pastra noi credinta? Nu. In felul acesta nu.
Degeaba avem ore de religie. Ce sa inteleaga copiii din ora de religie cand dupa aceea invata bazaconii? E un fel de alegere? Ce alegi, copile, sa inveti tu la scoala? Cica se spune ca ar fi un Dumnezeu, sunt niste povesti frumoase in manualele acelea… Dar doamna de religie nu ne face nimic daca nu stim. Oricum e optionala materia, sa indrazneasca numai sa imi scada mie nota copilului, nu-l mai dau, sa vedem ce elevi mai are la ore, ar spune mai toti parintii… Exceptii, ceilalti.
O poveste, religia. De unii inventata… Banii, premiul, asta conteaza. Sa invete sa faca ceva, un ban sau o facultate, ce sa faci cu religia? Sa mori de foame?
Sa invatam ceva coerent, ceva care la baza sa aibe credinta? Sa facem scoala-scoala noi, cand altii nu o vor asa? No…, noi platim impozite la stat. Sa ne dea statul ce vrem noi. Si neaparat sa ne puna icoanele pe pereti. Dar chipul de pe ban nu il privim. Nu stim Scriptura noi, noi stim ce ne zice popa sau mai degraba babele. Cu Biblia in mana sunt numai aia, sectantii, niste idioti, nu-i inteleg… Or fi loviti de filoxera.
Si popii astia, ce le-o fi venit, sa nu te lase decat cu lumanari luate din biserica!… Hm! Ma rog, ai nevoie de ei, mai o nunta, mai o inmormantare… cine stie, mai rar si cate un botez. Nu stim de ce, asa se face, dar chiar nu stim de ce. Noi romanii, popor nascut crestin. Despre noi vorbesc. Despre noi si credinta noastra stramoseasca. Sa nu ucizi. Sa nu furi. Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau. Sa nu ravnesti la femeia apropelui tau, la vita lui si la nimic din ce este al aproapelui tau. Astea nu le stim. Poate ca ne aducem aminte de ele daca ni le spune cineva, dar nu le stim. Sa iti cinstesti parintii…. Puah! Niste babalaci dobitoci! Si din ce in ce mai pedofili si incestuosi. Asculta Israele, Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine. O fi, dar noi suntem romani, aici pe veci stapani. Mai incolo sunt mitici. Aici, romani.
Ne vom pastra noi credinta? Cum adica, o mai avem? Poate cativa. Putini, din ce in ce mai putini. Si nu facem nimic. Doar platim impozite la stat, suntem majoritari iar statul ar trebui sa…, sa…, pentru ca suntem cetatenii sai.
Eu nu mai vreau sa fiu cetateanul sau. Fa-ma pe mine Doamne cetatean al Raiului… Nu membru de sindicat, fie el si popesc.
Nu mai vreau sa ascult liturghii pentru toti de-a valma, asa cum am auzit la Tomitan. Nu le-a cerut celor nebotezati sa iasa afara inainte de invocarea Sfantului Duh la savarsirea Sfintelor Taine ale Euharistiei, am auzit eu cu urechile mele, sau, mai degraba, n-am auzit . Nu mai vreau sa am in biserica mea ierarhi apostai si neanatemizati. Il putem primi inapoi cand s-a pocait, dar acum sa plece. Nu mai vreau sa am ierarh un Daniel care s-a lepadat de Danielul din puscarie dar cere bani in fiecare duminica pentru indreptarea puscariasilor.
E adanc in noi raul care ne macina. E asa de adanc ca ne uitam la el si nu-l vedem. Ni se pare ca asa suntem noi, din nastere. Si ni se pare ca e normal sa fim asa. Ca homosexualii. Dar Dumnezeu priveste. Doar ca in marea Sa iubire de oameni e foarte rabdator. A rabdat judecata poporului sau, a rabdat drumul Golgotei, a rabdat suferintele pe Cruce. O mai rabda putin, ca suntem ai Lui. Mantuieste Doamne poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta! Ca acolo unde oamenii nu te-au cunoscut si se inchina la idoli si chi-cong putem vedea la TV ce se intampla zi de zi. Ai Doamne rabdare cu noi, robii tai nevrednici! Rabda-ne Doamne asa cum suntem, macar ca vor ramane doi sa se adune in numele Tau si sa se roage pentru noi.
Caci noi, de fapt, nu vom face nimic.