PS IGNATIE, Episcopul Hușilor, MĂRTURISIRI (NE)AȘTEPTATE în PASTORALA de Paști din vremea bisericilor goale: “BISERICA NU SUNTEM DOAR NOI, SLUJITORII. Acum funcţionăm incomplet. Pe planul credinţei, PANDEMIA s-a dovedit a fi mai malefică şi mai vicleană decât orice REGIM TOTALITAR prin care au trecut înaintaşii noştri. Slujirea Tainei SFINTEI EUHARISTII este unica RAȚIUNE DE A FI A BISERICII a Bisericii”

26-04-2020 8 minute Sublinieri


Episcopia Husilor:

Paştile cele adevărate – trecerea de la spaimă şi nelinişte la bucurie şi Lumină

Scrisoarea pastorală a Preasfinţitului Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, la slăvitul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, anul mântuirii 2020:

Cei mai mulţi oameni cred în Învierea lui Hristos, dar foarte puţini sunt cei ce o au şi o văd în chip curat; cei ce n-au văzut-o însă nici nu se pot închina lui Iisus Hristos ca unui Sfânt şi Domn” [1]

Cinstiţi slujitori ai Sfintelor Altare,

Iubiţi fraţi şi surori împreună-rugători,

Hristos a înviat!

În ciuda bucuriei pe care ar trebui să o avem, spaimele, frica, nesiguranţa şi singurătatea ne locuiesc, în aceste vremuri de încercare, parcă mai intens decât realitatea luminii Învierii lui Hristos. Le simţim parcă mai aproape de viaţa noastră decât bucuria şi nădejdea care izvorăsc din Învierea lui Hristos.

Mulţi poate sunteţi trişti că nu puteţi fi cu noi, slujitorii Bisericii, la această slujbă unică din cursul anului bisericesc. Şi aveţi motive să fiţi mâhniţi. Nu ştiu dacă simţiţi vreo mângâiere sau se micşorează cu ceva tristeţea dumneavoastră, când vă mărturisim, cu maximă certitudine şi fără lamentaţii gratuite, că nici nouă nu ne este uşor fără dumneavoastră. Biserica nu suntem doar noi, slujitorii şi cântăreţii bisericeşti, ci toţi formăm frumuseţea şi unitatea Trupului lui Hristos: episcopi, preoţi, diaconi, monahi, cântăreţi şi credincioşi. Acum, în starea de faţă, dacă mă pot exprima în felul acesta, funcţionăm incomplet. Este ca şi cum la o nuntă frumoasă şi plină de veselie constaţi că dispare instantaneu mireasa. Nu pentru o jumătate sau o oră, ci pentru câteva luni bune.

Nu cred că păcătuiesc dacă vă spun că pe planul credinţei, pandemia s-a dovedit a fi mai malefică şi mai vicleană decât orice regim totalitar prin care au trecut înaintaşii noştri. Comunismul a avut tentaţia luciferică de a-L fura pe Dumnezeu din inimile oamenilor. Criza coronavirusului nu îşi propune să Îl fure pe Dumnezeu, ci pe cei care nu credeam că pot fi furaţi vreodată: credincioşii. Bisericile s-au golit fără niciun pact sau vreo agresiune umană. Aşa ne-am trezit că nu vă mai avem în bisericile dumneavoastră – nu ale noastre, ale slujitorilor. Totul a fost unilateral: virusul invizibil şi nemilos a decretat stare de urgenţă, iar credincioşii au trebuit să dispară din calea lui. Noi doar am încuviinţat. Probabil din prudenţă, din frică, din maximă responsabilitate, şi mai ales din grijă conştientă faţă de sănătatea semenilor noştri, inclusiv a celor vârstnici sau suferinzi, care sunt cei mai ameninţaţi. Deoarece sănătatea este unul dintre cele mai minunate daruri din partea lui Dumnezeu. Şi cum ştim fiecare în parte, de daruri este bine şi indicat să avem deosebită grijă. Nu să le lasăm în calea nimicitorilor.

Iubiţi credincioşi,

Sărbătoarea Paştilor ne pune în faţa unui adevăr fundamental: „Dumnezeu crucificat” este „mereu prezent în noi înşine, coborât în noi înşine şi în mijlocul nostru, în inima  spaimelor, angoaselor, a simplităţilor noastre[2] şi a neliniştilor noastre, care, în mod paradoxal, ne învaţă că nicio lacrimă nu se pierde în învălmăşeala lumii acesteia, ci urcă pe căi nevăzute la Crucea lui Hristos.

Să nu uităm niciodată: pe Cruce, atunci când omul, în nebunia şi ura lui, a crezut că poate să-L omoare pe Dumnezeu, Iisus, aflat în suferinţe cumplite şi umilinţe inimaginabile, a fost de partea omului. Chiar dacă omul avea poftă de insultă şi calomnie usturătoare, Dumnezeu-Omul a rămas neclintit în dragostea Sa cuprinzătoare faţă de făpturile Sale.

Tot de partea omului este şi la Înviere, atunci când îl vede nesigur, dezamăgit şi trist, aşa cum au fost ucenicii Luca şi Cleopa, femeile Mironosiţe şi Apostolii.

Probabil că în aceste zile cu toţii ne identificăm cu Maria Magdalena. Sunt câteva elemente care ne ajută să ne regăsim în povestea tristă, dar cu final fericit, a acestei femei mironosiţe: întuneric, mormânt, dezamăgire, tristeţe că am pierdut ceva însemnat şi în final bucurie că întâlnim pe Cineva minunat.

Evanghelia Sfântului Ioan ne spune că Maria Magdalena „a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric (Ioan 20, 1). Aici găseşte piatra mormântului dată la o parte, îngrijorându-se că cineva L-a furat pe Domnul. De frică şi de o eventuală confirmare a temerii sale, nici măcar nu intră în mormânt, ci fuge cu iuţeala fulgerului, ca un om aflat într-o primejdie cumplită şi cu nădejdile frânte, la Apostolii Petru şi Ioan, mărturisindu-le, cu sufletul la gură, că mormântul este gol. Întoarsă în grădină, unde vede cu ochii ei că Domnul nu mai este acolo, Maria Magdalena stă şi plânge lângă intrarea mormântului, paralizată de gândul că s-ar putea ca toată dragostea ei faţă de Hristos să fi fost o iluzie de care s-a agăţat cu întreaga ei fiinţă. Aşa cum i se întâmplă de obicei omului aflat în iadul suferinţei, Dumnezeu intervine când nimeni nu se mai aşteaptă la vreo nădejde de mai bine. Vine în intimitatea inimii noastre, întrebând-ne, aşa cum a întrebat-o Domnul pe Maria Magdalena: „De ce plângi? Pe cine cauţi?” (Ioan 20, 12). Sau ce cauţi? De ce Mă confuzi cu grădinarul sau cu orice altceva ori altcineva din lumea aceasta? Ca mai apoi să ne strige pe nume, iar noi să simţim că suntem inundaţi de lumina prezenţei lui Hristos, care spulberă absenţa de care eram apăsaţi în stările noastre de deznădejde zdrobitoare. Să simţim că suntem înviaţi, că energia Învierii restaurează toate funcţiunile muribunde ale existenţei noastre.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Spunea cineva atât de frumos că iubirea învie tot ceea ce atinge” şi „că numai suferinţa poate mistui răul din noi[3]. Maria Magdalena era tristă şi dezamăgită pentru că încă nu înviase Hristos în inima ei. Odată înviat Hristos în adâncul inimii ei, devine relevant pentru ea că Domnul este viu, ceea ce îi dă certitudinea că boldul morţii a fost zdrobit. Abia acum e învinsă moartea în sufletul ei, acum învie şi ea.

Niciunul dintre Apostoli, atunci când ei Îl întâlnesc pe Domnul înviat, nu Îi cere explicaţii suplimentare legate de modul cum a fost învinsă moartea. Sau că ar trebui verificată autenticitatea acestei biruinţe. Pentru ei era esenţial că L-au văzut pe Domnul, care le-a dat puterea de a crede că El este Cel înviat. Prin vedere se naşte comuniunea, nu din spuma vorbelor. Iubim doar ceea ce vedem, ca mai apoi să ajungem la credinţă, aşa cum mărturiseşte Sfântul Ioan Evanghelistul: „Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care sosise mai întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut” (Ioan 20, 8).

Învierea nu are nevoie de argumente, ci se cere doar văzută şi simţită în carnea de lut a fiinţei noastre. Sfântul Simeon Noul Teolog, prin cuvintele sale, întăreşte acest adevăr:

Căci nici preasfânta cântare, pe care o avem acum în fiecare zi pe buze, nu spune: «Învierea lui Hristos crezând», ci: «Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat». Cum  deci Duhul Sfânt ne îndeamnă să zicem acum: «Învierea lui Hristos văzând», ca unii ce am văzut-o, deşi n-am văzut-o, de vreme ce Hristos a înviat o dată pentru totdeauna acum o mie de ani şi nici atunci nu L-a văzut cineva înviind? Oare dumnezeiasca Scriptură vrea ca noi să minţim? Să nu fie. Dimpotrivă, ea ne îndeamnă mai degrabă să spunem adevărul: şi anume, că în fiecare dintre noi, cei credincioşi, are loc Învierea lui Hristos, şi aceasta nu o dată, ci în fiecare ceas, atunci când, precum spuneam, Însuşi Stăpânul nostru învie întru noi, strălucind şi scânteind cu scânteierile nestricăciunii şi Dumnezeirii”[4].

Iubiţii mei,

Cât timp vom căuta să explicăm moartea doar în termeni lumeşti şi materiali, tristeţea, teama şi neliniştea vor fi hrana sufletului nostru, aşa cum i s-a întâmplat şi Mariei Magdalena. Dumnezeu vrea să învieze în inima noastră. Nu ni se cere să ne împăcăm cu moartea, ci să ne împăcăm cu Învierea, care este adevărata noastră viaţă. Unica noastră sursă de bucurie, linişte, limpezime şi curaj.

Hristos le spune surorilor Marta şi Maria: „Eu sunt Învierea şi Viaţa (Ioan 11, 25). Adică, Domnul este întâi Învierea noastră şi apoi Viaţa noastră. Cu alte cuvinte, oricât ne-am zbate pentru viaţa noastră, fără Înviere nu valorăm nimic. Ne chinuim şi ne dăm seama că nu suntem siguri pe nimic. Nici măcar pe viaţa noastră. Totul se fragilizează. Însăşi ştiinţa, care avea pretenţia de a surpa datele credinţei, îşi recunoaşte astăzi limitele, neştiind exact cum s-au produs mutaţiile prin care a apărut micul virus propagator de panică, nelinişte şi instabilitate economică, şi se dovedeşte neputincioasă în a i se opune tiraniei lui.

Poate că nu este întâmplător faptul că nu putem sărbători Învierea împreună în bisericile dumneavoastră. Nu vă merităm. Profetul Amos ne spune:

Voi preface sărbătorile voastre în jelire şi toate cântările tale în tânguire (…) Iată vin zile – zice Domnul – când voi trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului” (Amos 8, 10-11).

Asta pentru că nu am reuşit să ne convingem de adevărul că „credinţa în Hristos este raiul cel nou”[5], ci am rămas blocaţi în ritualismul superstiţiilor care ne ţin departe de profunzimea adevărurilor noastre de credinţă.

Din păcate, încă nu suntem plini de viaţa lui Hristos, care este adevărata noastră Înviere. Vrem să venim la slujba de Înviere, fără să avem deja aprinsă în inima noastră, prin post, rugăciune, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului şi iubire multă faţă de cei sărmani şi  de toţi semenii noştri, lumina lui Hristos. Vrem să luăm lumină, dar nu facem niciun efort să devenim lumină pentru cei din casa noastră, pentru cei din satul sau oraşul nostru, pentru cei din jurul nostru şi pentru mediul nostru înconjurător. Vrem să venim la slujbă, dar poate nu ne propunem să transformăm viaţa noastră într-o rugăciune pentru noi înşine şi într-o slujire prin bunătate a semenilor noştri. Vrem să venim la biserică, dar uităm complet că prin Taina Botezului noi înşine am devenit biserică vie a Preasfintei Treimi. Sfântul Simeon Noul Teolog ne atenţionează, grăindu-ne astfel:

Nu socoti că sărbătoarea stă în veşminte strălucite şi în cai mândri, în miruri scumpe, în lumânări şi sfeşnice, în mulţime de popor. Nu aceastea fac strălucită sărbătoarea, nici nu sunt adevărata sărbătoare (…)”, ci „aşa cum lăcaşul bisericii, această casă preafrumoasă, e luminat de multe candelabre, aşa şi casa sufletului tău, mai preţioasă decât această biserică, trebuie luminată şi făcută să strălucească spiritual cu focul dumnezeiesc al tuturor virtuţilor duhovniceşti care ard şi luminează în tine, ca nici un loc din ea să nu rămână lipsit de lumină. Mulţimea sfeşnicelor care ard aprinse de focul văzut zugrăveşte gândurile noastre luminate, ca fiecare din ele să strălucească la fel ca şi acestea, şi nici un gând întunecat să nu fie lăsat în casa sufletului tău, ci toate să lumineze aprinse pururea de focul Duhului”[6].

Dragii mei,

Praznicul Învierii în vreme de molimă ne învaţă că mormântul spaimelor, al neliniştilor, al nesiguranţei poate deveni locul biruinţei luminii asupra întunericului, a binelui asupra răului, a bucuriei asupra tristeţii şi a profunzimii asupra superficialităţii, a prezenţei asupra absenţei.

Dacă inima noastră va fi ca o biserică, unde vrem să aprindem candela dorinţei de a trăi viaţa lui Hristos, a binelui, a comuniunii, a solidarităţii, a grijii faţă de cei sărmani, a dragostei, dar şi a mărturisirii cu demnitate în faţa celor care încă sunt îmbătaţi de nebunia şi aroganţa că Îl pot ucide pe Dumnezeu, negreşit vom auzi în adâncul conştiinţei noastre chemarea: „Veniţi să primiţi lumină”. Iar cântarea pascală „Hristos a înviat”, sursa noastră de bucurie deplină, va face minuneasă ne trezim ca nişte copii, ca nişte convalescenţi, în lumina Paştilor – şi aceasta este prima dimineaţă a lumii – ca un migdal care înfloreşte printre ruine şi Dumnezeu ne redă viaţa şi ne iartă”[7].

Să ne iertaţi pentru toate nedesăvârşirile şi păcatele noastre, ale slujitorilor. Să ne iertaţi că în această perioadă de criză, vă transmitem credinţa şi bucuriile ei prin mediile digitale, care niciodată nu vor putea înlocui frumuseţea nemijlocită şi inepuizabilă a întâlnirii personale dintre noi. Este o stare de excepţie, nu de normalitate.

În vremuri dificile este esenţial să nu abandonăm Liturghia, slujirea Tainei Sfintei Euharistii, care este unica raţiune de a fi a Bisericii. Fără Împărtăşanie, aşa cum ne spune Hristos în Evanghelie, nu avem cum să moştenim viaţa veşnică, care este îndumnezeirea noastră. Să ne ierte toţi oamenii în vârstă, care nefiind familiarizaţi cu consumul de medii digitale, sunt pur şi simpli blocaţi în casele lor, desigur spre binele lor, dar poate în multe situaţii vulnerabili în faţa unor stări depresive, pentru că sunt privaţi de unica lor bucurie sufletească: de a participa, dimineaţa şi seara, la slujbe, de a se întâlni şi a mai schimba o vorbă de duh şi încurajare între ei.

Fie-vă sărbătorile luminoase, paşnice, liniştite, în preajma celor dragi şi cu gândul la toţi cei care sunt singuri sau în suferinţă, la românii noştri din diaspora care sunt departe de casa, de familiile lor, fără bani şi fără muncă, cu gândul la îngerii sănătăţii noastre, care sunt medicii, asistenţii medicali, infirmierii şi tot personalul auxiliar din spitale şi ambulanţe, şi la toţi cei care, ştiuţi sau neştiuţi, ne ajută să trecem cu bine de această perioadă, şi ridicând împreună rugăciuni către Preasfânta Treime, către Maica Domnului, către Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi, ocrotitoarea Episcopiei noastre, şi toţi sfinţii care pururea se roagă pentru noi.

 Fie-vă viaţa plină de adevărul salutului pascal: Hristos a înviat!

Cu nădejdea unor vremuri mai bune şi cu mai multă linişte, al vostru părinte, frate şi prieten de tot binele voitor şi fierbinte rugător către Hristos cel Înviat,

† Părintele Episcop Ignatie al Huşilor

[1] Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze (II), studiu introductiv şi traducere de diac. Ioan I. Ică jr, Sibiu, Editura Deisis, 1999, p. 174.
[2] Olivier Clément, Puterea credinţei, traducere din limba franceză: Alexandrina Andronescu, Daniela Ciascai, Târgovişte, Editura Pandora, 1999, p. 50.
[3] Gustave Thibon, Ignoranţa înstelată, traducere din franceză de Ion Nastasia şi Maria Nastasia, Bucureşti, Editura Humanitas, 2003, pp. 186, 201.
[4] Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze (II), studiu introductiv şi traducere de diac. Ioan I. Ică jr, Sibiu, Editura Deisis, 1999, p. 175.
[5] Idem, Discursuri teologice şi etice (I), studiu introductiv şi traducere: diac. Ioan I. Ică jr., şi un studiu de ieromonah Alexander Golitzin, Sibiu, Editura Deisis, 1998, p. 195.
[6] Ibidem, pp. 391, 393.
[7] Olivier Clément, Hristos a înviat! Cuvinte despre sărbătorile creştine, traducere de Nicolae Turcan, Cluj- Napoca, Editura Renaşterea, 2017, p. 47.

Legaturi:

PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei – CUVÂNT CURAJOS ÎN PASTORALA DE PAȘTI 2020: “Dumnezeu a murit de tot?! VA MAI ÎNVIA HRISTOS ȘI ANUL ACESTA? Păi ce, oamenii chiar au crezut că pot face orice, oricând și oricum? Sunt prea imprevizibili! Și prea mulți! Sunt prea liberi! Sunt prea… OAMENI! Așa nu se mai poate…”

PASTORALA PS MACARIE la “o praznuire trista si pustie” a INVIERII (2020) – CUVANT DE EXCEPTIE, MARTURISITOR SI INDURERAT despre starea reala a Bisericii si a oamenilor in timpul IZOLARII impuse de PANDEMIA COVID-19: “Pentru aceasta lume, noi, Biserica, suntem o amenintare, un risc. Sarbatoarea PASTILOR a fost transformata intr-un prilej de INTIMIDARE a celor credinciosi. Dar HRISTOS NU-SI ABANDONEAZA PRIETENII!”

MESAJELE DUHOVNICESTI DE INVIERE ALE IPS TEODOSIE, Arhiepiscopul Tomisului, intre LACRIMI si BUCURIE: “Dacă nu ne iubim, înseamnă că nu primim Lumina. Dumnezeu este iubire. Iubindu-ne, ajutându-ne, fiind o familie, vom birui și coronavirusul! DUMNEZEU NU NE LASĂ DIN BRAȚELE SALE!” (video, text)

SĂ DESLUȘIM TIMPURILE ÎN CARE NE GĂSIM ȘI CĂILE LĂUNTRICE DE A RĂZBI ÎN ELE. Cuvinte pastorale la Sfintele Paști 2020 ale ÎPS TEOFAN, ÎPS LAURENȚIU și PS SILUAN al Italiei: “Trecem printr-un moment de CERNERE. Apele se separă unele de altele, iar gândurile multor inimi se dau cu adevărat pe față. Stăm ascunşi cu teama de a fi contaminați precum stăteau ucenicii Domnului închiși de teama de a nu fi descoperiți”

Veniti de primiti Lumina! – INVIEREA DOMNULUI SUB DICTATUL “CORONEI”. Marturii tulburatoare, meditatii planse si trairi sfasietoare de la EROII UMILI(TI) ai acestor zile – PREOTI, VOLUNTARI si simpli CREDINCIOSI “exilati” in afara bisericilor, traind Sarbatoarea “cu lacrimile înnodate în barbă”, “cu inima jumătate cioburi, jumătate cer” (si VIDEO)/ MESAJUL LUI MIHAITA NEȘU: “Avem nevoie de Dumnezeu, dragi prieteni! Avem mare nevoie de puterea lui Dumnezeu din Sfintele Taine”

Cuvantul PARINTELUI DAN DAMASCHIN la praznuirea INVIERII DOMNULUI in vremea pandemiei. Ce PUTERI i se dau crestinului prin credinta si prin HARUL SFINTELOR TAINE si care este conditia absolut necesara ca “totul sa fie bine”?

MITROPOLITUL NEOFIT (Cipru) – MARTURISIRE DESCHISA de Florii despre PRIGOANA CRESTINILOR prin INCHIDEREA BISERICILOR sub motivul pandemiei, cand tocmai in ele se afla MEDICAMENTUL SALVATOR. “Asa cum au drepturi ateii, au drepturi si credinciosii. Si simt ca azi drepturile credinciosilor sunt incalcate”

“Ar fi trebuit ca bisericile sa fie deschise” – VOCI ALE NORMALITATII in Biserica noastra se ridica IMPOTRIVA FRICII, A PSIHOZEI MEDIATICE – ca parte a unui RAZBOI PSIHOLOGIC care distruge sufleteste pe cei slabi – si a ABUZURILOR in vreme de criza. PARINTELE PIMEN VLAD si PARINTELE ANTIM DAVID (video): “SUNTEM PE O PANTA PERICULOASA IN TOT CEEA CE INSEAMNA VIITORUL BISERICII NOASTRE. Preotii trebuie sa aiba putin curaj! Din mana cui se vor cere sufletele celor care pleaca nespovediti si neimpartasiti?”

SFINTELE MOASTE ALE CUVIOSILOR DIMITRIE CEL NOU de la Bucuresti si PARASCHEVA de la Iasi au fost scoase in PROCESIUNI ISTORICE, pentru IZBAVIREA DE MOLIMA/ Declaratia ferma a IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei: “BISERICA ESTE SPITAL! Această boală nu poate fi tratată exclusiv cu mijloace omeneşti” (si VIDEO)

IPS TEOFAN, la Bunavestire savarsita “in conditii speciale”: “Doar aceasta este NORMALITATEA: PREOTII IMPREUNA CU POPORUL in jurul Sfantului Potir, căci asa se implineste pe deplin Biserica lui Hristos. NU NE RAMANE DECAT INCREDEREA IN DUMNEZEU” (video, text)

PLÂNSUL PREASFINȚITULUI MACARIE STRIGĂ LA CER împotriva CRIMELOR și NEDREPTĂȚILOR făcute lui Dumnezeu și oamenilor simpli: “CE-AȚI FĂCUT CU HRISTOS? Ce-ați făcut cu toți nevinovații acestei lumi, cu toți cei înfometați și asupriți pentru meschine interese? Vor să ne facă să trăim într-O LUME ÎN CARE HRISTOS SĂ FIE PUS SUB CARANTINĂ, în care comuniunea euharistică să nu mai fie posibilă”

“Hristos a îngăduit în aceste vremuri grele să fie PUS SUB PAZĂ, în bisericile păzite unde CREDINCIOȘII NU POT SĂ INTRE”. Episcopul Macarie Drăgoi – CHEMARE LA PRIVEGHERE pentru a primi LUMINA Duhului Sfânt “atunci când se așterne întunericul peste lume”

“Suntem toți acum niște Lazări în mormântul carantinei” – CUVÂNT CALD CU PUTERE MULTĂ AL PS MACARIE denunțând ÎNCHIDEREA BISERICILOR ȘI CIMITIRELOR, în Sâmbăta lui Lazăr: “OAMENII AU NEVOIE DE HRISTOS ȘI DE BISERICĂ! Cineva se gândește că poate lua locul lui Dumnezeu folosindu-se de spaimele omenești, iar mulți dintre noii farisei caută să Îl oprească pe Mântuitorul Iisus Hristos să ajungă la noi”

PS IGNATIE despre MINCIUNA PROPAGANDISTICA si “CIUMA” FALSURILOR aruncate in vreme de criza, pentru EXPLOATAREA FRICILOR OAMENILOR (video, text)/ MOLIMA HRISTOFOBIEI IN VREME DE PANDEMIE – raspuns polemic atacurilor inversunate ale ACTIVISTILOR PROGRESISTI impotriva clerului BOR pentru FOLOSIREA LINGURITEI EUHARISTICE

“SFINTELE TAINE sunt realitati, nu simboluri. Este o PROFANARE sa ne gandim sau sa ne apropiem de ele ca si cum ar fi realitati biologice obisnuite, perisabile” – Marturisirile limpezi si puternice ale unor EPISCOPI ROMÂNI (PS MACARIE, IGNATIE si IUSTIN) despre SEMNIFICATIA SI PUTEREA SFINTEI IMPARTASANII, in contextul “ISPITEI de a dori sa modificam DUPA BUNUL PLAC randuiala liturgica statornicita in Biserica”

 

***

Pastorala de Paști (2019) a PS IGNATIE, Episcopul Hușilor despre CINA DE LA EMAUS, VEDEREA NEVĂZUTULUI și vremurile TOTALITARISMULUI PROGRESIST: “Totalitarismul actual este mai cumplit şi mai groaznic pe termen lung decât totalitarismele secolului al XX-lea… Uneori nici nu ne dăm seama cum NE DISTRUGE „GRAȚIOS” ȘI „TOLERANT”, ca şarpele care îşi calculează cu precizie muşcătura fatală”

ÎNVIEREA DIN MIJLOCUL CULTURII MORȚII. Pastorala de Paști a PS IGNATIE, Episcop de Huși denunță, printre altele, “IDEOLOGIA COMUNISMULUI POSTMODERN ca atentat la persoană şi impunerea cu orice preţ a drepturilor minorităţilor de toate felurile”

FEMEILE PURTĂTOARE DE IUBIRE sunt devotate până la capăt și nu părăsesc pe Cel rămas singur și batjocorit. GLASUL LUI DUMNEZEU NE CHEAMĂ PE NUME, IAR DRAGOSTEA LUI NE ÎNVIAZĂ. Însuflarea și curajul de a urma lui Hristos primite din AȘTEPTAREA VIE A ÎMPĂRĂȚIEI SALE (Predica video a PS Ignatie Trif și omilia Arhim. Zaharia Zaharou)

IOSIF, NICODIM si MIRONOSITELE. Trezvia, indrazneala si devotamentul omului in fata VULNERABILITATII DUMNEZEULUI CELUI VIU. “Dumnezeu S-a facut strain, Dumnezeu Se lasa la mana oamenilor, ca sa trezeasca in ei un raspuns liber al inimii lor. A AJUTA UN OM inseamna SA-TI ASUMI SI RUSINEA ACELUIA, iar daca faci aceasta, te asemeni Mantuitorului” (VIDEO + TEXT)

UNDE L-AU ASCUNS PE HRISTOS? (Cugetare duhovniceasca)

“Domnul meu si Dumnezeul meu!”. PS BENEDICT – cuvânt sensibil și profund despre NEVOIA DE TRĂIRE A ÎNVIERII ca EXPERIENȚĂ A ÎNTÂLNIRII PERSONALE CU HRISTOS, nevoie vitală, “ca a unui pământ însetoșat” (VIDEO, TEXT)


Categorii

Corectitudine politica/ Marxism cultural, Coronavirus, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Pagini Ortodoxe, Pastile/ Invierea, Pastorale, PS Ignatie Trif, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Sfanta Impartasanie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “PS IGNATIE, Episcopul Hușilor, MĂRTURISIRI (NE)AȘTEPTATE în PASTORALA de Paști din vremea bisericilor goale: “BISERICA NU SUNTEM DOAR NOI, SLUJITORII. Acum funcţionăm incomplet. Pe planul credinţei, PANDEMIA s-a dovedit a fi mai malefică şi mai vicleană decât orice REGIM TOTALITAR prin care au trecut înaintaşii noştri. Slujirea Tainei SFINTEI EUHARISTII este unica RAȚIUNE DE A FI A BISERICII a Bisericii”

  1. Asteptat sau (ne)asteptat, cuvantul PS Ignatie este foarte binevenit. Mai sles pentru cei care inca mai cred ca autoritatile au inchis bisericile de grija noastra.
    Partea buna este ca dupa ce savarsesc sf. Liturghie, preotilor li se permite sa impartaseasca acasa credinciosii. Dupa mintea lor incurcata, ar trebui impartasiti doar cei pe patul de moarte. Nadajduiesc ca in realitate lucrurile nu stau chiar asa, ci ca se impartasesc, la cerere, si cei aflati mai putin aproape de moarte.
    Cand nici asta nu va mai fi permis, atunci nu vad ce sens ar mai avea Sfanta Jertfa. O Liturghie la care nu se impartaseste nimeni este un non-sens.

  2. Ce nu pot sa inteleg este de ce in mesajele video transmise de Inviere, precum si in celelalte din perioada Postului, PS-ul a preferat sa emita alt gen de mesaje, ferindu-se complet de orice forma de marturisire… De ce numai in cateva dintre textele scrise, cu exceptia cuvantului din Lunea Invierii?

    https://www.youtube.com/watch?v=rz_tAa-gGp4

    https://www.youtube.com/watch?v=N_O4fKIUBjU

  3. E frumos să credem că există și episcopi mărturisitori.
    Dar zic ca o observație, poate greșesc. Dar mie și aceste mărturisiri mi se par cel puțin cu jumătate de măsură. Sună mai mult a justificări decât a mărturisire a adevărului sau a părere de rău sinceră. Poate văd eu greșit. Dar afirmă că bisericile episcopii au acceptat să fie închise „probabil din prudenţă, din frică, din maximă responsabilitate, şi mai ales din grijă conştientă faţă de sănătatea semenilor noştri…”. Așadar, pe de o parte spune în acest cuvânt că mai întâi trebuie să ie învierea noastră, apoi viața, pe de altă parte justifică toate măsurile luate de Paști de închidere a bisericilor, ca să nu mai zic și de restul zilelor și duminicilor, cu prudența, maxima responsabilitate…
    Trăgând linie, ce ar trebui înțeles? Care este concluzia? Primează învierea sau viața aceasta pentru cei din Biserică?

  4. @Ierom. Lavrentie

    Asa am.gandit si eu. Ati pus pct pe i, nu mi dadeam seama ce nu se leaga…

  5. Pingback: “Sfântul Toma, Geamănul nostru…”. PREDICI VIDEO la Duminica Tomei. PS MACARIE: “Câtă nevoie avem de Hristos Euharistic acum, câtă nevoie avem de Sfintele Taine! Nu ne mulțumim cu un Hristos virtual” | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: REDESCHIDEȚI BISERICILE! Arhiepiscopul Teodosie: "BISERICA A FOST ȘI ESTE MARGINALIZATĂ! Relaxarea trebuie să înceapă cu bisericile, pentru că destul au stat închise" (VIDEO)/ CÂND ȘI ÎN CE CONDIȚII se poate intra în biserici și pa
  7. Pingback: APELURI LA DESCHIDEREA BISERICILOR si RESPECTAREA LIBERTATII RELIGIOASE. Vasile Bănescu: "„Biserica Ortodoxă Română va face demersuri firești și riguros argumentate pentru a găsi căile raționale de întoarcere graduală, precaută, dar gra
  8. Pingback: APELURI LA DESCHIDEREA BISERICILOR si RESPECTAREA LIBERTATII RELIGIOASE. Vasile Bănescu: "Biserica Ortodoxă Română va face demersuri firești și riguros argumentate pentru a găsi căile raționale de întoarcere graduală, precaută, dar grabni
  9. Pingback: RECOMANDARILE INJOSITOARE ALE I.N.S.P. PENTRU BISERICA si reactii MARTURISITOARE ale corpului eclezial. IPS TEODOSIE: "E o imixtiune in cultul bisericii. Nu facem compromisuri". PREOTI SI MIRENI INDIGNATI pentru tentativele de modificare brutala
  10. Pingback: Deschiderea bisericilor - cu ce pret? "AMANAREA" IMPARTASIRII CREDINCIOSILOR la Sfanta Liturghie - DOAR O MASURA TEMPORARA sau INCEPUTUL CELEI MAI GRAVE CAPITULARI in fata abuzului autoritatilor, in numele "ratiunii practice"?! "B
  11. Pingback: Cu vehemență și fermitate exemplară, EPISCOPUL IGNATIE al Hușilor acuză "instalarea unui DESPOTISM SANITAR, care se traduce printr-o IMIXTIUNE hilară şi ineptă în ceea ce priveşte practica liturgică a Bisericii". Despre "MINȚIL
  12. Pingback: Regizorul CRISTI PUIU, reflecții amare despre „REGIMUL CÂINESC” și „non-sensul de talie cosmică” al DISTANȚĂRII SOCIALE și restricțiilor anti-covid. „Mi-e teamă că ne îndreptăm către o formă de TOTALITARISM pe care nu îndrăznim s
  13. Pingback: Predicile PS IGNATIE al Hușilor la POGORÂREA DUHULUI SFÂNT: “BISERICA este poporul lui Dumnezeu adunat în rugăciune, ca să se împărtăşească şi să trăiască credinţa. FIDELITATEA FAȚĂ DE TRADIȚIE, DE RĂDĂCINI şi obârşie este ce
  14. Pingback: PS IGNATIE – predica la Duminica orbului despre ATACUL LA SFANTA IMPARTASANIE si noii farisei – IDEOLOGII ANTICRESTINI DIN EPOCA POST-ADEVAR | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: PS IGNATIE, la pomenirea de 7 ani a PĂRINTELUI IUSTIN PÂRVU: “Părintele Iustin a fost cel care a avut grija lui Hristos pentru om. Să ne asumăm duhul părintelui Iustin!… NU PUTEM VORBI DE BISERICĂ FĂRĂ EUHARISTIE! Dacă Biserica nu ar
  16. Pingback: MĂRTURIA BISERICII ORTODOXE despre SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE. Răspunsul Mitropolitului Ierotheos Vlachos dat controverselor teologice, “părerilor necuvioase” și BLASFEMIILOR lansate în spațiul eclezial în legătură cu TAINA SFINTEI LITU
  17. Pingback: ÎPS TEOFAN (video + text): “MARE ESTE NERĂBDAREA NOASTRĂ SĂ NE REVEDEM, participând la Sfânta Liturghie, împartășindu-ne cu Trupul și Sângele Domnului – NU DUPĂ ALTE MODALITĂȚI PE CARE NI LE INSPIRĂ UNII ȘI ALȚII, ci după râ
  18. Pingback: Parintele Tudor Ciocan despre PERSECUTIA MASCATA A BISERICII IN NUMELE UNUI “INTERES SUPERIOR”, riscul dependentelor si al expunerii la informatii manipulatoare si LUPTA PENTRU APARAREA LIBERTATII SI A CREDINTEI IN DUMNEZEUL ADEVARAT: “O
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare