Interviul saptamanii: PARINTELE IUSTIN (video) – CUVINTE TARI SI DUREROASE: “Ar trebui sa plangem, sa ne caim, sa vedem ca suntem la marginea prapastiei. Sa luam exemplu de la nenorocirile altora si sa ne indreptam pe noi!

20-03-2011 8 minute Sublinieri

Îndemn la pocăinţă – Pr. Iustin Pârvu despre sfîrşitul lumii, mîntuire, Japonia, tehnologie from sholarios on Vimeo.

“Dumnezeu sa-i ierte pe toti cei care s-au dus in nenorocirile acestea, dar sa fie pentru noi o pilda! Si ma rog sa ne cutremuram putin, caci putem fi si noi in locul lor oricand”.


Ne gasim in fata primejdiei, in fata mortii cu totul nepregatiti…

Ne uitam la televizor, vedem prapadul Japoniei si ramanem in amortire. Suntem stapaniti de un duh al indaratniciei si al molesirii.

Indemn la citirea Psaltirii in grupe de credinciosi, in Post, la cercetare de sine, retragere, rugaciune, spovedanie, Impartasanie.

Parintii trebuie sa fie exemple pentru copiii lor. Avem nevoie de modele.

Iata unde ajunge tehnica si civilizatia: in fundul malului si al apei!

Asta este si scoala vrajmasului, sa ne tulbure, sa nu avem liniste, sa nu avem pace pentru o zi frumoasa de duminica, de sarbatoare…

“… dar nu e acum Venirea [A doua venire a lui Hristos, n.n]. Cine stie cand o fi. O fi ca sa ne pregateasca pe noi, nevrednicii, robii Sai, ca noi stam si adormim asa, la fiecare pas. Dar, uite, sunt zilele astea asa frumoase, cu slujbe la biserica, cu pregatirea noastra, din zi in zi asa, dar nu numai ca nu vin credinciosii, nici calugarii nu vin. Cu atat mai rau, cu cat moleseala iti iese din casa, plecand din viata noastra. Credinciosii, si ei, mai fumeaza, mai beau, mai fac un dans, mai o petrecere, dar raul este dincoace, ca noi, ca sa-i trezim pe ei sau sa-i facem sa vina la biserica, sa se pregateasca, noi… nimica. Intr-o biserica ca la noi, plina cu 120 de maici, ar trebui sa fie acolo negru, sa nu incapa credinciosul in biserica de maici. Da de unde, ca ele, ba ca-i bolnava, ba ca nu poate, ba ca e oprita de zile, si asa mai departe… Nu merge, nu e ravna, nu e dragostea…

Cu postul… (…) credinciosii ce sa mai vorbim, saracii, ca ei n-au antrenamentul si n-au ravna pe care ar trebui s-o aiba… Barbatul ii spune femeii, cand [ea] il cheama la biserica: ia hai sa te spovedesti, ia hai sa te impartasesti: “Dar ce vrei tu, sa ma faci pe mine calugar? Eu am randuielile mele, aia e pentru calugari”… Iata ca omul nostru indata se strica, calugarul si el la fel, nu face nimic, si ne gasim in fata primejdiei, in fata mortii cu totul nepregatiti. Nu numai ca nu incercam sa facem…, dar nici sa potrivim (?). Ei, si atunci Dumnezeu se supara mai mult pe noi. Suntem atat de indaratnici, de rataciti, cu mintea, si cu sufletul, si cu trupul si cu toate pornirile noastre. Nu vrem nimic, catusi de putin asa, sa ne apropiem de Dumnezeu. Ne uitam la televizor, vedem prapadul Japoniei, vedem cutremurele, vedem toate incercarile astea, cutremure mai mici sau mai mari, dar sunt niste semne care dovedesc o apropiere a noastra [de sfarsit]. Acum apropierea sfarsitului, cand va fi, Dumnezeu o stie, ca noi le intuim asa dupa toate probabilitatile, dar faptul este ca nu ne miscam deloc, ramanem in amortire, ramanem in moarte, ramanem in pieire, si nu avem, asa, cutezanta sa ne ridicam putin, sa ne antrenam putin sa facem ceva.

Partea mireana, este destul de slabuta, dar uite ca mai misca totusi. Imi povestea un crestin din Suceava ca el a antrenat vreo trei sute de credinciosi sa citeasca Psaltirea pana la saptamana Floriilor. Iata un exemplu, si multe altele, [de intiativa] pe care nu au luat-o calugarii sau preotii, au luat-o mirenii intre ei acolo, sa faca podoaba aceasta a Bisericii. Dar daca ar fi sa se adune si sa se porneasca pentru o dispozitie: post si citirea Psaltirii, doua saptamani, trei saptamani, ma rog, cat poate fiecare, dar sa se faca ceva. Dar nu se face nimica, parca suntem stapaniti de un duh al indaratniciei: vedem cu ochii, auzim cu urechile si nu credem. Ce sa mai vorbim despre lumea asta atee care este asa de impietrita, cu fumatul, cu baut, petreceri, cu televizoare, calculatoare, toate tehnicile acestea, care ne darama sufleteste si trupeste.

– Sunt crestinii lumina lumii sau ar trebui sa fie? Ce-ar trebui sa faca, ca sa fie?

– Lumina lumii ar trebui sa fim intai noi, care suntem socotiti ca purtam uniforma si avem toate la indemana – si slujbele, si tipic, si randuieli, toate puse la dispozitia noastra, numai sa le aplicam catusi de putin. Dar nu se face nimic, ca este, cum am spus, parca o moarte sufleteasca, o adormire totala. Probabil ca este si in viata noastra un diavol care ne asalteaza mereu inspre rau, inspre moleseala si inspre indeferentism. Ca cel mai mare rau la ora actuala nu-i nimic altceva decat indiferentismul, care ne duce la adormire, ne duce la amortire, la pieirea noastra sufleteasca.

– Cum se poate iesi din moartea asta?

– Pai se poate iesi numai asa, macar sa punem un inceput bun! Sa avem si noi taria sa ne hotaram, in sfarsit, catusi de putin, sa facem ceva. De la familie la familie, de la sat la sat, de la comuna la comuna, judet si asa mai departe, se poate face ceva care sa ne incalzeasca putin si sa avem macar tarziu o pregatire pentru nevoile acestea.

E ceva, asa, de neinchipuit sa vezi tu cum dispar masini, trenuri intregi, se duc in avalanse de ape, ceva neinchipuit sa le vedem noi cu ochii nostri pieirea aceasta a lumii, a copiilor, a batranilor, a femeilor, a bolnavilor, a spitalelor, in sfarsit, aruncate in valurile marii si dusi, si pierduti asa. E ceva inspaimantator, pai n-ar trebui nici sa ne mai culcam, sa mai dormim, sa mai mancam ceva, nu ne mai e ingaduit sa vorbim desertaciuni… Sunt lucruri care ne inspaimanta. De ce le-a dat Dumnezeu (…?)? Le-a dat tocmai catusi de putin sa ii trezeasca. Dar uite ca aceasta trezire e foarte tarzie si greu de patruns in viata noastra. Ar trebui sa plangem, sa ne caim, sa vedem ca suntem la marginea prapastiei, in toata drama asta pe care o traim. Dar nu se misca nimic, nimic. Muzicile sunt aceleasi, distractiile lumii sunt aceleasi, televizoarele, calculatoarele… Toate cele care ar trebui sa ne fie la indemana pentru pregatirea noastra spirituala, ne sunt pentru pregatirea iadului, pregatirea satanei. Dimineata cand te scoli n-auzi nimic decat… Dai drumul la televizor, dai drumul la calculator… Chiar copiii din casa noastra, din familia noastra, sunt asa de slab indrumati si pregatiti.

Nu mai vorbim de scoli care n-au nicio grija. Dimpotriva, mereu in uniformele astea goale, in slabiciunile astea trupesti… Daca un copil vine acoperit, o fetita de 12-14 ani, vine mai decenta la scoala, mai pregatita duhovniceste, ei bine, trebuie sa o asalteze ceilalti copii – parca sunt iadul iadului – pana si invatatorul sau invatatoarea: ce umbli tu asa, ce faci tu, schimbi tu acuma lumea, ia da ‘batista’ de pe cap, ia da fusta si pregateste-te pentru lumea asta. Vedeti cum este, parca este inadins, ca sa puna o pozitie de satanizare a lumii, a copiilor, a batranilor? Si batranii, nu mai vorbim, stau si casca gura la televizor acolo, acolo mananca, acolo bea, acolo sta, isi scurg ochii acolo, si moare cu paharul langa el, cu sticla sub cap. Asta e pregatirea noastra pentru sfarsit, asta e fiorul pe care ni-l da Dumnezeu? Parca am fi (…?), satanizati, sa aruncam tot este frumos, si de ajutor, si bun, si sa luam toata scursura asta a societatii, ce are mai rau omenirea, sa luam noi si sa cultivam. Asa ca nu stiu ce-o sa mai fie, dar, deocamdata, stam pe o pozitie foarte critica si primejdioasa pentru mantuirea noastra.

– Pot Sfintele Taine sa schimbe ceva?

– Sfintele Taine, tocmai vorbeam cu cineva pe aici, pentru Sfintele Taine indata se pune omul la intrebare [la cercetare de sine, n.n.]. Mai, vin sarbatorile, vine duminica, vine saptamana asta mare a Sfintei Cruci, vin in sfarsit zilele acestea deosebite, din ce in ce mai aproape, vin Rastignirea si Patimile Domnului. Apoi, se intreaba fiecare, chiar cat e de slab crestinul nostru, dar isi pune intrebarea si el, si daca mai este si ajutat in privinta aceasta a pregatirii lui sufletesti, sa mearga la parintele si sa isi spovedeasca pasurile lui sufletesti, sa puna de-un inceput de rugaciune, sa mearga sa ia blagoslovenie sa il puna la Sfanta Taina, in fata Sfantului Potir. Apoi el, sigur ca se ingrijeste catusi de putin, se intreba si el: mai, ce am de facut eu? Pai, ce-ai de facut? Ia vezi o rugaciune de dimineata, ia deschide ceaslovul acolo daca-l ai si citeste un paraclis al Maicii Domnului, ia mai citeste acolo doua-trei catisme pe zi, ca sa termini intr-o saptamana macar o Psaltire.

Si uite asa luand lucrurile, facand acolo o rugaciune de Sfanta Impartasanie, citeste un canon al Mantuitorului Hristos, citeste un acatist al Mantuitorului, ia ai sa vezi, daca deschizi Psaltirea, la sfarsit, daca o ai in casa – dar fiecare crestin de bine de rau are o Psaltire acolo – la sfarsitul ei este Paraclisul Maicii Domnului, Paraclisul al doilea, toata bogatia, cate tablouri frumoase sunt acolo, si de sanatate, si de trezire a omului inspre pocainta si o mangaiere, in acelasi timp, ca Paraclisul este cea mai frumoasa rugaciune in cinstea Maicii Domnului. Iata ca se fac foarte putin rugaciunile acestea. Nici nu se stiu aproape. Cati dintre credinciosi cunosc ei frumusetea aceasta a podoabelor rugaciunilor noastre ortodoxe?

Cata pregatire trebuie sa faci pentru o Sfanta Impartasanie; nu mai vorbesc despre canonul asta cat este de frumos si de larg, sa il faci seara, sa pregatesti canonul acesta, iar a doua zi sa faci rugaciunile acestea frumoase, unele mai scurte, unele mai dezvoltate, dar toate parca merg ca o scara spre cer pentru pregatirea noastra duhovniceasca, ca sa te gasesti in fata Sfantului Potir sa primesti Trupul lui Hristos. Iata ca aici este tot varful pregatirii noastre, sa fii catusi de putin inarmat cu rugaciune, cu post, cu nevointa, cu tacere, cu o retragere in sine, catusi de putin, din toata tehnica asta a distractiei, sa te regasesti in camaruta ta acolo, sa citesti o rugaciune, sa faci aceasta frumoasa pregatire pentru Sfintele Taine.

Cat sunt Sfintele Taine in sine, pregatirea lor, dar cat e timpul acesta de 40 de zile sa pui, zi de zi, o nevointa catusi de putin pentru o regasire a noastra sufleteasca. Si iata, intr-un sat, intr-o comuna, intr-un judet, daca fac 70, 80, 100 de suflete, dragul meu, pregatirea aceasta, apoi acestia sunt oamenii care salveaza cele mai pacatoase suflete si le pregatesc pentru inviere si pentru renasterea lor duhovniceasca! Si lucrul nu e prea greu, ca nu ceri munti de nevointa, dar macar o rugaciune de dimineata, un paraclis al Maicii Domnului, un acatist al zilei, sa-l facem asa catusi de putin acolo, cu copiii nostri. Si daca copiii o sa vada pe tata si pe mama… Ca cel mai bun pedagog nu este urechea, este ochiul. Copilul cand vede, aceea si face. Nu trebuie decat sa te asezi la rugaciune, faci o inchinaciune doua trei, faci doua trei metanii si copilul cat e de mic se pleaca si el acolo si face o matanuta, face o inchinaciune. Dar daca vede, ca daca nu vede copilul, ce sa faca, numai daca ii spui: du-te si te roaga, fa metanii, fa inchinaciune.. [nu face numai daca ii spui, fara sa vada]. Am spus: copilul daca vede face si el. Noi degeaba spunem copilului sa nu bea, sa nu consume alcool, sa vina devreme acasa, sa nu umble haihui, daca toate lucrurile astea nu le vede la tata si la mama, zadarnic i le spui lui. Copilul daca vede, el te copiaza si face intocmai. De aceea si in viata noastra calugareasca, un tanar care vine la manastire, e scutit (?)… ca el sa vada acolo ce program are batranul, cum se misca el, si atunci copilul acesta, tanarul acesta, invatacelul va incepe sa miste si el pe coordonatele acestea. Si el va ramane cu pecetea aceasta toata viata lui, ca si-n viata de familie. Copiii se antreneaza sa faca cum faceau parintii lor: uite-asa facea mama, asa facea tata... […]. Noua nu ne trebuie altceva, la ora actuala decat modele de viata, ca sa le vedem, si sa ne orientam.

Ei, cam asa ar fi trebuit sa facem si noi ca sa ne putem bucura de aceste zile frumoase. Iata vine acum saptamana Sfintei Cruci, saptamana a treia, un varf de nevointa a vietilor noastre din manastiri, a ascetismului nostru, a crestinismului nostru. Ce frumoasa e, se impodobeste Sfanta Cruce, se scoate tocmai modelul acesta care ne orienteaza pe noi, ne intareste, ne pune din ce in ce, din treapta in treapta sa ajungem oarecum in frumoasa zi a chemarii Domnului: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Apai unde sunt crestinii nostri de altadata sa mergem noi acolo, sa ne odihneasca Domnul?… Sa mergem, catusi de putin asa, sa ne luam unii cu altii si sa petrecem viata noastra primara a crestinului de altadata. Amin!

Domnul sa ne asculte, sa ne mantuiasca, sa ne grijeasca, sa ne apere de toata primejdiile acestea grele… Sa luam exemplu de la nenorocirile altora si sa ne indreptam pe noi. Ca de aceea, atat de mult o venit cu pierzarea asta a sufletelor, si bune, si rele, si toata civilizatia, toata tehnica asta, o ramas un val de apa si pe urma aburi care ies de pe urma straduintelor noastre de veacuri. Civilizatia, iata, tehnica, unde e tehnica, unde-i toata stradania noastra? Iat-o in fundul mâlului si al apelor… Miroase a pustietate, asta e tehnica si civilizatia care ne-a adus pe noi…

Acuma sigur ca si tehnica, si civilizatia asta e data de Dumnezeu sa ne folosim de ea, dar sa o folosim cu raspundere si sa o folosim [astfel incat] sa nu ne deranjeze viata noastra sufleteasca. E bun, sigur, sa inlocuiesti o lumanare cu un bec. Dar sa fie spre rugaciune, spre o carte de predici, spre o carte folositoare. Ca acuma se tipareste o carte care inainte se facea in 2-3 luni sau de zile sau intr-un an de zile, acum s-o tiparesti; acum o scrii, si maine e sub nasul tau sa o citesti, cartonata si frumos aranjat. E tehnica, na! Dar o folosesti cum trebuie si pentru ce trebuie. Sa ascult o predica, sa ascult o conferinta, sa ascult ceva frumos. […] Greu este ca nu mai are cine le citi! [cartile]. Nu le mai cauta nimeni. Atunci alergai dupa o carticica sa o gasesti sa iti faci o mangaiere sufleteasca. Acum le avem pe toate, dar nu avem oameni, nu avem sufletele care sa creasca si sa le caute. E tehnica, sigur, folositoare si asta, dar bineinteles ca… sa te fereasca Dumnezeu sa deschizi un internet acuma, sa te uiti ce e pe el acolo. Cate la suta sunt bune, cate sunt rele? Dar daca am fi intelepti noi, sigur ca le-am folosi, le-am popula cu cele bune, cu cele vrednice. Acuma stai pe scaun frumos, si apesi pe buton si iti apar toate lucrurile, ce s-o intamplat de ieri pana azi, iti vin sub nas toate sa stii ce se-ntampla. Numai sa fim noi intelepti si sa stim sa le folosim pentru mantuirea sufletelor noastre.

Ei, dragii mei, cu acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne nevoim si noi catusi de putin, sa ne apropiem asa, in bat, in batranetile noastre, in saracia noastra spirituala, sa ne bucuram de toate zilele acestea frumoase pe care le avem, ca macar asa cum sunt acuma, cum le avem asa, sa nu se complice viata noastra cea de toate zilele. Ca vedeti dvs.: razboi, razmerite, rascoale, toate pregatiri pentru distrugerea noastra spirituala. Nu e atat o pregatire armata pentru lupte si razboaie, cat este tulburarea sufleteasca, pentru ca asta este si scoala vrajmasului, sa ne tulbure, sa nu avem liniste, sa nu avem pace pentru o zi frumoasa de duminica, de sarbatoare, sau o zi de viata duhovniceasca in familie. E mereu o sacaire a vrajmasului ca nu cumva sa ne gasim noi intr-o liniste. Ci mereu trebuie sa stam inarmati, sa ne gandim, dar oare ce face copilul nostru, ca este-n Mangalia, ca este-n Australia, in America, in Canada, si iata asa alergam de la o zi la alta, sa nu ne gasim pacea si linistea. Pentru ca este si o arta. Cineva neaparat are tot interesul sa ne duca la aceasta stare de fierbere spre peirzarea sufleteasca a noastra. Nu mai vorbim despre cipurile astea care sunt o mare ispita pentru lume si-o pierzare de suflete. Multi care nici nu stiu saracii despre ce e vorba, dar prind asa si se ineaca cu pasapoarte, cu buletine, cu toate lucrurile acestea. Iata, ca vine acuma semnatura electronica. Daca nu ai cipul, mori acolo, nu-ti vin in ajutor, sa te ia un doctor, sa te duca la un tratament. Stai acolo si mori, parca am fi in secolele cele mai salbatice ale omenirii, dar si atunci, cel putin, venea unul cu un ceai, cu o buruiana, venea si iti dadea acolo si te punea pe picioare cumva. Acuma trec pe langa tine pe strada: are cipul, n-are, ei atunci lasa-l. Si iata, acum, alta ispita prin tehnica noastra.

Dumnezeu sa-i ierte pe japonezii aceia, dar ei au inventat toate dracoveniile astea – si nu-i acuz, nu-i invinuiesc, ca si ei au vrajmasii lor si ingerii lor, fiecare natie. Dar unii sunt mai iscusiti decat altii, si sigur ca vin cu toate dracoveniile si ne vatama sufleteste. Dumnezeu sa-i ierte pe toti cei care s-au dus in nenorocirile acestea, dar sa fie pentru noi o pilda! Si ma rog sa ne cutremuram putin, caci putem fi si noi in locul lor oricand.

De aceea, puneti-va putin la ingrijire sufleteasca, mergeti la parintele de va spuneti pasurile sufletesti. Gasiti un duhovnic bun, asa cum cautati un doctor bun si va duceti in Franta, in Canada, pentru a fi sanatosi, asa sa va cautati si unul sufletesc, ca sa ne putem salva viata noastra sufleteasca.

In vecii vecilor, Amin”.


Categorii

Parintele Iustin, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

62 Commentarii la “Interviul saptamanii: PARINTELE IUSTIN (video) – CUVINTE TARI SI DUREROASE: “Ar trebui sa plangem, sa ne caim, sa vedem ca suntem la marginea prapastiei. Sa luam exemplu de la nenorocirile altora si sa ne indreptam pe noi!

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Multumim parintelui si adminilor pt. aceste cuvinte!Doamne,ajuta!

  2. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta mangaiere adusa prin vorbele P Justin,si celor care au contribuit la postarea lor!
    Domnul sa ne intareasca sa-i urmam povata!
    Sa-l tina Dumnezeu cu noi inca mult timp,ca avem mare folos duhovnicesc!!!
    Iertati
    Doamne ajuta!

  3. Inca odata Parintele incearca sa ne trezeasca, sa luam aminte.
    Psaltirea, Paraclisul Maicii Domnului, postul, insingurarea, pregatirea pentru Sfanta Impartasanie, iata din ce se construiesc baricadele impotriva atacurilor demonice la care suntem supusi.
    Si cat de dureroasa este “radiografia” pe care Parintele o face monahismului (calugari care lipsesc de la slujbe) si crestinismului (copii care nu au exemplu in parintii lor, tigari, distractii, batrani carora li se scurg ochii la televizor).
    Doamne, miluieste-ne!

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » PR. C-TIN MOISIU- Cuvant duhovnicesc profetic si vesnic actual despre cutremurul din noiembrie 1940: “Toata lumea se plange de greutatea vremu­rilor pe care le traim, dar nimeni nu vrea sa re­cunoasca si partea lui d
  5. “Dumnezeu sa-i ierte pe japonezii aceia, dar ei au inventat toate dracoveniile astea – si nu-i acuz, nu-i invinuiesc, ca si ei au vrajmasii lor si ingerii lor, fiecare natie. Dar unii sunt mai iscusiti decat altii, si sigur ca vin cu toate dracoveniile si ne vatama sufleteste”

    Cam acelasi lucru mi-a trecut si mie prin cap in momentul in care, o prietena care are pe cineva in Japonia m-a intrebat de ce a ingaduit Dumnezeu asa prapad peste ei: eu i-am spus ca datorita tehnologiei de supraveghere/spionaj care duce la lipsire de intimitate/libertate prin cip-uri si altele dar…DAR si datorita artelor martiale, desenelor animate venite de la ei care sunt pline de monstrii, de violenta, de mutanti, de ‘puteri’, de vrajitori…

  6. @ Magda:

    Am mai spus-o si o repetam: sa nu-i judecam pe japonezi si sa speculam asupra vinovatiei lor! Sa ne judecam pe noi si sa ne gasim pe noi vinovati si pentru nenorocirea lor.

    Daca un duhovnic ca p. Iustin are autoritatea morala sa vorbeasca (si o face cu durere si iubire) despre o posibila cauza si tinand de ceea ce produceau ei, nu cred ca aceeasi cadere o avem noi, ceillati, fara sa riscam sa alunecam si noi in afara duhului iubirii.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/20/pr-c-tin-moisiu-cuvant-duhovnicesc-profetic-si-vesnic-actual-despre-cutremurul-din-noiembrie-1940-toata-lumea-se-plange-de-greutatea-vremu%C2%ADrilor-pe-care-le-traim-dar-nimeni-nu-vrea-sa-re/

    Ci, de vreme ce ştim că valurile mâniei lui Dumnezeu se revarsă cu urgie împotriva celor răi, păcătoşi şi îndărătnici, împotriva celor ne­credincioşi şi nepocăiţi, împotriva celor ce-L uită pe Dumnezeu şi sunt nedrepţi, prigonitori şi făţarnici, nu cumva să se suie în inima noastră trufaşul gând şi vicleana părere, că numai cei ce au îndurat pagube nimicitoare sau au căzut de moarte năpraznică cu acest prilej au fost în adevăr păcătoşi iar cei rămaşi în viaţă, sunt singurii rânduiţi de Dumnezeu spre dobândirea mântuirii. Să nu fie. Despre aceasta ne încre­dinţează însuşi Mântuitorul.

    Căci, iată ce citim în Sf. Evanghelie.

    «În vremea aceea, erau câţiva acolo, care dă­dură de ştire lui Iisus despre acei galileeni, al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. Atunci El răspunzând le-a zis: Credeţi oare că aceşti galileeni, fiindcă au păţit aceasta, au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileenii? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi la fel veţi pieri».

    «Sau, acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a omorât, gândiţi oare că au fost ei mai greşiţi decât toţi locui­torii din Ierusalim? Nu, zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel» (Luca XIII 1-5).

    Deci, te întreb şi eu acum pe tine iubite citi­torule: crezi oare că sutele de oameni peste care s-a năruit blocul Carlton, ori au pierit sub ruinele altor clădiri prăbuşite de cutremur au fost ei mai păcătoşi decât toţi ceilalţi locuitori ai ţării noastre?

    Nu, desigur. Dar, a vrut Dumne­zeu, ca prin pedeapsa altora să ne înţelepţim.

  7. Mult va multumesc pentru aceasta transcriere a cuvintelor Parintelui!
    Sa va binecuvanteze Dumnezeu pentru dragostea pe care o aveti catre noi

    Cata “pace care covarseste toata mintea” izvoraste din ceea ce spune Parintele Iustin si chiar din vederea lui. El nu are nimic dar are totul… Este ceea ce cauta cei despre care se vorbeste in pagina de Stiri, dar ratacesc.

    Nu stiam ca cea mai frumoasa rugaciune catre Maica Domnului este Al doilea Paraclis al sau. In alta parte, alta data, citisem ca Maica Domnului indrageste cel mai mult Acatistul sau “Aparatoare Doamna”. Va multumesc

  8. @ Paisia:

    El nu are nimic dar are totul… Este ceea ce cauta cei despre care se vorbeste in pagina de Stiri, dar ratacesc.

    Totusi stim ca nu un om este tinta cautarii noastre, ci Hristos. Probabil a fost o formulare mai neclara si ati dorit sa spuneti altceva? Niic din parintele Iustin, nici din altcineva nu trebuie facut un idol:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/01/14/sa-nu-ti-faci-idoli-din-oameni-in-viata-demostene-andronescu-despre-inceputul-reeducarii-la-aiud-ii/

    Nu stiam ca cea mai frumoasa rugaciune catre Maica Domnului este Al doilea Paraclis al sau. In alta parte, alta data, citisem ca Maica Domnului indrageste cel mai mult Acatistul sau “Aparatoare Doamna”.

    Asta e dupa cum simte fiecare. Nu exista norme bisericesti de intaietate a frumusetii acestor rugaciuni 🙂

  9. @Magda: nu stiu daca trebuie sa cautam noi acum neaparat explicatii si, mai ales, sa ii vedem pe ei, cei loviti acum, drept cei mai pacatosi si sa le cautam pacatele.
    (ca idee, artele martiale, in sensul in care le priviti dumneavoastra, sunt in aria vazutului. au insa si o latura accentuat spirituala si poate ca, daca japonezii vor ajunge sa lectureze si “Razboiul Nevazut” al Sfantului Nicodim Aghioritul, atunci vor capata o intelegere si mai adanca asupra luptei acesteia. Pentru ca, sunt intradevar niste luptatori remarcabili, launtric vorbind).

    Nu voi insista acum dar as vrea numai sa evidentiez alte doua aspecte:

    a) asa cum exceptional de bine surprindea cineva (Radu, pe numele sau) pe blogul romanului nostru din Japonia, domnul Marius Mistretu (aici: http://delaepicentru.wordpress.com/2011/03/19/nakamura/ ), poporul japonez are niste calitati si un fond spiritual remarcabil.
    Citez: “un subconstient crestin, laturi ale unui ideal crestin realizate inconstient, presarate misterios intr-un arhipeleag departe si geografic si sentimental de crestinism.“. Va invit sa cititi intreaga postare a lui Marius despre Nakamura, despre calitatea sa umana si simplitatea sa, despre atitudinea in fata mortii si capacitatea sa de jertfa. Are sa va puie pe ganduri si veti vedea cum pacatosii (ca noi toti) acestia pedepsiti (Dumnezeu cearta pe cei pe care ii iubeste, va aduceti aminte?) atat de greu de Dumnezeu ne fac, prin ceea ce sunt, pur si simplu de rusine si ocara, pe noi, popor ortodox de la nastere.

    Poate, pentru ei (ca si pentru noi, de altfel), este si momentul in care acest subconstient crestin sa se intalneasca cu Dumnezeu si sa isi realizeze potentialul, in sus si nu in jos. Sunt totusi numai ~10.000 de crestini la o populatie de peste 150 de milioane (daca nu ma inseala memoria)…

    b) deci, e intradevar o pedeapsa dar mai degraba e o CHEMARE aici. O chemare pentru poporul japonez (unii dintre ei – vezi cazul guvernatorului Tokyo-ului – au sesizat-o, desi gura le-a fost repede astupata de manusa corectitudinii politice) dar si o chemare pentru restul lumii. Adica si pentru noi.
    Asa cum ne arata si admin mai sus: “ca prin pedeapsa altora să ne înţelepţim” si, as mai adauga eu, ca prin suferinta altora sa ne inmuiem inimile si sa invatam a fi alaturi aproapelui aflat in suferinta, sa-l mangaiem, sa-l ajutam (pe cat se poate si cum se poate, macar cu un suspin si o rugaciune).

    Mila voiesc iar nu jertfa

  10. El, parintele Iustin, ca si parintele Arsenie Papacioc, ca si parintele Bartolomeu Anania, ca si parintele Petroniu Tanase – pe care i-am urmarit de curand cuvantand, au ceea ce cautam toti, bucuria deplina in Domnul, pace in inimi, ceva coplesitor de bun… Poate numai eu simt asta cand ii ascult, ii vad, de aceea mesajul nu s-a inteles.
    Este evident ca de la Domnul Iisus Hristos este toata darea cea buna, dar trebuie sa fii curat in adanc ca sa primesti in vasul tau de lut aceasta lumina si sa devina statornica.

    Urmariti un interviu cu dl Pomohaci si vedeti de simtiti acelasi duh de pace.

    Pr.Iustin are credinta dreapta si lucratoare, ceea ce este totul. La acest “tot” m-am referit.

  11. @ Paisia:

    Cred ca nici nu trebuie comparat pr. Pomohaci cu mari duhovnici sau ierarhi ca sa se arate inselarea sa grava si duhul sau strain si vatamator, de sorginte neo-penticostalista (a se vedea explicatiile p. Serafim Rose despre aceasta miscare, care nu se limiteaza la secta penticostala propriu-zisa). Parca e o impietate si sa-i punem in aceeasi fraza.

    Nu simtiti numai dvs., numai ca trebuie sa deosebim totusi intre om, care inca e supus greselii, mai ales daca e printre noi, si Dumnezeu, care este TINTA noastra si la Care trebuie sa ne ridicam ochii inimii, sa nu ramanem cantonati sau legati patimas de un om sau de altul, ci prin ei sa mergem mai departe, la scopul nostru, la legatura cu Hristos in duh de pocainta. Pe asta sa punem accentul. Altfel, daca omul acela greseste undeva, in invatatura sau in fapte, la un moment dat, apoi ne ducem si noi la vale, cu el. Vezi, de pilda, cum s-a intamplat cu cazul p. Teofil Paraian…

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/08/31/cuviosul-seraphim-rose-despre-raportarea-la-duhovnici-si-la-autoritatile-duhovnicesti-si-despre-calauzire/

  12. @Paisia: Asa cum ii spuneam si unui frate drag aseara, referitor la inca pr. Pomohaci (despre a carui poveste nu stiam mare lucru pana mai ieri): “cancerul, daca stai cu el si nu il tai din radacina cat mai devreme, ajunge, de la o bubita mica, de te manca cu totul”.

    Rascolind prin memorie: membrul care te sminteste (si sminteste), taie-l si arunca-l. Ca nu carele cumva, incercand sa salvezi membrul sa ti pierzi sufletul tau.

  13. Daca va rog imi scrieti mai multe referiri despre pr.Pomohaci.NU am inteles exact in ce parte este,(bun sau rau),daca se afla in dreapta credinta sau e in ratacire.Multumesc,iertare de indrazneala!

  14. http://ro.altermedia.info/opinii/se-vor-inmulti-cercetarile_22454.html

    Oamenii, scăpaţi de urgia cutremurului şi a apei îşi oblojesc rănile, îndură lipsurile, îi plâng pe cei dispăruţi sau se duc de bună voie la moarte, încercând să oprească ciuma nucleară. Pentru unii aceste aspecte ar fi partea iraţională a situaţiei. Chemând la raţionalitate, analiştii cuantifică pierderile materiale şi financiare şi caută să identifice oportunităţile pe care le oferă această nenorocire unor viitoare afaceri. Concluzia lor este optimistă: afacerile merg mai departe! Au mai fost Cernobîl, New York 9/11, Indonezia 2004 şi altele dar afacerile au prosperat. Dar viaţa, viaţa cum va arăta?

    Alţi analişti se frământă să găsească răspunsul la întrebari de genul, cum şi de ce s-a produs cutremurul şi ce va urma? Unii dau vina pe natura oarbă, alţii bănuiesc o mână de om criminală, un monstru care produce cutremure, uragane, potopuri, etc. Americanii, ruşii, HAARP, Beam, iluminaţii, şerpilienii, reptilienii, extratereştrii şi alţii sunt pe lista suspecţilor.

    Cel mai pertinent răspuns l-a dat un om aflat în necaz. Iată ce spune un japonez:

    “It was an act of God,” said Yoshihiro Amano, a grocery store owner whose house is 4 miles (6 kilometers) from the reactors. “It won’t help anything to get angry. But we are worried. We don’t know if it will takes days, months or decades to go home. Maybe never.”

    “A fost un act al lui Dumnezeu”, a spus Yoshihiro Amano, proprietarul unui magazin alimentar a carui casa este la 4 mile (6 km) de reactoare. “Nu va ajuta la nimic să ne enervăm, dar suntem îngrijoraţi.. Nu ştim dacă va dura zile, luni sau decenii pentru a merge acasă. Poate că niciodată.”

    Dar de ce “It was an act of God”? Ascensiunea tehnologica, economica si finaciara (în anii ’80 Japonia devenise cel mai mare creditor al lumii) a creat şi dezvoltat la japonezi mitul superiorităţii. Istoricul japonez Shishibei Yamamoto spunea atunci că “japanitatea a devenit adevărata religie a japonezului” şi că “japonezii sunt zeii!”. Credinţa în superioritatea lor “s-a înrădăcinat în ei mai adânc ca niciodată”. (Süddeutsche Zeitung, nr.61/15 martie 2011) Şi Dumnezeul Cel Viu, Adevărat, i-a cercetat să vadă cât de zei sunt. Dar nu sunt singurii de cercetat…Pe planetă se înmulţesc zeii de toate felurile. Înseamnă că se vor înmulţi şi cercetările…

    Cine se înalţă va fi smerit şi cine se smereşte va fi înalţat.

    Nicuşor Gliga
    22 martie 2011

  15. Pingback: Război întru Cuvânt » Sa ne rugam Maicii Domnului, imbratisarea celor nemangaiati si izbavirea celor din primejdii
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Staniloae despre SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, smeritul si inlacrimatul binefacator al “sarmanilor frati ai lui Hristos”. NEVOIA DE SFINTI
  17. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Arsenie Boca si IPS Teofan: “Ridica-te si umbla!”. DE UNDE INCEPE SI CUM SE VINDECA SLABANOGIREA NEAMULUI?
  18. Pingback: Război întru Cuvânt » MARTURIA SINGURULUI PREOT ROMAN DIN JAPONIA, parintele gorjean Cristian Gheorghiu, parohul Bisericii din Nagoya-Osaka
  19. Pingback: Război întru Cuvânt » CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. Sa recitim impreuna, pentru ca ne priveste…
  20. Pingback: Război întru Cuvânt » POCAINTA – SINGURA NOASTRA SALVARE. DAR PE CINE MAI PREOCUPA…?
  21. Pingback: Parintele Iustin Parvu despre apropierea sfarsitului, prefatat de un razboi mondial. PLUS: "Generatia actuala este bolnava, handicapata [sufleteste]. TANARUL NOSTRU ESTE IMBOLNAVIT DE ACEASTA TEHNICA"
  22. Pingback: Parintele Iustin Parvu intr-un interviu recent: LA ORA ACTUALA, NU AVEM ALTA CALE DECAT RABDAREA SI RUGACIUNEA
  23. Pingback: PARINTELE TANASE DESPRE FAMILIA ORTODOXA, STATUL CRIMINAL SI NEPASAREA NOASTRA: "Nu avem o preocupare pentru problemele oamenilor din parohie"
  24. Pingback: SFANTUL MARE MUCENIC DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR (SF. DUMITRU) - Predici ale IPS Bartolomeu Anania (video) si Parintelui Cleopa
  25. Pingback: MAICA NINA de la Schitul Sf. Nil Sorski din Alaska (SUA), o monahie care crede in CONVERTIREA CONTINUA – interviu in “Familia ortodoxa” -
  26. Pingback: RUGACIUNEA SFANTULUI GHENADIE LA CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. “Daca te avem pe Tine, Doamne, nimic n-am pierdut”. -
  27. Pingback: PARINTELE AMFILOHIE la Sophia (audio si text): “Tara are nevoie de oameni care sa se pocaiasca cu adevarat. POCAINTA ESTE DE TEMUT DEMONILOR!” -
  28. Pingback: SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, DURERILE NOASTRE SI ANTIDOTUL LA OTRAVA VREMURILOR DIN URMA -
  29. Pingback: SFANTUL ANDREI, APOSTOLUL ROMANILOR – PREDICI AUDIO: “Incotro se indreapta tara aceasta ocrotita de Sfantul Andrei?” CUM NE-AM INTRISTAT APOSTOLUL? -
  30. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre VIITORUL ROMANIEI: “O iubeste Dumnezeu? Sa se astepte la bataie!” -
  31. Pingback: Parintele Dumitru Staniloae – cuvinte potrivite la inceput de AN NOU « cristinadavidniculiu
  32. Pingback: CUTREMURUL DIN 4 MARTIE 1977 (video "In premiera" si marturii) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  33. Pingback: Indemn la rugaciune pentru PARINTELE IUSTIN PARVU - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  34. Pingback: PARINTELE IUSTIN de la Petru-Voda - IN STARE GRAVA din cauza unui cancer care a aparut si evoluat... suspect de rapid. SA-I FIM ALATURI DUHOVNICESTE! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  35. Pingback: Predica despre MUCENICIA BOLII PARINTELUI IUSTIN, despre PREDANIA SUFERINTEI, curajul credintei, ispita osandirii si LUPTA IMPOTRIVA BISERICII, a FAMILIEI SI A VALORILOR NORMALE (video) - Război întru Cuvânt
  36. Pingback: PARINTELE IUSTIN PARVU A TRECUT LA DOMNUL dupa o viata de mucenicie pana in ultima clipa… DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA SI SA-I SCRIE NUMELE IN CARTEA VIETII, PRINTRE SFINTI! -
  37. Pingback: VIDEO: IPS Teofan la capataiul Parintelui Iustin/ PARINTELE IUSTIN A AJUNS, IN SFARSIT, SI LA TRINITAS TV, numai la adormirea sa intru Domnul.../ Marele duhovnic in REPORTAJUL "SFINTII INCHISORILOR" (pt "In premiera", Antena 3) - Răzb
  38. Pingback: PARINTELE IUSTIN, in primul sau interviu, din 1991, luat de Maica Nina din Alaska: “Vedeti voi, noi am tacut prea mult, ne-am facut prea mult ca nu vedem sau nu auzim. Noi inca dormim”. VIATA IN INCHISORILE COMUNISTE -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare