Noul rector al ASE vrea MUTAREA PARACLISULUI. Nevoie de rugaciune
Am primit pe mail:
Iubiti frati intru Hristos,
Noua conducere a Academiei de Studii Economice doreste mutarea Paraclisului Universitar Sfantul Ioan Gura de Aur.
Va rugam sa ne rugam pentru fratele nostru Pavel (noul Rector) pentru ca Bunul Dumnezeu sa ii lumineze mintea pentru a nu vaduvi Academia de acest mare dar.
La Paraclis, parintele Marius Mihail se osteneste si slujeste Sfanta Liturghie in fiecare zi. De asemenea ne bucuram de sfintele moaste atat de nepretuite, pe care putine Biserici le au in Bucuresti, dintre care amintim:
Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Mc Gheorghe, Sfantul Mucenic Epictet, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ier. Iosif cel Nou de la Partos, Sfantul Mucenic Teodosie de la Brazi, Sfantul Cuv. Siluan Athonitul, Sfantul Ioan Gura de Aur [hramul nostru], Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, Sfantul Ierarh Spiridon, Sfantul Mucenic Elefterie.
Mutarea canonica a unei biserici tarnosite nu se face dupa randuieli omenesti, prin simpla mutare a lucrurilor si obiectelor de cult. De aceea sa ne rugam impreuna, ca Bunul Dumnezeu sa lumineze pe toti cei ce vor fi implicati in aceste demersuri, ca toate sa se faca cu buna randuiala.
Suntem incredintati ca noua conducere va intelege situatia canonica a Paraclisului si va lasa Darul lui Dumnezeu sa dainuie in timp.
Amin!
P.S.: puteti face cunoscut acest mail.
Cu bine,
Horia Grama
presedinte T.C.O.
0762177018 | http://a-TCO.ro
Asociatia Tinerii Crestin Ortodocsi (T.C.O.)
str. Frumoasa, nr 31, et 3, sala 42, sector 1
Ascunsă la ultimul etaj al unei clădiri, Capela ortodoxă “Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur” din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti este unul din acele locuri care te fac să realizezi deodată că adevăratele minuni se întâmplă fără ca nimeni din jur să observe. Micuţă şi simplă, dar plină de căldură sufletească, capela ASE-ului e un loc de linişte şi frumuseţe.
Ideea înfiinţării acestui paraclis aparţine lui Ion Gh. Roşca, rectorul instituţiei [FOSTUL RECTOR – N.N.]. Motivele sale erau lesne de înţeles: numeroşi tineri simt nevoia să se apropie de Dumnezeu, dar, din comoditate sau din alte motive, nu ajung în lăcaşurile sfinte. Astfel, aducând în universitate o oază de rugăciune, studenţii au primit ocazia de a se ruga şi de a se reculege în faţa unei icoane.
Proiectul amenajării capelei a început în 2008. În luna mai, preotul Marius Mihail Postelnicescu a fost numit preot la Academia de Studii Economice din Bucureşti, urmând să îngrijească şi să slujească în ceea ce avea să fie viitoarea capelă. Atunci, studenţii din Asociaţia “Tinerii Creştin-Ortodocşi” (TCO), formată de ascoriştii din ASE, au hotărât ca hramul capelei să fie “Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur”, unul din marii învăţători ai Bisericii.
A terminat ASE-ul şi s-a întors preot
Părintele Marius este absolvent al Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică şi al Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori din cadrul Academiei de Studii Economice, iar în 2005 a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul” din Universitatea Bucureşti. Acum s-a întors în ASE şi slujeşte lui Dumnezeu şi studenţilor printre care a fost şi el. “Aici era înainte o sală de seminar, cu mese, scaune şi tablă. După ce am fost numit, m-am implicat cât s-a putut de mult în realizarea proiectului şi, încet, capela a devenit ceea ce se vede acum. Totul a fost gata în câteva luni”, ne-a mărturisit părintele Marius. “Până să vin, era stabilit un alt loc pentru capelă, mult mai mic şi pe care l-am considerat nepotrivit. Am insistat la conducerea instituţiei şi capelei i-a fost oferit spaţiul în care se află acum. Iniţial, capela a fost gândită ca un loc simplu de rugăciune, unde studenţii mai pot veni pentru a vorbi în tihnă cu Dumnezeu, să mai discute cu un preot, dar eu am dorit să fie mai mult de atât, să avem o biserică adevărată. Chiar dacă e mai mic, am vrut ca lăcaşul acesta să fie tot ceea ce înseamnă o biserică obişnuită”, spune părintele.
S-au oficiat şi botezuri, şi cununii
Capela o poţi găsi, dacă o cauţi bine, în sala 0421 de la etajul 4 al clădirii “Ion N. Angelescu” din ASE şi, într-adevăr, îndată ce ajungi acolo rămâi convins că aceasta nu e o capelă studenţească obişnuită, ci o adevărată biserică. În acest mic şi binecuvântat lăcaş, părintele Marius se îngrijeşte ca slujbele să nu contenească. Oamenii nu vin în număr foarte mare, de multe ori nu e decât părintele şi slujitorul de la strană, dar acest lucru nu l-a împiedicat niciodată să vină mereu şi să împlinească rânduiala.“Am oficiat aici inclusiv botezuri şi cununii, deşi poate nu te-ai aştepta să vezi prea multe astfel de slujbe într-o capelă mică de la etajul al patrulea al unei facultăţi. Primul care a venit aici pentru oficierea unei astfel de taine a fost chiar rectorul academiei (FOSTUL RECTOR – N.N.), care a fost naşul unui copilaş botezat aici. Am avut şi botezuri de oameni maturi, oameni care s-au convertit la Ortodoxie chiar aici, la noi”, a adăugat părintele Marius.
“E un loc minunat!”
Toate costurile legate de amenajarea capelei au fost suportate de Academia de Studii Economice. Membrii Asociaţiei “Tinerii Creştin-Ortodocşi” (TCO) au fost şi ei un ajutor plin de nădejde pentru părintele, participând la amenajarea lăcaşului de rugăciune. Catapeteasma este sculptată în lemn de nuc şi poate fi considerată o adevărată operă de artă. De sculptarea ei s-au ocupat cinci sculptori, conduşi de Adrian Pârvu, şeful Secţiei de sculptură de la Universitatea Bucureşti. Toate icoanele au fost aduse din Grecia. “Puţine biserici din Bucureşti se bucură de ceea ce avem noi: icoane deosebite, catapeteasma şi stranele lucrate de artişti şi obiecte de cult noi şi frumoase. Tot ce înseamnă veşminte au fost lucrate la Mănăstirea Pasărea, acoperămintele pentru Sfânta Masă, dvera, veşmintele preoţeşti şi toate celelalte. Capela dispune de tot ceea ce are nevoie o biserică, fiind gata oricând chiar şi de o slujbă arhierească“, a arătat părintele Postelnicescu. “Am văzut ce om minunat e părintele, că biserica e goală aproape tot timpul şi de atunci vin mereu aici. E un loc minunat!”, ne-a mărturisit Cecilia Toporcea, profesoară de matematică la şcoala din Capitală.
La doar câteva luni de la începerea lucrărilor, capela cu hramurile “Sfântul Ioan Gură de Aur” şi “Acoperământul Maicii Domnului” a fost sfinţită pe 1 octombrie 2008, în ziua deschiderii anului universitar. La sfinţirea capelei a participat un sobor de preoţi, avându-l în frunte pe părintele consilier patriarhal Mihnea Susanu. Au participat de asemenea ambasadori, oameni de ştiinţă şi cultură din ţară şi din străinătate, membri ai Senatului universitar, cadre de conducere din facultăţi, studenţi şi alţi angajaţi ai Academiei de Studii Economice. “Capela fiind neîncăpătoare, am făcut slujba pe hol şi holul era plin”, îşi aminteşte părintele.
Fiica preotului, ajutor de nădejde în biserică
În pauze sau în timpul ferestrelor, studenţii vin aici cu bucurie şi se roagă. La început, convenind împreună cu rectorul academiei, capela avea doi cântăreţi de strană, studenţi de la Teologie. Asta a fost timp de un an, dar la un moment dat ei nu au mai putut veni. Aşa că părintele a fost nevoit, încet, să îşi formeze singur slujitori pentru strană. Şi aici studenţii din TCO s-au arătat de mare ajutor. Neavând enoriaşi, capela nu avea suficiente resurse pentru a putea plăti cântăreţii, aşa că asigurarea cântării de la strană a fost mai tot timpul o provocare.
Vara e şi mai greu, fiindcă pleacă atât studenţii, cât şi mulţi dintre angajaţii ASE-ului care veneau la slujbe, dar părintele nu se dezminte de la datorie şi chiar dacă este sau nu este nimeni în ASE, slujbele din micuţa capelă continuă fără să se oprească.“După ce nu am mai avut cântăreţi, fiica mea Ana-Maria a învăţat foarte repede rânduiala şi am făcut cu ea toate slujbele. Ana-Maria se ocupa de tot: făcea şi cădelniţa, ţinea şi strana. Şi-a luat un Liturghier şi şi-a însemnat cu creionul tot ce trebuia să ştie. Acum ea este în clasa a VI-a, dar ştie rânduiala slujbelor de când avea 10 ani. Ea este ajutorul meu cel mai neîndoielnic. Oricând am nevoie de ea, se pregăteşte, se îmbracă frumos şi devine “şefă” la strană”, ne-a mărturisit părintele Marius, având o evidentă strălucire în priviri.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Normal ca ii arde si nu o vor acolo.
Poate vor sa o inlocuiasca cu ”Fratia Sfintului Anton” unde sunt toti cei care stapinesc fraiele economice ale planetei.
Ca sa nu exista confuzii, fratia cu pricina este masonica, nu crestina.
La MARE misiune a pornit Parintele acesta, sa slujeasca Sfanta Liturghie zi de zi! Domnul sa ii dea putere sa continue si sa le lumineze mintea celor care au putere de decizie!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/anunturi/2012/03/28/1-si-2-aprilie-2012-conferinte-la-bucuresti-si-ploiesti-cu-arhimandritul-symeon-man-sf-siluan-franta-4-aprilie-ploiesti-conferinta-cu-ierom-pantelimon-susnea-man-oasa/
Pe langa rugaciune si traire in Duful lui Dumnezeu este nevoie si de practicarea unor virtuti uitate:
curajul, barbatia, fermitatea, incapatanarea cea buna, impotrivirea pana la sange (sangele propriu) contra raului din interior dar si acelui exterior, apararea randuielilor crestinesti incetatenite in lume, apararea asezarii crestine a lumii, spiritul de jertfa reala si dureroasa pentru crestinatatea lumii in care traim , crestinatate pentru care multi inaintasi si-au dat sangele, tineretea, chiar viata, sacrificarea mea prin marturisirea firescului romanesc si ortodox, fermitatea pana la jertfirea de sine cu marinimie si bucurie fara ura fata de prigonitori, dar si fara a ceda vreun pas chiar daca suntem batuti fizic, scuipati.
Prezint mai jos un caz cu unele similitudini cu situatia actuala de la ASE, un fragment din jurnalul lui Corneliu Codreanu:
“DESCHIDEREA UNIVERSITATII DIN IASI ÎN TOAMNA ANULUI 1920
La celelalte centre universitare, liniste. Noi eram însa condamnati la razboire.
Pentru prima oara în istoria Universitatii iesene, senatul universitar anunta deschiderea cursurilor fara preoti si fara serviciul religios. Pentru a întelege cineva durerea noastra, trebuie sa stie ca aceasta solemnitate era, neîntrerupt, de o jumatate de veac, cea mai frumoasa sarbatoare a universitatii. Veneau: tot senatul universitar, toti profesorii, toti studentii si cei nou înscrisi; era prezenta elita intelectuala a Iasiului. Mitropolitul Moldovei sau Vicarul oficia slujba în aula, binecuvântând începutul muncii pentru cultura poporului român. Dar acum universitatea noastra se dezbraca, printr-un gest al senatului universitar, de podoaba traditiei ei semiseculare.
Mai grav: universitatea Iasiului crestin, cea mai înalta scoala româneasca, proclama în ceasurile grele de atunci, lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din scoala, din institutii, din tara.
Profesorii Universitatii din Iasi, afara de cei 4-5 cunoscuti, au primit cu mare satisfactie hotarârea pagâna a senatului, acest pas înainte, care va scoate „stiinta româneasca” din „barbarie” si din „prejudecatile medievale”. Studentii comunisti jubilau, jidanimea triumfa, iar noi, câtiva, ne întrebam cu durere: oare cât mai este pâna când vor fi darâmate bisericile iar preotii în odajdii rastigniti în altare?
Un numar de vreo opt studenti nationalisti, care ne aflam în Iasi, am umblat zadarnic pe la usile multor profesori, încercând sa-i convingem a reveni asupra masurilor luate. Repetatele noastre interventii n-au dus la nici un rezultat.
Si atunci, în ajun, am hotarât un lucru grav: sa ne opunem cu forta la deschiderea universitatii.
Ne-am culcat cu totii în str. Suhupan nr.4, sediul actiunii noastre, pentru a ramâne grupati. La 6 dimineata eu am plecat înainte cu Vladimir Frimu, urmând ca ceilalti sa vina dupa noi. Am închis si baricadat usa din dos a universitatii, lasându-l pe Frimu acolo.
Eu am facut un afis scris cu creionul rosu, pe care l-am lipit pe usa cea mare de la intrare: „Aduc la cunostinta domnilor studenti precum si a domnilor profesori, ca aceasta universitate nu se deschide decât în urma slujbei religioase traditionale”.
Restul camarazilor n-a venit decât târziu, prea târziu.
De la ora 8 au început sa vina studentii. Eu am rezistat singur la usa pâna la ora 9 si jumatate, când în fata universitatii se adunasera peste 300 de studenti.
În momentul când profesorul Müller de la matematici voia sa intre cu forta, i-am spus: „Când ati intrat profesor la universitate ati jurat pe cruce. Pentru ce va ridicati cum împotriva crucii? Sunteti un sperjur, pentru ca ati jurat într-un lucru în care nu ati crezut, iar acum va calcati juramântul.
Atunci studentii, peste 300, în frunte cu Marin, seful comunistilor, cu Hritcu, cu Ionescu de la Botosani, s-au repezit asupra mea, m-au ridicat pe sus, au deschis usa de la universitate, m-au introdus în sala pasilor pierduti, unde m-au purtat ca într-un vârtej de la un capat la celalalt al salii timp de aproape o jumatate de ora, dându-mi cu bastoanele si cu pumnii în cap. Nici o aparare si nici o riposta nu mai era posibila, deoarece eram prins la mijloc si împins din toate partile primind lovituri de pretutindeni.
În sfârsit am fost lasat. Pe când stateam într-un colt si ma gândeam la nenorocul înfrângerii mele, au sosit si cei sase. Biruinta adversarilor n-a durat însa mult pentru ca peste putin timp secretarul universitatii s-a coborât de la rectorat si a afisat urmatoarele: ”Se aduce la cunostinta tuturora ca rectoratul a hotarât ca universitatea sa ramâna închisa pâna Miercuri, când se va deschide cu serviciul religios”. Era un mare triumf pe care l-am primit cu o bucurie nespusa.
Miercuri dimineata, peste doua zile, în sala arhiplina de lume din întreg orasul s-a oficiat serviciul religios. Pe mine m-au felicitat toti. A vorbit neîntrecut de frumos profesorul A. C. Cuza.
De atunci mi s-a înradacinat credinta care nu ma va parasi, ca cel care lupta, chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul sau, nu va fi învins niciodata.
***
În opinia publica a Iasiului, aceste lupte, în special cele de la Regie si Ateliere si acum în urma cea de la Universitate au avut un puternic rasunet. Adversarii au început sa-si dea seama ca bolsevismul nu poate înainta fara obstacole serioase, chiar atunci când de partea lui sunt aproape toti profesorii universitatii, toata presa, toata jidanimea, marea majoritate a muncitorilor, iar de cealalta parte numai un minim grup de tineri care nu opun altceva acestor valuri uriase decât uriasa lor credinta în viitorul tarii. Tinerii acestia prezentau rezistenta unor vointe înfipte în pamânt ca niste stânci peste care lumea usor putea vedea, nu numai ca nu se poate pasi fara pericol, dar ca nu se poate pasi niciodata.
Adversarilor le era teama, nu de noi, ci de hotarârea noastra.
Lumea cealalta, Iasiul crestin si românesc, ne încuraja si ne urmarea cu simpatie. “
Dumnezeu sa-l intareasca pe parinte, ii suntem alaturi macar in rugaciune. Parca incercarile sunt mai napraznice in Post si mai dureroase de la cei de aproape…
Maica Domnului sa le fie alaturi si sa-i ocroteasca pe parinte si cei ce-l sustin!
Domnule Puscashu, pot sa va preiau postarea (fragmentar) pe blogul meu?
Iubiti frati intru Hristos,
Bunul Dumnezeu a randuit ca in Joia Mare din Saptamana Sfintelor Patimi, domnul Pavel Nastase, rector al ASE Bucuresti, sa ia decizia construirii unei biserici maramuresene in cadrul complexului studentesc Moxa.
Domnul Pavel si-a exprimat dorinta de a ctitori acest sfant locas in cel mai scurt timp, demarand deja actiunea de strangere de fonduri necesare pentru fundatie si pentru elementele constitutive ale viitoarei Biserici.
In cel mai scurt timp vom pune piatra de temelie si vom sfinti locul pentru noua Biserica.
Nadajduim ca Hristos Cel ce a spalat picioarele ucenicilor Sai sa ne ierte pentru pacatele noastre si sa ne binecuvinteze spre slava Sfintei Treimi!
Amin!
Hristos a inviat!
P.S.: puteti da mai departe acest mesaj.
Horia Grama
presedinte T.C.O.
0762177018 | http://a-TCO.ro
Asociatia Tinerii Crestin Ortodocsi (T.C.O.)
str. Frumoasa, nr 31, et 3, sala 42, sector 1