INTRATI SI RAMANETI INTRU BUCURIA DOMNULUI LUMINII!/ O alta Pastorala de Inviere plina de miez si gust al Duhului: PS GURIE, EPISCOPUL DEVEI. Cine se sminteste de Dumnezeu?/ IPS Bartolomeu Anania despre Inviere (VIDEO)

21-04-2012 9 minute Sublinieri

***

“Cine cunoaşte harul Învierii, cine se face una cu dragostea Crucii lui Hristos nu mai poate să trăiască indiferent şi detaşat faţă de tragedia lumii ce s-a smintit din Dumnezeu!

† G U R I E ,
prin harul lui Dumnezeu,
Episcop al Devei şi Hunedoarei,
Preacucernicului cler,
Preacuviosului cin monahal şi
Dreptmăritorilor creştini:
Sfântă binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei!
Hristos a înviat!

Iubiţi credincioşi,

Valoarea şi semnificaţia profundă a acestei vestiri, care răsună în binecuvântata noapte a Sfintelor Paşti, poate fi înţeleasă cu adevărat doar de cei care, prin mila (harul) lui Dumnezeu, s-au ridicat (deşteptat) din moartea păcatului. Fără Învierea Mântuitorului, viaţa şi condiţia pământească a omului sunt o mare zădărnicie şi un vis amăgitor ce stă permanent sub semnul întrebării: la ce folosesc alergăturile vieţii şi la ce bună viaţa ca atare, dacă moartea are ultimul cuvânt în rostirea existenţei? Învierea Mântuitorului este răspunsul lui Dumnezeu care pune în rost şi dă sens lumii şi vieţii!

Mi-am ales ca temă de meditaţie în Cuvântul pastoral din acest an ideea că Dumnezeul nostru este Dumnezeul Învierii, un Dumnezeu care-şi subordonează prezenţa şi lucrarea Sa în lume lucrării de înviere a fiecărui om în parte. Cei care nu înţeleg faptul că în spatele a tot ceea ce ni se întâmplă în viaţă stă efortul lui Dumnezeu de a ne recupera pe fiecare în perspectiva Învierii, aceia se vor sminti şi se vor dezamăgi de Dumnezeu. Mediocrii, superficialii, nu înţeleg taina Învierii lui Hristos şi se smintesc de Dumezeu pentru că nu înţeleg că viaţa pământească trebuie să fie o permanentă deprindere cu Învierea. Iată câteva situaţii în care noi putem deveni superficiali şi mediocri, smintindu-ne de lucrarea şi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră.

Uneori suntem ispitiţi să sesizăm viaţa pământească doar sub aspectul ei de trecere şi de ducere înspre moarte. Alipiţi pătimaş de ziua ce se scurge, suntem confiscaţi de perspectiva că viaţa s-ar împuţina în noi pe măsura trecerii anilor. Dumnezeieştii Părinţi subliniază faptul că unicul păcat sub soare e acela de a nu cunoaşte harul Învierii, de a nu şti, după spusa Sfântului Apostol Pavel, că deşi vasul nostru de lut, cortul acesta pământesc se sfărâmă, totuşi în el purtăm comoara veşniciei, harul Învierii! Uităm că de la momentul botezului în faţa noastră şi la capătul vieţii pământeşti stă nu moartea, ci Învierea. Mormântul însuşi devine o tainică Biserică la umbra Crucii, o trecere a trupului spre nemurire!

În grai de poezie, Magda Isanos sesiza că atâta vreme cât nu privim spre cer, că atâta vreme cât umbletele noastre nu sunt o călătorie a iubirii (cu ochii aţintiţi spre Iisus, cum îndeamna „Apostolul neamurilor”), perspectiva existenţei este redusă la sentimentul că suntem doar muritori:

„E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,/ Poate chiar mâine, pomii de pe-alee,
Acolo unde-i vezi, or să mai stee/ Voioşi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne, atâta soare/ O să mai fie-n lume după noi;
Cortegii de-anotimpuri şi de ploi,/ Cu păr din care şiruie răcoare…
Şi iarba asta o să mai răsară,/ Iar luna tot aşa o să se plece,
Mirată, peste apa care trece./ Noi singuri n-o să fim a doua oară.
Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate/ Găsi atâta vreme pentru ură,
Când viaţa e de-abia o picătură/ Între minutu-acesta care bate
Şi celălalt şi-mi pare nenţeles/ Şi trist că nu privim la cer mai des,
Că nu culegem flori şi nu zâmbim,/ Noi, care-aşa de repede murim.
(Magda Isanos, Cântare Munţilor, Bucureşti, 1985).

 Să nu uităm, iubiţi credincioşi, că atunci când rostim Hristos a Înviat! afirmăm că nu moartea este sensul şi capătul vieţii pământeşti, ci, dimpotrivă, nemurirea, iar dureroasa despărţire a sufletului de trup este taina pe care o exprimă troparul Învierii „…Cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le”.

În al doilea rând, noi ne putem dezamăgi de Dumnezeu atunci când suntem ispitiţi să-L căutăm nu pe Dumnezeul mângâierilor, ci mângâierile pe care Dumnezeu ni le poate dărui. Prin căderile noastre în păcat, credinţa noastră se împuţinează, iar înţelegerea minţii devine superficială şi astfel noi încercăm să-L subordonăm pe Dumnezeu, cerându-I să ne împlinească voile noastre pătimaşe. Bunăoară, mulţimea, care la praznicul Floriilor L-a întâmpinat cu „Osana!” pe Mântuitorul, s-a dezamăgit de El atunci când Domnul nu le-a împlinit dorinţa de a-L vedea ca pe un Mesia politic, eliberator nu de moarte, ci de nedreptăţile sociale şi istorice. Smintită fiind de o mediocră înţelegere a lui Hristos, mulţimea adunată la Florii va cere cu îndârjire în curtea lui Pilat: „Răstigneşte-L!”, „Răstigneşte-L!”.

Si noi putem fi vizaţi de această mediocră atitudine faţă Hristos Domnul, atunci când nu dorim să ne schimbăm după chipul lui Dumnezeu, ci să-L schimbăm pe Dumnezeu după măsura intereselor noastre pătimaşe. Acesta este unul dintre mesajele esenţiale ale Zilei Învierii: nu Dumnezeu trebuie să facă ceea ce noi dorim, ci noi trebuie să învăţăm să facem ceea ce Dumnezeu doreşte. Doar aşa vom putea ieşi din măsurile înţelegerii noastre mediocre despre lucrarea lui Dumnezeu în lume. Să ne deprindem a ne lăsa până la abandon în mâinile lui Dumnezeu, pentru că doar aşa vom dobândi Învierea vieţii noastre! În neîntrecute stihuri de rugă, poetul creştin al românilor, Traian Dorz, scria în acest sens :

 „O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni,
Prin care-ţi cer doar pâine şi pază şi minuni!
Căci am făcut din Tine, adesea, robul meu:
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu!
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer şi-Ţi cer într-una, să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei,
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai…
Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am dreptul de a-Ţi cere să faci tot ce doresc.
O, iartă-mi felu’acesta nebun de-a mă ruga,
Şi-nvaţă-mă ca, altfel, să stau în faţa Ta.
Nu tot cerându-Ţi Ţie, să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate, să fie voia Ta!”

Aşadar, adevărata rugăciune este „Doamne, fie voia Ta!”. Când nu ne rugăm astfel, când nu suntem în stare să ne abandonăm în braţele Lui dumnezeieşti, obligăm iubirea covârşitoare a lui Dumnezeu să ne judece şi să ne poarte prin încercări, pentru a ne desprinde din amăgirile în care trăim. Atunci când Dumnezeu pare a ne dezamăgi aşteptările, să ne aducem aminte că El ştie care este adevăratul bine ce ni se cuvine. În acest sens, Mântuitorul a dezamăgit cererea tâlharului de pe Cruce, care I-a cerut Domnului să Se coboare de pe lemnul răstignirii şi să Se izbăvească şi pe El şi pe ei. Tâlharul avea o gândire rezumată la viaţa imediată. El voia o minune de care să profite, neintuind că avea negândita şansă de a sta alături de Dumnezeu pe Cruce, pentru a se coborî prin ea (nu de pe ea) într-o viaţă ce nu mai putea fi pusă sub semnul întrebării legate de tragedia morţii. Mântuitorul a preferat să-i dezamăgească aşteptările, pentru a nu ne amăgi pe noi pe toţi. Prin Crucea Învierii Sale, El ne-a dat puterea de a coborî şi noi, prin crucile pe care suntem ţintuiţi, într-un fel sau altul, într-o viaţă înviată din orice suferinţă şi din orice iad.

Iubiţi fraţi şi surori,

De Dumnezeu se mai smintesc şi cei cu viaţa stricată şi pervertită până la măsurile diavoleşti. Aceştia Îi cer lui Dumnezeu să Se facă slujitor al patimilor lor. Se spune că, odată, au mers la un împărat cel mai mare zgârcit şi cel mai mare invidios de pe pământ. Zgârcitul şi invidiosul în faţa împăratului! Iar împăratul le-a făcut următoarea propunere: „Unul dintre voi să-mi ceară orice va voi, dar să ştie că imediat celuilalt, care n-a cerut, îi voi da dublu!” Cei doi s-au frământat mult. Zgârcitul nu putea suporta gândul că celălalt va primi dublu faţă de el. Invidiosul, la rândul lui, se zbuciuma în sinea lui zicând: „Cum voi putea suporta să ştiu că el va avea dublu faţă de mine?”. Aşa că nu se puteau nicicum hotărî. Până la urmă, invidiosului i-a venit o idee ce i s-a părut salvatoare: „Slăvite împărate! M-am hotărât eu să cer ceva!”. „Prietenul tău va primi dublu faţă de tine” îl avertiză împăratul. „Da, Doamne! Îţi cer ca mie să-mi scoţi un ochi, iar lui să îi scoţi pe amândoi”. Sfântul Grigorie de Nyssa sublinia în acest sens:

„Cel ce se foloseşte de rugăciune ca un lipsit de minte nu se ridică la înălţimea Celui ce Se dăruieşte pe Sine, ci doreşte ca Acela să Se coboare la treapta joasă şi pământească a poftei sale. Si, din acest motiv, Îi înfăţişează Celui Ce vede în inimi pornirile sale pătimaşe, nu ca să i se tămăduiască mişcările necuvenite ale minţii, ci ca să se facă şi mai rele, ducând la împlinire pornirea cea rea prin primirea ajutorului lui Dumnezeu. Fiindcă acela este necăjit, iar inima mea e răuvoitoare, Loveşte-l, îi spune el lui Dumnezeu. Numai că nu strigă: Însuşeşte-ţi patima mea sau să treacă răutatea mea la Tine! Îl roagă să Se facă părtaş al furiei sale”.

Toţi aceştia nu înalţă lui Dumnezeu rugăciuni ca să scape de boala ce-i stăpâneşte, ci ca boala lor să se desăvârşească în fapte. Iar când Dumnezeu nu le ascultă cererea, se smintesc şi se dezamăgesc, neştiind că nu Dumnezeu este pricina nefericirii lor, ci viaţa lor pătimaşă!

Dreptmăritori creştini,

Unul dintre sfinţii iubitori de Dumnezeu exclama privind înspre taina Învierii  „O, Hristoase, care iubeşti pe cei ce Te răstignesc şi îi răstigneşti pe cei ce Te iubesc!”. Iată un aparent paradox, dar de fapt o profundă lucrare a proniei dumnezeieşti! Hristos Se răstigneşte dintr-o sfâşietoare iubire pentru cei care-L pironesc pe lemnul Crucii. Pe Golgota este omorâtă moartea răstignitorilor! Mielul Jertfit ridică păcatele celor care-L jertfesc! „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16). Atâta vreme cât rămânem în păcate, Hristos va rămâne pe Cruce. Iubirea lui Dumnezeu nu poate coborî de pe Altarul Crucii, pentru ca nu cumva vreunul din păcatele noastre să rămână nepironit şi nespulberat de biruitoarea Înviere! Acesta este încă unul dintre mesajele fundamentale ale Zilei Pascale: „trecerea de la moarte la Viaţă”.

O, Hristoase, care răstigneşti pe cei ce Te iubesc! Covârşitoare taină: Dumnezeu, pe cei care-i găseşte vrednici îi pune alături de El pe Cruce, spre izbăvirea multora! Dumnezeu îşi asociază pe omul sfânt şi-l face lucrător al Învierii răstignitorilor. Înţelegem, astfel, de ce Dumnezeu i-a răstignit pe atâţia în temniţele şi în gulagurile istoriei: pentru că i-a trimis în căutarea şi spre Învierea oii celei pierdute prin hăţişurile atâtor ideologii totalitariste.

Iată, aşadar, încă unul dintre darurile fundamentale ale Zilei Învierii: cel ce cunoaşte harul Învierii nu va vedea moartea în veac. Un mare mistic spunea: „Iisus este o rană de care nu te mai vindeci!” Cine cunoaşte harul Învierii, cine se face una cu dragostea Crucii lui Hristos nu mai poate să trăiască indiferent şi detaşat faţă de tragedia lumii, ce s-a smintit din Dumnezeu.

Vă chem pe toţi, iubiţi credincioşi, să fiţi adevăraţi fii ai Învierii. Răniţi de harul Învierii, să ne ostenim a cuprinde în rugăciunile noastre căderile celor ce în mediocra nepricepere îşi trăiesc viaţa pământească, deprinzându-se cu o existenţă înspre moarte. Să ne rugăm Domnului Înviat să ne pironească pe Crucea dăruirii până la jertfă pentru viaţa şi Învierea lumii!

Hristos a înviat!

† G U R I E ,
Episcopul Devei şi al Hunedoarei

Patriarhul rus vorbeşte despre vidul spiritual din lume

Ierarhul rus a atenţionat pe creştinii ortodocşi ruşi despre pericolele lumii actuale: „Fie ca spiritul nostru, în contradicţie cu spiritul rău al acestui veac, să devină o afirmaţie vizibilă a Adevărului Etern. Pentru că, deşi trăim astăzi în condiţii de libertate socială şi religioasă, lupta noastră de a trăi în conformitate cu normele morale semnifică, o mişcare împotriva curentului”.

Mesajul patriarhului rus a fost citit în toate bisericile Bisericii Ortodoxe Ruse, adică în peste 30 000 de biserici în toată lumea. Totuşi în ciuda acestor contradicţii, umanitatea încă mai are o scăpare, crede primatul ortodox rus.

„Când ne întoarcem la Dumnezeu, noi putem lăsa în spatele nostru vidul spiritual şi egoismul care domnesc în lume, putem vedea lumina Învierii şi să percepem semnul indicator către Cetatea Cerească”.

Patriarhul a afirmat faptul că numai transformarea morală şi spiritual poate fi piatra de fundaţie a transfigurării din viaţa societăţii, naţiunii şi lumii întregi.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Mesajul de Paşti al Mitropolitului Jonah al Americii

(…) Timpul de pregătire pentru Paştile cereşti ne-au dăruit oportunitatea de a ne concentra pe statutul şi realitatea vieţii noastre. Exemplul vameşului şi al fariseului, Zaheu, Sfântul Ioan Scărarul, Maria Egipteanca şi Sfântul Grigorie Palama ne-au fost dăruiţi de Biserică şi ne-au arătat calea spre o viaţă în Hristos.

Citirea Evangheliilor Pătimirilor, venerarea Domnului îngropat, proclamarea Mormântului gol nu sunt doar comemorări şi amintiri. Mai degrabă, ele sunt revelaţii ale vieţii adevărate, care este viaţa în Hristos. Calea noastră prin marele Post către mormântul Domnului, şi proclamarea slăvitei Sale Învieri constituie o realitate autentică, care este de viaţă dătătoare, şi care ne conectează la realitatea eternă a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Prin Sfântul Botez şi prin taina rugăciunii liturgice privim Sfintele Pătimiri şi Învierea lui Hristos şi suntem martori la ele. Prin ele, ochii noştri spirituali sunt luminaţi şi intrăm în aceste Taine, care devin experenţa noastră spirituală proprie, cea mai adâncă experienţă a realităţii. Şi ca ortodocşi, dăm mulţumire pentru preţiosul dar al iubirii lui Dumnezeu. Ne bucurăm în adevărul că toată creaţia este reînnoită şi cântăm împreună cu îngerii din cer: „Luminează-te, luminează-te Noule Ierusalime, că Slava Domnului peste tine a răsărit”. Pentru noi a răsărit această Slavă a Domnului, ca noi să o luăm şi să o aplicăm în viaţa noastră, descoperind cu adevărat adevărata realitate şi însemnătate a Paştilor.

Cuvântul nostru prezintă ideea de realitate. Dar ceea ce numim noi realitate a lumii nu are nimic de-a face cu adevărul experiat de creştinii ortodocşi. Lumea noastră reală este Viaţa în Hristos, aşa cum Sfântul Grigorie Teologul scrie:

„Ieri am fost răstignit împreună cu Tine Hristoase, astăzi sunt preaslăvit împreună cu Tine

Am murit împreună cu Hristos şi mă voi reîntoarce la viaţă cu El

Îngropat am fost cu El, astăzi voi învia împreună cu El din mormânt”.

Fie ca această lumină a Paştilor dăruită nouă de Domnul înviat să ne ajute să ne descoperim darurile, talentele, comorile, pe care să le oferim Lui cel care s-a înălţat pe Cruce pentru mântuirea noastră, în El vom găsi găsi realitatea adevărată, autentică şi făgăduinţa mântuirii şi a vieţii veşnice în Împărăţia Sa. Dragi fraţi şi surori în Hristos! Fie ca voi să locuiţi totdeauna în această realitate adevărată, lumina lui Hristos, pacea lui Hristos, iubirea şi bucuria Lui!

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Cu dragoste în Hristos cel înviat din morţi,

† Jonah

 

Într-o lume surpată sub propriile sale neputinţe, atinsă de flama trufiei, torturată asemenea finicului (arborele fără umbră), fie ca lumina lină a Învierii să deseneze cuvinte dulci în cugetele noastre, ca în icoanele melchite.

Ce să vă dăruiesc? Unul dintre cele mai frumoase imnuri ale Ortodoxiei, pe care îl veţi auzi sub bolţi până la Înălţare:

… Iisuse, Cel ce şezi întru lumina cea neapropiată, fii aproape tuturor creştinilor, după îndurările Tale;

Cel ce iubeşti zidirea Ta, nu ne uita pe noi cei de pe urmă;

Cel ce atragi inimile noastre la Tine, întoarce la Tine şi inima noastră cea ticăloasă;
Cel ce împlineşti toate cererile cele bune, împlineşte şi doririle noastre cele bune, ca mai mult decât toate să Te iubim pe Tine;

Cel ce primeşti orice picătură de lacrimi, nu depărta de la Tine rugăciunile noastre;

Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre. ..”

Adevărat ne-a înviat!

Legaturi:


Categorii

IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Iona al Americii, Pagini Ortodoxe, Pastile/ Invierea, Patriarhul Kirill, PS Gurie, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “INTRATI SI RAMANETI INTRU BUCURIA DOMNULUI LUMINII!/ O alta Pastorala de Inviere plina de miez si gust al Duhului: PS GURIE, EPISCOPUL DEVEI. Cine se sminteste de Dumnezeu?/ IPS Bartolomeu Anania despre Inviere (VIDEO)

  1. Pingback: HRISTOS A INVIAT! Cum trebuie sa petrecem Pastile? -
  2. Extraordinar de frumos si foarte folositor cuvantul Preasfintitului Gurie. Ce diferenta intre astfel de pastorale, precum cea a IPS Teofan si cea de aici, şi pastorala manageriala si diplomatica a lui Daniel…

  3. Minunata postarea! Avem nevoie mare de cuvinte de intelepciune, bine inchegate, profund traite si exhaustive; nu oricine le poate produce, deci sa ne bucuram de ele cand le avem.

  4. “Uneori suntem ispitiţi să sesizăm viaţa pământească doar sub aspectul ei de trecere şi de ducere înspre moarte. Alipiţi pătimaş de ziua ce se scurge, suntem confiscaţi de perspectiva că viaţa s-ar împuţina în noi pe măsura trecerii anilor”.

    Totusi, simtim perspectiva asupra evenimentelor vietii noastre trecute, ne inteleptim, evoluam, interiorul nostru creste iar noi, prapaditii, nu ne dam seama ca interiorul care evolueaza este cel nesupus pieirii si ne inchinam tot ambalajului perisabil… 🙁

    Extraordinar cuvant, pentru care va multumesc!

  5. Pingback: ADEVARURI IMPORTANTE SI GRELE extrase din Pastorala de Craciun a P.S. GURIE, Episcopul Devei si Hunedoarei: “In ‘societatea succesului’ de astazi, condusa de o ideologie explicit ANTI-CRESTINA, nimeni nu mai are ochi pentru SUFERINTA!
  6. Pingback: Pastorala de Pasti a PS Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei: ASTAZI, ADESEORI, AUTORITATILE IMPRIMA SOCIETATII O DIRECTIE ANTICRESTINA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Pingback: INVIEREA DOMNULUI. Cu gandul si inima la Pastile cele Vesnice si la Lumina cea neinserata… -
  8. Pingback: IPS PIMEN al Sucevei si Radautilor - o alta PASTORALA PUTERNICA DE INVIERE (2012): "Unii din Europa vor o societate fara Dumnezeu si constrang oamenii prin masuri economice si legi imorale sa se lepede de Creator" - Razboi întru Cuvânt - Recom
  9. Pingback: Predica (VIDEO) PS Ignatie Muresanul la Inaltarea Domnului: PRIVESTE CERUL! PRIVESTE LA HRISTOS! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: PRIVESTE CERUL! PRIVESTE LA HRISTOS! – Predica PS Ignatie Muresanul la INALTAREA DOMNULUI: “Esti ceea ce privesti” (VIDEO + TEXT) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare