Rogozin flutura SCENARIUL MILITAR in chestiunea Transnistriei. Raport american care arata ca sunt PROBLEME LA SCUTUL ANTIRACHETA

21-04-2012 6 minute Sublinieri



Republica Moldova, pentru a avea garantia unitatii tarii, trebuie sa recunoasca rolul Rusiei “ca unic stat care dispune de forta si autoritate politica in aceasta regiune si sa inteleaga ca un astfel de stat unitar “poate fi format exclusiv pe baza federativa sau confederativa”, afirma emisarul special al presedintelui Rusiei pentru Transnistria, Dmitri Rogozin, in partea a doua a interviului acordat cotidianului Kommersant.

Citeste aici partea I a interviului acordat de Dmitri Rogozin cotidianlui Kommersant: “Nu numai Transnistria, dar nici alte regiuni ale Moldovei nu vor dori sa intre in Romania”

K.: Conflictul din Transnistria s-ar fi incheiat odata cu revenirea regiunii sub jurisdictia Chisinaului?

D.R.: Respectam principiul integritatii teritoriale a Republicii Moldova, dar acest principiu trebuie respectat si de moldoveni. Rusia este garant al securitatii si este gata sa accepte orice realitate creata de participantii la negocieri cu propriile lor maini. Ce trebuie sa faca moldovenii pentru a avea garantia unui stat unitar? Inainte de toate sa recunoasca Transnistra drept parte egala in drepturi a procesului de negocieri. Fara asta nu va fi nici o impacare. In al doilea rand, ei trebuie sa gaseasca un numitor comun pentru evaluarea acestei tragedii de acum 20 de ani. Trebuie sa vorbeasca unii cu ceilalti, sa clarifice cauzele. In al treilea rand, trebuie create conditii economice normale pentru supravietuirea ambelor maluri ale Nistrului. In al patrulea rand, sa recunoasca rolul Rusiei ca unic stat care dispune de forta si autoritate politica in aceasta regiune. Si sa nu incerce sa se joace de-a soarecele si pisica, atragand in calitate de intermediari parti care nu au nici o tangenta cu aceasta regiune. Si in al cincilea rand – este, desigur, intelegerea faptului ca un astfel  de stat unitar poate fi format exclusiv pe baza federativa sau confederativa.

Sunt partile gata sa discute despre toate astea? Nu numai Chisinau, dar si Tiraspol? Cred ca nu. Iata de ce Rusia nu are dreptul sa-si impuna vointa. Rusia trebuie sa fie atenta in relatiile sale cu partile implicate in acest conflict, sa faciliteze reglementarea lui prin intermediul economiei, prin stimularea dialogului, prin cresterea potentialului acestor relatii.

 K.: Ce-ar trebui sa se intample ca Rusia sa lucreze mai intens asupra reunificarii Moldovei?

D.R.: Nu voi enumera ce ar trebui sa fie, ci ceea ce nu ar trebui cu siguranta sa fie. Daca Moldova isi va schimba statutul si va adera la vreun bloc, daca va incerca sa disipeze formatul existent de mentinere al pacii, daca va atrage Rusia si alte state intr-un conflict cu puteri care nu fac parte din aceasta regiune, ne vom realiza interesele noastre nationale in afara contextului de reglementare. In acest caz, dupa cum puteti deduce, in fata Rusia se vor ridica cu totul alte obiective.

K.: In circumstantele enumerate, Moscova ar putea recunoaste independenta Transnistriei?

D.R.: Noi vorbim despre ceea ce nu ar trebui sa se intample. In ceea ce priveste concluziile care ar trebui trase dintr-o asemenea situatie, ele pot fi diferite. Este prematur sa aducem in discutie aceste aspecte, ar fi o provocare.

K.: Medvedev a spus, la un moment dat, ca in Osetia de Sud el a oprit NATO. Transnistria s-ar putea afla in prima linie a luptei impotriva extinderii NATO?

D.R.: In acel context, Medvedev a abordat problema NATO intr-un sens mai larg. Exista doua principii: inviolabilitatea granitelor sau integritatea teritoriala si dreptul natiunilor la autodeterminare. Primul este, de regula, predominant, cu exceptia unei singure situatii concrete, cand o natiune care incearca sa-si indeplineasca dreptul la suveranitate este supusa unei distrugeri fizice. Sa comparam doua situatii – Kosovo si Osetia de Sud. In februarie 2008, a fost Kosovo o regiune supusa exterminarii de puterea centrala a Serbiei, care si-ar fi trimis trupele pentru distrugerea populatiei albaneze din Kosovo? Raspunsul este negativ (….) Al doilea caz – Osetia de Sud. August 2008. Atac al armatei georgiene asupra unui oras adormit, nimicirea fizica a trupelor rusesti de mentinere a pacii in exercitatea obligatiunilor lor. Este un casus belli. Rusia a intervenit in cadrul operatiunii de impunere a pacii si de stopare a agresiunii. Respectand principiul integritatii teritoriale a Georgiei, Rusia s-a adresat, mai intai autoritatilor de la Tbilisi, apoi garantilor Georgiei, in persoana UE si, indirect, NATO, cu cerinta de a oferi garantii de securitate pe termen lung Osetiei de Sud, poporului ei. Si a primit un refuz. In aceasta situatie sunt posibile doua variante de actiune. Prima – continuarea razboiului pana la victorie. Armata rusa intra in Tbilisi si ocupa Georgia, distruge potentialul ei pentru o noua amenintare, dar nu am ales aceasta varianta, pentru ca nu acesta era scopul Rusiei. Scopul ei a fost neutralizarea amenintarii si incheierea operatiunii in timp si spatiu in vederea impunerii pacii.

Dar neavand alte garantii de securitate pentru poporul sud-osetin, am fost nevoiti sa recunoastem independenta ei ca stat, pentru legitimizarea conducerii sud-osetine. Este un exemplul total opus Kosovo.

Istoria cu Transnistria poate fi privita in contextul acestor evenimente. Teoretic, in iunie 1992, Rusia ar fi putut recunoaste Transnistria, pentru a asigura garantia prezentei sale militare de prevenire a oricaror amenintari externe. Dar partea moldoveana a acceptat, atunci, rolul de mentinere a pacii al Rusiei si, de aceea, Rusia nu a avut nici un motiv sa mearga mai departe. Ea fixeaza un fel de status-quo, in cadrul caruia noi traim si acum. Pornim de la ideea ca daca pacea in regiune se va mentine si va fi pastrat rolul Rusiei ca factor de mentiere a pacii, acest statut nu va fi erodat.

K.: Exista parerea destul de raspandita ca Transnitria este acel mic obstacol de care are nevoie Rusiei pentru ca NATO sa nu inghita Moldova si, ulterior, Ucraina.

D.R.: Romania este NATO. Baza americana de acolo este scutul european antiracheta al NATO. Daca pe teritoriul Romaniei va fi desfasurata infrastructura militara, iar Moldova ar intra intr-un fel de casatorie civila cu Romania, situatia se va schimba si va avea consecintele ei. Deocamdata, asta nu s-a intamplat si, sper, nu se va intampla niciodata.

 K.: Problema scutului american din Europa, pe care Washington nu vrea sa-l convina cu Rusia, influenteaza asupra situatiei din jurul Transnistriei?

D.R.: Este cea mai pura speculatie. Prezenta militara a Rusiei este reglementata si intentionam in cadrul reformei fortelor armate sa asiguram cu tot ce este necesar contingentul nostru din Transnistria. Si nu este nici un secret. In ceea ce priveste constructia unor radare, nu este o tema de actualitate, tinand cont de prognoza noastra privind evolutia situatiei.

Nota noastra:

Daca mai e nevoie sa traducem, Rogozin spune pe fata ceea ce se stia tacit despre pozitia Rusiei:

– nu va permite integrarea Moldovei intr-un bloc euro-atlantic (nu e clar daca se refera si la UE)

– nu va permite apropierea Moldovei de Romania, noi fiind asimilati cu NATO

– Romania este un “intermediar” care nu are ce cauta in ecuatia negocierilor legate de statutul Transnistriei

– Rusia e gata sa repete scenariul militar din Georgia daca se vor depasi liniile rosii de protectie a intereselor sale geopolitice, linii mentionate mai sus.

O asemenea atitudine ne contesta, de fapt, fundamental, legitimitatea in toata aceasta problema legata de Basarabia. Practic, Rogozin (adica Putin) spune ca Romania nu exista, ci exista NATO si interesele euro-atlantice care se manifesta prin intermediul nostru. Ceea ce intrece insa orice limita este considerarea noastra ca un fel de musca-n lapte in chestiunea Moldovei. De altfel, sa ne amintim, Rogozin soma autoritatile moldovenesti sa aleaga ce sunt: moldoveni sau romani?

Sa spui ca pozitia romana este, de fapt, pozitia NATO (adica SUA) este, pana la urma, o situatie de jure si de facto. Din pacate, noi nu avem o pozitie proprie in raport cu Basarabia si ne-am apropiat de ea doar pentru ca au avut interes euro-atlanticii. Deci sa nu ne miram prea mult de raspunsul rusilor. Cand ai un presedinte lacheu la curtea Casei Albe atunci esti tratat ca un lacheu, nu ca o tara cu identitate proprie, cu politica externa proprie, cu interese proprii. De altfel, nici macar nu a existat un raspuns al Romaniei la vorbele aruncate ale lui Rogozin, desi ele sunt foarte grave.

Insa cand Rogozin spune ca noi nu avem ce cauta in chestiunea Rep. Moldova, el calca in picioare linia rosie a existentei poporului roman. Caci despre asta e vorba, si de aceea ne intereseaza chestiunea: e vorba despre acelasi popor roman aici si in Basarabia, si cata vreme autoritatile rusesti vorbesc despre moldoveni si romani si despre cum nu au ce sa caute romanii in treaba moldovenilor atunci  nu fac altceva decat o ticalosie care ii aseaza in oglinda celorlalti fartati ai lor intru ale imperialismului: americanii.

Proiectul scutului antirachetă, un program-cheie al preşedintelui american Barack Obama, se confruntă cu întârzieri majore, depăşiri de costuri şi probleme tehnologice critice, inclusiv componenta din România, arată două rapoarte guvernamentale recente, informează Fox News în pagina online.

Programul administraţiei Obama prevede instalarea unor interceptori ce pot contracara eventuale rachete iraniene cu rază medie de acţiune, care ar urma să fie modernizaţi în patru faze, până în 2020. Primele faze prevăd utilizarea unor radare Aegis instalate pe nave şi un radar instalat în Turcia, iar fazele ulterioare includ mutarea radarelor Aegis în România şi Polonia.

Rapoartele redactate de Departamentul Apărării şi de anchetatorii Congresului generează îndoieli privind un program aflat în centrul planurilor SUA de a apăra Europa şi care reprezintă un subiect sensibil atât pe plan intern, cât şi în relaţia cu Rusia. Documentele afirmă că interceptorii de rachete întâmpină obstacole în producţie, radarele au puterea prea mică, iar senzorii nu pot face distincţia între un focos şi alte obiecte, potrivit agenţiei Associated Press, citată de Fox News.

Primul raport, al Comisiei Ştiinţifice de Apărare, care consiliază Departamentul Apărării, a fost publicat la sfârşitul lui 2011, dar a trecut neobservat. Deşi conchide că nu există “obstacole fundamentale” pentru sistemul european, acesta evidenţiază probleme majore, fără a indica modalităţi de soluţionare. Potrivit unor experţi, aceste probleme, dacă ar putea fi depăşite, ar necesita modificări substanţiale şi costisitoare.

Al doilea raport a fost publicat vineri de Curtea americană de Conturi (GAO) şi avertizează că Departamentul Apărării îşi ia angajamentul de a folosi tehnologii înainte de a fi testate, iar administraţia riscă “lacune în performanţe, creşteri neprevăzute ale costurilor, întârzieri faţă de program şi probleme la teste”.

Elemente-cheie ale sistemului au deja probleme, potrivit raportului. De exemplu, presiunile de a respecta termenul fixat de Obama pentru a doua fază a sistemului în 2015 a determinat Departamentul Apărării să comande zeci de interceptori, deşi nu se ştie dacă vor funcţiona. Testarea nu se va încheia mai devreme de 2013. Raportul a evidenţiat îngrijorări şi în privinţa interceptorilor prevăzuţi pentru ultimele două faze, cum ar fi probleme cu tehnologii critice ale motorului rachetei de la interceptorul din faza a treia a sistemului.

Raportul mai afirmă că armata intenţionează să instaleze radarul în România încă înainte de a fi testat şi avertizează că radarul ar putea interfera cu unde de telefonie mobilă, televiziune şi radio din România dacă nu va fi modificat.

Legaturi:


Categorii

1. DIVERSE, Opinii, analize, Scutul antiracheta (Deveselu)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la “Rogozin flutura SCENARIUL MILITAR in chestiunea Transnistriei. Raport american care arata ca sunt PROBLEME LA SCUTUL ANTIRACHETA

  1. Rusia deschde, in opinia mea, fronturi colaterale, pentru a avea ‘subiecte’ de discutie cu USA. USA_NATO forteaza mana Rusiei in problemele Siria si Iran, in care Ursul rosu este extrem, dar extrem de interesat.

    Pentru noi ce e mai dureros; ca isi bate joc de neam presedintele sau rusul ? Basescu e pana la urma agent american sau agent provocator al Rusiei ?..n-am inca un raspuns, si cine daca o sa traiesc destul sa-l aflu

    Imperiul Otoman deocamdata tace…sau nu stim noi.

  2. Din start, pretinsul argument al instalarii scutului este aberant: de ce ar ataca Iranul orice tara NATO, nu este evident ca dupa prima racheta trasa, NATO ar arunca in aer toata Persia? Ce tara nebuna s-ar sinucide singura?

    Toata retorica din jurul scutului este aiuristica, adevaratul motiv este bineinteles tunurile complexului militaro-industrial care are nevoie de inamici imaginati pentru a trage tunuri financiare si a sifona miliardele de dolari pe care SUA pe baga in arme.

    Nici macar geostrategic, SUA nu ar avea nevoie de un astfel de scut, de vreme ce principalul front actual este cel financiar, iar geopolitic este clar Orientul Mijlociu, mai precis Pakistanul care daca ar fi lasati in pace s-ar alia cu chinezii si le-ar oferi acestora in cap de pod catre resursele atat din Caucaz cat si din Orientul Mijlociu.

    Cat de trist trebuie sa fie pentru noi, ca sa fim pusi in situatia de a fi pusi carne de tun pentru un scut inutil si care nu are nici o importanta strategica si pentru asta sa agravam total relatiile cu Rusia si sa periclitam total soarta Moldovei. Pentru ce? Macar daca ar fi fost de vreun folos aliatilor nostri! Sa ne aducem aminte ca pana si razboinicul Bush care a pornit atatea razboaie abandonase scutul si nu il mai considera important. A trebuit insa sa vina Obama, “printul intunericului” ca sa ne “binecuvinteze” cu scutul asta care ne va aduce atatea probleme.

    Singura noastra speranta sunt alegerile, sa speram ca vine vreunul mai luminat dupa Obama si da totul inapoi. Imbucuratoare stirile legate de problemele scutului, sa speram ca nu sunt doar o tragere de timp, un mic pas in asteptare facut de americani pana ii calmeaza pe rusi.

  3. In parte are dreptate Rogozin(in cealalta parte nu, asa cum puncteaza si admin in ultima parte a notei). Altcumva am fi tratat cu Rusia daca nu eram in nato si ue. Intr-adevar, trebuie sa recunosti forta si autoritatea Rusiei in regiune dar nu vad nici o rusine in asta. Dar poti sa o faci si sa tii si capul sus(chiar daca suntem mai mici si mai slabi militar, avem atuurile noastre). Nu zic sa fi devenit vreo republica filo-rusa ci sa ne fi pastrat independenta cu recunosterea statutului Rusiei in regiune. Binenteles ca intr-o asemenea situatie ar fi trebuit sa ne “tinem tare” ca deh, au si rusii metehnele lor! Dar cu niste conducatori dusi pe la biserica(la modul real) se putea

  4. In halul in care suntem, o eventuala unire cu Basarabia ar fi finalul statului roman, cel putin asa cum il stim astazi. Daca nu v-ati prins, de fapt Romania ii incurca pe rusi, iar atat de vehiculata “unire” este un eveniment spre care suntem impinsi de vehementa rusilor.

    Mai intai ca Romania nu are forta economica sa absoarba Basarabia. Daca adaugam si faptul ca ne tinem tari(!) pe pozitia de a intra in zona EURO in 2015, unirea ar insemna colaps economic deplin.
    Apoi, inca un grup de minoritati etnice puternic si galagios si finantat din afara este exact ceea ce ne-ar mai trebui. Un UDMR de limba rusa in Parlament ar fi, cum s-a zice, bomboana de pe coliva. Pana la declararea Romaniei stat multi-etnic si federalizare ar mai fi un pas mic si deloc dificil cu o asemenea clasa politica cum avem noi astazi.

    Traian Basescu a si incercat de fapt o federalizare a Romaniei chiar si fara ajutor din partea rusilor, asa ca daca Putin a vazut ca nu reusim sa ne omoram statul singuri in ritmul in care ar pica bine Rusiei, atunci impingerea noastra spre unirea cu Basarabia este o mana de ajutor dat politicienilor romani.

    Vehementa cu care suntem “acuzati” de Rusia ca lucram in vederea unirii ne obliga sa trecem acest subiect in agenda politica interna si externa si, daca suntem slabi (si suntem) sa actionam in directia dorita de rusi. Daca punem capul in pamant, castiga Transnistria cu Basarabia cu tot. Daca ne rascolim orgoliul si actionam in vederea unirii, asta ar fi o povara pe care nu am putea-o duce. Cum drumul de la Moscova spre Grecia cea mult ravnita trece pe la poarta noastra, Rusia are toate motivele sa se impiedice de o Romanie asa cum este astazi.

    Si cum in decembrie 1989 Romania s-a umplut de turisti rusi, semne ar fi ca se pregateste iar ceva, dar nu la noi in mod direct: http://www.money.ro/grecia–vin-rusii_1218975.html

  5. Era si normal sa existe probleme la scutul antiracheta. Dar acestea probleme sunt date de caracter dual al sistemului. Orice rampa de lansare poate fi folosita atat defensiv cat si ofensiv. De ce credeti ca iubita noastra rasie latra si nu mai are somn de cand a aflata de o localitate pe nume Deveselu. Evident ca nimeni nu mai crede povestea cu rachetele iraniene, care subit li s-a facut chef sa zboare pe deasupra Europei. Din pacate eu nu cred in povestea care spune ca daca ne dadeam bine pe langa rusi, Basarabia poate ar fi fost intreaga,-si poate s-ar si fi unit cu noi. Era evident de demult ca rasia nu vrea sa renunte la avanposturile sale gen Kaliningrad, Transnistria, Abhazia, Osetia de Nord, Insulele Kurile,-si cate or mai fi. Aceasta este rasia si pana nu i se va lua cununa nu se va smeri.

    De aceia orice plan tactic porneste de la realitatile din teren. Iar daca rasia crede ca avanposturile plasate in adancime ii sporesc siguranta, atunci uita ca aceste nu prea mai sunt in timpurile noastre asa de eficiente ca in urma cu un secol. In fapt chiar comporta multe riscuri, iar unul din ele ar fi declansarea de conflicte locale peste capul centrului. Cel putin eu am impresia ca comandamentul rus se comporta ca comandamentul francez la inceputul celui de al doilea razboi mondial. Falsa securitate oferita de linia Maginot i-a facut pe francezi sa sufere o infrangere usturatoare. Problema este cat avem noi de castigat sau de pierdut in aceasta problema, s-au cat de bine vom juca pe mana noastra. Sau ca de obicei nu vom sti sa exploatam in favoarea noastra realitatile istoriei.

  6. @Gigel,timişorean, gheorghiţă

    În principiu eu văd lucrurile un pic mai nuanţat…

    Mie mi se pare că la acest moment relaţia noastră cu Rusia a ajuns în punctul în care nu mai putem ignora pentru motive de uzanţă diplomatică gradul de dispreţ şi neîncredere existent între părţi. Problemele au fost generate de continuitatea istorică a interesului rus care flagrant contrar împotriva noastră. Practic, noi cu ruşii nu am avut puncte comune niciodată de interes, altele decât conjuncturale, cum a fost de pildă, războiul ruso-turc (al doilea al sec.XIX, că la primul am pierdut basarabia) la care ne-am lipit şi noi pentru o independenţă pe care mai apoi la Berlin se făceau că nu o recunosc. Nici mai apoi nu am avut interese comune ci am fost forţaţi către ruşi de interesele noastre antihabsburgice. Cooperarea militară din primul război mondial a fost sublimă dar catastrofică pentru noi, ruşii comportându-se ca şi trupe de ocupaţie. Interbelicul a fost şi el fără echivoc.

    Mai departe, post WW II, nu mai e nevoie să fac vorbire despre atitudinea mastodontului rus faţă de noi, cartea lui Larry Watts fiind fără echivoc în această prvinţă ca şi toată literatura de detenţie.

    Premisa greşită de la care plecăm este că noi nu am ştiut să ne comportăm cu ruşii şi că noi îi provocăm mereu în mod gratuit, ori asta este o greşeală. Ruşii nu ne-au dat niciodată ocazia de a-i considera drept parteneri. Întreaga noastră experienţă istorică şi instituţională, la nivel de contacte de stat, face referire la abuzurile ruşilor. Asta nu se întâmplă numai cu noi, ci chiar şi cu Belarus şi cu Ukraina. Modul Ruşilor de a se comporta cu statele “surori” a fost mereu unul ticălos. Nu avem în istorie NICI UN MOTIV să-i considerăm pe ruşi de bună credinţă în relaţia cu noi. Atitudinea lui Rogozin se înscrie în totalitate în tradiţia nesimţirii ruseşti şi nu facem excepţie în acest caz. A se vedea relaţiile cu Polonia care sunt pe bună dreptate mai caustici decât suntem noi (şi încă acum s-au mai potolit, după decesul preşedintelui Kaczynsky) sau problemele pe care le au letonii cu ruşii după ce le-au dat un deget cu referendumul pentru limba rusă şi pachetul legislativ pentru energie, care acum aruncă în aer stabilitatea geopolitică a ţărilor baltice.

    Noi nu putem negocia cu ruşii plecând de la poziţii de neutralitate, întrucât încă suportăm consecinţele opţiunilor ruseşti în privinţa noastră. Noi încă avem în raport cu ruşii, de câteva sute de ani (să spunem 200 ca să nu mi se impute că exagerez) statutul de Victimă călcată pe cap. Şi când am fost aliaţi în blocul militar comunist, tot duşmani am fost, poate chiar mai abitir după documentele şi mărturiile care apar astăzi, ca să nu mai amintesc de decembrie 89 şi de turiştii cu ochii albaştri.

    Noi nu ne permitem ca stat să fim atât de naivi să ne reproşăm că nu am ştiut să ne comportăm frumos cu cel care ne-a tâlhărit şi umilit în repetate rânduri, un stat care îşi defineşte politica faţă de noi prin rapturi teritoriale repetate, provocări şi destabilizări repetate, politică genocidară prin înfometare şi exterminare fizică a elementelor intelectuale opozante. Eu sunt moldovean, iar Moldova mea e ruptă în 5 (CINCI) bucăţi: partea românească, Bucovina, Basarabia, Transnistria şi sudul Cahul, Bolgrad şi Ismail. Poate de la Bucureşti nu pare cine ştie ce important acest lucru, că din cinci degete ai rămas cu unul singur, poate suntem noi moldovenii bătuţi în cap şi veşnic puşi pe harţă, să nu înţelegem prietenia rusă, poate nu suntem destul de “pragmatici”, dar măcar aşa.. la nivel conceptual, să înţelegem totuşi noţiunile cu care operăm.

    Noi nu am fost niciodată în situaţia în care să ne ducem la ruşi să le spunem “haideţi să fim prieteni!”, aşa cum nu te poţi tu duce a doua zi, la cel ce te-a tâlhărit să-i dai o bere pentru că vrei să te împaci, motivând că vrei să fii în relaţii bune cu toată lumea. Foarte probabil o să te trezeşti şi cu berea băută şi cu portofelul luat, din nou, cu atât mai mult cu cât noi suntem un sfrijit anemic iar Rusia este o matahală belicoasă, ursuză, lacomă şi libidinoasă.

    Acum revenind la ai noştri şi la greşelile noastre. După puţina mea minte, greşelile conducătorilor noştri au fost graba de a alege soluţia cea mai uşoară şi cea mai comodă, fără să gândească prea mult pe termen lung. Politica noastră externă a plecat de la principiul că trebuie să speculăm URGENT şi PRECIPITAT perioada de linişte din partea ruşilor, cât timp îşi vor rezolva aceştia problemele interne, să ne asigurăm un sistem de alianţe care să ne scoată definitiv de sub ameninţarea rusă. Când mă refer la la soluţiile uşoare vorbesc de pildă despre episodul bombardamentului Nato din Serbia, a închisorilor CIA de pe teritoriul nostru, dar şi politica externă de trompetă a SUA în toate discuţiile de politică externă internaţională relevante.

    Practic noi pentru statutul de membru Nato am înghiţit toate prostiile, fără discernământ, crezând că odată ajunşi aici vom scăpa de probleme. Ori noi am ajuns în poziţia de membru NATO în postura de lacheu, grabnic executant al oricăror dispoziţii, oricât de umilitoare şi de absurde. Ori e normal ca “partenerii” noştri care ne-au văzut lingândule talpa pantofilor până ieri, să nu-şi dorească să le devenim parteneri cu statut egal astăzi.

    Eu să fiu în locul lor, de ce mi-aş dori un partener independent de discuţii, cu politică proprie şi autonomă, în locul unui executant fără personalitate?

    Mai departe, ce prestanţă credeţi că putem avea noi în faţa ruşilor, când tocmai aliaţii noştri se comportă cu noi ca şi cu nişte cârpe? Faptul că ai uniformă de poliţist, cu însemne de poliţist, că îţi dai aere de poliţist cu Academie, te face să pari şi mai ridicol atunci când de fapt, tu eşti un bişniţar, fost gardian public, care şi-a mituit primarul să-l facă “poliţist local”.. care sparge seminţe prin parcuri şi se dă membru în BCCO (i.e. anti crimă organizată).

    Când spuneam că am ales calea uşoară, a executării fără crâcnire, mă refeream la faptul că ne-am transformat voit în cârpe, de unii singuri. Adică bine, nu am fi fost noi comisari şefi de brigadă anti-criminalitate, primă vioară în NATO, dar eram în echipă, eram şi noi un inspector cu experienţă “în stradă”, cu experienţă în conflictul/relaţiile cu ruşii, pentru că acesta este vrând-nevrând, un criteriu de definire al existenţei noastre ca stat.

    O reîncălzire a relaţiilor noastre cu ruşii nu poate avea loc prin concesii directe pe care să le facem noi ruşilor, întrucât ei acum joacă în politica mare (privitor la noi) tocmai pentru a ne transforma într-un rest de preţ, într-o sultă, pentru cine ştie ce manevră geopolitică internaţională. Faptul că Nemţii nu au spus nimic în condiţiile în care Rogozin ameninţă voalat România cu acţiuni militare şi ne denumeşte “intermediari” în propria noastră ţară, este o dovadă a faptpului că acest lucru deja s-a întâmplat şi că noi am fost iarăşi cedaţi unei sfere de influenţă, în care RUSIA se autodeclară singur şi principal jucător în zonă, fără a stârni nici un fel de reacţii prin cancelariile străine.

    Noi puteam deveni un aliat/partener de negocieri cu Ruşii abia în momentul în care am fi fost un instrument de echilibru între UE/NATO/Membri UE/SUA şi Rusia. Din câte îmi dau eu seama este singura modalitate de a nu te trezi că se fac înţelegeri peste capul tău. Noi trebuia să fim un fel de Austrie a europei de Est, un teritoriu unde se fac jocurile, noi trebuia să ne erijăm prin politica noastră externă ca un instrument stabil de mediere între interesele zonale (ca să nu zic internaţionale că cer prea multe) ale unei rusii slăbite şi cele ale altor jucători statali.

    Însă acest statut al nostru trebuia să fie suprapus fără rest şi fără nici o nuanţă, peste calitatea de membru nato, de membru UE, de economie solidă, de capacitate militară pe care nu o poţi ignora. Adică pentru Ruşi trebuia să fie clar că înainte de toate, nu te poţi juca cu Românii, şi pentru că sunt o nucă tare, dar şi pentru că suntem cu ditamai sistemul de alianţe militare în spate. Ori ce să mai repari ca imagine internaţională când tu negociezi un ecuson iar nu o calitate intrinsecă, în genunchi, cedând componente vitale ale propriei economii unor state străine?

    Faptul că noi am luat pe nemestecate în braţe şi scutul şi baza de la Mihail Kogălniceanu, a fost oarecum provocată de faptul că nu avem prestanţă în Europa. Adică, dacă tot nu putem să scăpăm de statutul de slugă în Europa, de furnizori de forţă de lucru necalificată, de viermi care se umilesc pentru un euro, fără identitate şi fără nici un fel de demnitate, măcar să speculăm posibilitatea de a ne aşeza sub o tutelă mai puternică, la care şi europenii privesc de jos în sus, invocând de partea noastră o “relaţie privilegiată”, urmând ca din această poziţie să dăm semne de independenţă, să arătăm semne de personalitate faţă de ceilalţi parteneri. Dpdv militar, consider că a fost o necesitate.

    Asta s-a întâmplat spre exemplu în relaţiile noastre cu Franţa, cea mai puternică forţă militară a continentului, cu care după ce am încercat să-o flatăm cu sumitul francofoniei şi am văzut că tot ca pe nişte cerşetori ne tratează, am intrat în conflict când nu ne-am executat după dispoziţiile sugerate (incidentul de la Lisabona cu Băse şi Sarcozi). Din nefericire, statutul nostru de slugi este atât de bine întipărit în mintea “partenerilor”, că o astfel de dovadă de independenţă, deşi girată de Washington, a fost percepută de europeni ca fiind o obrăznicie impardonabilă. Adică până ieri ne lingeaţi papucii şi acum veniţi să ne explicaţi voi intersul propriu (care nu ştiu cât este propriu ca şi consistenţă cât mai degrabă provocare ca să vă daţi independenţi). Iaca de asta se plimbă Băsescu de unul singur pe peluze la marile întruniri ale şefilor de stat.. tot de asta cerea la un moment dat să nu ne umilim preşedintele, ca să aibă şi el prestanţă de şef de stat.

    Noi acum ca să mai reparăm ceva cu ruşii, nu trebuie să intrăm în discuţii cu ei, doar ca să mai avem un loc unde să mergem în genunchi cu căciula în mână. Ci acum trebuie să ne ridicăm demn, realist şi pragmatic, în faţa aliaţilor noştri. Ori, ce dovadă mai bună să avem, privitor la imaginea noastră, când un scuipat de stat ca Olanda ne ţine la uşa Schengen TOTAL ABUZIV, arătându-ne cu degetul mecanismul de verificare pe justiţie. Asta din partea unui stat aflat pe primele locuri la probleme de corupţie şi criminalitate organizată din UE, un stat care a pierdut definitiv lupta cu drogurile şi cu prostituţia!!

    Această poziţie a noastră în politica europeană este un cadou pentru ruşi, pe care aceştia nu au cum să-l refuze. Eu să fiu în locul lor, având în vedere istoria relaţiilor noastre, statutul nostru de totală izolare politică, opţiunea geostrategică americană de retragere din zonă spre Asia/Pacific, cum să nu îi scot pe tuşă pe români? Când spuneam la început, dacă nu aţi adormit până acum, că nu putem ignora gradul de dispreţ şi de neîncredere existent în relaţia noastră cu Rusia, nu mă refeream la noi, ci la ruşi! Noi suntem cei ce nu putem ignora atitudini de genul celei a lui Rogozin şi să ne dăm împăciuitori, câtă vreme politica lor este evidentă şi consecventă a fost întotdeanuna.

    De aceea repet, scutul de la deveselu este scut iar nu sabie, căci pentru ruşi este o mutare de ordin tactic iar la noi se înscrie în linia strategică, iar faptul că în presa maintream „au apărut rapoarte” (pe canalul mediafax pentru cine are ochi de observat chestii din astea) care ne spun că acest scut nu se va implementa „din raţiuni tehnice”, la câteva zile după ce Rusia se declara singurul jucător în zonă, „sperând” că scenariul desfăsurării de logistică militară pe teritoriul nostru nu se va realiza, pentru mine cel puţin înseamnă că am fost lăsaţi din mână şi de către americani, că Obama nu a mai aşteptat post scrutin să devină „flexibil” cu „Vladimir” pe problema scutului antirachetă. Până nu văd pe cineva de la departartamentul de stat sau hai.. măcar pe amărăşteanul acesta de Gitenstein să reitereze interesul american în zonă şi în privinţa scutului, nici nu pot să cred altceva.

    Practic, în acest moment, Rusia a adoptat tactica piciorului în prag. Şi-a pus piciorul în Republica Moldova prin ameninţare militară explicită. Orice negociere între marile puteri va pleca din acest punct. Cu timpul, statutul de care vorbea Rogozin, de singur jucător în zonă nu va mai fi pus în discuţie de nimeni, nici de nemţi şi nici de SUA. Nemţii se vor mulţumi probabil cu Linia a doua pe North-stream, iar SUA cu vreun compromis prin Consiliul de securitate. Repet, faptul că încă nu există poziţie publică cu privire la ce s-a întâmplat în Basarabia, nici nin partea noastră şi nici dinspre statele Europene, mi se pare un dezastru pentru noi. Cine crede că ceea ce s-a întâmplat este un incident izolat, o provocare, o supralicitare a ruşilor peste influenţa şi greutatea lor politică, nu cred că înţelege resorutrile politicii internaţonale (iertaţi-mă că spun aşa!).

    Iarăşi cine crede că dup aceste evenimente, ne putem întoarce cu concesii către ruşi, dintr-o poziţie de egaliatate, greşeşte capital. Poate cititorii RIC şi dintre cei ce postează în mod uzual şi dintre cei care nu o fac se vor pronunţa pe acest subiect, care mie mi se pare mai important decât alegerile parlamentare din toamnă.

    Cred că mai avem de urmărit două evenimente, rezultatul alegerilor din Serbia şi discuţiile de la summitul de la Chicago. Din ce observ, subiectul republica Moldova lipseşte din toate analizele think-tankurilor de foreign policy pe care le urmăresc, vreo 40 la număr, deci speranţe ca subiectul Basarabiei să fie cap de afiş al summit-ului NATO de la Chicago, aşa cum ar fi normal raportându-ne la semnificaţia evenimentelor, sunt nule. De fapt, singurul care a vorbit despre asta , acum ceva timp, (Stratfor adică, ca să nu mai lăsăm loc de intrepretări şi procese de intenţie) a spus clar că România nu se poate opune rusiei şi că ÎN MOD CERT Nato nu ne-ar proteja de Rusia dacă “s-ar întâmpla ceva”. Ghilimelele îmi aparţin, că iaca s-a întâmplat ceva.

    În discuţiile pe care le port cu admin, vorbesc de vreo jumătate de an despre impresia că am fost iar vctimele unui nou acord Yalta.. rămâne de văzut…

    Totodată, menţionez că pentru toată această catastrofă în desfăşurare pe care o trăim, îl consider vinovat exclusiv pe Traian Băsescu, pentru că a avut suficient de mult timp şi toate instrumentele necesare să evite, indiferent de făgaşul pe care ne-ar fi aşezat guvernările anteriore, scenariul pe care îl trăim astăzi. Prafrazândul pe academicianul Florin Constantiniu, nu ne vor ajunge blestemele atunci când istoria se va apleca asupra evenimentelor pe care le trăim.

    Iertaţi-mă şi pe mine păcătosul! Doamne, ajută!

  7. foarte interesanta, competenta si amara analiza ai facut frate utzu.

  8. Da.. recitind, analiza pare interesantă numai că nu prea scrisă în duh ortodox. Îmi cer iertare pentru tonul folosit, mult mai alarmant şi apocaliptic decât ar trebui şi cam insolent, din câte mi se pare.

    Spun alarmant pentru că în mod clar nu poate fi mai rău decât faptul că totuşi noi am pierdut deja cea mai mare parte a Moldovei acum mult timp în urmă (Moldovă care nu e neapărat a mea.. iertaţi-mă şi pentru asta 😀 ). Îs doar amărât că în ultimii ani văzusem mugurii unei direcţii care m-au făcut să am speranţe către reunificare şi tocmai atunci când această “politică unionistă” ca să-i spun aşa începea să-şi arate vioi boboceii, a căzut peste aceştia ditamai bocancul rus, sfărmânu-mi orice speranţe pe termen apropiat.

    Oricum unirea (REUNIFICAREA adică) înseamnă mult prea multe probleme de rezolvat, iar opţiunea politică este cea mai facilă dintre ele, de care totuşi ne împiedicăm. Fără să intru în toate detaliile tehnice, despre cum aş crede că s-ar putea împlini Reunificarea, vă semnalez un singur articol sec , după care cred că putem intui cu limpezime amploarea jocurilor necesare a fi făcute pentru a ne vedea iarăşi cu ograda întreagă.

    În privinţa conducătorilor noştri, cred că avem de-a face cu singura constantă naţională, deci nici în privinţa lor nu trebuia să mă arăt aşa de sentenţios.

    Oricum, recitind comentariul de mai sus, mi-am amintit de ceva ce am citit parcă tot pe aici: când văd că am numai certitudini.. ştiu că e timpul să mă duc la duhovnic.

    Iertaţi-mă! Doamne, ajută!

  9. Aceasta `reunificare` o vad ca pe un ultim `chef` al unor cancerosi metastazati.Daca tot ne ducem,apoi sa facem o hora inainte…

  10. Mi se pare foarte interesanta discutia si, daca mai incap, as adauga si eu unele ganduri alaturi de analizele foarte bune ale fratilor admini si ale fratelui Utzu, care aproape ca a acoperit tot subiectul cu mare pricepere. Si, recunosc, scriu si pt ca am fost nitel amarat de parerea fratelui Titus, care nu crede nimerita o unire cu Moldova de peste Prut, de parca daca ti-e fratele mort de foame si vine la tine sa manance il tii la usa ca nu ai camara suficient de plina (macar de-ar fi asa si ar veni…)!

    O sa incep cu parerile emise de Rogozin si vad apoi cate mai apuc sa scriu despre restul. Eu nu sunt atat de pesimist si vad miscarea Rusiei ca pe o reactie la o evolutie care o nemultumeste profund, si anume schimbarea de directie a conducerii moldovene ca rezultat al ultimelor alegeri. Trebuie spus ca Rusia se simtea cum nu se poate mai confortabil cu situatia de pana acum 2 ani, cand controla atat Chisinaul cat si Tiraspolul si nu avea nevoie sa cheltuie nici un ban ca sa se asigure de mentinerea influentei sale in zona. Ba chiar de vreo 2 ori era sa-i iasa federalizarea R Moldova (vezi planul Kozak, respins in ultimul moment de Voronin dupa ce a discutat cu americanii la telefon). Asta reiese si din declaratia lui Rogozin, care pare ca se teme de o modificare a situatiei actuale, neavand nimic impotriva mentinerii statu-quo-ului. Pentru a nu pierde initiativa pe tema asta, rusii au ridicat miza si l-au numit pe Rogozin. Deocamdata, asta nu inseamna foarte mult in sine (dar nu e de ignorat, e adevarat), doar marcheaza importanta Transnistriei pentru Moscova, pana acum preferand sa se ascunda dupa deget. De vazut daca chiar au de gand sa modernizeze trupele. Aceea ar insemna o reala escaladare; as zice ca o sa astepte mai intai sa vada reactia SUA la inflamarile lui Rogozin. Iar recunoasterea independentei ar marca trecerea in alt registru (nu e loc aici de discutat si varianta asta)

    Acum, punerea accentului pe Transnistria era oarecum fireasca. O perioada de timp “Occidentul” (ca sa-i spunem asa, desi e vorba in primul rand de SUA) a incercat din rasputeri sa smulga Ucraina de sub influenta Rusiei, lasand problema Transistriei pe un loc (cel putin) secund, dar a esuat. Daca Ucraina s-ar fi reorientat spre Vest, Transistria ar fi fost pe jumatate rezolvata; n-a fost sa fie. Dupa succesul din Ucraina, rusii incearca sa consolideze prezenta in Transnistria, pentru a contracara efectul negativ pt ei al pierderii puterii de catre comunisti. Deocamdata, tactica mentinerii unor focare de instabilitate la granitele Rusiei a functionat pentru ei (spre deosebire de linia Maginot), vezi Georgia. Transnistria e, insa, suficient de aproape de NATO/UE incat sa nu prea permita repetarea scenariului din Georgia, dar e greu de vorbit de sansa unei solutii convenabile noua..

    Apropo de atitudinea Romaniei, iarasi fratele Utzu are in mare parte dreptate. Nici nu am asteptat sa fim indemnati sa sarim ca intrebam “cat de sus?”. Si sunt cateva episoade notorii – graba de a semna acordul de exonerare de raspundere pentru soldatii americani pe teritoriul Romaniei, scutul antiracheta si, cel mai trist, bombardarea Serbiei. Atitudinea servila fata de americani a fost destul de constanta cam in toate guvernarile (cu exceptia debutului postrevolutionar, cand aveam nostalgii comuniste), nu e deloc apanajul lui Basescu. In plus, una din problemele de fond e ca nu avem strategii coerente nici in relatia cu Rusia, nici in cea cu Moldova de peste Prut; noi doar am vrut in NATO si UE. Slava Domnului ca s-a schimbat macazul la Chisinau, mai cu ajutorul americanilor, poate cu ceva ajutor si de la ale noastre servicii. Poate romanii de acolo o sa inceapa sa gandeasca cu capetele lor si sa se intrebe, dupa atatia ani de indobitocire ruseasca, ce sens are un stat moldovenesc separat de Romania. Americanilor le datoram in mare parte faptul ca R Moldova nu este astazi federalizata si complet rusificata (sigur, nu ca mureau de grija noastra, e acelasi joc geostrategic pe care tot rusii si americanii il joaca cel mai bine…). Ulterior, ne-am trezit si noi sa tipam si sa cerem retragerea rusilor din Transnistria, dar nu am reusit sa dezvoltam si o tactica de castigare a sprijinului altor state decat SUA. Oricum, sub Basescu totul s-a subsumat jocului politic intern, inclusiv politica externa, ceea ce a dus la singularizarea pe care a remarcat-o fratele Utzu.

    De acord cu fratele Utzu cand spune ca de vina nu este lipsa noastra in relatia cu rusii, ci atitudinea rusilor care au folosit orice ocazie pentru a ne mai lua cate ceva. Din pacate, nici in relatia cu asa-zisii nostri prieteni din vest nu stam prea bine, si aici cred ca e problema cea mai mare. Nemtii nu au nici o problema cu rusii care stau pe teritoriul R Moldova si au fost in multe randuri dispusi sa faca sluj in fata rusilor pentru buna dezvoltare a relatiilor lor bilaterale. Cam la fel Spania si Italia, doar ca interesele nu sunt de acelasi calibru. Franta ar fi, in cel mai bun caz, un arbitru impartial. Oricum, majoritatea statelor europene nu prea ne iubesc si nu vor sa scoata castanele noastre din focul rusesc cu mainile lor. Iar in prezent altele sunt temele fierbinti; si “solidaritatea” europeana e la minime istorice (si probabil in continua scadere). Cam singurul subiect care in NATO nu da nasere la discutii si interpretari este apararea comuna, altfel greu de ajuns la un numitor comun. Doar SUA se mai intereseaza de stoparea influentei Rusiei in regiune. Cred ca marele esec a fost ca am reusit sa ne certam cu toti posibilii parteneri si asa ca nu prea avem de unde sa primim sprijim, sau macar sa ne asteptam la o privire intelegatoare (in ipoteza destul de incredibila ca romanii si moldovenii s-ar decide de unii singuri sa traiasca impreuna…). Asa ca, asa cum spune fratele Utzu, a fost o perioada propice, ne-am precipitat sa facem aliante (foarte bine!), dar cam atat. Iar doar aliantele in sine ne pot salva integritatea nationala (nu m-as indoi de asta, altfel statele occidentale si-ar compromite propria credibilitate), dar e putin probabil ca ajuta Reintregirea, trebuia sa facem nitel mai mult, poate. S-au incercat diverse strategii prin UE (vezi strategia M Negre), dar nu am reusit sa captam in mod real interesul altor state influente, deci victorii pe hartie, esecuri in realitate.

    (clarificare: cand Rogozin zice ca nu accepta integrarea in str euro-atlantice, ar vrea sa includa si UE, dar nu poate, pentru ca nu e alianta militara si nu are argumente sa se opuna la aderarea la UE – placa lor e ca e afectat echilibrul geo-strategic; logica asta tine doar la combaterea aderarii la NATO; de-aia spune ‘euro-atlantice’, sa sune mai sforaitor, pare ca include UE, dar nu o include, de fapt)

    Cu un lucru nu sunt de acord din ce spune fratele Utzu, ca am fi putut fi o Austrie a estului – nu puteam, rusii te ignora atunci cand nu le promovezi interesele; e foarte greu si sa ai orice fel de dialog, cata vreme nu le oferi avantaje economice substantiale (apropo, rusii detin 50% din depozitul de gaz din Austria de unde se face redistributia in Europa de V)

    In concluzie, inca cred ca nu stam asa de rau, f multe depind de atitudinea conducerii de la Chisinau pe termen mediu. Daca ar fi sa existe o solutie favorabila noua pt Transnistria in viitorul relativ scurt, aceasta ar implica, cel mai probabil, un pachet negociat de SUA-Rusia, in care sa intre si scutul antiracheta, poate Iranul etc.. situatie f riscanta, ca nu stii cat tin cont americanii in discutiile bilaterale cu rusii de ce vrem si noi. Cu rusii putem discuta, de ce nu, dar nu negocia! Am avea nevoie sa discutam mai mult cu rusii, sa ne intelegem mai mult, dar sa o faca oameni experimentati…mai avem cativa (inclusiv actualul ministru de externe, doar vointa politica sa fie cea buna…greu cu conducerea asta, la fel de greu cu cele ce ni se pregatesc, care mi-e teama ca o sa devina pres rusesc…dar e doar o temere personala). Si mai important ar fi sa mai lipim ce mai putem din relatiile bilaterale cu celelalte puteri europene si mondiale.
    Altfel, unirea inaintea rezolvarii Transnistriei ar deveni f problematica….
    Iertare ca m-am lungit!
    Doamne, ajuta! Sa se faca voia Domnului si pentru noi, pacatosii!

  11. @utzu (22 Apr 2012 la 19:50 #)

    Prea multa politica si istorie oficiala. Cred ca a trecut vremea pt astea plus ca nu sunt de incredere. Nici Larry Watts nu-mi inspira deloc incredere (cu documentele lui declasificate de la cia etc.) Da, comunistii ii urasc pe ortodocsi si in special pe romani. Asta stiam si noi. Dar cine au fost comunistii? Cei care manevreaza azi ue&comp(sua, gbr, israel, china – astea fiind prima linie). Problema ta este ca tu vezi ue e mai buna ca Rusia. S-ar putea sa fie si o chestie personala. Repet, nu zic ca Rusia ar fi usa de biserica(ma refer la conducere), laba e intinsa si peste Rusia la fel ca si peste Romania, Grecia, Serbia, Bulgaria(la unii mai mult, la altii mai putin), dar ue este adevarata problema a noastra si a lumii!
    Toti vedem ce dezastru a adus administratia basescu peste Romania… Dar exprimandute asa, imi aduci aminte de usl, care striga contra lui dar fuge la ue sa-l parasca(ponta) aratand ca au aceeasi stapani ca si presedintele! Tot pion e si baselu, doar ca el se crede cu mult mai mult de aia e si cel mai nociv de pana acum(plus vremurile-e impins mai tare din spate decat predecesorii).

  12. Pe mine ma bufneste risul cind vad cum incercam sa`calarim` in mod analitic valurile`sperantelor` desarte/naive dar demne de-o cauza mai buna.Energii risipite aiurea!Cit loc sintem dispusi sa-I cedam lui Dumnezeu in analizele astea?Sau daca-L introducem in ecuatie atunci merita sa ne mai strafocam?Baieti,cine (ne) conduce?Sau cine ne intreaba pe noi de sanatate?Mai bine am merge si-am pune niste rasaduri in gradina,pe ritmuri…`cordiale`…O sa ziceti ca asta-i o mentalitate de…gradina(r)!Mda,true 😀 Da-i infinit mai pragmatica si mai sanatoasa!Reintregire cind oamenii mor pe capete(uitati-va la viteza in care se umplu cimitirele!),din cauza stresului zilei de…azi!,cind mincarea-i otravita,cind pe zi ce trecem sintem tot mai inrobiti(scalvi in tara-sclavi afara),cind poate doar 2%-cu indulgenta- din populatie stie cu adevarat pe ce planeta traieste,cind singura noastra sansa,ignorata,e in intoarcerea smerita catre Dumnezeu?Reintregirea?Noi nu putem sa unim stinga cu dreapta ca lumea la rugaciune…Reintregire?La ce ar mai folosi in momentele astea?Cumva mai visam la vreun mileniu de propasire a spitzei daco-gete spre noi culmi nebanuite?Bine,atunci,scuze…Singura intregire posibila si ,in acelasi timp,benefica,aceea pe care nu ne-o poate lua nimeni e aceea in duh si spatiul nu e din lumea asta.E in mod paradoxal,in acelasi timp,si cel mai greu si cel mai usor de atins.
    Ps:Acesta e un comentariu inutil,izvorit,mai ales,din partea corupta a sufletului meu,caci de era din cealalta,ei bine,atunci ar fi fost…invizibil…

  13. Reintregirea? Noi nu putem sa unim stinga cu dreapta ca lumea la rugaciune… Reintregire? La ce ar mai folosi in momentele astea? Cumva mai visam la vreun mileniu de propasire a spitzei daco-gete spre noi culmi nebanuite? Bine,atunci,scuze… Singura intregire posibila si, in acelasi timp, benefica, aceea pe care nu ne-o poate lua nimeni e aceea in duh si spatiul nu e din lumea asta. E in mod paradoxal,in acelasi timp,si cel mai greu si cel mai usor de atins.

    Subscriu fara rezerve!

  14. Bine.. credeam că vorbim despre un eveniment concret (vizita d-lui Rogozin) şi semnificaţia lui. Am încercat o prezentare etiologică a politicii noastre pentru a face înţeleasă semnificaţia acestui eveniment concret, având în vedere subiectul (concret) al discuţiei noastre.

    Nu exclude nimeni şi nimic unirea în duh la rugăciune, alte faţete duhovniceşti ale problemei discutate.. dar nu despre asta era vorba, iar procedând astfel comitem o fraudă argumentativă, redefinind problema pusă în discuţie. Aşadar subscriu şi eu întru totul la cele spuse de dumneavoastră în fragmentul citat de admin, dar totuşi nu încurcaţi vă rog planurile.

    Procedând astfel trimitem la colţ pe oricine îndrăzneşte să vorbească despre altceva decât despre subiecte duhovniceşti şi putem aplica acelaşi procedeu oricărei alte teme de la secţiunea de ştiri, considerând discuţia naivă şi demnă de o cauză mai bună.

    Din felul în care puneţi dvs problema.. mai că ajung să cred că nici măcar nu trebuie să punem problema Unirii/Reunificării politice, nici măcar la nivel de deziderat.. ori cred că trebuie să fim ceva mai atenţi cu neputinţele unor fraţi care încă nu se pot rupe întru totul de planul acesta lumesc al existenţei noastre (individuale şi ca neam) şi care îndrăznesc să se refere strict la acest plan, considerându-l pe cel duhovnicesc a fi implicit (în discuţie). Despre mine vorbesc 😀 ..

    Dacă cumva spuneţi că nu ar trebui să existe reunificare până la momentul în care ne vom regăsi în acelaşi duh de rugăciune sau că nu ar mai trebui să existe reunificare deloc, că nu ne-ar mai folosi la nimic.. aş considera că greşiţi. Totodată, faptul că nu stau prea bine cu trăirea duhovnicească, mă opreşte să fac fac referire la aspecte duhovniceşti când vorbesc despre teme lumeşti concrete, să nu ajung cumva să vorbesc despre cum aş vrea să lucreze iconomia lui Dumnezeu în astfel de situaţii concrete, deşi vă asigur că spre deosebire de domnul Rogozin, recunosc doar Sfintei Treimi calitatea de “singur jucător care dispune de forţă şi autoritate în zonă” şi ne consider pe toţi restul, oameni şi neamuri, nevrednici “intermediari”..

    Altfel, aveţi deplină dreptate când spuneţi că irosesc aiurea energii călărind analitic teme politice.. când ar trebui să-mi văd de neputinţele mele şi să nu mă mai strufoc atât cu lucruri deşarte.
    Iertaţi-mă! Doamne, ajută!

  15. @utzu:

    …citind articolul sec la care ai facut trimitere, inteleg ca suntem deja uniti cu Basarabia! Cel putin in duhul (si fapta) clasei politice.

  16. Iartati-ma pt. deranjul creat.Hmm,`concret`,`duhovnicesc`…Las pe altii mai in masura sa se pronunte…Din pctul meu dv fi prea multe de adaugat/clarificat si mult prea putina motivatie sa o fac.Mi se pare inutil.Toti incercam sa luptam(sau macar simtim uneori nevoia asta)poate chiar cu sinceritate de cele mai multe ori,sa schimbam cumva,ceva in bine in jurul nostru,sa mai intirziem sau sa reparam anumite lucruri,sa punem o amprenta personala care sa ne dea sperante la o(mai buna)rasplata dincolo(un egoism bun aici!)dar uitam un lucru pe cit de simplu pe atit de ucigator de necesar:sa incepem(si sa continuam mereu)sa lucram,in primul rind,cu noi insine!Daca nu ne tratam pe noi cum vom trata pe altii?…In fine,acuzati-ma de incoerenta,de mindrie,parere de sine,lasitate etc. si nu gresiti dar am sa(incerc)ma abtin mai mult pe viitor. Doamne,ajuta!

  17. Nu as fi vrut sa mai intervin, dar nu prea sunt de acord cu duhul in care s-au scris ultimele comentarii (imi cer iertare dintru inceput, caci greaseala poate fi de partea mea). Nu mi se pare ca cei care au incercat sa ofere mai multe informatii pe subiect si sa judece (poate nitel mai lumeste, dar, deh, cele duhovnicesti sunt ale celor duhovnicesti) detin in vreun fel capacitatea de a schimba starea de fapt, era doar o incercare de punere in context. Daca am fi toti aici preocupati doar de propria mantuire si rugaciune, cred ca site-ul nu ar mai exista. Si e bine ca nu e asa, unde mai putem gasi un loc in care sa schimbam decent si cu frica de Dumnezeu opinii pe net? Iar fratii de peste Prut sufera, sufera mai mult decat noi, cum ne-ar sta sa ne gandim numai la rugaciune, dar sa uitam de ei, sub pretextul ca noi avem treaba doar cu mantuirea noastra? Ne straduim si cu aceea, nu-i uitam nici pe ei. Si macar sa discutam despre soarta lor putem, daca altceva mai mult nu…. Dar toate sunt in mainile Domnului. Doamne, ajuta! Iertati!

  18. @Titus
    Bună observaţie!

    @ovidiu
    Nu e nevoie să vă cereţi iertare. Cred că am înţeles cu claritate ceea ce doriţi să spuneţi. 🙂
    Eu unul recunosc, fuga de lucrul cu mine însumi este sportul cu care mă îndeletnicesc cel mai mult, fapt care se observă probabil şi din felul în care tratez unele subiecte de pe secţiunea de ştiri. Înţeleg că nu eu eram destinatarul acestor observaţii dar că cele scrise de mine pe subiectul basarabiei le-au generat. O să le consider (încă) un semnal că trebuie să-mi întorc atenţia spre cele esenţiale, drept urmare mesajul dvs este binevenit şi deloc inutil, aşa cum spuneţi.

    @marian
    Faptul că nu suntem întru totul de acord nu înseamnă că nu suntem în acelaşi duh, al ortodoxiei adica. Din câte îmi dau seama nici nu prea vorbeam despre acelaşi lucru, deci cred că fiecare cititor se foloseşte după îl interesează una sau alta. Vă mulţumesc oricum pentru răspuns!

    O zi cât mai bună vă doresc!
    Spor! Doamne, ajută!

  19. 🙂 Frate Utzu, ma refeream la ceilalti. Cred ca mai degraba incercam sa va apar, dar uite ce mi-a iesit.. Imi cer scuze si lor si dvs

  20. da.. astea sunt limitele (mele ale) comunicării în scris.. 🙂
    Am înţeles că mi-aţi luat (cumva) apărarea şi vă mulţumesc pentru asta. Eu spuneam că faptul că d-l Ovidiu şi cu mine nu ne facem înţeleşi unul altuia nu înseamnă neapărat că nu suntem în acelaşi duh şi, că după cât mi s-a părut, oricum făceam vorbire fiecare despre lucruri/planuri diferite. Totodată vă mulţumeam pentru răspunsul în care îmi luaţi apărarea. 🙂
    Şi vă uram o zi cât mai bună, dvs tuturor.. la modul cel mai sincer!

    Vedeţi ce se întâmplă când mă scoateţi din ale mele? 🙂

  21. Pingback: Romania, Rusia si NOUA ORDINE MONDIALA. Ce se prefigureaza, la ce putem spera? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  22. Pingback: Rusia ne spioneaza din Serbia/ Seful armatei ruse crede ca scutul antiracheta VA DESTABILIZA EUROPA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  23. Adevăr grăieşte Constantin Tănase! De luat aminte! Bunii noştri vecini ruşi se mai bălăcesc în minciună- vorbind la nivel oficial- oare cum se împacă minciuna cu Ortodoxia afişată tot mai oficial în Rusia? Se vede treaba, că Rusia nu a ajuns încă la măsura la care au sperat Sf Serafim de Sarov şi păr. Serafim Rose. Mai aşteptăm şi ne mai rugăm pt ei.

  24. Pingback: Presedintele Nicolae Timofti: TRUPELE RUSESTI din Transnistria reprezinta un PERICOL MAJOR. Liderul moldovean viziteaza Romania, pe care o considera “cea mai apropiata tara” de Moldova dar sustine si adoptarea LEGII DISCRIMINARII - Razboi înt
  25. Pingback: Rusia nu exclude folosirea LOVITURILOR PREVENTIVE impotriva SCUTULUI ANTIRACHETA NATO - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  26. Pingback: Basarabia si legea antidiscriminarii. Ipocrizia politicienilor si eurocratilor, biciuita de Pavel Paduraru. DEZICANDU-NE DE SUFLET, NE VOM SINUCIDE IN CORPORE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  27. Pingback: GERMANIA SI RUSIA FEDERALIZEAZA REPUBLICA MOLDOVA? Al doilea plan Ribbentrop-Molotov, pus la cale de un “aliat” EURO-ATLANTIC - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  28. Pingback: FEDERALIZAREA MOLDOVEI, LA PACHET CU CEA A UCRAINEI? Germania si Rusia isi impart ESTUL Europei - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  29. Pingback: NOUA ORDINE EST-EUROPEANA A BERLINULUI, independenta Rep. Moldova si cum a semnat Romania TRATATUL PRIVIND FRONTIERELE DIN 2010 - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  30. Pingback: Presa rusa vorbeste despre RAZBOIUL GAZELOR intre Rusia si Republica Moldova. ROGOZIN: ”Moldova trebuie sa respecte dreptul Rusiei de a-si apăra cetatenii” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  31. Pingback: Raport american: Romania nu e locatie buna pentru SCUTUL ANTIRACHETA - Razboi întru Cuvânt
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare