Teologul RADU PREDA demonteaza pretextele ruperii Mitropoliei Clujului. RAZBOIUL ORTODOXO-ORTODOX si ”TRANSFORMAREA IERARHIEI IN OLIGARHIE”?

21-02-2012 16 minute Sublinieri

Votul pentru ”reechilibrare”, ILEGAL?

Presedintele Academiei Romane: Testamentul Inaltului Bartolomeu a fost INCALCAT!

Reactia… DEZONORANTA (fata de memoria IPS Bartolomeu) a IPS Laurentiu Streza (VIDEO)

sfantul-sinod-patriarhul-daniel

Recenta decizie a Sinodului Bisericii noastre stârnește uimire și, la nu puțini, indignare. Înainte de Sinod, am scris și vorbit pe tema „rearondării” celor două Mitropolii din Transilvania. Nu doresc să reiau cele deja afirmate. Cu toate acestea, cred că ar trebui lămurite, la capătul unor săptămâni agitate, două aspecte intens vehiculate. Primul: hotărârea din 2012 este o corectare a „nedreptății” din 2005. Al doilea: laicatul are o atât de mare importanță încât Sinodul s-a văzut nevoit să ia act de decizia acestuia, exprimată în Adunările Eparhiale.

Sigur, dincolo de aceste aspecte, ar fi cazul să ne întrebăm ce lecții se pot învăța din recentele dispute bisericești care au avut și un puternic ecou social.

 Receptarea deciziilor sinodale

Înainte de a intra în miezul celor două teme, e nevoie de o scurtă precizare legată de modul cum ar trebui să înțelegem și astfel să receptăm, în general, deciziile sinodale. Ei bine, în comunicatul de presă al Patriarhiei publicat la începutul lui februarie a.c. ca urmare a dezbaterii din presa locala clujeană, dar nu numai, se menționează textual că decizia Sinodului din noiembrie 2005 de a reorganiza jurisdicția teritorială din Transilvania a fost „luată în grabă”.

Afirmația aceasta este de două ori importantă. Pe de o parte, ea indică involuntar diferența de calitate umană și morală dintre decizia „grăbită” din 2005, dictată de ritmul evenimentelor, și cea evident premeditată din 2012, beneficiarii ei antepronunțându-se, fapt care a făcut din decizia ulterioară a Sinodului, de acum câteva zile, o surpriză așteptată. Pe de altă parte, afirmația ne arată că, la rigoare, Sinodul poate lua decizii dacă nu greșite, oricum incomplete sau cel puțin discutabile.

Că episcopatul ca atare nu este infailibil, acest lucru îl afirmă ecleziologia și dogmatica Ortodoxiei deja de secole, contrazicând astfel mentalitățile și practicile curente. Problema în cazul nostru rezidă în absența unor criterii clare în funcție de care o decizie, precum cea din 2005, poate fi catalogată drept „grăbită”, iar cea din 2012 drept corectă. Pe baza căror principii putem distinge? Sau totul se reduce la cei care decid, azi într-un fel și mâine în cu totul altul? Este o chestiune de fundamente sau una de persoane? În lipsa unor răspunsuri clare, iată că deciziile sinodale, cu voie de la Patriarhie, sunt lansate dezbaterii publice, un câștig indirect, dar nu mai puțin prețios, al ultimelor zile. Coresponsabilitatea bisericească la care îndemna comunicatul Patriarhiei din 1 februarie poate fi, într-adevăr, exercitată în vederea identificării celor mai bune soluții pentru comunitatea noastră de credință.

Procedură și matematică

Acum, revenind la afirmația recurentă că hotărârea din 2012 este o corectare a „nedreptății” din 2005, repet totuși ceea ce am mai spus: înființarea Mitropoliei Clujului s-a făcut pe fundalul neclarităților încă prezente din Statutul BOR, unde problematica sinodalității mitropolitane, ca exercițiu al comuniunii la nivel local, nu este corelată cu aspectul reprezentativității în cazul alegerii mitropoliților, care nu sunt doar eparhioți, ci prezidează și un sinod.

Cât mai simplu spus, ceea ce s-a petrecut în noiembrie 2005 a fost o criză tipică de sistem datorată alienării conștiinței canonice în Ortodoxiile naționale moderne. Desigur, etapele înființării de noi eparhii sau mitropolii nu au fost urmate în 2005 cu strictețe, dar au fost completate ulterior. Concret, chiar dacă s-a pornit de sus în jos, cum am atenționat în epocă, au avut loc apoi ședintele anuale ale Adunărilor Eparhiale care s-au pronunțat, acoperind astfel golul dintre decizia Sinodului și cea a Adunării Naționale Bisericești, competentă atunci în materie.

Repet și faptul că, în Sinodul din 4 noiembrie 2005, a votat pentru noua Mitropolie de la Cluj inclusiv mitropolitul ales al Sibiului. „Grăbit”, întreg Sinodul a votat pentru, doar două voturi fiind împotrivă. Măcar și diferența evidentă a  raportului de voturi dintre decizia din 2005 și cea din 2012 exprimă adevărata voință a Sinodului.

Și pentru că tot suntem la capitolul de matematică sinodală, decizia din 17 februarie 2012 a fost luată de 41 de votanți, 6 fiind împotrivă, 8 abținându-se și 27 fiind pentru. Cum art. 14, litera k a Statutului BOR (modificat la început de 2011) prevede, la atribuțiile Sinodului, că acesta „aprobă, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor prezenți, înființarea, desființarea, modificarea teritorială și schimbarea titulaturii mitropoliilor, arhiepiscopiilor și episcopiilor din cadrul Patriarhiei Române”, rezultă că recenta decizie este statutară la limită. În funcție de regula de calcul folosită, ea poate fi chiar contestată. Rezultatul strâns, pe muchie, este uimitor pentru un demers care s-a vrut corectiv în raport cu o decizie anterioară considerată de unii eronată. Cu alte cuvinte, reparând o „nedreptate”, Sinodul riscă să comită o ilegalitate.

Tot în logica abuzului terminologic trebuie considerată și referința repetată, inclusiv în comunicatul din 1 februarie 2012, la „hotărârea comună a Sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei Ardealului și Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, reunite în ședință comună de lucru la mănăstirea Sâmbăta de Sus, județul Brașov, din 16 decembrie 2011.” Or, în vreme ce fiecare Sinod mitropolitan în parte și Adunările Eparhiale sunt organisme statutare, ședințele reunite ale unor Sinoade mitropolitane nu au acest statut și ca atare nu pot hotărâ nimic. Chiar dacă nu sunt lipsite de utilitate, dimpotrivă, reuniunile de acest fel au un caracter pur informal, pentru a folosi un cuvânt intrat recent în vocabularul românesc. Fără a dori să găsim cu orice preț nod în papură și pete în soare, cert este că în toată polemica aceasta ortodoxo-ortodoxă, pe cât de inutilă, pe atât de tristă, abuzul a fost comis constant, motiv să ne întrebăm iarăși, deloc retoric, dacă principiile sunt slabe sau cei chemați să le interpreteze și să le aplice. Din orice unghi am privi, calitatea umană a celor implicați este decisivă.

Pentru a nu lungi lista aspectelor procedurale discutabile, să menționăm și lipsa de ecou în Sinodul mare a poziției Sinodului mitropolitan clujean din 7 februarie 2012. Aducând argumentele bunului simț, Sinodul local s-a exprimat pentru întregirea teritorială a Mitropoliei de la Sibiu prin trecerea eparhiei de Alba, dar a contestat desprinderea Bihorului. Atât comunicatul de presă, cât și procesul verbal al Sinodului mitropolitan trec în revistă principiile canonice, pastorale și sociale care contrazic dorința total inexplicabilă ca în numele echilibrării să se producă un dezechilibru și mai mare. Procedural, nu doar că ierarhii sufragrani de Alba și Oradea au absentat de la Sinodul mitropolitan, dar nu au înaintat Clujului nici măcar hotărârile Adunărilor Eparhiale. Am asistat la o sfidare personală și instituțională a autorității mitropolitane simetrică, ar spune unii, cu situația în care s-a aflat mitropolitul ales al Sibiului, în 2005. Dacă aceasta este starea de spirit în 2012, atunci nu mai există niciun dubiu asupra dorinței de răzbunare, străină de duhul bisericesc, a inițiatorilor și susținătorilor „rearondării”. În fine, punerea în Sinodul de la București a cererii de trecere a Devei și de revenire a Albei și Oradiei la Sibiu a avut o sintaxă deficitară, la pachet, fără minimele distincții de ordin geografic și pastoral.

Ce vor, de fapt, laicii?

Actorii involuntari ai recentei theodrame au fost laicii. În numele lor se pare că s-a făcut totul. Un studiu sociologic a arătat însă o altă imagine și a devoalat o înțelegere radical diferită a vieții bisericești. Sigur, nu trebuie să ne conducem în Biserică după sondaje, dar măcar să ținem cont de tendințele pe care acestea le scot în evidență. În cazul de față, pentru prima dată în România post-comunistă, o decizie sinodală a fost precedată de un astfel de studiu sociologic, realizat de IRES, care indica refuzul covârșitor al credincioșilor de a se lăsa antrenați într-un război la nivelul ierarhiei ecleziale. În ceea ce îi privește pe laicii din Adunările Eparhiale, venerabilul vlădică al Maramureșului, Justinian, a precizat foarte clar că, în fond, contează voința episcopului. Aceasta este decisivă.

Altminteri spus, episcopii nu se pot ascunde în spatele Adunărilor Eparhiale, invocând „poporul” precum invocă opoziția politică pe demonstranții din stradă. Mai mult, potrivit actualului Statut al BOR, în repetate rânduri modificat, laicilor le este rezervat un rol pur decorativ. Într-un astfel de context, a-i pune în față pe credincioși este nu doar un abuz semantic, dar și o paradoxală dovadă de slăbiciune. Nu poți conduce autoritar și să te declari democrat. Un asemenea joc de imagine nu are cum să țină. Mai ales că, în cazul ecumenismului confuz al ierarhilor de la Timișoara și Oradea, de pildă, din urmă cu doar câțiva ani, vocea aceluiași laicat a fost ignorată suveran.

Cum se întâmplă în momente de criză, tema laicatului a fost indirect adusă în actualitate și merită să o fructificăm pe măsura importanței pe care o are. Or, dacă tot este vorba despre ortodocșii ardeleni și de tradițiile lor, a invoca moștenirea șaguniană și a trata laicatul cu dezinteres este cea mai flagrantă formă de a contorsiona istoria.

La fel, cât de sincer poate fi cultul pentru Șaguna dacă artizanii „rearondării” transilvane sunt și cei care par să fi abandonat lupta pentru recuperarea patrimoniului Fundației lui Gojdu, prietenul marelui ierarh? Dacă tot sunt interesați să asculte laicatul, ar trebui să răspundă la această întrebare: de ce Biserica nu a dat în judecată, după 1989, statul român și cel maghiar pentru maniera în care au lăsat să se piardă milioane de euro care ar fi putut ajuta decisiv la formarea unei elite românești în post-comunism capabile să ofere acestei țări o șansă reală, alta decât cea otrăvită a copiilor de securiști ajunși astăzi miniștri? Ce au făcut Mitropolia de la Sibiu sau Episcopia de la Gyula pentru salvarea moștenirii Șaguna-Gojdu? Iată o temă bună, pentru început, în dialogul dintre ierarhie și laicat.

 De ce, totuși, o Mitropolie la Cluj?

Faptul că Mitropolia Clujului nu este rezultatul exclusiv al ambiției fondatorului ei îl arată atașamentul spontan al clujenilor, indiferent de vârstă sau treaptă socială. Dacă ar fi fost o simplă construcție orgolioasă, o proiecție geografică a unei peisaj sufletesc denivelat sau doar un exercițiu de putere, atentatul la centrul mitropolitan clujean nu ar fi stârnit atâtea reacții. Or, comune acestora le este lipsa oricărui sentiment de dispreț față de Sibiu. Importanța Clujului este resimțită ca aparținându-i, ca fiindu-i proprie, iar nu luată altcuiva.

Ridicarea metropolei din inima Transilvaniei în rang bisericesc semnifică în ultimă instanță împlinirea unui parcurs istoric de luare în posesie a unui teritoriu în care românii erau tolerați până acum aproape un secol doar la periferie. Nu trebuie să apelăm la retorica naționalistă, atât de păguboasă tocmai la Cluj, imediat după 1989, pentru a înțelege că recunoașterea bisericească a unei realități mult mai complexe face parte din ceea ce, folosind cuvinte aparent mari, reprezintă proiectul național al României moderne.

Orbirea decidenților ecleziali de acum, exprimată în recentele decizii, este cu atât mai dureroasă cu cât Biserica noastră, autonomă și autocefală, a fost motorul emancipării naționale, inclusiv prin cultivarea sistemului mitropolitan care a permis menținerea unității de credință în ciuda dezbinării politice. Ignorarea sistematică a faptului că prin două Mitropolii prezența românilor și a ortodocșilor în Transilvania se exprimă mai puternic duce în cele din urmă la o absurdă și blasfemiatoare „concurență” între moștenirea lui Ștefan cel Mare, ctitorul episcopiei din Feleac, precursoarea directă a celei din Cluj, și moștenirea lui Andrei Șaguna, ambii canonizați de Biserica noastră.

În loc de concluzii: etica sinodală

Ceea ce a scos cel mai bine în evidență recentul conflict ortodoxo-ortodox este deficitul etic al unora dintre membrii Sinodului BOR.

Abandonând schimbul de idei și opinii, nedorind să facă opoziție președintelui Sinodului, singurul abilitat să aibă o părere, unii membri sinodali au transformat consensualitatea în complicitate. Riscul este însă și mai mare.

Din exterior văzând comportamentul sinodal, transformarea ierarhiei în oligarhie este cel mai nociv lucru care se poate produce. Așa cum în partidele politice, viciate de corupție și amatorism, singura „virtute” este loialitatea tribală („Cum doriți, șefu’!”), la fel, păstrând proporțiile și mai ales diferențele stilistice, par să se petreacă lucrurile și în Sinod. Invazia duhului politicianist este, în esență, marea ispită căreia trebuie să îi reziste ierarhii noștri.

În ciuda comodității pe care o asigură folosirea clișeelor, fronturile din ierarhia Bisericii noastre nu sunt nici pe departe între „ecumeniști” și „tradiționaliști”. După ultimele evenimente, este cert că lupta se dă, de fapt, între bun simț și mitocănie, între cei cu frică de Dumnezeu și cei „neînfricați”. Trebuie, în fața acestui tablou, să ne smintim sau să ne pierdem credința? Nicidecum.

Slăbiciunile slujitorilor Bisericii sunt cea mai mare dovadă că adevăratul cap al ei rămâne Hristos. Amin!

Preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, consideră că Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului n-ar fi trebuit să fie ruptă. El a declarat, duminică, pentru Agerpres, că prin ruperea Mitropoliei Clujului este afectat şi testamentul ÎPS Bartolomeu Anania. Eu cred că atunci când s-a făcut Mitropolia Clujului nu s-a făcut întâmplător şi cred că Bartolomeu a avut motive serioase să susţină o asemenea idee, iar un lucru bine făcut e păcat să se strice. Poate e prea puţin timp de când s-a realizat ca să se revină şi să se facă această schimbare. E oarecum un afront la adresa Clujului. Sunt de părere că era mai bine să lase lucrurile aşa cum sunt. Fără îndoială că testamentul lui Bartolomeu este afectat şi încălcat în acest mod”, a menţionat academicianul Ionel Haiduc.

Hotărârea Sfântului Sinod de vinerea trecută vine în contrapondere cu opiniile exprimate de personalităţi clujene şi nu numai, precum şi cu calculul matematic.

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) de vineri nu întruneşte atât ca număr de persoane, cât şi matematic voturile necesare pentru minimul de două treimi prevăzut de statut pentru aprobarea votului de modificare a teritoriului mitropoliilor. Totodată, persoane reprezentative pentru spaţiul public clujean, dar şi naţional continuă să susţină că structura mitropoliei nu trebuia modificată.

ZIUA de CLUJ a solicitat decanului Facultăţii de Matematică şi Informatică a Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca o lămurire de principiu, fără a contextualiza, cu privire la proporţia reprezentată de cifra 27 din 41. Asta în condiţiile în care reprezentanţii sfantul-sinod-2Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române (BOR) susţin că cele 27 de voturi pentru trecerea eparhiilor de Alba Iulia şi Oradea la Mitropolia Ardealului, acordate în cadrul şedinţei Sfântului Sinod al BOR de vineri, asigură cele două treimi din totalul de 41 de membri ai Sfântului Sinod prezenţi la şedinţă.

Calculul matematic simplu, realizat prin împărţirea întregului la 3 şi structurarea rezultatelor în două părţi, respectiv în una, indică însă că pragul de două treimi nu este atins. “Două treimi din 41 este 27,3. Dacă vorbim despre o hotărâre unde este necesar un minim de două treimi şi ne referim la persoane, minimul este 28, pentru că 27 este mai puţin decât minimul prevăzut şi nu putem împărţi un om. Nu ştiu exact cum e din punct de vedere juridic. Noi, când am avut o adunare unde ca să ne întrunim statutar era necesară prezenţa a cel puţin 2/3 din membri, am rotunjit întotdeauna în sus, deoarece două treimi este un pragul minim (pe care numărul 27 nu îl atinge – n. red.). Dacă nu am fost destui, am dat telefon şi am aşteptat până a venit şi ultima persoană“, a explicat Leon Ţâmbulea, decanul Facultăţii de Matematică şi Informatică a UBB. Un alt matematician, cadru universitar, consultat de ZIUA de CLUJ a confirmat faptul că 27 nu reprezintă efectiv două treimi din totalul de 41, dar a precizat că în mod normal regulamentul fiecărei structuri organizatorice ar trebui să prevadă precis cum se face rotunjirea în cazuri particulare.

Trebuie subliniat însă că prevederea din Statutul BOR cu privire la majoritatea de 2/3 face trimitere la “membri” ai Sinodului, deci la persoane, caz în care pragul nu este întrunit, deoarece voturile “pentru”, în acest caz 27, nu cumulează dublul voturilor împotrivă şi al abţinerilor, în număr total de 14. După cum s-a văzut mai sus numărul de voturi nu trece nici calculul matematic, adaptat şi în acest caz la persoane, ci, în ultimă instanţă, doar cel de tip economic. Pare însă bizar ca într-o hotărâre din mediul bisericesc să nu acţioneze numărătoarea persoanlor, nici calculul matematic, ci abrevieri de tip mercantil. Cu toate acestea, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, preotul Constantin Stoica, a susţinut că sunt întrunite cele 2/3 necesare, încercând chiar să explice că 13,66 + 13,66 este egal cu 26 virgulă. El a a susţinut totodată că în BOR nu există o prevedere la contestarea unei decizii.

Academicianul clujean Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, a opinat împotriva restructurării teritoriale a Mitropoliei Clujului. “Eu cred că atunci când s-a făcut Mitropolia Clujului nu s-a făcut întâmplător şi cred că Bartolomeu a avut motive serioase să susţină o asemenea idee, iar un lucru bine făcut e păcat să se strice. Poate e prea puţin timp de când s-a realizat ca să se revină şi să se facă această schimbare“, a precizat Ionel Haiduc. “O parte bună a unor oameni cunoscuţi în spaţiul public, inclusiv Înaltpreasfinţitul Iustinian, dar şi academicieni, persoane active în viaţa Bisericii şi-au exprimat punctul de vedere şi înainte, şi după (hotărârea Sfântului Sinod – n. red.): academicianul Ionel Haiduc, care este preşedintele Academiei Române, academicianul Ioan Aurel Pop, Vasile Dâncu. Problema e la ierarhi, ei au ultimul cuvânt în această problemă. Faptul că ecleziologia se încurcă cu matematica demonstrează, dacă mai era nevoie, că Dumnezeu are simţul umorului“, a specificat teologul Radu Preda.

Pe de altă parte, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă a UBB, preotul Ioan Chirilă, a specificat că clericii din mitropolie trebuie să se concentreze spre a-şi desfăşura misiunea în contextul noilor structuri teritoriale. Poziţia preotului profesor are la bază atitudinea chiriarhului locului, mitropolitul Andrei, care a înştiinţat credincioşii prezenţi duminică în catedrala mitropolitană clujeană cu privire la hotărârea Sinodului, amintind şi de voturile împotrivă, dar precizând totuşi că mitropolia clujeană se va supune hotărârii respective. “Facultatea este o instituţie a UBB-ului, dar în acelaşi timp este subordonată Bisericii, unde noi acţionăm pe baza principiului ascultării, astfel că (facultatea – n. red.) nu poate să aibă altă poziţie decât cea exprimată de chiriarh”, a menţionat decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă clujene.

Tişe face campanie pentru Mitropolia Clujului

Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, a lansat o campanie pentru susţinerea Mitropoliei Clujului, prin listă de semnături în regiile autonome subordonate instituţiei şi prin “like”-uri pe pagina sa de Facebook. “Este o datorie a noastră, a fiecărui membru al comunităţii, de a face tot ceea ce putem pentru a păstra Mitropolia condusă astăzi de ÎPS Andrei în hotarele pe care le-a statornicit regretatul Bartolomeu Anania. Clujul şi clujenii trebuie să păstreze această mitropolie, iar în acest sens am iniţiat o campanie publică de susţinere. Sper ca membrii comunităţii noastre să susţină această idee”, a spus Tişe. El a amplasat mai multe liste de semnături în spaţiile destinate relaţiilor cu publicul de la sediul instituţiei, dar şi de la sediile regiilor autonome subordonate CJ Cluj – Aeroportul, RADJ, RAADPP şi la Compania de Apă Someş, dar şi la Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, la Biblioteca Judeţeană, Cluj Arena, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Apelul poate fi susţinut şi pe Facebook.

Prin hotărârea de astăzi a Sfântului Sinod, Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a fost sfâşiată fără milă, la doar şapte ani de la înfiinţare. Dorinţa testamentară a Mitropolitului Bartolomeu, la doar un an de la adormirea sa, a fost încălcată. Arhiepiscopia Alba Iuliei şi Episcopia Oradiei au revenit de acum sub jurisdicţia canonică a Mitropoliei Ardealului. Sub aceeaşi jurisdicţie a trecut şi Episcopia Devei şi Hunedoarei, de sub Mitropolia Banatului. Termenul de “echilibrare teritorială” a celor două mitropolii transilvănene, folosit cu atâta patos de Patriarhia Română în ultimele zile, s-a dovedit a fi praf în ochi pentru cei care nutreau o ultimă speranţă faţă de cea mai înaltă autoritate bisericească. Orice prost poate socoti că trei nu este egal cu cinci – dacă ne referim strict la numărul de acum al eparhiilor sufragane celor două mitropolii. De asemenea, disproporţia demografică şi geografică cauzată de trecerea Episcopiei Oradiei sub jurisdicţia Sibiului poate fi observată în detaliu de orice orb. Nu vreau să discut mai mult această hotărâre “ruşinoasă”, dar nu pot să nu remarc şi două aspecte importante:

  1. Încet, dar sigur, Sfântul Sinod, prin acest gen de hotărâri, singur se decredibilizează. Este de ajuns să citeşti ziarele locale clujene şi să nu remarci, cu durere, strigătele lor disperate. De asemenea, să ignori importanţa unui oraş atât de mare şi de semnificativ în plan cultural şi politic este inconştienţă curată. La noi amintirile trecutului suprimă realităţile prezentului!
  2. Sub aspect procedural, a durut felul în care Patriarhul Daniel a decis votarea în bloc a acestor propuneri eparhiale de rearondare canonică. Alternativa exista – Arhiepiscopia Alba Iuliei să fie anexată Mitropoliei Ardealului, aşa cum propusese justificat Sinodul Mitropolitan al Clujului, iar Episcopia Oradiei să rămână în continuare sub Cluj – cu toate acestea Patriarhia Română a rămas până la capăt partinică, Patriarhul Daniel împrumutând formal rolul de arbitru. Practic, prin această votare la pachet (momeală) s-a anulat alternativa enunţată şi a făcut să crească numărul celor ce s-au abţinut (indecişii, în număr neobişnuit de mare – 8) şi a celor ce au votat pentru rearondarea uneia sau două dintre eparhii *(fiind nevoiţi să le voteze, de fapt, pe toate trei laolaltă – asa se explică poate de ce propunerea Episcopiei Oradiei a primit atâtea voturi – peste 20).

Nu pot decât să-i laud pe cei şase ierarhi care au înţeles, dincolo de toate, pe de-o parte scopul duhovnicesc, adânc, al Mitropolitului Bartolomeu de afirmare a Clujului drept capitala Ardealului şi, pe de altă parte, scopul lumesc, înalt, al Episcopului Sofronie şi nu numai, de afirmare personală.

dan.camen

VIDEO IPS Laurenţiu Streza , Mitropolitul Ardealului, reafirmă faptul că decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de-a readuce la Sibiu Arhiepiscopia de Alba, Episcopia Bihorului şi a Hunedoarei “nu a fost o împărţire arbitrară“. Mitropolitul Ardealului a specificat că s-a respectat dorinţa clerului şi că “bunurile în cauză nu aparţin Mitropoliţilor”. În ceea ce priveşte ultimele declaraţii potrivit cărora decizia ar fi fost una “neonorantă” pentru Cluj, IPS Laurenţiu Streza a declarat cădacă ceea ce s-a luat cu forţa se consideră drept proprietate a Clujului, atunci, să se simtă dezonoraţi“.

Nu a fost altceva decât o recunoaştere a dorinţei clerului şi cedincioşilor de a reveni la «Mitropolia Mamă». Nu este o împărţire arbitrară, o împărţire a bunurilor care ne aparţin nouă, Mitropolitului de la Sibiu şi Mitropolitului de la Cluj. Fiecare episcop este pe deplin îndreptăţit să săvârşească toate lucrările doar în eparhia lui, iar Miropoliţii au atribuţii mai mult onoriofice. Când s-a creat Mitropolia Clujului, fără ca noi să avem nicio posibilitate de-a interveni pentru că Miropolitul de la Sibiu era ales, dar neinstalat, ca un ministru fără portofoliu, nu ma avut nicio putere. Au fost trei abţineri şi am lăsat lucrurile să meargă de la sine pentru că ele vor fi rezolvate de Dumnezeu“, a declarat pentru citynews.ro IPS Laurenţiu Streza.

Iniţial, spune Mitropolitul Ardealului, a fost dorinţa comună ca Alba Iulia “care a fost ruptă din Eparhia Sibiului“, să revină. Ulterior, a apărut şi decizia de la Oradea , iar totul s-a negociat.

IPS Andrei a pus o condiţie şi a spus că nu semnează procesul verbal dacă nu va fi întrebat şi poporul, ceea ce s-a şi făcut. Am întrebat poporul şi poporul a fost bucuros şi entuziast, a mai spus Mitropolitul Ardealului.

Decizia Sântului Sinod a fost criticată în ultima perioadă de reprezentanţii Mitropoliei Clujului, care şi-au arătat nemultumirea faţă de această schimbare.

Dacă ceea ce s-a luat cum s-a luat, cu forţa, se consideră drept proprietate a Clujului, atunci să se simtă dezonoraţi. Dacă a revenit la «Mitropolia Mama» ceea ce nu le-a aparţinut niciodată, atunci noi îi rugăm să fie rezonabili şi să mulţumescă lui Dumnezeu pentru că avem prea multe lucruri împreună de făcut. Vom respecta hotătrârea Sfântului Sinod de a face cel puţin două şedinţe ale Sinoadelor Mitropolitatne împreună“, a mai spus IPS Laurenţiu.

În viziune sa, în acest moment situaţia a revenit la normal şi s-a echilibrat, Clujul fiind o putere având în vedere numai numărul mare de credincioşi pe care îi are oraşul. Decizia remodelării teritoriale a Mitropoliilor a fost luată cu şase voturi împotrivă şi opt abţineri.

Dupa moartea lui Bartolomeu Anania IPS Streza desface Mitropolia Clujului ca pe un puzzle

La sfarsitul saptamanii trecute, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis ca doua dintre cele mai mari si importante eparhii ale Mitropoliei Clujului sa treaca in jurisdictia Mitropoliei Ardealului, cu sediul la Sibiu si pastorita de IPS Lucian Streza. Aceasta decizie este una asteptata intrucat Mitropolia Clujului a fost formata la cererea expresa a unuia dintre cei mai de seama ierarhi ortodocsi din ultimii ani, IPS Bartolomeu Anania. Dupa moartea lui, turma pe care a pastorit-o a fost destramata.

(…)

IPS Andreicut ramane cu o mitropolie mai mica

Aceasta mutare, poate fi interpretata de laici si ca o lovitura “sentimentala” primita de Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicut, pentru ca sfanta fata bisericeasca a condus Arhiepiscopia Albei Iulia timp de 20 de ani. Aceste zvonuri erau vehiculate inca de anul trecut. “Eu consider ca alipirea Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, la Mitropolia Ardealului de la Sibiu este prematura. Eu nu am luat in calcul aceasta ipoteza, in primul rand, pentru ca nu este acum de actualitate. Ideea poate fi eventual luata in calcul si analizata doar dupa incheierea alegerilor pentru scaunul mitropolitan de la Cluj“, aprecia Andrei Andreicut, in martie 2011.

Insa, decizia va fi luata de Sfantul Sinod care se va intruni la jumatatea lunii viitoare. Aceasta cerere a venit din partea noului Arhiepiscop al Albei Iulia, IPS Irineu Pop, care, in mod ironic a fost pentru cativa ani vicarul lui Bartolomeu Anania. De altfel, o serie de voci spun ca Mitropolia Ardealului a fost special facuta pentru Bartolomeu Anania, iar, de la trecerea lui nefiinta ar urma un procesul de demontare a mitropoliei. Mai mult, IPS Laurentie Streza, conducatorul Mitropoliei Ardealului, este unul dintre apropiatii Patriarhului Daniel.

Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului a fost infiintata in 2005 la cererea lui Bartolomeu Anania, care a fost unul dintre “romanii de fier” al ultimelor decenii ortodoxe. Prin aparitia acestei noi mitropolii, Mitropolia Ardealului, cea traditionala, a ramas doar cu patru judete: Sibiu, Brasov, Harghita si Covasna, unde romanii ortodocsi sunt foarte putini.
Pe langa Oradea si Alba Iulia, la Mitropolia Ardealului va mai adera si Episcopia Devei si Hunedoarei/

“A avut loc sedinta Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Banatului, intrunire in cadrul careia au fost convocati intiistatatorii eparhiilor sufragane din Mitropolia Banatului. Pe ordinea de zi a sedintei, printre altele, a fost analizat si Procesul verbal al Adunarii Eparhiale al Episcopiei Devei si Hunedoarei, intrunita in 19 ianuarie 2012, document care supune spre aprobare Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Banatului, revenirea Episcopiei Devei si Hunedoarei sub jurisdictia canonica a Mitropoliei Ardealului. In urma supunerii la vot, hotararea a fost aprobata, urmand a fi inaintata Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane care se va intruni in data de 16 februarie 2012, sub presedentia Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Romaniei”, arata reprezentanti ai Mitropoliei Ardealului.

Numarul total al credinciosilor ortodocsi al Mitropoliei Clujului (in conformitate cu datele recensamantului din 2002):
-Arhiepiscopia Clujului: 766.598 de credinciosi (522 parohii si 22 manastiri, 1 schit)
-Arhiepiscopia Alba Iuliei: 639.127 de credinciosi (581 parohii si 29 manastiri si 13 schituri)
-Episcopia Oradiei: 379.923 de credinciosi (351 parohii si 10 manastiri)
-Episcopia Maramuresului si Satmarului: 583.600 (442 parohii si 25 manastiri si 4 schituri)
-Episcopia Salajului: 143.562 de credinciosi (212 parohii, 5 manastiri si 2 schituri)

Mitropolia paralela
Infiintarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, cu sediul in Cluj-Napoca, in paralel cu aceea a Ardealului, cu sediul la Sibiu a fost propusa de sapte ierarhi ardeleni si a primit aprobarea Sfantului Sinod la 4 noiembrie 2005, cu 38 de voturi pentru si 2 abtineri. In sedinta sa de lucru, 18 ianuarie 2006 Sfantul Sinod i-a definit denumirea, teritorialitatea si locul ei in diptice, ea cuprinzand 5 eparhii, 8 judete, fiind a patra Mitropoliei in dipticul Bisericii Ortodoxe Romane, dupa Mitropoliile Munteniei si Dobrogei, Moldovei si Ardealului. La 1 martie 2006 Adunarea Nationala Bisericeasca a aprobat inscrierea ei in articolul 5 din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane.

Clujenii sunt invitaţi să semneze liste de susţinere pentru păstrarea integrităţii Mitropoliei Ortodoxe a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Anunţata dezmembrare a Mitropoliei Ortodoxe a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a dus chiar la crearea unei adevărate petiţii pentru integritatea acesteia. Astfel, clujenii vor avea la dispoziţie mai multe liste, în sediile a nouă instituţii publice aflate în proprietatea Consiliului Judeţean (CJ) Cluj, în care aceştia îşi pot oferi semnăturile în favoarea păstrării Mitropoliei. „Este o datorie a noastră, a fiecărui membru al comunităţii, de a face tot ceea ce putem pentru a păstra Mitropolia condusă astăzi de ÎPS Andrei în hotarele pe care le-a statornicit regretatul Bartolomeu Anania. Clujul şi clujenii trebuie să păstreze această mitropolie, iar în acest sens am iniţiat o campanie publică de susţinere. Sper ca membrii comunităţii noastre să susţină această idee”, a declarat preşedintele CJ Cluj, Alin Tişe.

Acesta îi aşteaptă pe clujeni să semneze listele aflate atât la sediul Consiliului Judeţean, cât şi la Aeroportul Internaţional, la Regia Autonomă a Drumurilor Judeţene Cluj, Compania de Apă Someş, Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga”, Muzeul de Artă sau chiar stadionul Cluj Arena. „Cred că noi, membrii comunităţii adunate la un loc de ÎPS Bartolomeu, şi astăzi păstorite de către ÎPS Andrei, avem datoria de a ne strădui în a face tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a îndrepta ceea ce, spun eu, Sfântul Sinod a judecat strâmb. Credinţa celor mulţi nu este nicidecum o marfă, iar sufletul curat nu este monedă de schimb. Din acest motiv fac apel la toţi clujenii, indiferent de religie, să semnăm un apel public pentru păstrarea, în forma care a fost promovată de ÎPS Bartolomeu, a Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului“, a mai spus Tişe.

Ce au decis membrii Sinodului

Reacţia preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj vine în contextul în care, vineri, membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe Române au decis dezmembrarea Mitropoliei cu sediul la Cluj. Astfel, Arhiepiscopia Ortodoxă cu sediul la Alba Iulia şi Eparhia Ortodoxă din Oradea au revenit sub jurisdicţia Mitropoliei Ardealului, cu sediul în Sibiu. Sinodul Mitropoliei clujene a fost de acord cu trecerea arhiepiscopiei de Alba Iulia sub ascultatea mitropolitului Sibiului, IPS Laurenţiu Streza, însă s-a opus în privinţa rearondării Eparhiei de Oradea, care nu are nici continuitatea teritorială cu Mitropolia Ardealului, iar din punct de vedere istoric are mult mai multe legături cu Clujul decât cu Sibiul.

Însă, cu toată opoziţia ierarhilor mitropoliei clujene, membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe Române au votat rearondarea „la pachet” a eparhiilor din Transilvania. Astfel că Mitropolia Ardealului, cu sediul în Sibiu, are în componenţă Arhiepiscopia Sibiului, Arhiepiscopia Albei Iulii, Episcopia Harghitei şi Covasnei, Episcopia Devei şi Hunedoarei, care s-a desprins tot cu acest prilej de Mitropolia Banatului, şi Episcopia Oradiei şi Bihorului. Mitropolia ortodoxă cu sediul la Cluj a rămas cu Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, cu Episcopia Maramu­reşului şi Sătmarului şi cu Episcopia Sălajului.

Un nou nume

De asemenea, ca urmare a rearondării eparhiilor din Transilvania, a fost schimbat şi numele Mitropoliei clujene. Până acum, aceasta se numea Mitropolia Ortodoxă a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. De acum înainte, ea se va numi Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

mitropolitul Ardealului, satisfacut

Legaturi:

*


Categorii

IPS Andrei Andreicut, IPS Bartolomeu Anania, IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Nicolae Corneanu, Patriarhul Daniel, Polemici, conflicte, zelotism, extremism, provocari, PS Irineu Bistriteanul, PS Sofronie Drincec, Radu Preda, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “Teologul RADU PREDA demonteaza pretextele ruperii Mitropoliei Clujului. RAZBOIUL ORTODOXO-ORTODOX si ”TRANSFORMAREA IERARHIEI IN OLIGARHIE”?

  1. 2500000 + 900000=3400000
    1 milion si ceva + 1 milion si ceva = 2 milioane si ceva. Ce s-a intamplat cu diferenta de un milion (+-) dintre 3400000 si 2 milioane si ceva?

  2. Credinciosii nu au fost intrebati, si daca ar fi fost intrebati, ar fi fost impotriva rearondarii!!!

  3. Concludent: hotarare nedreapta, necanonica, nejustificata. Hotararea justificata ar fi fost de a nu se opera aceasta rearondare, conform cu voturile din Sf. Sinod.
    Felul cum s-a trecut peste Sinod este concludent.
    Daca vrea sa fie Mitropolie mai mare, sa se si ridice la rangul cerut Sibiul. Nu prin manevre, ci prin onestitate care sa placa mai ales lui Hristos, nu oamenilor. Oameni care, din pacate, iau hotarari care numai in numele lui Dumnezeu nu sunt, ci nici macar al oamenilor, ci de-a dreptul in numele faradelegii.
    Ma miram cum de n-au fost mai multe voturi impotriva.
    Foarte buna interventia lui Radu Preda, cu o exceptie: nu sta bine cu matematica. 🙂 Si cred ca nu doar un profesor de matematica ar s-ar fi putut pronunta cu privire la cele doua treimi. E cam la mintea cucosului, mai putin a Sinodului.
    Dar e concludent finalul: Noi tinem de Capul Bisericii, Hristos, mai putin de oameni, care nu tin de Acelasi Cap pt ca nu au urma de demnitate.
    Pe de alta parte, optiunile credinciosilor nu sunt relevante, dar este relevant faptul ca Adunarile Eparhiale nu reprezinta credinciosii.

  4. Iar “discursul” IPS Laurentiu este de-a dreptul halucinant. E un monolog care se vrea elocvent, dar nu e decat penibil.
    -nu face diferenta intre “cler si credinciosi” din cele doua eparhii si cei din Adunarea Eparhiala. Sau o face tendentios pt a sugera ca au fost entuziasmati, cand ei nici pe departe n-au fost asa, ci doar cativa ipocriti care nu stiau ce au votat, care traiau o inaltare patriotica ciudata;
    -zice ca “n-a fost o impartire arbitrara”, apoi se refera la bunuri care (nu) apartin celor doi Mitropoliti fara nici o legatura cu subiectul;
    -n-a avut posibilitatea de a interveni in 2005, la infiintarea Mitropoliei de Cluj, dar n-a votat impotriva, ci s-a abtinut;
    -a lasat lucrurile asa atunci (pt ca nu aveau ce face, totul era mult prea evident) ca acum Dumnezeu (adica tot ei) sa le rezolve cum nu s-au asteptat (de fapt, cum nimeni nu se astepta si nici nu-i putea trece macar prin minte);
    -apoi incep si dezvaluirile: “s-a amanat lucrarea aceasta”. Care? De rearondare. Deci s-a vrut de mult. Dar abia acum si-au luat inima-n dinti si au facut-o de oaie (“echitabil”);
    -a doua dezvaluire: IPS Irineu a spus ca este de acord, nu a dorit el aceasta, cum se spune in hotararea sinodala;
    -a treia dezvaluire: Oaradea vine la Sibiu din dorinta PS Sofronie, “dublata” de cea inepta si indusa a “credinciosilor si clerului” (“uitand” sa precizeze: din Adunarea Eparhiala);
    -de aici devine halucinant: au fost intrebati credinciosii la cererea IPS Andrei. Oare? Dupa ce-si exprimasera cei doi episcopi intentia de a “se rearonda”? Aceasta afirmatie tradeaza toata ticalosia din spatele intregii manevre.
    ……………………… Mai departe pot fi descoperite si alte ineptii pe care le las in seama altora, ca nu mai merita mentionate.

  5. Repet: păstorii au schimbat PUTEREA IUBIRII cu IUBIREA PUTERII…

    Apropo, ierarhii-oligarhii nu rostesc rugăciunea Sfântului Efrem Sirul? Acolo parcă cerem:
    Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie…

    Este trist și dureros că păstorii nu se mai ocupă de păstorirea Bisericii în și către Hristos, ci de manipularea și jumulirea ei pentru orgolii deșarte și foloase egoiste…

  6. Din simpla curiozitate intreb: oare cei 2 milioane si jumatate de credinciosi ai Clujului de astazi, tot atatia erau si acum 7 ani? Ma rog, doar ca pondere fata de celelalte orase invecinate amintite acum in discutie.

  7. of of ips laurentiu jud deva!!

  8. Votul , ținând cont de regula cu două treimi, este totuși ilegal – cu puțin dar ilegal. E o situație care te face să zâmbești. Câtă onorabilitate ar fi dacă s-ar ține cont de această mică diferență necesară. Pe astfel de abordări, în care s-ar face lucrurile desăvârșit, am începe să înflorim ! Cu părere de rău, cred că votul infirmă hotărârea, fiind la limita lui „nu” și nu al lui „da” !

  9. Pingback: MITROPOLIA CLUJULUI reia chestiunea MOSTENIRII GOJDU, iar tradatorul MRU ar putea fi cercetat pentru cedarea fata de Ungaria (VIDEO)/ ROMANII DIN TIMOC PROTESTEAZA fata de "standardizarea limbii vlahe" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: ISTORICUL PETRE TURLEA: Mihai Razvan Ungureanu a tradat Romania in CAZUL MOSTENIRII GOJDU [video]. INEDIT: Cum a reactionat PATRIARHUL TEOCTIST cand M.R.U. i-a cerut sa cedeze bunurile Gojdu! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: Teologul Radu Preda – noul sef al IICCMR. “Problema este să arătăm foarte clar că vinovăţia în istorie nu este doar generica sistemelor, ci şi a unor oameni foarte concreţi, cu nume şi prenume” - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare