PROPAGANDA HOMOSEXUALITATII SI A EDUCATIEI SEXUALE IN SCOALA ROMANEASCA/ “Dragostea intergenerationala” – tentative de “NORMALIZARE” A PEDOFILIEI/ Cazul “Baby Hope” – bebelus nascut prematur la 25 saptamani in urma unei LEGI PRO-AVORT/ Care sunt RANDUIELILE CUNUNIEI RELIGIOASE?

4-09-2014 22 minute Sublinieri

SB

  • Doxologia:

Irina Nastasiu: „Școala homosexualității”, o nouă „ofertă educațională” pentru liceenii români

În ultima săptămână din anul şcolar trecut, elevi de la peste 10 licee din Bucureşti au participat, la Cinematograful „Elvira Popescu” din cadrul Institutului Francez, la o activitate organizată de reprezentanţii primei platforme video de educaţie sexuală în limba română, intitulată „Sexul vs. Barza”. Timp de trei zile, elevii au vizionat videoclipurile din cadrul platformei, în prezenţa şi cu participarea cadrelor didactice. Adolescenţii au aflat informaţii despre contracepţie, homosexualitate, masturbare sau pornografie, imaginile şi informaţiile prezentate neputând stârni decât revolta oricărei persoane cu un elementar bun simţ.

Evenimentul de la Cinema „Elvira Popescu” nu reprezintă însă o noutate. De doi ani încoace, sute de elevi sunt luaţi din şcoli „cu japca”, fără ştiinţa ori acordul părinţilor, şi duşi în biblioteci, unde sunt iniţiaţi în tainele perversiunilor de tot felul, unde li se inoculează ideea că homosexualitatea este doar o altă orientare sexuală, şi nicidecum un păcat strigător la cer, avortul fiind prezentat drept soluţia salvatoare şi bineînţeles, legală, în cazul sarcinilor „nedorite”.

Programul „Sexul vs. Barza” a fost lansat la Palatul Parlamentului, pe 23 aprilie 2013. La eveniment au participat elevi, profesori, părinţi şi bibliotecari, alături de parlamentari şi alţi factori de decizie. Cu această ocazie s-a anunţat şi parteneriatul cu Biblionet România, pentru promovarea educaţiei sexuale în biblioteci.

Autorii programului definesc „Sexul vs. Barza” ca fiind „o platformă online care cuprinde videoclipuri de educaţie sexuală, prin care adolescenţii pot înţelege mai bine subiecte precum sexualitatea, respectul faţă de diversitate, dar şi aspecte legate de corp, relaţii şi contracepţie”.

În realitate, platforma „Sexul vs. Barza” este realizată şi susţinută de asociaţii pro-avort şi pro-homosexualitate, precum „Accept”, a homosexualilor din România, între partenerii  proiectului numărându-se reţeaua de clinici de avorturi „Marie Stopes” şi Colegiul Bilingv „George Coşbuc” (unde există o platformă LGBT prin care se promovează homosexualitatea, fiind găzduite şi „parade gay”). Biblionet a anunţat susţinerea şi promovarea platformei educaţionale în peste 2.000 de biblioteci publice din România.

Alături de Institutul Francez, între instituţiile care şi-au deschis, până acum, porţile spre pervertirea adolescenţilor români, se numără:

1. Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” Reşiţa, „beneficiari” fiind elevii de la „Colegiul Economic al Banatului Montan”, care au fost „instruiţi” şi de reprezentanţii DSP Caraş Severin. Titul activităţii: „Poveşti adevărate despre sex, corp şi relaţii”. Teme abordate: „Fetele sunt mai mature decât băieţii în raporturile sexuale”, „Sexul prelungeşte viaţa”, „Părinţii de astăzi sunt mai puţin pregătiţi decât tinerii de astăzi în ceea ce priveşte discuţiile deschise despre sex”, „Educaţia sexuală trebuie introdusă în şcoli”, „Lipsa educaţiei sexuale are consecinţe foarte grave şi poate aduce chiar moartea”. Menţionăm şi câteva dintre întrebările puse de elevi: „Avortul poate periclita naşterile ulterioare?”, „La ce vârstă este recomandată începerea activităţii sexuale?”, „Cum să ne comportăm faţă de gay şi lesbiene?”, „De ce sunt considerate fetele mai mature decât băieţii în raporturile sexuale?”

2.Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, la activităţi participând elevi de la liceul „Traian Vuia”, de la „Grupul şcolar Electroputere” şi de la „Colegiul Naţional Carol I”

3.Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” din Cluj, care a găzduit elevi de la „Colegiul Tehnic Energetic”.

4.Liceul „Neagoe Basarab” din Olteniţa, unde elevii au fost informaţi „Ce e clitorisul?” şi „Ce lucruri trebuie să ştim înainte să facem sex?”. Să amintim că unul din clipurile „apreciate” de elevii de la „Neagoe Basarab” se numeşte „Cel mai cool organ: clitorisul…”, materialul vizionat conţinând imagini şi mesaje explicite şi instigând minorii la perversiuni sexuale!

5.Biblioteca Municipală „Gala Galaction” din Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, a găzduit elevi de la două licee. Aceştia au primit, la rândul lor, educaţie (homo)sexuală, dascălii şi bibliotecarii străduindu-se, cot la cot cu promotorii programului, să-i educe pe adolescenţi, în spiritul „diversităţii” şi „toleranţei”.

6.Biblioteca din Centrul Cultural „Carmen Sylva” Sinaia, la întâlnire participând elevi de la „Colegiul Mihail Cantacuzino”.

Şi lista poate continua.

Toate adresele şi memoriile întocmite de către asociaţiile şi organizaţiile creştine şi înaintate Ministerului Educaţiei au primit acelaşi răspuns: „Ministerul Educaţiei nu a fost informat despre lansarea proiectului „Sexul vs. Barza” şi nu este implicat în derularea acestuia”.

Mai mult decât atât, Ministerul specifică faptul că „în conformitate cu legislaţia în vigoare, toate activităţile desfăşurate la nivel local, sub iniţiativa altor entităţi decât cele prevăzute de legislaţia specifică educaţiei trebuie să se realizeze cu acordul conducerilor unităţilor de învăţământ, al părinţilor şi al elevilor (dacă aceştia sunt majori).”

Cum se explică, atunci, participarea în masă a elevilor la acest program? Cui revine responsabilitatea acestor decizii? În câte situaţii au fost respectate reglementările în vigoare? Câţi părinţi au fost informaţi despre conţinutul programului la care au participat copiii lor şi câţi şi-au dat acordul scris? Câţi români pot tolera perversitatea şi încuraja educaţia homosexuală?

Prin prezenţa masivă a elevilor din România la programele de iniţiere în homosexualitate, prin prezentarea nefirescului drept firesc şi a perversităţii drept normalitate, Ministerul Educaţiei şi toate unităţile subordonate încalcă, în mod flagrant, Legea Educaţiei Naţionale care prevede,la Art. 7, că „în unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.”

Să nu ne amăgim. Intenţiile celor care susţin, din spate, desfăşurarea de forţe homosexuale pe teritoriul instituţiilor de învăţământ şi cultură din România sunt cât se poate de clare. Le exprimă, într-un interviu, chiar fondatoarea „Sexul vs. Barza”, Adriana Radu:

„Educaţia sexuală şi ce cuprinde ea ca teme (corp, body image, relaţii interpersonale, LGBTQ, sex, boli cu transmitere sexuală, contracepţie, noţiuni despre legi şi politici despre sex şi despre drepturile minorilor) nu sunt lucruri cunoscute. Numai după ce vom face educaţie sexuală îşi vor da seama publicul ţintă şi restul oamenilor ce este educaţia sexuală şi de ce este stringent nevoie de ea. (…) Oamenii trebuie întâi să realizeze ce-i educaţia sexuală şi apoi să-şi dea seama ce tip de informaţie le-a lipsit până acum şi cât de vitală e. Pasul următor ar fi ca noi să cerem, printr-un efort colectiv, adoptarea unei legi care să includă  educaţia sexuală ca materie obligatorie în şcolile din România, concluzionează Adriana Radu.

Educată, încă de pe băncile şcolii, în spiritul toleranţei şi acceptării homosexualităţii, ca orientare sexuală „normală”, generaţia de mâine va răspândi, la rândul său, propaganda homosexuală, luptând împotriva discriminării.

Copiii noştri vor privi cum cuplurile de homosexuali se îmbrăţişează şi se sărută în pieţele publice, iar asta li se va părea un lucru firesc. Afirmaţia că un copil are nevoie de o mamă şi de un tată va fi considerată incitare la ură. Acceptarea homosexualităţii va deveni datoria unui cetăţean model.

Astăzi, se pledează tot mai des pentru scoaterea orelor de religie din şcoala românească. Dacă educaţia homosexuală este tolerată şi încurajată, dar orele de religie deranjează, înseamnă că peste un interval de timp, relativ scurt, copiii noştri vor deveni, pe bună dreptate, proprii noştri călăi!

Trădarea încrederii pe care ei, cei mici, o au în noi, cei mari se va răzbuna cândva cumplit împotriva noastră. Vom răspunde pentru fiecare suflet smintit şi desfigurat, prin ignoranţa şi nepăsarea noastră!

Să dea Bunul Dumnezeu fiecăruia dintre noi o inimă de copil, ca să putem iubi şi apăra chipul nevinovăţiei din sufletul tuturor copiilor din România!

  • Cultura Vietii:

Noua bătălie a Stângii homosexuale: normalizarea sexului între adulți și copii

Publicația americană World Net Daily recapitulează, pe fondul scandalului sexual în care o tânără lesbiană a fost condamnată pentru pedofilie, eforturile de normalizare a relațiilor sexuale adulți-copii – re-botezate în Noulimba Occidentală „dragoste intergenerațională” – după modelul homosexualității.

S-a zis cu retorica stângistă privind sexul între „adulți care își dau consimțământul”. Ecologiști convinși, prietenii noștri autointitulați „progresiști” de la American Civil Liberties Union (ACLU, organizație seculară susținătoare a libertinajului sexual și avortului, n. red.), MSNBC și alte organizații și companii media și-au intensificat eforturile de a reduce standardele de la „adulți care își dau consimțământul” la doar … „consimțământul” – un calificativ mult mai puțin stânjenitor în nobila luptă pentru licența sexuală fără restricții.

Tolerarea „poveștilor de dragoste intergeneraționale” pentru adulții „atrași de minori” este noul slogan la modă în prezent.

Ați auzit vreodată de Kaitlyn Hunt? Aproximativ tot anul trecut, „persecuția anti-gay” împotriva acestei sărace lesbiene neînțelese a devenit un caz celebru printre activiștii pentru „drepturi gay” și ceilalți susținători stângiști ai perversiunilor.

În ciuda mitingurilor masive și petițiilor online semnate de sute de mii de astfel de personaje „ultratolerante”, sistemul judiciar penal din Florida, în mod clar „homofob”, a condamnat-o pe dna. Hunt în mai multe capete de acuzare pentru abuzarea sexuală – repetată – a unei fete de 14 ani.

Puritani!

Desigur, s-a afirmat că victima sa minoră și-a dat „consimțământul” pentru ceea ce campania „Eliberați-o pe Kate” a caracterizat ca fiind o idilă nevinovată – dar, cum altfel, din punct de vedere legal, copiii sub vârsta consimțământului nu pot consimți la sexul cu adulți. Punct.

Chiar și așa, este evident că establishment-ul „progresist” a simțit, din motive numai de el știute, că „reduta” numită Kate merită apărată cu prețul vieții – acest caz i-ar fi putut ajuta să își realizeze obiectivul istoric al „drepturilor gay”, de a invalida majoritatea, dacă nu întreg ansamblul, legilor privind vârsta consimțământului sexual – acte legislative concepute pentru a proteja copiii de prădătorii sexuali adulți, cum ar fi, de exemplu … Kate.

Experimentatul ziarist Robert Stacy McCain a acoperit pe larg cazul lui Hunt. Într-un articol recent pentru blogul American Spectator, intitulat „Kaitlyn Hunt este vinovată și da, există o mișcare pentru «normalizarea pedofiliei», McCain scrie:

„Kaitlyn Hunt este o infractoare. Putem enunța acest lucru ca fapt obiectiv neutru, acum că fosta majoretă în vârstă de 19 ani a pledat că «nu contestă» multiplele capete de acuzare asociate cu relația sa sexuală cu o minoră. Rămâne însă întrebarea: ce înseamnă pledoaria sa de joi în fața instanței din Florida pentru ceea ce Rush Limbaugh a numit mișcarea pentru «normalizarea pedofiliei»?”

Iată răspunsul: nu rămâne nicio întrebare. Există categoric o mișcare pentru normalizarea pedofiliei. Am fost martorul direct al acesteia și, în ciuda protestelor contestatare ale „progresiștilor”, mișcarea pentru „drepturile pedofililor” este asociată inexorabil cu mișcarea pentru așa-numitele „drepturi gay”.

Cu puțini ani în urmă – împreună cu respectata avocată a copiilor, dr. Judith Reisman – am participat la o conferință din Maryland, găzduită de gruparea pedofilă B4U-ACT. Au fost prezente aproximativ 50 de persoane, inclusiv o serie de pedofili recunoscuți (sau „persoane atrase de minori”, conform eufemismului lor preferat).

Au mai făcut act de prezență câțiva autointitulați „activiști gay” și mai mulți profesioniști din domeniul sănătății mintale, susținători ai cauzei. „Sexologul” de renume mondial dr. Fred Berlin de la Universitatea Johns Hopkins a susținut discursul de deschidere, începând cu afirmația: „Doresc să sprijin în totalitate obiectivul B4U-ACT.”

Iată câteva idei care s-au evidențiat în cadrul conferinței:

  • Pedofilii sunt „stigmatizați și demonizați pe nedrept” de societate.
  • „Nu este cazul să interferăm cu sexualitatea copilului nostru sau să o inhibăm.”
  • „Copiii nu sunt inerent inapți să consimtă” la sexul cu un adult.
  • Dorința unui adult de a face sex cu copii este „normală”.
  • „Lucrurile acestea nu sunt în alb și negru; există diverse nuanțe de gri”.
  • Credința consensuală a vorbitorilor și pedofililor prezenți era că, întrucât diagnosticul demonizează „persoanele atrase de minori”, pedofilia ar trebui eliminată din lista tulburărilor mintale a Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale al Asociației Psihiatrice Americane (DSM), similar cu eliminarea homosexualității în 1973.
  • Dr. Fred Berlin a recunoscut faptul că activismul politic de același tip cu strategia incrementală observată la conferință, și nu vreun calcul științific, a atras succesul declasificării homosexualității ca tulburare mintală: motivul pentru care „homosexualitatea a fost scoasă din DSM este că oamenii nu au vrut guvernul în dormitor”, a afirmat el.
  • DSM ignoră faptul că pedofilii „au sentimente de dragoste și romantism pentru copii” similar cu iubirea reciprocă între adulți.
  • DSM ar trebui să „se concentreze pe nevoile” pedofilului, și ar trebui să aibă „o concentrare minimală pe controlul social” în locul obsesiei privind „necesitatea protejării copiilor”.
  • Jacob Breslow, „activist gay” recunoscut și vorbitor la conferință, a afirmat că este posibil ca, în mod adecvat, copiii să constituie „obiectul atracției noastre”. A continuat să obiectifice copiii, sugerând că nu este necesar ca pedofilii să obțină consimțământul unui copil pentru a avea relații sexuale cu acesta (it, pronumele destinat obiectelor), așa cum nu este nevoie să obțină consimțământul unui pantof pentru a-l purta. După aceea, a folosit un limbaj explicit de argou pentru a descrie în lumină favorabilă actul orgasmului (ejaculării) „cu sau pe” un copil. Nimeni din cei prezenți nu a obiectat față de descrierea explicită a abuzului sexual asupra copilului. Au existat chiar râsete.

Ați putea crede că un rău atât de abject reprezintă doar extrema „progresismului” sexual de astăzi. Nu este așa. Reprezintă exemplul tipic.

Luați în considerare, de exemplu, că pe parcursul primului mandat al lui Obama, site-ul oficial al Departamentului de Sănătate și Servicii Umanitare oferea link-uri către „sfaturi pentru părinți” în care copiii erau numiți „ființe sexuale” și se sugera că aceștia ar trebui să experimenteze homosexualitatea și masturbarea.

De asemenea, Obama l-a desemnat pe Kevin Jennings, fondatorul „Gay Lesbian and Straight Education Network” (Rețeaua de Educație pentru Homosexuali, Lesbiene și Heterosexuali – GLSEN), în postul de șef al diviziei pentru siguranța în școli. Postul este acum desființat, aparent pe fondul indignării națiunii americane față de numirea lui Jennings.

În ton cu scopurile prost disimulate ale B4U-ACT, GLSEN pare să fie un facilitator pentru pedofili, susținând tacit sexul între adulți și copii prin intermediul „listei de lecturi recomandate” pentru copii a acesteia.

Deloc surprinzător, dacă ne gândim că unul dintre eroii ideologici ai lui Jennings a fost Harry Hay, „părintele fondator” al activismului homosexual. „Unul dintre oamenii care m-au inspirat întotdeauna este Harry Hay”, a spus el cu mândrie.

Harry Hay reprezenta extrema? Nu, nu în rândul activiștilor „gay”. Este idolul lor. Din nou, omul a fost un exemplu tipic. În 1983, într-un discurs adresat North American Man/Boy Love Association (Asociația Nord-Americană pentru Dragostea Bărbat/Băiat – NAM/BLA), Hay a spus următoarele:

„Mi se pare că, în comunitatea gay, oamenii care ar trebui să fie facilitatorii NAM/BLA sunt părinții și prietenii homosexualilor. Pentru că, dacă părinții și prietenii homosexualilor sunt într-adevăr prieteni ai homosexualilor, atunci știu, de la copiii lor homosexuali, că relația cu un bărbat mai în vârstă este exact ceea ce au nevoie puștii de 13, 14 și 15 ani, mai mult decât orice pe lume. Ei ar trebui să întâmpine pozitiv acest fapt și oportunitatea ca puștii homosexuali tineri să aibă genul de experiență de care au nevoie.”

Dacă ar fi în viață astăzi, Harry Hay ar fi condus, probabil, mișcarea pentru „eliberarea lui Kate”.

Și prin „eliberarea lui Kate”, ar fi vrut să spună – și toți vor să spună – „eliberarea noastră”.

Și propria lor „eliberare”, desigur, se referă de fapt la „eliberarea copiilor”.

Irlanda: 3000 de persoane susțin bebelușul născut la 25 de săptămâni în baza noii legi pro-avort

LifeSiteNews relatează despre reacția virulentă a irlandezilor contra unei legi care permite avortul în anumite circumstanțe, deși teoretic copilul nenăscut este protejat prin constituție în această țară. O femeie poate obține avortul dacă sarcina pune în pericol iminent viața mamei, aceasta amenințând că se va sinucide. Contestatarii afirmă că este imposibil pentru medici să stabilească dacă femeia spune adevărul și că, oricum, despresia suicidară nu se tratează prin avort.

Trei mii de oameni au ieșit luni, 25.08, în stradă în Dublin, cerând anularea noii legi pro-avort a guvernului de coaliție irlandez, care a avut ca rezultat nașterea prematură intenționată a unui băiețel la 25 de săptămâni de sarcină. Numit „Baby Hope” (Bebelușul Speranța), acesta luptă acum pentru supraviețuire într-un spital din Dublin.

Legea, aprobată în vara trecută, permite avortul direct și inducerea prematură a nașterii pe întreaga perioadă de 9 luni a sarcinii, dacă medicii determină că viața mamei este pusă în pericol – deși acest risc este reprezentat doar de declararea unei intenții suicidare.

Contestatarii pro-vita ai legii au prevăzut că aceasta îi va pune pe medici în astfel de situații. Una dintre principalele voci oponente actului legislativ, dna. Niamh Uí Bhriain din partea The Life Institute, a declarat la mitingul de luni din Dublin că, dacă prim-ministrul Enda Kenny „are o conștiință, sper că îi e rușine de suferința indusă deliberat de această lege unui mic băiețel, care se chinuie să respire”.

„Legea sa pro-avort a căzut la primul obstacol, și dl. Kenny trebuie acum să abroge acest act legislativ pro-avort crud și nefuncțional”, a declarat ea în fața mulțimii la Vigil for Hope (Priveghere pentru Hope), ultimul dintr-o serie de mitinguri din luna curentă.

Grupul de campanie pro-viață Youth Defence a anunțat că va trimite 5.000 de felicitări cu urarea „Însănătoșire grabnică” pentru bebeluș la Ministerul Sănătății irlandez, pentru a atrage atenția legislatorilor asupra contradicțiilor legii.

Dr. Eoghan de Faoite, unul dintre organizatori, a subliniat că mama în cazul lui Baby Hope, care a rămas anonimă, se afla sub îngrijirea Irish Family Planning Association (Asociația Irlandeză pentru Planificare Familială – IFPA), unul dintre principalii susținători ai legii și cea mai activă grupare pro-avort din Irlanda. Conform lui De Faoite, cazul femeii a fost „prost gestionat” și „antiteza îngrijirii medicale obstetrice”. El a declarat:

„Acest caz a încălcat toate regulile medicinii. În primul rând, IFPA nu a tratat corespunzător starea sănătății mintale a femeii, care de două ori și-a exprimat ideația suicidară către IFPA; în al doilea rând, avortul a fost prescris ca tratament pentru riscul său suicidar, când orice medic știe că nu există dovezi științifice pentru așa ceva; și în al treilea rând, un obstetrician a fost obligat să forțeze nașterea unui bebeluș sănătos la 25 de săptămâni [de sarcină], fără să existe o bază medicală.

Femeile vulnerabile, care exprimă gânduri suicidare, trebuie să primească tratamentul corect: sprijin, psihoterapie și medicație, dacă este necesar. Așa se tratează riscul suicidar. Cu toate acestea, legislația forțează medicii să abandoneze medicina bazată pe dovezi științifice și să efectueze avorturi la cerere, oricând pe durata de 9 luni a sarcinii”.

S-a raportat în știri că mama copilului, neidentificată, se afla sub îngrijirea IFPA și a amenințat că se va sinucide dacă nu i se va face „întrerupere”. Directorul Serviciului Sanitar a declarat că se va face un control intern pentru a „pune capăt oricăror comentarii incorecte care înconjoară în prezent această chestiune”. Mass-media a raportat că băiețelul a fost „plasat în îngrijire”.

Irish Times a raportat că „o comisie alcătuită din doi psihiatri și un obstetrician a agreat că femeia este suicidară” dar, copilul fiind constatat sănătos, era posibilă doar inducerea nașterii, fără avort direct. Publicația a anunțat că femeia a protestat și a „făcut greva setei și a foamei” până când s-a obținut un ordin judecătoresc pentru rehidratarea sa forțată.

„S-a convenit că, deoarece era viabil, fătul trebuia născut prin cezariană. Deși inițial a refuzat această opțiune, ulterior femeia și-a dat acordul”, enunță articolul din Irish Times.

The Guardian a preluat știrea și, sub titlul „Femeia căreia i s-a refuzat avortul în Irlanda a rămas gravidă în urma unui viol”, a citat o „prietenă” a mamei, care a declarat că acesteia „i s-a refuzat avortul”. The Guardian, cel mai mare susținător al lobby-ului avortist în Marea Britanie, a afirmat că femeia „a fost forțată să dea naștere prin cezariană după ce i-a fost refuzat avortul în Irlanda”.

Totodată, „crema” lobby-ului avortist irlandez a criticat acțiunile medicilor de a încerca să salveze viața bebelușului, declarând că acesta ar fi trebuit să fie omorât prin avort direct mai devreme în sarcină. The Guardian a citat asociația medicală Doctors for Choice: „Dacă o victimă tânără a unui viol, certificată ca necesitând un avort din cauza riscului de sinucidere, nu poate avea acces la servicii de avort, atunci legislația și aplicarea acesteia sunt în mod clar și fatal defecte”. Gruparea a afirmat că acest caz demonstrează necesitatea de a respinge amendamentul pro-viață al Constituției Irlandei astfel încât copiii să poată fi avortați pur și simplu, fără ezitare.

The Times a citat National Women’s Council of Ireland (NWCI), care de asemenea, a cerut eliminarea clauzei constituționale. „Nicio societate civilizată nu poate susține o lege care lasă o femeie să își piardă autonomia corporală odată ce rămâne însărcinată. Nicio altă femeie și fată disperată nu ar trebui să se vadă obligate a apela la tribunale, aici și în UE. Timpul să acționăm este acum”, scria în declarația grupării.

Anterior în luna august, guvernul irlandez a emis normele metodologice ale legii, care au confirmat cele mai sumbre temeri ale avocaților pro-viață. Acestea permit inducerea prematură a nașterii în locul avortului direct, obligând apoi medicii să trateze copilul prematur ca pacient, dacă supraviețuiește procedurii.

Incidentul lui Baby Hope, venit atât de rapid după publicarea normelor guvernamentale, a generat scântei în dezbaterea cu privire la avort în Irlanda. Ministra justiției, Frances Fitzgerald, nu a dorit, totuși, să declare decât că guvernul va „monitoriza” noua lege.

Într-un editorial publicat în Irish Times, dr. Ruth Cullen afirmă că lobbiștii pro-avort sunt rușinați de acest caz, deoarece el demonstrează contradicțiile intrinseci și înșelăciunea poziției lor:

„Bebelușul reamintește tuturor care vor să audă că avortul nu este un concept moral abstract. El reprezintă distrugerea deliberată a unei mici vieți umane în numele «alegerii» sau, și mai absurd, al «egalității». Doar evaluarea unui obstetrician a scăpat copilul de avort.

Bebelușul abia a supraviețuit, datorită Legii privind protecția vieții în timpul sarcinii, dar fiind născut obscen de prematur, încă se luptă pentru supraviețuire și s-ar putea confrunta cu o dizabilitate pe întreaga durată a vieții. Care este scopul?”

La momentul dezbaterii legii, comisia parlamentară a audiat numeroase mărturii ale profesioniștilor psihiatri, care au declarat că avortul nu poate fi considerat niciodată un „tratament” pentru depresie sau ideația suicidară. Martorii pro-viață în fața comisiei au subliniat, de asemenea, că legea ar obliga medicii să supună deliberat copiii supraviețuitori ai nașterii premature unei mulțimi de probleme de sănătate, unele pe viață.

Dr. Sean O’Domhnaill, medic primar psihiatru și psihoterapeut care a depus mărturie în fața comisiei, a scris într-un editorial din 18 august pentru publicația The Irish Independent că legea și normele sale metodologice au „deschis o perspectivă oripilantă” pentru „practicienii suprasolicitați”:

„Rușine acestui guvern, așadar, că nu a ascultat probele, prezentate în două audieri separate ale Oireachtas, cu privire la avort și riscul suicidar. [Legea și normele au] creat scenarii extrem de dificile și nefuncționale pentru medicii care doresc să servească femeile în mod optim pe durata sarcinii”.

În prezentarea sa în fața Comisiei Comune a Oireachtas privind Sănătatea și Copiii, susținută anul trecut, dr. O’Domhnaill a declarat că s-a numărat printre vocile care au ridicat dubii „că această consultare are vreun sens, dacă guvernul nu ține cont de probele experților cu privire la avort și riscul suicidar”.

Domnia sa a declarat că există un „acord complet în rândul tuturor experților psihiatri” că avortul nu are nicio utilitate ca răspuns la riscul suicidar. „Mi se pare extraordinar, atunci, că acest guvern a considerat oportun să ignore toate probele acumulate și să propună cinic legalizarea avortului sub pretextul evitării sinuciderii”.

El a declarat fără menajamente în fața comisiei că motivul riscului suicidar este o înșelăciune:

„Dacă nu se poate argumenta tratamentul intenției suicidare prin avort, atunci nu are niciun sens să se dea curs acestei legislații.

Trebuie să expunem acum minciuna că Irlanda ar avea vreo obligație, impusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de a legifera avortul. CEDO a cerut să ne «clarificăm» legea, nu să scriem una nouă!”

Printre chestiunile de ordin juridic pentru medici, conform articolului scris de dr. O’Domhnaill în The Independent, este răspunderea lor legală pentru inducerea deliberată a nașterii premature, favorizând astfel probleme de sănătate pe termen lung, potențial grave, asupra copiilor.

„Ce se va întâmpla cu copilul, care a fost procopsit intenționat cu toate complicațiile, posibil severe, ale prematurității, care includ paralizie cerebrală, orbire și leziuni cerebrale? Medicii – și statul – vor fi pasibili de acțiunea în instanță a acelui copil, în anii ce vor urma?”

Primul congres pe teme de „gen” din Franţa

În septembrie va avea loc primul congres naţional pe teme de gen din Franţa, organizat de Institutul Genului, ce face parte din CNRS (Centrul Naţional pentru Cercetări şi Ştiinţe).

În comitetul ştiinţific este inclusă și Irène Théry, o teoreticiană a “dezinstituţionnalizării familiei”, care a participat la elaborarea proiectului noii Legi a Familiei din Franţa, mult contestat şi despre care blogul nostru a mai scris (vezi aici).

După cum este afişat pe program, ambiţia organizatorilor este să facă să treacă drept ştiinţifice lucruri care nu sunt:

“Congresul vrea să demonstreze importanţa ştiinţifică, vitalitatea şi diversitatea studiilor de gen din Franţa şi din lumea francofonă, desenând un tablou cât mai complet posibil al cercetărilor care se duc în prezent în acest domeniu. Congresul cuprinde ateliere pe tematici sau obiecte de cercetare deja bine identificate, precum şi ateliere pe tematici emergente, rod al interdisciplinarităţii sau ale noilor interogaţii.”

Congresul este organizat pe 12 axe, de exemplu “Genul şi educaţia”, “Gen. Producţie. Piaţă”, “Gen, religii şi secularizare” şi ” Gen. Familie. Parentalitate”.

Dacă aruncăm o privire asupra programului, constatăm că temele lobby-ul feminist şi LGBT sunt bine reprezentate:

– Preotul catolic, o masculinitate subversivă?

Să introducem genul în educaţie: instrumente de acţiune.

Sex, gen, orientare sexuală: problematici în şcoală.

– Sexualitate şi identitate queer.

– Masculinitate şi hegemonie.

– Pentru o definiţie multidimensională a orientării sexuale.

– Să educăm în mod egal: deconstruirea genului?

– De la familie la clasa sexului, de la diferenţă la inegalitate.

STUDIU: Anticoncepţionalele cresc riscul de scleroză multiplă

Femeile care iau anticoncepţionale prezintă un risc cu până la 50% mai mare de scleroză multiplă, au descoperit cercetătorii americani.

Oamenii de ştiinţă americani au observat, de asemenea, că riscul este mai mare în rândul tinerelor care suferă de obezitate, probabil deoarece organismul acestora secretă în cantităţi mai mari un hormon care creşte pofta de mâncare, conform dailymail.co.uk.

O cercetare anterioară arătase că, dimpotrivă, contracepţia orală ar putea anula riscul de scleroză multiplă sau i-ar putea întârzia apariţia.

Scleroza multiplă este cea mai frecventă afecţiune neurologică handicapantă, declanşată de distrugerea mielinei, o teacă protectoare din jurul fibrelor nervoase din sistemul nervos central, proces în urma căruia sistemul imunitar ajunge să lupte împotriva lui însuşi.

Simptomele variază de la indispoziţii uşoare şi ocazionale ce implică amorţirea membrelor, slăbiciune musculară şi probleme oculare până la deteriorarea severă şi rapidă a stării de sănătate, ce cauzează handicapuri grave.

Cercetătorii americani au identificat 305 femei diagnosticate cu scleroză multiplă, într-un interval de trei ani, şi au comparat modul în care foloseau anticoncepţionale – în cea mai mare parte o combinaţie de doi hormoni – cu modul în care luau pilule 3.050 de femei sănătoase.

În total, 29% dintre femeile cu scleroză multiplă şi 29% dintre femeile sănătoase folosiseră anticoncepţionale timp de cel puţin trei luni, în cei trei ani înainte de declanşarea simptomelor.

Femeile care luaseră anticoncepţionale aveau o probabilitate cu 35% mai mare să se îmbolnăvească decât cele care nu le folosiseră. Cele care folosiseră anticoncepţionale, dar încetaseră să le utilizeze cu cel puţin o lună înainte de declanşarea simptomelor aveau o probabilitate cu 50% mai mare de a se îmbolnăvi de scleroză multiplă.

“Aceste descoperiri sugerează că folosirea contraceptivelor hormonale ar putea contribui, cel puţin parţial, la creşterea incidenţei sclerozei multiple în rândul femeilor”, a declarat Kerstin Hellwig, coordonatoarea studiului.

Experimente anterioare efectuate pe animale i-au determinat pe cercetători să creadă că hormonii feminini ar putea întârzia instalarea sclerozei multiple, iar un studiu britanic a sugerat că femeile care iau anticoncepţionale au un risc mai scăzut cu 40% de a dezvolta această boală.

Noile cercetări au fost prezentate la conferinţa anuală a Academiei americane de neurologie, din Philadelphia. (Mediafax)

  • Stiri pentru viata:

Uimitoarea poveste a unei chinezoaice căutătoare în gunoaie ce a salvat 30 de copii abandonaţi în tomberoane

Povestirea uimitoare a chinezoaicei Lou Xiaoying, strângătoare de haine vechi, care a izbutit, în vreme de patruzeci de ani, să salveze și să crească 30 de copii părăsiți.

În China, uciderea pruncilor și părăsirea lor a luat un înfricoșător avânt, datorită asprelor măsuri politice care îngăduie numai un copil pentru fiecare familie care trăiește la orașe. Și astfel chinezii, îmbrânciți de sărăcie și de uriașa constrângere politică, sunt nevoiți să-și părăsească pruncii, dacă este al doilea, sau să-i ucidă, dacă primul copil este fetiță. Ei cred că un băiat va corespunde mai bine la nevoile economice ale familiei.

Cazuri înfricoșătoare de prunci nou-născuți aruncați în tomberoane, este un fenomen zilnic. Recent, la lumina publicității a ajuns cazul unei fetițe cu o tăietură de cuțit la gât. (Din fericire, copilului, după protestul tuturor cetățenilor, i s-a acordat primul ajutor, iar acum este deplin sănătoasă și în curs de a fi înfiată).

Care părinte cu mintea sănătoasă poate face o astfel de crimă? Greu de răspuns. Este cunoscut faptul că statul indiferent procedează și la avorturi obligatorii, cum a fost în cazul tinerei chinezoaice, pe care au constrâns-o să facă avort, pentru că nu avea cu ce să plătească amenda (da, amendă pentru viața umană), după care, drept pedeapsă, i-au pus în patul ei săculețul cu embrionul avortat. Ti se blochează mintea numai când te gândești la aceasta, de aceea nici nu am postat fotografiile care circulă pe internet și care te fac să simți mânie și rușine că aparții neamului omenesc. Dar cum se poate împotrivi cineva la aceste puteri atât de mari?

La antipodul tuturor acestora se află minunata strângătoare de haine vechi, Lou Xiaoying, deja în vârstă de 88 de ani, care, împreună cu soțul ei, au reușit să salveze și să crească 30 de copilași, fără să le moară vreunul. Foarte săraci în bani, însă foarte bogați în dragoste.

Voind să le ofere cu adevărat tot ce puteau mai bun, s-au îngrijit de hrana, îmbrăcămintea, educația lor, crescând ei înșiși 4 dintre ei, iar pe ceilalți dându-i la prietenii și la rudele lor care nu aveau copii, Astfel încât să meargă la școală și să trăiască cât se poate de bine. „Mergeam întotdeauna pe neașteptate la casele copiilor, spunea ea, pentru a verifica cum trăiesc, iar în fiecare Duminică îi luam pe toți cu mine și ieșeam la plimbare în pădure și în mijlocul naturii, astfel încât să simtă grija, dragostea și ocrotirea de care aveau nevoie”.

 Povestirea lui Lou a început în 1972 pe drumurile orașului Jinhua, când a ieșit, potrivit obiceiului ei zilnic, să caute obiecte folositoare în gunoaiele din tomberoane. În unul din ele a aflat aruncată o fetiță mică. Pericolul de a fi descoperită era mare, spune ea în interviul ei publicat în ziarul Yanzhao Metro Daily:

 „Nu am ezitat nici o clipă. Ar fi murit, dacă nu am fi luat-o și nu am fi îngrijit-o. Tocmai atunci am înțeles că iubesc copiii și aș fi vrut să le ofer tot ce aș fi putut mai bun. Văzând-o cum crește, pentru noi aceasta era ceva cu totul deosebit. Toți acești copii au nevoie de dragoste și de purtare de grijă. Sunt niște ființe unice și vrednice de a fi iubite. Nu pot înțelege cu nici un chip cum este cu putință ca unii să-i arunce la gunoaie… Această fetiță a mea are acum 40 de ani și are copilul ei”.

[…]

Asistentă părăsește industria avorturilor după ce un copil născut viu este lăsat să moară

[…]

Indiferent dacă acesta a fost sau nu cazul lui Goldstein, ea va avea parte de un moment care îi va schimba viața după ce va lucra cu un avort la termen înaintat.

“Într-o zi, o tânără trecea printr-un moment foarte dificil. Eram acolo cu medicul. Știam că, deși medicul a scris că fătul avea 15 săptămâni, el avea, de fapt, aproape 30 de săptămâni, dar nimeni nu a spus nimic.!

Alți furnizori de avorturi, cum sunt Carol Everett și Kathy Sparks, au vorbit despre avorturile produse în clinicile lor pentru sarcini aflate la termene mai înaintate decât ar fi fost permis în mod legal, încercând să ascundă acest lucru. Clinica lui Kathy Sparks dispunea de metode ilegale de avort întârziat.

Goldstein a spus:

“Când a adus acest bebeluș mic, era viu și plângea. Doctorul mi-a spus: <Pune-l în cameră și închide ușa. Nu intra până la tura de dimineață> Am luat imediat bebelușul ce plângea și l-am dus în cameră. Apoi am început imediat să telefonez altor spitale (împotriva indicațiilor medicului) pentru a găsi pe cineva care își dorește acest copil. Nimeni nu l-a acceptat pentru că spuneau că nu e viabil. Am petrecut multe ore încercând. Voiam să părăsesc locul, dar știam că nu pot pleca lăsând pacienții fără asistentă. Până și astăzi aud acest plânset de copil în capul meu.”

În ciuda eforturilor ei disperate pentru a găsi ajutor medical copilului, fetița a murit. Goldstein și-a dat demisia nemaifiind o susținătoare a avorturilor.

Ea a spus:

“Mi-aș dori ca alții care promovează avortul, în special avortul la termen întârziat, să experimenteze ceea ce am pățit eu. În ziua următoare, am terminat imediat cu locul meu de muncă și am găsit o slujbă într-o unitate pediatrică la un alt spital.”

Această experiență îi va schimba viața lui Goldstein într-un alt mod, când după câțiva ani mai târziu, ea însăși a trecut printr-o sarcină dificilă.

“După câțiva ani am rămas însărcinată și am intrat în travaliu la 20 de săptămâni. Doctorii voiau ca eu să renunţ la copil din cauza stării mele de sănătate. Ei au spus că bebelușul nu va fi normal și că ar trebui să încerc din nou. Am refuzat și am venit în continuare la spital, apoi acasă cu repaus complet la pat. Nu aveam voie să rămân singură. Am făcut până la urmă febră mare și am ajuns de urgență la spital. Era încă foarte devreme. Trebuia să nasc pe 1 noiembrie, dar am născut în iulie un băiețel de o jumătate de kilogram. Asta a fost acum 30 de ani. Mi s-a spus că este foarte mic și că va trebui să mai treacă timp ca să vedem ce se va întâmpla. Mi-au spus să nu îmi fac prea multe iluzii. A stat la terapie intensivă pentru ceva timp. A luptat până la capăt și a fost perfect normal. Astăzi este un tânăr sănătos. Lucrează la al doilea master (MBA) și are un job full-time. E conștient de faptul că este în viață datorită experienței trăite de mine înainte, altfel nu ar mai fi aici astăzi.”

[…]

Potrivit tradițiilor românești cele mai multe nunți au loc toamna. În trecut mai toate căsătoriile se organizau după ce se încheia munca câmpului și culesul viilor. De aceea m-am oprit de astă dată la un subiect, zic eu,  actual având în vedere că a trecut postul Maicii Domnului și până la cel al  Crăciunului mulți tineri vor cere de la Dumnezeu, prin taina Sfintei Cununii, să le sfințească iubirea.

De ceva vreme am primit o sumedenie de întrebări „delicate” puse de unii credincioși în legătură cu săvârșirea Tainei Sfintei Cununii. Un tânăr s-a îndrăgostit de o colegă de facultate și acum au hotărât să se căsătorească. „S-a ivit o mică problemă”, îmi zise junele: „mireasa ține credința pe stilul vechi. Părinții săi insistă să ne cununăm la biserica lor”. Un alt caz: o tânără plecată să lucreze în străinătate s-a îndrăgostit de un francez catolic; ei ar vrea să se căsătorească, dar fiecare să-și păstreze confesiunea. Multe situații se referă la acele „căsătorii” religioase dintre fiice ale Bisericii noastre dreptmăritoare, ce locuiesc și muncesc în Italia: prin împrejurările vieții, au ajuns să conviețuiască „liber consimţit” cu italieni, fără căsătorie civilă, aspirând doar la cununia religioasă. În plus, numeroase cupluri solicită preotului să le oficieze doar prima parte a Slujbei de Cununie, logodna, încercând astfel să-și împace oarecum conștiința că au primit binecuvântarea Bisericii spre împreună viețuire. Paradoxal mi se pare faptul că încă există unii slujitori „binevoitori” care îi încurajează în demersul lor.  Am luat la cunoștință  despre o cununie între o româncă și un japonez ori musulman. Or mai fi și alte situații, poate la fel de complicate. De aceea consider binevenită o reiterare a condițiilor cerute mirilor în vederea primirii Sfintei Taine a Cununiei.

După învățătura Sfintei noastre Biserici, candidații la căsătorie trebuie să împlinească o serie de condiții religioase, morale fizice și sociale. Le vom enumera întâi pe cele religioase: să fie creștin ortodox, să aibă botezul valid și să fie membru al Bisericii cu toate drepturile, adică să nu fie excomunicat sau anatematizat. Apoi, nici mirele, nici mireasa să nu fi fost logodiţi bisericește cu o altă persoană, să nu fi fost căsătoriţi bisericește ori civil; dacă au fost, atunci să obțină divorțul. Un alt impediment religios la fel de important este ca mirele sau mireasa să nu se fi căsătorit de trei ori. De asemenea, persoanele să nu se afle în legătură de înrudire spirituală ori religioasă în grade în care sfintele canoane opresc căsătoria. Canoanele Sfintei noastre Biserici mai prevăd ca nici una să nu fie de altă religie sau confesiune, nici eretici sau schismatici. La fel, partea bărbătească să nu fi primit hirotonia sau hirotesia în vreo treaptă a preoţiei (canoanele 26 apostolic, 6 Trulan) și nici una dintre persoane să nu fi depus voturile monahale (canonul 16 Trulan). Tot o condiție de căpătâi este ca să aibă naşi ortodocși, cununați bisericește. Dacă cei ce doresc a se căsători, vor întâmpina și o serie de impedimente, pentru care Biserica prevede o serie de îngăduințe, ei trebuie să obțină întâi dispensele ce li se pot acorda și apoi să se înfățișeze înaintea sfântului Altar.

Cât privește condițiile morale, mirilor li se cere: să fie conștienți şi responsabili; să aibă capacitatea de a consimți în mod liber sau de a pronunţa în mod liber consensul necesar încheierii căsătoriei; să fie morali, adică să nu fi săvârşit acte grave din punct de vedere etic, devenind astfel inapţi sau nedemni de încheierea căsătoriei; persoanele să nu se găsească în legătură de înrudire morală în gradele în care Biserica interzice căsătoria (rudă prin adopţiune, înfiere sau tutelă).

Legat de condițiile fizice, să amintim: să nu fie de acelaşi sex; să aibă sănătatea fizică necesară, adică să nu sufere de boli ce ar primejdui sănătatea celuilalt sau pe a urmaşilor; să aibă integritatea corporală reclamată de convieţuirea conjugală şi scopul căsătoriei; să fi atins vârsta stabilită ca majorat matrimonial, adică vârsta fixată de legile statului şi de cele bisericeşti pentru ca o persoană să poată încheia o căsătorie; să nu existe între ele legături de înrudire fizică în grade care opresc încheierea căsătoriei.

În fine, condițiile sociale referă la necesitatea ca mirele și mireasa să fie cetăţeni ai statului unde vor încheia căsătoria sau să obţină aprobările necesare dacă provin din ţări diferite şi să aibă liberul exerciţiu al drepturilor civile; să aibă deplină libertate socială (să nu se afle în detenție sau în altfel de situaţii în care nu pot duce la îndeplinire încheierea căsătoriei decât prin aprobarea altora, de care depind); să încheie în prealabil căsătoria civilă şi să prezinte dovada acesteia.

Potrivit canoanelor, persoanele ce vor să se căsătorească trebuie să se mărturisească în prealabil şi să primească dezlegare de păcate ca și nănașii lor. În Bucovina încă se mai păstrează  așa zisele „vestiri”. Prin ele se înțelege anunțarea publică, în trei duminici sau sărbători consecutive, a hotărârii de a se căsători a celor în cauză, în scopul de a se da posibilitatea opririi căsătoriei acolo unde ar exista impedimente. O altă condiție foarte importantă, este ca slujba Cununiei să se săvârșească numai în biserică, după rânduiala prescrisă, chiar dacă solicitanții sunt persoane publice sau cu foarte mulți bani, care le-ar permite să imite unele rânduieli din Occidentul secularizat și înstrăinat de Dumnezeu,  săvârșind ritualul căsătoriei în parcuri, pe plajă ori în alte locuri străine de duhul și rânduiala Sfintei noastre Ortodoxii.

Aș insista îndeosebi asupra unor impedimente religioase, care – se pare – ori nu sunt cunoscute, ori sunt încălcate cu bună știință. Bunăoară, neatingerea vârstei canonice fixate pentru contractarea căsătoriei reprezintă un impediment la aceasta. Biserica prevede nu numai vârsta minimă de la care se poate contracta căsătoria ci şi pe cea maximă. După Sfântul Vasile cel Mare, un bărbat ajuns la vârsta de 70 de ani şi o femeie ajunsă la vârsta de 60 de ani nu ar mai trebui să aibă voie a se căsători. De asemenea, se opreşte căsătoria când se constată o diferenţă prea mare de vârstă între persoane. După gândirea Sfinților Părinți când diferența este mai mare de 15 ani se consideră că scopul respectivei căsătorii este desfrânarea. Nu li se poate administra Taina Cununiei celor deja căsătoriţi – civil sau bisericeşte – de trei ori, chiar dacă respectivele căsătorii s-au încheiat ca urmare a decesului unuia dintre soți. Măsura de a nu se permite căsătoria a patra s-a luat la un sinod întrunit la Constantinopol în anul 920, fiind acceptată în întreaga Ortodoxie. Tot legat de acest aspect, nu li se poate administra Taina Cununiei nici celor călugăriţi, deoarece ei, prin depunerea voturilor monahale, au renunţat de bună voie la toate drepturile, inclusiv la cel civil.

Cunoașterea acestor aspecte, dar și respectarea lor, va contribui la trăirea în modul cel mai intens a Tainei Sfintei Cununii, care trebuie să fie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru lume.

cununii


Categorii

Arhimandritul Mihail Daniliuc, Avort, Homosexualitate, Irina Nastasiu, Pedofilie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “PROPAGANDA HOMOSEXUALITATII SI A EDUCATIEI SEXUALE IN SCOALA ROMANEASCA/ “Dragostea intergenerationala” – tentative de “NORMALIZARE” A PEDOFILIEI/ Cazul “Baby Hope” – bebelus nascut prematur la 25 saptamani in urma unei LEGI PRO-AVORT/ Care sunt RANDUIELILE CUNUNIEI RELIGIOASE?

  1. Nichifor Crainic

    #

    Cântecul potirului

    Când holda taiata de seceri fu gata
    Bunicul si tata
    Lasara o chita de spice în picioare
    Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
    Iar spicele-n soare sclipeau matasos
    Sa-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

    Când painea-n cuptor semana cu arama,
    Bunica si mama
    Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
    Purtau parca moaste cinstite si lucii
    Ca painea, dand abur cu dulce miros,
    Parea ca e barba lui Domnu Cristos.

    Si iata potirul la gura te-aduce,
    Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,
    Hraneste-ma mama de sfant Dumnezeu.
    Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
    Esti totul în toate si toate prin tine,
    Tu painea de-a pururi a neamului meu.

    Din coarda de vita ce-nfasura crama
    Bunica si mama
    Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea;
    Copile, graira, broboanele-acestea
    Sunt lacrimi de mama varsate prinos
    La casnele Domnului nostru Cristos.

    Apoi, când culesul de struguri fu gata,
    Bunicul si tata
    In joc de calcaie jucand nestemate
    Ce lasa ca rana siroaie-nspumate,
    Copile, graira, e must sangeros
    Din inima Domnului nostru Cristos.

    Si iata potirul la gura te-aduce,
    Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce;
    Adapa-ma, seva de sfant Dumnezeu.
    Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
    Esti totul în toate si toate prin tine,
    Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

    Podgorii bogate si lanuri manoase,
    Pamantul acesta, Iisuse Cristoase,
    E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
    Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane
    Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,
    Tu, viata de-a pururi a neamului meu.

  2. Nu stiam ca e atat de grava situatia on care ne aflam. Cativa indivizi sustinuti sigur de ministerul invatamantului, care accepta tacit aceste lucruri, reusesc sa arate copiilor imagini care le raman in minte si care reprezinta “motivul” pentru care vor cauta in continuare, pe cont propriu pe internet alte imagini, ceea ce ii va distruge, pur si simplu, sufleteste. NICIODATA NU S-A INTAMPLAT ASA CEVA IN TRECUT, o politica oficiala de aducere in pacat a celor mici. E o ispitire cu buna stiinta, o incercare de a-i face sa greseasca, sa fie atrasi de aceasta pofta. Vai de cei prin care vine asa ceva. Aceste idei si imagini au un impact devastator asupra acelor suflete. Omul pe om duce in acest caz, la cea mai mare ispita.
    Poate profesorii nu se vor cobora sa prezinte asa ceva, dar de asta se
    va “ocupa” o mana de voluntari, care vor face si oficiul predarii acestor uraciuni, ce noi le stim drept grave pacate.
    Acum incep cele mai grave pervertiri ale omului, ca o expresie a “inmultirii faradelegii” si mai rau e ca asa ceva se face sub ochii nostrii.
    Nu stiti cum era inainte de 89, dar acum se pot trimite mail-uri la min invatamantului pentru a se cere o explicatie si a se afla cine este responsabil de o asa propaganda demonica.
    Cat de separati am ajuns sa fim… nu suntem in stare sa ne apropiem cativa, pentru a merge sa discutam impreuna cu cei care au favorizat o asa propaganda. Noi ca crestini suntem constienti ca putem fi gasiti vinovati ca unii care au stat indiferenti, ca unii in timpul carora au avut loc asemenea actiuni de stricare a sufletului omului.

  3. Pingback: ACCEPTAREA INCESTULUI, SCOATEREA OREI DE RELIGIE DIN SCOALA SI EDUCATIA SEXUALA: programul de cosmar al bravei noi lumi “romanesti” - Recomandari
  4. Pingback: ORGANIZATIILE PRO-HOMOSEXUALITATE SI SECULARISTE FAC PRESIUNI PENTRU EDUCATIE SEXUALA OBLIGATORIE. Care e pretextul derizoriu de care s-au folosit/ SEX DE LA 13 ANI! – o lectie de educatie sexuala in MAREA BRITANIE - Recomandari
  5. Iata cum percepe un ateu/agnostic/bla-bla situl citat de “Cultura vietii” si de voi: http://rationalwiki.org/wiki/WND
    Am mai gasit pomenit situl, cu adresa asta: http://www.wnd.com/2014/01/pedophilia-the-next-sexual-rights-revolution/ la fratiile voastre.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare