Cum petrecem de “Revelion”? UNDE A MERS SFANTUL VASILE CEL MARE IN NOAPTEA DE “ANUL NOU”? Cum flamanzeste omul launtric in mijlocul “minunilor” societatii de consum…

31-12-2014 11 minute Sublinieri

vasile

  • Doxologia:

Ce face Sfântul Vasile în noaptea de Revelion

După ce praznicul Nașterii Domnului s-a încheiat, Sfântul Vasile cel Mare și-a luat toiagul și a început să meargă prin cetăți ca să vadă cine s-a pregătit cu inimă curată și pentru sărbătoarea sa. A traversat tot felul de regiuni și sate mari de la acea vreme, însă, oriunde ar fi bătut, nimeni nu avea să îi deschidă, crezându-l cu toții un cerșetor. Simțea câtă durere au îndurat inimile săracilor din cauza nepăsării pe care i-au arătat-o și lui și de aceea, pleca amărât de la fiecare, deși el nu dorise nimic de la ei. Într-o zi, pe când ieșea dintr-un sat fără milă precum acesta, a trecut pe lângă cimitir, unde a văzut mormintele aflate în paragină, pietrele de mormânt sfărâmate și răsturnate, iar mormintele proaspăt acoperite, scurmate de către animale. Fiind sfânt, a auzit pe morți vorbind și spunând: Când eram pe pământ, am lucrat, am trecut prin munci grele și am lăsat ca în urma noastră să vină copiii și nepoții noștri să ne aprindă o lumânare sau să tămâieze la mormântul nostru pentru noi; dar n-am văzut niciuna dintre acestea petrecându-se, niciun preot nu a venit să ne facă o slujbă de pomenire, nici colivă, nici nimic, de parcă n-am fi lăsat pe nimeni în urmă. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare s-a tulburat din nou și pe când se îndepărta de cimitir, singur, prin zăpada rece a iernii, a spus în sinea sa: oamenii acestui sat nu-i ajută nici pe cei vii nici pe cei morți.

În ajun de Anul Nou a ajuns într-un anume cătun, unul dintre cele mai sărace din întreaga Grecie. Vântul rece vuia printre stâncile de piatră și printre tufișuri și nici un suflet viu nu putea fi găsit prin bezna nopții. Apoi, a văzut undeva în fața sa o mică colină sub care era ascunsă o stână. Sfântul Vasile a intrat în țarc și bătând cu toiagul său în ușa colibei a zis:Aveți milă de săracul de mine pentru sufletele adormiților voștri căci și Hristos a viețuit ca un sărac pe acest pământ. Trezindu-se câinii au început să latre la el.

Dar cum se apropiau mai mult de el și-l puteau mirosi, s-au îmblânzit, au început să dea din coadă, și s-au așternut la picioarele sale, scoțând sunete de bucurie. După care, un cioban, un tânăr de aproape 25 de ani, cu barbă neagră cârlionțată a deschis ușa și a ieșit la dânsul. Era Ioan Barbakos, un om solid dar sfios, adică un cioban. Și înainte de a se uita mai bine la cine i-a bătut la ușă îi spune: Intră, vino în casă. Bună ziua și La mulți ani!

În cabană, o lampă era pusă pe un leagăn prins între două bârne. Lângă vatră era patul lor în care dormea atunci soția lui Ioan. Imediat ce Sfântul Vasile a intrat înăuntru, Ioan, văzând că este preot, i-a luat mâna și i-a sărutat-o spunând: Binecuvântați părinte!, ca și cum îl cunoștea de dinainte și i-ar fi fost preotul său. Iar Sfântul i-a spus: Binecuvântarea și pacea Domnului să fie peste tine, peste casa și peste turma ta. Soția s-a ridicat și ea, i-a sărutat mâna și a binecuvântat-o și pe ea. Sfântul Vasile arăta mai mult a cerșetor decât a călugăr, având o scofie veche, cu o rasă purtată și peticită și cu încălțările pline de găuri, iar pe o parte, purta o traistă care arăta ca fiind goală. Ioan a pus lemne pe foc și de-ndată coliba a început să strălucească precum un palat. Căpriorii păreau să fie poleiți cu aur, în timp ce tifoanele cu brânză atârnate la uscat arătau ca niște candele, iar butoaiele de lemn, presele și toate lucrurile folosite de Ioan ca să facă brânză erau de culoare argintului, părând a fi bătute cu diamante, și împreună cu acestea toate celelalte lucruri pe care le mai avea fericitul Ioan prin coliba sa. Focul din vatră trosnea și cânta precum păsările raiului, împânzind o mireasmă de sfințenie. Cei doi l-au poftit pe Sfântul Vasile să se așeze lângă foc iar femeia i-a adus câteva perne ca să se odihnească. Atunci Sfântul și-a dat jos traista împreună cu haina pe care o avea pe deasupra, rămânând în straiele de pe dedesubt.

Împreună cu ajutorul său, Ioan a mers să mulgă oile și să dea deoparte mieii care tocmai au fost fătați și după aceea a separat și oile care erau gata să fete iar la restul  le-a dat drumul să pască. Turma sa era mică și Ioan era sărac însă el era fericit. Tot timpul era cuprins de bucurie mare, ziua și noaptea, pentru că era un om bun și avea o soție bună. Oricine trecea pe la casa lor era primit precum un frate și de aceea a găsit și Sfântul Vasile adăpost în casa lor și s-a așezat în ea ca și cum ar fi fost a sa, binecuvântându-o cu toate ale sale. În noaptea aceasta era așteptat în toate satele și cetățile lumii de căpetenii, ierarhi și alții dar nu a mers la niciunul dintre aceștia, ci a mers ca să șadă în casa fericitului Ioan.

Așadar Ioan, după ce s-a îngrijit de oi a venit înapoi și i-a spus Sfântului: Părinte, sunt cuprins de o bucurie mare și aș vrea ca să-mi citești cele scrise despre Sfântul Vasile cel Mare (i.e. cântările din canonul Sfântului). Sunt om neștiutor de carte, însă iubesc scrierile religiei noastre (i.e. cântările și slujbele bisericești). De fapt, chiar am o carte mică de la un stareț din Sfântul Munte și de câte ori trece pe la mine cineva care știe să scrie și să citească îi dau să-mi citească din ea, pentru că noi nu avem biserică pe aici.

La răsărit se ivea soarele. Sfântul Vasile s-a ridicat și s-a întors către răsărit făcându-și semnul Sfintei Cruci. S-a închinat până la pământ, a scos o carte din traista sa și a zis: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Ioan s-a așezat în spatele său și apoi s-a alăturat și femeia cu mâinile puse cruciș la piept după ce hrănise copilul. Apoi Sfântul a cântat Dumnezeu este Domnul … și troparul praznicului Pogorându-Se Mântuitorul la neamul omenesc a primit înfășare cu scutece…, sărind troparul său care spune În tot pământul s-a răspândit vestire ta… . Vocea sa era smerită și dulce, iar Ioan împreună cu soția sa au fost cuprinși de un adânc duh de pocăință chiar dacă nu înțelegeau fiecare cuvânt ce era citit. Sfântul Vasile a continuat, cântând toată slujba Utreniei împreună cu Canonul Praznicului: Veniți popoare să cântăm cântarea lui Hristos Dumnezeu …, sărind din nou peste canonul său care spune: Vasile, glasul ar trebui să vină în ajutorul celor ce vor să înceapă laudele tale … . Apoi, a rostit cu glas mare toată slujba Sfintei Liturghii, a făcut binecuvântarea de final și a binecuvântat toată casa. Așezându-se la masă, după ce au terminat de mâncat, soția a adus Vasilopeta (prjitură sau pâine dulce făcută de Anul Nou în cinstea Sfântul Vasile cel Mare) și a așezat-o pe masă. Atunci, Sfântul a luat un cuțit și cu el a trasat semnul Sfintei Cruci pe Vasilopetă, zicând: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Prima bucată a tăiat-o zicând: în numele Domnului, a doua:în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și apoi pentru Ioan, stăpânul acestei case. Atunci Ioan a spus: Părinte, ai uitat să tai pentru Sfântul Vasile cel Mare! și Sfântul i-a răspuns: Adevărat! și îndată a spus: pentru slujitorul tău, Vasile și a continuat cu pentru Ioan stăpânul acestei case, pentru stăpâna acestei case, pentru copil, pentru ajutorul de la stână, pentru animale și pentru cei săraci. Dar îndată, Ioan a spus: Părinte, de ce nu ai tăiat o bucată și pentru sfinția ta? Sfântul i-a răspuns:Dar am făcut, o fericitule! Însă Ioan, acest om binecuvântat de Dumnezeu nu a înțeles răspunsul Sfântului. 

După aceea, Sfântul Vasile s-a ridicat și a spus rugăciunea: Doamne Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul casei sufletului meu… iar Ioan i-a spus:  Mă întreb, poate poți să-mi spui părinte, pentru că știi atât de multe, în ce palate a poposit Sfântul Vasile cel Mare în această noapte? Iar căpeteniile și ierarhii, ce păcate au aceștia? Noi cei săraci suntem păcătoși pentru că sărăcia noastră ne-a adus la păcat. Sfântul Vasile a spus din nou aceeași rugăciune, dar cu lacrimi de această dată, schimbându-o puțin: Doamne Dumnezeul meu, am privit și am văzut că robul tău Ioan este smerit și vrednic ca Tu să intri în casa sa. E prunc și el dar pruncilor le-a descoperit Tainele Tale. Și din nou fericitul Ioan, nu a înțeles nimic…

traducere şi adaptare: Lucian Filip
sursa: www.johnsanidopoulos.com

Maria Burla: Șoapte de nădejde întru asfințit de an

Tăcut și grăbit, se mai încheie încă un an din viața noastră. Așternut sub zăpada bogată a ultimelor sale zile, el se deapănă în firul istoriei personale și universale. Pentru unii mai rodnic, pentru alții, mai cu încercări, mai cu dureri, mai cu necazuri. Am mai parcurs o lecție. Am mai trecut un examen. Ne-am bucurat și ne-am întristat. Am plâns și am nădăjduit, privind, în cumpene, la Cel care ne poartă de grijă.

Am adunat greșeli, dar ne-am străduit să înfăptuim și binele. În fiecare zi, în fiecare ceas. Treji, vii, îndemnați de focul nestins al dragostei. Atât cât ne-a fost cu putință. Iată-ne la încă un capăt și aproape de un nou început. Începutul cel bun.  Mai bun decât până acum. Fiindcă binele nu are sfârșit, ci doar început. Pentru că de la Dumnezeu ne vin tot binele și toată bunătatea, așa cum spunea Părintele arhimadrit Nectarie Clinci, starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei:

„Noi numai cu Dumnezeu putem face binele. Cu puterea noastră, cu forța noastră nu putem face binele. Un sfânt rus, Tihon din Zadonsk spune așa: Dumnezeu este Binele cel mai mare de unde vine tot binele și toată bunătatea și toată binecuvântarea. A viețui cu Dumnezeu este bucurie în nefericire, bogăție în sărăcie și îndestulare în lipsă. Iubește-L așadar mai mult decât orice, mai mult decât pe mamă și pe tată, mai mult decât pe soție și pe copil, chiar mai mult decât tine însuți. Și Dumnezeu nu te va părăsi niciodată”.

„Minunile” civilizației și minunile din inimi

Astăzi, parcă totul te invită în afară, în lumea „minunată” pe care am construit-o tot noi, oamenii. Și am ajuns, cu învoirea noastră, să fim sufocați de reduceri, obosiți de oferte, uitați pe la cumpărături, dar tot mai flămânzi de iubire. Cu ochii lipiți de „minunile” civilizației, părăsim de bunăvoie minunile pe care le purtăm în inimile noastre. Putem, din vreme în vreme, să rămânem singuri cu noi înșine fără a ni se urî? Putem, oare, să ne oferim un răgaz în care să fim rupți de lumea din afară, de confort, de societatea „extraordinară”, pentru a ne aduna în bucuria lui Dumnezeu, regăsită în liniștea inimii? Putem, de vom vrea.

De aceea, Doamne, înainte de a părăsi acest an, vreau să las în urma mea un gând frumos și să am în noul an o conștiință curată. Ajută-mă să regăsesc Împărăția Ta care este înlăuntrul meu, bucuria și pacea ce le-ai sădit dintru început în săracul meu suflet.

Ajută-mă să-mi recunosc înfrângerile din cauza propriei mele mândrii și să nu duc vreun gunoi cu mine în viitor ori să-l ascund undeva, sub vreun preș.

Toate îndoielile, resentimentele, temerile mele Ție ți le dau prin Spovedanie. Dezleagă-le și șterge-le din sufletul meu cu dragostea Ta. Dă-mi tăria de a fi sincer cu mine și de a-mi înfrunta problemele pe care le-am ascuns.

Dragostea Ta m-a coborât de pe munții iluziilor și m-a scos din abisul durerilor

Arată-mi ce am refuzat să înfrunt. Dă-mi curajul să pot merge împreună cu Tine în locurile cele mai tăinuite ale ființei mele. Mă predau cu totul Ţie, curăţeşte-mă. Pregătește-mă pentru gândul pe care îl ai cu mine aici și-n veșnicie.

Îţi mulţumesc că nu m-ai îndepărtat de la faţa Ta, nici nu m-ai smuls din via Ta, în toţi anii în care, zadarnic, ai căutat rod în mine.

Atunci când m-am simţit părăsit și singur, mi-ai arătat că-mi eşti alături. Întru necaz m-ai desfătat. Mulţumesc, Doamne.

Dragostea Ta m-a coborât de pe munții iluziilor și m-a scos din abisul durerilor. Și tot ea m-a învățat să nesocotesc strălucirea lumii. Puterea Ta mi-a dat curaj și mi-a amintit că Tu ești mai presus de măruntele mele dorințe și de aceea Îmi eşti deajuns. Cât de mult Te iubesc pentru acesta!

*****

Azi, când anul vechi, Iisuse, de la noi se duce iară

Și când Anul Nou așteaptă, mâine-n prag să ne răsară,

Ca de-atâtea ori, și-acuma, în genunchi, cu umilire,

Noi Ți-aducem printre lacrimi rugăciuni de mulțumire.

Mulțumire, că și-n anul ce se duce, Tu, Iisuse,

Ne-ai adus îmbelșugare bucuriilor nespuse

Și ne-ai ocrotit viața cu puterea Mâinii Tale,

Să putem urca spinoasa, dar slăvita Crucii cale. (…)

O, și-acum, Iisuse Doamne, pentru Anul care vine,

Calda noastră rugăciune o-ndreptăm smeriți spre Tine

Să-ntărești dorința noastră de-a rămâne pân’ la moarte

Purtători ai veștii bune mai departe, mai departe.

Doamne, suntem slabi și greul doborî-ne-ar și ne-ar frânge,

De aceea, necurmate rugăciuni ’nălțăm spre Tine.

De-ale mulțumirii lacrimi inimile noastre-s pline,

Căci în ajutorul nostru Te chemăm în orice vreme,

Când de ziua viitoare inima mereu se teme. (…)

Că-n atâtea mii de lipsuri, și-n atâtea trebuințe

Tu esti unica-mpăcare a întregilor dorințe,

Tu, în ziua, și în anul, și-n viața care vine,

Dăruiește-ni-Te nouă, să putem trăi prin Tine.

Ne fii Mamă și Prieten, și Nădejde, și Lumină

Fiecărui suflet care doar cu Tine se alină.

Să fii hrană, băutură și putere liniștită,

Fiecăruia în foame și în sete, și-n ispită.

Tu să fii neprihănirea și sfințirea luminoasă

Dragostei adânci ce luptă să-Ți rămână credincioasă.

Zilnic sufletul ni-l scaldă-n ale cerurilor ape,

Să-l simțim în orice seară, lângă Tine, mai aproape.

Dă-ne inimii adâncă și curată părtășie

Cu mulțimea celor care Te iubesc în curăție.

Fă-ne tot mai blânzi, mai darnici, mai cu milă de oricine,

Schimbă-ne mereu, o Doamne, pân’ vom semăna cu Tine. (Traian Dorz)

Parcă mai ieri am păşit în anul mântuirii 2014 şi iată, prin bunăvrerea Cerescului Tată, ne pregătim să desluşim tainele noului an, pe care ni-l dorim cu toţii aducător de roade îmbelşugate. Peste tot se vorbeşte în aceste zile de multe bilanţuri; cu ce ne-am îmbogăţit în anul ce tocmai îl petrecem, ce fapte bune, ce împliniri am izbutit să înscriem în cartea vieţii şi ce a mai rămas de împlinit în anul ale cărui zori mijesc la orizontul timpului. Cugetând adânc la sensurile vieţii, la faptul că timpul tace şi se scurge, este firesc să fim cuprinşi de simţăminte contradictorii în prag de an nou. Ne bucurăm că se sfârşeşte cel vechi, dar deopotrivă suntem cuprinşi şi de tristeţe, căci ni s-a mai scurs un an din viaţă. La fel, ne bucurăm că îl întâmpinăm pe cel nou, dar suntem cuprinşi de nelinişti legate de problemele, greutăţile presărate pe parcursul lui. Numai gândul la Creatorul cerului şi al pământului ne face să privim cu bune nădejdi la răsăritul noului an. Eminescu a surprins genial aceste prefaceri şi gânduri care ne încearcă pe toţi la cumpăna dintre ani: „Cu mâine zilele-ţi adaogi/ Cu ieri viaţa ta o scazi/ Şi ai cu toate astea-n faţă/ De-a pururi ziua cea de azi.“

Îndeobşte lumea modernă nu mai are timp la astfel de cugete la cumpăna dintre ani, înlocuind priveghiul ce se făcea odinioară în sfintele noastre aşezăminte, biserici şi mănăstiri, ori chiar în casele bunilor creştini, cu mult trâmbiţatele revelioane. Însăşi etimologia cuvântului din latină ne arată că la origini „revelionul“ însemna veghe, deşteptare. Ca în cazul multor sărbători, societatea consumistă, care pare a pune stăpânire tot mai mult pe vieţile noastre, a transformat veghea, rugăciunea din noaptea Anului Nou într-o petrecere, care „ajută“ oamenii prin euforia momentului şi aburii bahici să uite că timpul este dar al Cerului şi că fiecare clipă a existenţei noastre trebuie pusă în slujba dobândirii timpului veşnic în comuniune cu Dumnezeu şi sfinţii Lui. Cu mult timp în urmă, Sfântul Ioan Gură de Aur a glăsuit: „Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte“. Cât de actuale sunt cuvintele dumnezeiescului părinte!

Având în vedere toate acestea, unde ar fi, credeţi, mai potrivit să ne aflăm în noaptea dintre ani? „Petrecând în restaurante, pensiuni, cabane, ori pe la casele fiecăruia“, vor răspunde unii. Alţii vor fi de părere că alăturându-se mulţimilor citadine la petrecerile organizate în aer liber cu muzică devenită zgomot asurzitor şi multă şampanie risipită ar fi mai potrivit. De câţiva ani încoace, sfânta noastră Biserică face apel să petrecem un autentic revelion; să priveghem, să ne rugăm aflându-ne în compania lui Dumnezeu, Cel care a pus vremile şi stăpâneşte veacurile. De ce în biserică? „Ne-am putea ruga şi acasă“, vor răspunde cei mai comozi. Lor şi nu numai le răspundem că doar în biserică înţelegem cel mai bine cum timpul se întâlneşte cu veşnicia, fapt împlinit mai întâi în Persoana divino-umană a Mântuitorului Hristos. El, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel veşnic de zile, a coborât printre noi, nu din curiozitate de a fi om, ci ca să ne arate nouă calea la ceruri; El, Mântuitorul lumii, ne-a învăţat să împlinim fiecare în parte această simbioză dintre eternitate şi timpul creat, căci în măsura în care petrecem cu şi în Dumnezeu deja pregustăm din veşnicie, ne obişnuim cum e să fii în compania lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui. Aşa înţelegem slova Sfintei Evanghelii: „Împărăţia Cerurilor este în voi“. Veşnicia începe din această lume în măsura în care ne facem timp în efemera noastră existenţă pământească să ne întâlnim cu Nemurirea. Ce petrecere lumească îţi poate oferi o astfel de experienţă unică? Nici cele mai exclusiviste restaurante şi hoteluri, nici grandioasele concerte organizate în noaptea dintre ani nu pot dărui oamenilor această şansă.

De aceea, să ne îndreptăm paşii către sfintele locaşuri, unde Hristos ne aşteaptă să ne binecuvânteze noul an, 2015, cu sănătate şi cu belşug de har care să rodească în noi spor în credinţă şi în năzuinţa de mai bine, umplându-ne casele cu grâu, vin şi untdelemn. Noi, mulţumindu-I cu nesfârşită recunoştinţă şi neuitând că timpul este „intervalul în care Dumnezeu aşteaptă răspunsul nostru la oferta iubirii Sale“, să avem bune nădejdi că în 2015 vom reuşi fiecare în parte să dăm mărturia şi răspunsul iubirii noastre la iubirea nemărginită pe care ne-o arată Dumnezeu, Cel în Treime închinat.


Categorii

Arhimandritul Mihail Daniliuc, Pagini Ortodoxe, Sarbatori, comemorari, sfinti

Etichete (taguri)

,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “Cum petrecem de “Revelion”? UNDE A MERS SFANTUL VASILE CEL MARE IN NOAPTEA DE “ANUL NOU”? Cum flamanzeste omul launtric in mijlocul “minunilor” societatii de consum…

  1. La multi ani in Hristos,frati admini si dragi cititori!!

  2. La multi ani binecuvantati!

  3. Binecuvantarea Domnului sa va insoteasca pasii in Noul An, dragi cititori si admini!

  4. @cristina:

    Multumim, asemenea! Doamne, ajuta!

  5. La multi ani si numai bine va doresc admin!!!

  6. @emilian:

    Multumim! Doamne, ajuta si mantuire!

  7. Un comentariu de pe net:

    “Domnule profesor,
    La mulți ani de Sfântul Vasile! La mulți ani de Sfântul Ioan! La mulți ani cu sănătate și bunăvoire!

    Noi doi facem schimb de mesaje de câțiva ani buni.Ca și dvs emailez cu prieteni, colegi din diferite localități ale Patriei. În plus, adeseori serile, vreo două ceasuri, urmăresc ”mesele rotunde” a cinci canale tv, prin butonare. Foarte dimineața – că n-am somn – citesc știri on-line, cum se zice. Fiecare canal tv are invitații săi, selectiv aleși, 2-7 de emisiune, dirijați atent – cum altfel? – de moderatorii canalului. Acești circa 35 invitați formează elita jurnalistică oficială, corect politic orientată, în așa fel încât să nu calce pe alături, Doamne ferește, adică să abordeze teme tabu, analizele să depășească genunchiul broaștei, iar dacă se mai întâmplă invitatul e imediat pus la punct sau/și nu mai e invitat. Adeseori intervine burtiera cu ”informații scrise” cu rostul de a dezinforma. Fiind cam aceiași, invitații spun cam aceleași lucruri, în cam același limbaj, vădind cam aceeași
    orientare culturală.

    Aseară am însoțit un prieten la slujba religioasă ortodoxă începută la ora 21 și sfârșită după ora 2 noaptea, la una din cele trei biserici ortodoxe din oarecarele cartier timișorean în care locuiesc. În biserica unde am fost erau peste două sute de credincioși, în drum spre casă am trecut pe la celelalte două – arhipline și ele. În urmă cu două ceasuri m-am conversat telefonic cu prieteni, neamuri, colegi din Iași, Galați, București, Craiova, Focșani, Cluj, La mulți ani!, La mulți ani!, Ce mai faci?, Ai fost cumva la biserică aseară? Am fost, Era lume? Era arhiplin, Și ce fel de oameni?, Păi, de toate, copii, adolescenți, tineri, adulți, bătrâni, femei și bărbați. Astă noapte? Astă noapte, Măi, să fie, iar pe la ora nouă, azi dimineață, din cinci canale tv centrale unul singur a informat pe burtieră ”Câteva sute de oameni au participat aseară la slujba religioasă”, fără să precizeze unde,
    cum; or, dacă numai în trei biserici de cartier timișorean au fost peste 400 de credincioși, în cele câteva mii de biserici și cele 550 de schituri și mânăstiri câți? Câteva sute sau câteva sute de mii?
    Și asta în noaptea de Revelion, când se presupune că omul petrece buluc și el la restaurante, la baruri, în cluburi, în pensiuni, în străinătate.

    Presupunerea e proastă, cu atâta mai proastă cu cât toate canalele tv publice și private ne povestesc despre chiohanurile cu taraf de la restaurante, baruri, cluburi, pensiuni etc., cum s-au distrat divele și divii, starurile și vedetele, negustorii și bancherii, mai marii și mai micii politicieni – Mane, Tekel, Fares – , omițând pervers că sute de mii de credincioși ortodoxi au sărbătorit această noapte în biserică prin zicerea ambiguă pe o burtieră ”Câteva sute…”, Păi, câteva sute au fost numai la mine, în cartier, că tot de ordinul sutelor mi-au vorbit vărul Petrică și soră-mea din București, vară-mea Nuța din Sculenii Prutului, nepotul Benone din Techirghiol, Septimiu din Cluj, Cornel din Focșani, fiică-mea din Chicago, Mara din Otawa, la ei ș.a.

    Și, în societatea noastră democrată, în care transparența și amploarea informării onoratului public e lege moral-juridică singura și autentica informare rămâne e-mailul; poate și celularul. Uite, domle, că cinci tv-uri adunând vreo 35 de specialiști opinanți, personalități, deh, nu reușesc să tembelizeze poporul nici cu mijloacele lor performante de tembelizare!

    Sute de mii de creștini ortodoxi în noaptea de Anul Nou în Biserică e o palmă zdravănă pe obrazul manipulatorilor TV.
    G.M.”

  8. La multi ani!

    Si la noi la sat,(lipit de Timisoara) au fost cred ca cca 150-170 de oameni si la ora 24 in timp ce afara se auzeau pocnituri si bubuieli la noi atunci se spunea CREZUL
    Au fost multi tineri, foarte multi intre 40-50 ani si chiar si copilasi.

  9. Pingback: CU CE GANDURI SA INCEPEM ANUL CEL NOU? -
  10. La mulți ani, multă putere de muncă și bucurii duhovnicești vă doresc!

  11. Da, La multi Ani pentru adm. de Sf. Vasile cel Mare si Sf. Ioan Botezatorul!

    O observatie: sarbatorirea anului astronomic mi se pare din ce in ce mai irelevanta si mai lipsita de sens. De fapt, niciodata n-am simtit ca anul incepe de la 1 ianuarie. totdeauna, am simtit(si nu intimplator folosesc cuvantul asta) ca anul incepe in septembrie. Chiar si atunci cind nu stiam ca de fapt acesta este momentul de inceput al anului bisericesc. Asa ca de fapt, anul real, a inceput deja de pe 1 Septembrie.

  12. erata: scuzati virgulele puse aiurea

  13. @ Petra:

    La multi ani binecuvantati!

  14. Pingback: ÎNTRE ANI, LA CUMPĂNĂ… ”În loc de petreceri necreştineşti şi ospeţe şi beţii, este cuviincios şi datorie să ne facem bilanţul creştinesc al anului ce a trecut” | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: PRAZNUIREA NUMELUI CELUI ”MAI PRESUS DECAT TOT NUMELE”, cu care suntem PECETLUITI, cu a carui PUTERE ne mantuim si a carui RASPUNDERE o purtam. Cuvinte la inceput de an, de la Fericitul Parinte PETRONIU PRODROMITUL | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: PRAZNUIREA NUMELUI CELUI ”MAI PRESUS DECAT TOT NUMELE”, cu care suntem PECETLUITI, cu a carui PUTERE ne mantuim si a carui RASPUNDERE o purtam. Cuvinte la inceput de an, de la Fericitul Parinte PETRONIU | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: “Unde ai căzut tu, vin și Eu. Unde ești rușinat tu, vin și Eu să fiu rușinat împreună cu tine. Și în dureri, și în întristări sunt și Eu, Dumnezeul tău”. Calda omilie a Arhim. Emilianos pentru ANUL NOU, praznicul TAIERII IMPRE
  18. Pingback: Intram in Noul An… MULTUMIND DOMNULUI PENTRU TIMPUL DARUIT si GANDINDU-NE LA (CE RAMANE IN) VESNICIE… | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: Pr. VASILE IOANA: “Primul invitat la masa de Revelion este Dumnezeu” – CUM POT SĂ-L ADUCĂ ȘI SĂ-L ȚINĂ PE DUMNEZEU CU EI (ȘI) CEI NEVOIȚI SĂ PARTICIPE LA MESE FESTIVE ÎN NOAPTEA DE ANUL NOU? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare