De luat aminte, de reflectat. Deutsche Welle despre rețeaua de PEDOFILIE creată în numele EDUCAȚIEI SEXUALE EMANCIPATE. Profesor și teoretician al eliberării sexuale, oameni importanți din lumea academică, birouri de protecție a copilului: UN SISTEM DE EXPLOATARE SEXUALĂ ÎN NUMELE REVOLUȚIEI

„Expertul” în educație socială. Helmut Kentler, sursă wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Helmut_Kentler#/media/File:Helmut_Kentler.jpg

Deutsche Welle:

Autoritatile din Berlin au plasat copiii cu pedofili timp de 30 de ani

Prin „Proiectul Kentler” din Berlinul de Vest, s-au plasat copii fara adapost in grija unor barbati pedofili, considerandu-se ca acestia ar fi parintii adoptivi ideali. Un studiu a descoperit ca aceasta practica a continuat zeci de ani.

Incepand din anii ’70, profesorul de psihologie Helmut Kentler a facut un „experiment”. Copiii fara adapost din Berlinul de Vest au fost plasati intentionat in grija unor barbati pedofili. Acesti barbati ar reprezenta parinti adoptivi deosebi de iubitori, a argumentat Kentler.

Un studiu realizat de universitatea din Hildesheim a descoperit ca autoritatile din Berlin au trecut cu vederea aceasta practica timp de aproape 30 de ani. Parintii adoptatori pedofili au primit chiar si o indemnizatie regulata.

Helmut Kentler (1928-2008) a fost in pozitia de lider a centrului de cercetare educationala din Berlin. Era convins ca contactul sexual dintre adulti si copii era inofensiv.

Birourile de protectie a copilului din Berlin si Senatul au inchis ochii sau chiar au aprobat plasamentele.

Cu cativa ani in urma, doua dintre victime s-au prezentat si si-au spus povestea, de atunci cercetatorii de la Universitatea Hildesheim au inceput sa analizeze dosarele si au tinut mai multe interviuri.

Ceea ce au descoperit a fost o „retea intre institutiile de invatamant”, biroul de stat pentru ingrijirea si protectia copilului si Senatul din Berlin, in cadrul careia pedofilia a fost „acceptata, sustinuta, aparata”.

Insusi Kentler a fost in legatura constanta cu copiii si tatii lor adoptivi. El nu a fost niciodata urmarit penal: la momentul la care victimele sale au vorbit, limita responsabilitatii pentru actiunile sale a expirat. Pana in prezent, acest lucru a impiedicat victimele sa primeasca compensatii.

Cercetatorii au descoperit ca mai multi dintre parintii adoptivi erau oameni de stiinta de rang inalt. Ei vorbesc despre o retea care a inclus membri de rang inalt ai Institutului Max Planck, Universitatea Libera din Berlin si a cunoscutei Scoli Odenwald din Hesse, Germania de Vest, care a fost in centrul unui scandal major de pedofilie in urma cu cativa ani. De atunci scoala a fost inchisa.

Senatorul din Berlin pentru tineri si copii, Sandra Scheeres, a numit concluziile „socante si ingrozitoare”.

Un prim raport despre „experimentul Kentler” a fost publicat in 2016 de catre Universitatea din Göttingen. Cercetatorii au declarat apoi ca Senatul din Berlin parea sa nu aiba vreun interes pentru aflarea adevarului.

Acum, autoritatile din Berlin promit sa faca lumina asupra acestei chestiuni.

Intunecata mostenire a eliberarii sexuale in Germania

Pedofili sub infatisarea unor tati adoptivi – avand baieti tineri vulnerabili in ingrijirea lor: Proiectul Kentler a fost doar una dintre manifestarile conceptului pervertit de eliberare sexuala a Germaniei care a inceput inca din anii ’60.

(ohn Williams / BIPs / Getty Images)

„Viata noastra a fost distrusa”, spune Marco. El este una dintre victimele Proiectului Kentler, care a plasat copii fara adapost cu barbati pedofili timp de decenii.

Marco are acum 40 de ani, dar nu ai spune. Nu există semne nici despre experientele traumatice prin care a trecut, incepand de la varsta de doar noua ani. Incepand cu acea varsta, el a fost la mila unui tata adoptiv pedofil, care l-a abuzat sexual de-a lungul a mai mulți ani.

Ceea ce face povestea lui Marco, si cea a multor altii, cu atat mai socanta este faptul ca autoritatile berlineze care erau responsabile pentru bunastarea tanarului si-au intors privirea, se pare, si au ignorat dovezile despre abuzul pe care il suferea sau, chiar mai rau, au acceptat tacit ce s-a intamplat.

„Nu poti trece cu adevarat peste asta”, spune Sven, care a fost trimis sa locuiasca cu acelasi tata adoptiv, Fritz H, un barbat cu antecedente penale.

Violenta si abuzurile prin care au trecut i-au lasat pe Sven si pe Marco cu un profund sentiment al suferintei. Ambii au avut dificultati mai apoi in viata. Ambii sunt dependenti de ajutorul de stat.

Sub pretextul cercetarii academice

Dar nu au renuntat la lupta lor – o lupta pentru a-i vedea adusi in fata justitiei pana la urma, pe cei responsabili de suferinta lor. Totusi, aceasta nu il va include si peFritz H; Fostul tata adoptiv a murit in 2015.

Marco si Sven, stand in lumina stralucitoare si calda a dupa-amiezii, in fata unui restaurant din cartierul central din Berlin, Mitte, doar ce au participat la o conferinta de presa, care sperau ca, in sfarsit, va aduce lumina asupra structurilor aflate in spatele chinului indelungat prin care au trecut ei si alti baieti tineri.

O echipa de cercetatori de la Universitatea Hildesheim a publicat un raport comandat de Departamentul pentru Educatie, Tineret si Familie din Berlin. Este acelasi departament care fusese responsabil de protejarea lui Marco si Sven.

Cercetatorii au primit acces la fisiere referitoare la ceea ce s-a numit Foster Home Fritz H. Aici au fost plasati Marco, Sven si alti opt baieti si tineri in anii 1973 – 2003. Tinerii au fost pusi in grija lui Fritz. H. de catre birourile de protectie a copilului din Berlin.

Abuz deghizat ca eliberare sexuala

In Germania anilor ’60, oamenii din unele cercuri vedeau sexul cu copii nu ca pe un tabu, ci ca pe un progres.

O persoana cheie din spatele unei astfel de gandiri a fost profesorul de psihologie din Berlin, Helmut Kentler. Astazi, este clar ca el nu a fost altceva decat un complice pentru pedofili. Dar mult timp, el a fost privit pe larg ca un vizionar si unul dintre cei mai de seama sexologi sau experti in domeniul sexului din Germania.

Cartile sale despre educatie s-au vandut bine, iar el a fost un expert si un popular comentator de emisiuni radio si TV. Teoria sa despre „educatia sexuala emancipanta” s-a bazat pe premisa ca copiii sunt si fiinte sexuale care au dreptul sa isi exprime sexualitatea.

Eliberarea sexualitatii copiilor de restrictiile morale represive ar contribui la dezlantuirea energiilor care, la randul lor, ar duce la proteste politice si la democratizarea adevarata a societatii germane despre care Kentler credea ca era inca necesara.

Ridicarea impotriva valorilor morale invechite

La sfarsitul anilor 1960, o noua generatie tanara de germani a inceput sa se intrebe ce au facut parintii si bunicii lor in timpul celui de-al treilea Reich nazist.

Toate valorile morale traditionale si autoritare au fost supuse controlului critic. Utopia unei societati libere si neclintite a fost impartasita de multi. In aceasta puternica dispozitie de eliberare sociala, ceea ce era de neconceput pana atunci, a devenit posibil: a fost brusc acceptabil, se pare, pentru pedofili sa-si satisfaca sexualitatea cu copii mici.

Printre cei care s-au straduit sa inteleaga mostenirea intunecata a tot ceea ce a reprezentat 1968 se numara partidul ecologist al Germaniei.

In urma cu patru decenii, la inceput, au avut in vedere chiar sustinerea abrogarii articolului 176 din Codul penal german, care criminaliza activitatea sexuala cu copii sub 14 ani.

Cinci ani mai tarziu, Ecologistii din vestul statului Renania de Nord-Westfalia au acceptat chiar sa promoveze legalizarea sexului intre adulti si copii, atat timp cat acesta era „consensual”.

Abuzul a fost sistematic si la una dintre cele mai „progresive” scoli ale Germaniei de Vest: internatul Odenwald din sud-vestul statului Hesse. Pana la 900 de elevi au fost victime ale abuzurilor sexuale in cele trei decenii din 1966 pana in 1989.

Exista o legatura intre Odenwaldschule si proiectul Kentler: in ambele cazuri, birourile de protectie a copiilor din Berlin au trimis ceea ce erau vazuti ca „baieti dificili” intr-un loc in care ar fi suferit abuzuri sistematice.

Expus si abandonat

Raportul actual al Universitatii din Hildesheim nu a reusit sa afle cu exactitate cati tineri au fost expusi la tatii adoptivi pedofili din Berlin si Germania de Vest. In schimb, s-a concentrat pe Foster Home H.

Intr-un raport oficial din 1988, Kentler a relatat  detaliat modul in care a functionat „experimentul” sau. Incepand cu anul 1969, baietii fara adapost au fost transferati catre „ingrijitorii” pedofili pentru – asa cum ar considera perfidul sistem – beneficiul lor reciproc. Kentler a comentat cu mandrie cum a „reusit sa castige sprijinul angajatilor autoritatilor locale responsabile”.

Dar baietii vulnerabili nu au fost pur si simplu predati „ingrijitorilor pedofili”. Raportul Hildesheim este clar: “Dovezile stranse pana acum arata ca plasamentele temporare erau, in fapt, barbati care locuiau singuri, adesea persoane puternice si influente (…) care facea parte din lumea academica, din organizatii de cercetare sau alte contexte educationale.”

Raportul indica ceea ce este descris ca o „retea” care includea  de la facilitatile academice pana la oficiile de asistenta de stat. Sub influenta lui Helmut Kentler, tendintele pedofile au fost tolerate si aparate. De asemenea, el nu va fi adus niciodata in justitie. Kentler a murit în 2008.

Sandra Scheeres este actualul senator din Berlin responsabil de cazul Kentler. Ea a fost foarte clara in exprimarea simpatiei pentru victime si condamnarea crimelor pe care le numeste „pur si simplu de neimaginat”. Desi limitarea temporara pentru raspundere in cazul acestor infractiuni a expirat, Scheeres a promis o compensatie financiara pentru suferinta pricinuita.

Pentru Marco si Sven, totul este prea putin, prea tarziu. Din ceea ce spun, un barbat banuit de implicare in sistemul de abuzuri – fostul sef al unui birou de protectie a tineretului, este inca in viata. Pana acum, insa, nu a existat nicio ancheta. Dupa cum spune Marco: “Nu s-a dorit sa fie nominalizat nimeni. Si si-au atins obiectivul. Au aparat sistemul.”