GloboCap a extins, recontextualizat și patologizat pur și simplu „Războiul împotriva terorismului” (adică războiul împotriva rezistenței faţă de capitalismul global și ideologia sa post-ideologică). Acest lucru a fost întotdeauna inevitabil, desigur. Un sistem global-hegemonic (de exemplu, capitalismul global) nu are dușmani externi, deoarece nu există un teritoriu „în afara” sistemului. Singurii săi dușmani se află în sistem și, prin definiție, sunt insurgenți, cunoscuți și sub numele de „teroriști” și „extremiști”. Acești termeni sunt complet lipsiți de sens, evident. Sunt pur strategici, lansaţi împotriva oricui se abate de la ideologia oficială a GloboCap… care, în cazul în care vă întrebați, se numește „normalitate” (sau, în cazul nostru, în prezent, „noua normalitate”). În vremurile anterioare, acești „teroriști” și „extremiști” erau cunoscuți ca „eretici”, „apostați” și „hulitori”. Astăzi, aceștia sunt, de asemenea, cunoscuți ca „negaţionişti”, de pildă „negaţionişti ai științei”, „negaţionişti ai Covid-ului” și recent, mai tulburător, „negaţionişti ai realității”.
Articole cu eticheta (tag): alegeri SUA
Ultima carte a lui Klaus Schwab, care se numește chiar așa, „COVID-19: Marea Resetare”, nu lasă nici o îndoială că pandemia de coronavirus este „oportunitatea de aur” pentru a accelera ritmul schimbărilor către un „nou normal”: „La data la care scriu (iunie 2020), pandemia continuă să se agraveze în toată lumea. Mulți dintre noi se întreabă când lucrurile vor reveni la normal. Răspunsul e scurt: niciodată. Nimic nu va mai întoarce la sentimentul „pervertit” al normalității care domnea înainte de criză, deoarece pandemia de coronavirus marchează un punct de cotitură fundamental în traiectoria noastră globală.” Se dezleagă astfel și misterul grabei cu care liderii politici – mondiali și dâmbovițeni – ne vesteau că „lumea nu va mai fi niciodată la fel”, când nici nu ajunsese epidemia bine în Europa.
Statului profund, inamicul declarat al lui Trump, i se alătură Biserica subterană care nu ratează nici o critică și acuzație împotriva președintelui în exercițiu în timp ce face cu ochiul nestânjenită lui Biden și BLM, urmând servilă narativa impusă. Nu contează că Trump este pro-life și apără principiile ne-negociabile la care au renunțat democrații – cel mai important este transformarea Bisericii Catolice în arma spirituală a Noii Ordini Mondiale, astfel încât să existe girul celei mai înalte autorități morale din lume, lucru imposibil în timpul lui Benedict al XVI-lea.
Ca să rezumăm: nu furtul datelor este subiectul central al indignării care a cuprins presa și politica lumii, de vreme ce acest abuz se produce de multă vreme în scopuri comerciale. De asemenea, nu manipularea în sine provoacă îngrijorare (propaganda mincinoasă împotriva lui Donald Trump nu a fost niciodată luată în vizor cu atâta exigență etică), ci manipularea de un anumit semn. În calitate de perdanți, liberalii au desigur motive să fie nemulțumiți. Dar indignarea lor este lipsită de obiectivitate și în plus este ea însăși manipulatoare. Căci campania declanșată contra Cambridge Analytica recurge la tot soiul de efecte cu impact emoțional sigur (furtul datelor personale sau asasinarea unui consultant politic în Kenia), care nici măcar nu au o legătură cu subiectul și care nu este altul decât declinul influenței globale a orientărilor liberale.
De fapt, epidemia aceasta de indignare nu face ea însăși decât să manipuleze bunele sentimente democratice ale oamenilor din toată lumea în beneficiul exclusiv al unui curent politico-ideologic care dă semne că își pierde supremația. Cei care denunță manipularea par să fie primii manipulatori.
România trebuie să rămână, cu orice preț (inclusiv prin acțiuni de tipul ”Colectiv”) o insulă globalistă în spatele blocului suveranist al Vişegrad. De fapt, un cap de pod al trădării valorilor europene. În acest scop, este folosită recurent tema ”pericolului rusesc”, care amenință pe toată lumea: influențează Brexitul, ”manipulează” alegerile din SUA, folosesc hackeri ca taximetristul român Gucifer, schimbă harta Europei prin ”sprijinul dat secesioniştilor” catalani sau scoțieni, ”ajută” partide conservatoare din Vest ori mari mişcări civice ce se opun revoluției sexomarxiste – cum ar fi, pe plan local, Coaliția pentru Familie.
Agerpres: SUA: Obama susține că i-a cerut direct lui Putin, în septembrie, să oprească atacurile cibernetice Președintele american, Barack Obama, a afirmat vineri că i-a cerut direct, în septembrie, omologului său rus, Vladimir Putin, să “oprească” atacurile cibernetice, amenințându-l cu “consecințe …
Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei (BNR), considera ca alegerea lui Donald Trump in pozitia de presedintele al Statelor Unite a marcat o granita de sistem, iar acum urmeaza un nou ciclu de 100 de ani. Vasilescu a avertizat ca astfel de cicluri lungi nu au neaparat finaluri fericite, in conditiile in care ciclul de 100 de ani de dupa pacea de la Viena, din 1815, care a pus capat razboaielor napoleoniene, s-a sfarsit cu tragedia Primului Razboi Mondial.
Cu alte cuvinte, protestele impotriva poporului american care l-a ales pe Trump ca presedinte sunt fara obiect. Protestele au loc dintr-un singur motiv. Oligarhia vrea sa delegitimeze presedentia lui Trump. Odata ce Trump, ca presedinte, e delegitimat, devine mai usor pentru oligarhie sa-l asasineze. Daca oligarhia nu poate sa numeasca si sa controleze guvernul lui Trump, acesta este candidat pentru asasinare.
Trump nu poate lua decizii majore deoarece banii nu sunt la el. Banii sunt strict la adversarii săi, iar controlul lor depăşeşte zona de jurisdicţie a SUA. Nicio instituţie a SUA, niciun oficial american, nimeni din afara cercului restrâns al elitei nu poate controla sistemul financiar deoarece acesta este ghidat din altă parte. Fluxurile financiare mondiale se află sub controlul câtorva oameni prea puţin cunoscuţi şi ale căror interese sunt garantate de tratate solide. În acest fel, orice stat din lume se poate transforma în victimă în momentul în care calcă strâmb. Controlând emiterea şi fluxul monetar, poţi transforma orice economie, indiferent de cât de prosperă ar fi, într-un deşert golit de sens.
Pentru majoritatea dintre noi, campania prezidentiala americana reprezinta un circ mediatic, in care Donald Trump este nemernicul principal. Insa Trump este detestat de catre cei in pozitii de putere in SUA din motive care nu au nimic de-a face cu opiniile si comportamentul sau respingator. Pentru guvernul invizibil din Washington, imprevizibilul Trump reprezinta un obstacol in calea proiectului american al secolului 21 – acela de a mentine dominatia SUA si de a subjuga Rusia si, daca e posibil, si China. Pentru militaristii din Washington, adevarata problema cu Trump este aceea ca, in momentele sale de luciditate, acesta pare sa nu-si doreasca un razboi cu Rusia; el vrea sa discute cu presedintele rus, nu sa se lupte cu el; el vrea sa discute si cu presedintele Chinei.
Republica americană riscă să alunece în clintonism. Adică să devină un stat administrativ dominat de o ideologie strictă în ciuda apareneţelor ei liberale. Corectitudinea Politică – un cult bazat pe mistica victimei şi apoteoza minorităţii rasiale sau sexuale – va deveni, odată cu victoria dnei. Clinton, ideologie de stat şi va încerca să lichideze ultimele forme de autonomie, gîndire critică şi libertate individuală. Bătălia pentru Casa Albă nu mai e, aşadar, o competiţie de valori politice şi economice într-un cadru protejat de garanţii democratice. Bătălia e o încercare existenţială, o cotitură de civilizaţie care poate bloca instinctul american al libertăţii sau îl poate salva, dar numai cu preţul unei crize extinse.
“Analiza mea spune că lui Trump nu-i este permis să câştige. De ce spun asta? Pentru că tot sistemul este împotriva sa. Trump nu are niciun sistem de partea sa, poate cu excepţia credincioşilor evanghelici, dacă ăsta se poate numi sistem. Băncile, serviciile de informaţii, companiile de armament, capitalul străin fac toate front comun în spatele lui Hillary Clinton. La fel şi presa. Atât patronii din presă, cât şi jurnaliştii”, a spus Assange.
Echipa de la Citi, condusă de analistul-șef al Departamentului de Politică Globală, Tina Fordham, a avertizat în repetare rânduri în legătură cu riscul „extraordinar de înalt” al evenimentelor de tip „Lebădă neagră” – cum ar fi scandaluri sau informații de război – care pot apărea în timpul acestei campanii încrâncenate, de unde și reținerea sa de a accepta că victoria lui Clinton este ca și obținută.
Donald Trump a sugerat că Hillary Clinton ar sprijini avortul chiar și la o vârstă înaintată a sarcinii: „Poți să iei copilul, să sfâșii copilul din pântecul mamei în luna a noua! Hillary spune că e OK”, a acuzat candidatul republican. „Cu mine nu e OK”, a adăugat el.
Mesajul mai dezvaluie si ca Statele Unite au vazut in dezvoltarea Statului Islamic o oportunitate. “Cu toate aspectele sale tragice, avansul ISIL prin Irak da guvernului SUA posibilitatea de a schimba modul in care se ocupa de securitatea haotica din Nordul Africii si Orientul Mijlociu”, se afirma in document, adaugand ca “Cel mai important factor in aceasta chestiune este de a ne folosi agresiv de resursele de spionaj si de trupele pentru Operatiuni Speciale.”
Post-democraţia – dacă ar fi să-i spunem aşa – se manifestă prin introducerea unui nivel suplimentar de cenzură – cel al falsei majorităţi, adică al minorităţii care se manifestă zgomotos şi acţionează coordonat. Nu-ţi trebuie mari cunoştinţe de psihologie socială pentru a-mi da dreptate. Doar dacă ne raportăm la experimentele lui Moscovici referitoare la influenţa minorităţii înţelegem limpede cum funcţionează noul layer de „forţare a consensului” prin – să-i spunem – „presiune socială”. În era Facebook, algoritmii de inteligenţă artificială fac posibilă creşterea exponenţială a puterii de influenţă a minorităţii şi zdrobirea majorităţii care, de cele mai multe ori, nu acţionează coordonat. Astfel, o minoritate care coordonează din umbră sistemul politic şi media reuşeşte, nu doar să ridice pe culmi nebănuite nivelul de autocenzură, ci şi, la o adică, să comande lichidarea opiniilor contrare.