FACEBOOK SI POST-DEMOCRATIA. Reteaua de internet a fost acuzata ca CENZUREAZA DELIBERAT POSTĂRILE CONSERVATOARE. Cum manufactureaza Facebook NOUL CONSENS SOCIAL prin expunerea privilegiata a MINORITATILOR AGRESIVE

• Hotnews: Facebook anunta schimbari la rubrica Trending Topics, dupa ce a fost acuzata ca a cenzurat in mod repetat stiri conservatoare

Acuzata in SUA ca a eliminat din rubrica celor mai discutate subiecte stiri politice conservatoare, Facebook a anuntat ca schimba regulile si isi intareste mecanismele de control, pentru ca in viitor sa nu mai existe astfel; de suspiciuni, scrie AFP. Facebook a negat ca ar fi existat cenzura, chiar daca nu exclude aparitia unor erori umane. Compania mai spune ca ancheta interna a aratat un echilibru intre subiectele progresiste si cele conservatoare.
Mai multi fosti “editori de stiri” ai Facebook – asa cum erau cunoscuti in cadrul companiei -, au declarat  pentru Gizmodo ca au fost instruiti sa “injecteze” in mod artificial articole selectate in modulul “trending topics”, chiar daca nu erau suficient de populare pentru a justifica includerea lor sau, in unele cazuri, nu erau deloc populare.

Facebook a raspuns repede si a detaliat modul in care Trending Topics functioneaza si a demarat o ancheta interna pentru a vedea daca este vorba de cenzura. Concluziile companiei sunt ca nu s-au gasit dovezi de subiectivism in alegerea stirilor politice de la rubrica Trending Topics.

Chiar daca nu a gasit probleme, Faceboo spune ca va face cateva schimbari, cea mai importanta fiind legata de faptul ca se va elimina lista celor mai mari zece site-uri de stiri aprobate, iar editorii trebuie sa respecte reguli mai stricte, pentru a nu mai exista parti-pris-uri.

Compania nu exclude sa fi existat eroare umana si, din greseala sa fi existat cazuri izolate in care anumite teme au fost privilegiate. Compania spune ca noile directive ar trebui sa elimine problemele.

• DW/ Horatiu Pepine: Facebook și politicile de părtinire ideologică

În senatul american a fost inițiată o investigație asupra practicilor rețelei Facebook, acuzate că își manipulează utilizatorii prin intermediul clasamentelor de popularitate.

În ultima serie din House of Cards, un film de televiziune de mare succes grație, probabil, și cinismului său nelimitat, președintele Frank Underwood cooptează în echipa sa de campanie un specialist în psihologie socială, căruia îi pune la dispoziție capacitățile NSA cu scopul de a obține date relevante privind preferințele publicului american și de a le manipula în consecință. Competitorul său republican se folosea și el de un truc asemănător, dar la o scară mult mai mică.

Suntem cu siguranță în epoca în care ficțiunea produce realul, căci am văzut și în campania prezidențială de la București cum replici din același serial au fost preluate în ”viața reală” și, prin urmare, am putea bănui că acuzațiile la care asistăm sunt la rândul lor ecouri din filmul acesta care construiește o imagine a puterii americane mai influente decât orice reportaj, carte sau analiză politică profesionistă.

Senatorul republican, John Thune, președinte al comisiei senatoriale care are în atribuțiile sale și comunicațiile electronice (US Senate Commerce Committee) a adresat în 10 mai o scrisoare lui Mark Zuckerberg, pe care l-a rugat să lămurească o serie întreagă de suspiciuni grave care apasă asupra practicilor rețelei Facebook. Acuzațiile apăruseră la începutul săptămânii pe site-ul Gizmondo, unde un fost angajat al Facebook dezvăluia că echipa care administrează rețeaua elimina din oficiu opiniile conservatoare. Alți foști curatori au mărturisit, de asemenea, că promovau postări lipsite de popularitate doar ca să amplifice artificial tendințele progresiste. Printre victimele acestor practici s-ar fi numărat fostul candidat la prezidențiale, republicanul Mitt Romney, dar și competitorii conservatori de anul acesta, Ted Cruz și Scott Walker, sau ziaristul Glenn Beck, autorul unei emisiuni radiofonice foarte populare în Statele Unite. (În treacăt fie spus Glenn Beck aduce ca profil cu unul din personajele condamnate la moarte din cauza opiniilor sale cam fruste de către liberalii justițiari din filmul The Last Supper, de care am vorbit cu altă ocazie).

Cât privește sursele media consacrate, curatorii Facebook ar fi eliminat din proprie inițiativă canalele conervatoare ca Fox News, preferând New York Times sau BBC. Dar cu adevărat scandalos, dacă este adevărat, e faptul că angajații rețelei ar fi primit consemne clare ca să promoveze subiectele care nu suscitau susficient interes, dar care slujeau ideilor progresiste. Este vorba în primul rând de informațiile privitoare la Siria (catastrofa umanitară, refugiați etc) și mișcarea protestatară americanăBlack Lives Matter (protestele inițiate după moartea adolescentului Trayvon Martin, împușcat în 2012 de un polițist alb și care au luat ulterior o anumită amploare). Un alt exemplu semnificativ este cel privitor la atacul contra revistei Charlie Hebdo, știre pompată, pare-se, artificial pe Facebook, căci nu suscita suficientă atenție.

Echipa actuală de curatori ai rețelei Facebook au negat toate acuzațiile, declarând că ”se supune unor reguli stricte de natură să asigure neutralitatea” (Tom Stocky). El a explicat funcționarea incriminatului Trending topics, arătând că această funcție ”este concepută pentru a pune în valoare conversațiile care se desfășoară pe Facebook. Subiectele populare sunt puse în evidență cu ajutorul unui algoritm și verificate apoi de membrii echipei pentru a confirma că e vorba de tendințe noi în lumea reală și nu de similitudini pur formale.” El a negat de asemenea faptul că ar fi promovat artificial în tendințe eticheta Black Lives Matter.

În sfârșit, dezmințirile acestea încă nu dovedesc nimic. Cineva spunea de exemplu că Facebook nici nu ar trebui pus sub acuzare, căci, ca orice intreprindere particulară, e liberă să facă ce vrea, lăsând deoparte sau promovând anumite subiecte exact așa cum fac și instituții de presă ca Fox News și New York Times. E adevărat, cu deosebire că acestea nu se prezintă ca platforme universale, gratuite, perfect neutre și dedicate cu strictețe unui permanent plebiscit spontan.

Nu știm dacă învinuirile au un temei real și nici nu credem că ele vor putea fi dovedite deoarece ”cenzura” pe care ar practica-o Facebook este, de obicei, una liber consimțită, trăgându-se din convingerile liberale ale celor care o pun în practică. Denunțătorii de azi, citați de Gizmondo, sunt probabil excepții care nu s-au adaptat stilului de lucru al companiei.

În schimb, problema de principiu ar trebui să ne îngrijoreze. Facebook a ajuns o rețea globală cu 1,6 miliarde de utilizatori, propunându-și să ajungă la 5 miliarde, până în 2030. Puterea rețelei este uriașă și tinde să devină copleșitoare. Și, așa cum știm din teoria clasică, cei care dețin puterea sunt expuși unei tentații egale cu amploarea ei. Nu știm cu certitudine dacă administratorii rețelei au trucat funcția Trending topics, dar e suficient să știm că ea este falsificabilă. E suficient să știm că rețelele viitorului ne pot pregăti ”alegeri trucate”.

• Cristian Dogaru: Un insider vorbeşte despre manipulările Facebook

Comisia pentru comerţ din Senatul american, care are jurisdicţie şi asupra problemelor legate de media, protecţia consumatorilor şi comunicaţiile prin internet, i-a trimis o scrisoare lui Mark Zuckerberg solicitând un răspuns în legătură cu afirmaţiile unui fost angajat Facebook care avea ca responsabilitate gestionarea fluxului de ştiri, potrivit căruia platforma de socializare cenzurează sau blochează subiectele de interes pentru conservatori, relatează gizmodo.com. Potrivit afirmaţiilor şi altor foşti “curatori” de ştiri, Facebook utilizează un instrument de “injecţie” a conţinutului pentru a adauga sau scoate în evidenţă teme de dezbatere în modul care surprinde “tendinţele” (trending topics section).

Această suspiciune bazată pe informaţii din interior vine să completeze concluziile unui experiment interesant desfăşurat cu ani în urmă pe mai multe mii de utilizatori Facebook care erau confruntaţi alternativ cu un flux de ştiri preponderent pozitiv şi apoi cu informaţii cu tentă negativă. Previzibil, starea de spirit a utilizatorilor urmarea structura informaţiilor servite de reţea ba mai mult, mulţi dintre cei bombardaţi cu conţinut cu o anumită tendinţă începeau să posteze ei înşişi materiale care se încadrau în respectiva orientare.

Una peste alta, să reţinem că există instrumente care pot injecta conţinut şi care pot bloca sau minimaliza un anumit gen de teme. Reţeaua poate imprimă anumite tendinţe ale dezbaterilor şi asta ne duce cu gândul la revoluţiile prin platformele de socializare din lumea arabă sau, mai pe la noi, la turnura surprinzătoare pe care au luat-o alegerile pentru preşedinte din 2014 sau isteria din jurul tragediei Colectiv din 2015, când focalizarea prin Facebook a determinat schimbări de optică de proporţii şi chiar ieşiri în stradă.

• ActiveNews/ Cristian Dogaru: Cu ce scenariu ne va delecta Facebook-ul la toamna?

Cine deschidea duminică dimineața pagina de Facebook a Ambasadei SUA credea că a început jihadul-critici, trageri de urechi, ironizări pe diferite voci și sub diferite forme. Reacții în urma afișării ambasadorului Klemm alături de președintele fără partid al Camerei Deputarilor și mesajului său de susținere explicită pentru Zgonea. Ambasadorul pare că nu se mai mulțumește acum să critice proiecte de lege, proiecte politice anticipate dar neasumate și poziții oficiale, omul s-a simțit dator să indice și cine ar trebui să ocupe funcții de demnitate publică în România așa că la toamnă, la alegerile parlamentare, nu m-ar mira să văd ștampila “recomandat de ambasada SUA” aplicată pe afișele electorale. Parcă pe timpul fanarioților, domnitorul odată ce primise firmanul de la Înalta Poartă, avea totusi mâna liberă să-și aleagă dregătorii și strategia de guvernare…

De ce a devenit însă Zgonea atât de important? În fond, mai are de vegetat 6 luni în fruntea Camerei Deputaților după care o să dispară în zona crepusculară cum a făcut-o și Mircea Geoană, nu are niciun viitor politic. Cel mai probabil, nu trebuie lăsat Ponta să ocupe prim-planul cu declarații acide, anti-tehnocrate iar odată înlăturat Zgonea calea ar fi deschisă pentru fostul prim-ministru pentru a-i lua locul. Și ar fi cam riscant să existe încă o voce critică lângă Tăriceanu în a patra funcție ca importantă în stat, mai ales când sunt toate șansele să avem din nou o lovitură de imagine care să mobilizeze “dreapta” la vot pentru a oferi pretextul ca după alegeri să avem un nou guvern tehnocrat sau unul populat cu politicieni de mâna a treia, “nepătați”, precum cabinetul Ungureanu.

Ce ar putea fi de data asta? Votul prin corespondență probabil va face inactuală dramoleta românilor “care nu sunt lăsați să voteze” . Un nou caz “corupția ucide” nu mai e posibil după Colectiv și scandalul dezinfectanților unde tehnocrații s-au descurcat la fel de prost iar privații din sănătate au ieșit destul de șifonați (vezi scandalul Salvării Puls după moartea fotbalistului de la Dinamo). Noi asalturi ale DNA? Cam riscant, deja DNA e percepută ca poliție politică, plus că a devenit ineficient- lumea votează la locale cu primarii penali și din spirit de frondă și din convingerea că un primar care a furat decent poate fi un administrator mai bun decât un ins cinstit dar insipid și incapabil să gestioneze ceva. Eu aș paria mai degrabă pe scenariul “banii Moscovei”. Rușii care cumpără politicieni și oficiali ai Bisericii pentru a ține țara departe de umbrela Nato e un scenariu care n-a mai fost folosit și care ar mobiliza mulți patrioți să pună mâna pe ștampile.

Oricum, se va găsi ceva bun de promovat cu Facebook-ul. Legat de asta, recent comisia pentru comerț din Senatul american, care are jurisdicție și asupra problemelor legate de media, protecția consumatorilor și comunicațiile prin internet, i-a trimis o scrisoare lui Mark Zuckerberg solicitând un răspuns în legătură cu afirmațiile unui fost angajat Facebook care avea ca responsabilitate gestionarea fluxului de știri, potrivit căruia platforma de socializare cenzurează sau blochează subiectele de interes pentru conservatori, relatează gizmodo.com.

Potrivit afirmațiilor și altor foști “curatori” de știri, Facebook utilizează un instrument de “injecție” a conținutului pentru a adauga sau scoate în evidență teme de dezbatere în modul care surprinde “tendințele” (trending topics section). Această suspiciune bazată pe informații din interior vine să completeze concluziile unui experiment interesant desfășurat cu ani în urmă pe mai multe mii de utilizatori Facebook care erau confruntați alternativ cu un flux de știri preponderent pozitiv și apoi cu informații cu tentă negativă. Previzibil, starea de spirit a utilizatorilor urmarea structura informațiilor servite de rețea ba mai mult, mulți dintre cei bombardați cu conținut cu o anumită tendință începeau să posteze ei înșiși materiale care se încadrau în respectiva orientare.

Una peste alta, să reținem că există instrumente care pot injecta conținut și care pot bloca sau minimaliza un anumit gen de teme. Rețeaua poate imprimă anumite tendințe ale dezbaterilor și asta ne duce cu gândul la revoluțiile prin platformele de socializare din lumea arabă sau, mai pe la noi, la turnura surprinzătoare pe care au luat-o alegerile pentru președinte din 2014 sau isteria din jurul tragediei Colectiv din 2015, când focalizarea prin Facebook a determinat schimbări de optică de proporții și chiar ieșiri în stradă. Iar dacă a mersi atunci, de ce n-ar merge si acum?

• Dan Diaconu (24 noiembrie 2015)/ Trenduri: Facebook – despre cenzura, putere si post-democratie

Voi începe prin a le mulţumi lui Constantin Gheorghe, Mirel Palada şi tuturor celor care m-au ajutat cu distribuirea articolului meu de sâmbătă. Din păcate, blocarea contului de facebook mi-a întrerupt brutal orice legătură cu cercul de prieteni de-acolo şi m-am aflat efectiv în imposibilitatea de a transmite cel puţin un rămas bun.

Duminică, după ce tevatura recuperării luase sfârşit mă aflam la un bun prieten care, credeam eu, nu avea habar de tot tărăboiul. Sincer să fiu nici nu ştiam că are facebook, el fiind din fire mai suspicios. Din una-n alta îmi spune: „Ce s-a întâmplat cu tine? Te-au şters ăştia de pe facebook de peste tot”. Zâmbesc. Apoi înţeleg ceva mai mult şi mă hotărăsc să reiau de la cap tot articolul pe care-l pregătisem în completarea celui de sâmbătă. Sunt într-adevăr mult mai multe aspecte pe care sper să reuşesc să le descriu în continuare.

Să începem cu începutul. Îţi faci cont pe o reţea socială. E cool, totul e simplu, în doua-trei minute te conectezi cu prietenii şi postezi în voie. În realitate, reţelele sociale sunt un fel de metachat-uri şi fac cam ce făcea irc-ul pe vremuri, cu două diferenţe majore: persistenţa şi distribuţia mesajelor. Dacă în ceea ce priveşte persistenţa lucrurile sunt clare, în ceea ce priveşte distribuţia mesajelor se întâmplă ceva ciudat. Facebook nu-ţi distribuie toate mesajele prietenilor tăi, ci selectează după un algoritm pe care nu-l înţeleg. Se întâmplă astfel ca pe wall-ul tău să intre un mesaj postat de un prieten acum 10 ore(uneori chiar şi câteva zile!), cu toate că, de atunci, prietenul tău a mai postat şi alte mesaje. Chestia aceasta e destul de perversă deoarece, când urmăreşti wall-ul propriu eşti cumva în logica chat-ului: ai impresia(sau mai bine spus te aştepţi) că acolo sunt ultimele noutăţi. Dacă mesajul pe care-l vezi îl asociezi „ultimei noutăţi” nu prea mai eşti interesat să intri manual pe profilul pritenului tău pentru a-i vedea „postările vechi”. Aşadar, o primă concluzie pe care o putem trage este că, pe wall-ul propriu, eşti furajat cu mesaje după logica sistemului, fiind cumva manipulat că „te afli în mijlocul evenimentelor”. În realitate eşti strict în mijlocul evenimentelor pe care ţi le furnizează sistemul. Deci avem de-a face cu o manipulare a timpului efectuată cât se poate de transparent.

Cea de-a doua chestiune suspectă este conţinutul mesajelor recepţionate.

Cu toate că în lista mea de prieteni majoritatea covârşitoare era formată din persoane de formaţie – să-i spunem – conservatoare, mesajele pe care le recepţionam erau cele în linia tembelizantului hegemon mioritic actual. Wall-ul îmi era inundat de mesaje băsiste, anti-ortodoxe, manipulatoare de „#colectiv” s.a.m.d. Imaginaţi-vă că aveam mesaje de-ale lui Turcescu, Mândruţă, Guran şi de-ale altor propagandişti de doi bani cu care nu eram legat direct. Mesajele erau distribuite de la „prieteni” cu care nu interacţionam.

În acelaşi timp, erau ignorate mesajele de la persoanele cu care interacţionam frecvent prin chat sau comentarii. A doua concluzie pe care o putem trage este că Facebook manipulează şi în ceea ce priveşte conţinutul. Din punctul meu de vedere reţeaua nu pare interesată să capteze atenţia prin furnizarea de mesaje conforme credinţelor utilizatorului, ci livrează opinii mainstream.

Am tot încercat să înţeleg cum funcţionează acest mecanism monstruos. E greu de crezut (chiar dacă nu imposibil) că stă cineva în spatele ecranului şi „ştampilează” mesajele ca fiind conforme sau neconforme. Spun că nu e imposibil având în vedere experienţa mega-reţelei de cenzură a Chinei, sistem la care au pus umărul, cu hărnicie, numeroase firme occidentale.

Un prim răspuns la nelămuririle pe care le avem ne este dat de Noam Chomsky în cartea sa „Manufacturing Consent”. El demonstrează pas cu pas că mass media americană (putem spune deja că acelaşi lucru se întâmplă peste tot în lumea „democratică”) este în realitate o instituţie eficientă a propagandei care se auto-cenzurează fără o constrângere făţişă. Cum se întâmplă totuşi această auto-reglare? E vorba de mai multe filtre care, fiecare în parte, asigură trecerea doar a informaţiei conforme. Pornind de la elemente care ţin de proprietar, dimensiune, nevoia de publicitate, optimizarea costurilor de „producţie” a ştirilor şi terminând cu chestiuni care ţin de constrângere (gen plângeri penale, procese s.a.m.d.), se asigură un climat propice transmiterii exclusive a „mesajului conform”. Chomsky identifică şi un alt filtru(ţineţi-vă bine!): anticomunismul. Un filtru, susţine Chomsky, înlocuit în SUA după Războiul Rece cu mult prea cunoscutul „War on Terror”. Făcând o paranteză, putem spune că astfel avem şi o altă înţelegere asupra „presiunii teroriste” exercitate asupra lumii. Dispărând comunismul trebuia inventat un alt duşman al societăţii care să adune „unanimităţi”. La noi însă, „anticomunismul”, chiar dacă nu mai are efectiv nicio logică, funcţionează în continuare, motiv pentru care este folosit cu brio de către propagandă.

Să importăm acum metodele din SUA în societatea românească pentru a înţelege cum merg lucrurile pe-aici. Care sunt atomii sistemului propagandistic? Evident, ca de fiecare dată, se porneşte de la lucruri juste pentru a se distorsiona totul. Hai să vedem lista:

Democraţia – cine e nebun să nu fie de acord cu ea?
Justiţia – e limpede că oricine vrea să fie tratat corect!
Lupta împotriva corupţiei – doar nu vrei să trăieşti într-o ţară în care eşti furat permanent!
Educaţia şi Sănătatea – avem nevoie disperată de ele!
Anticomunismul – comuniştii ne-au distrus, deci dacă nu eşti anti e jale.
Libertăţile şi Drepturile – doar vrem să fim liberi şi să avem drepturi!

În mare aceştia sunt atomii. Întotdeauna propaganda (minoritară, dar extrem de bine remunerată) va începe cu ei pentru a putea distorsiona eficient mesajul. Exemple: „Vrem justiţie independentă, nu manipulată de politicieni” – sloganul mestecat în perioada în care băsescu trebuia s-o impună pe Kovesi la DNA, „Lovitura de stat a suspendat democraţia” – sloganul utilizat după suspendarea lui băsescu, „corupţia ucide” – sloganul folosit pentru forţarea demisiei cabinetului Ponta, „Vrem spitale nu catedrale” s.a.m.d. Aceşti atomi sunt preluaţi de instituţiile media afiliate, într-o reţea infernală de televiziuni (grupul Pro, Prima, Realitatea, Digi etc.), ziare (Evenimentul Zilei, România Liberă, Adevărul, etc.), portaluri şi site-uri (Hotnews, Ziare.com, Gândul etc.),bloguri (aici lista este imensă) şi influenceri de doi bani, dar mulţi (pe unii i-am menţionat deja, nu mă mai obosesc să-i identific). Acest întreg furnicar reprezintă echipa de zgomot. Ea preia mesajul, îl repetă, îl reinterpretează păstrând cuvintele cheie, îl leagă de surse diverse şi-l amplifică.

Urmăriţi evenimentele importante ale ultimilor ani. Veţi constata ştiri iniţiate din grupul lui Sârbu (în general Mediafax sau Gândul) preluate la unison cu copy&paste de „maşinăria de news”. Valul doi vine şi interpretează în fel şi chip transmiţând, după caz, mesaje mai radicale sau „moderate”, toate însă în linia ştirii.Îmi revin în minte episoadele cu ştirile plătite în Frankfurter Allgemeine Zeitung, preluarea lor în momentul doi de către Mediafax şi modul în care de(h)ontologii ticăloşi gen Cristian Tudor Popescu amplificau aşa-zisa ştire.

[…]

Şi-acum să ne întoarcem la Facebook. Comunitatea de-aici e formată, în general, din materialul aşa-zisei noi generaţii: agramaţi, în cel mai bun caz semidocţi, cei mai mulţi angajaţi prin corporaţii sau idealişti frenetici fără perspective, dar cu dorinţe mari. Ei sunt solul fertil pe care înfloreşte ideologia corectitudinii politice. Ei nu gândesc, iau de-a gata având ca unic scop să fie în trend. Îşi pun overlay cu steagul Franţei dacă e cu Franţa, cu curcubeul dacă e de gay, cu SUA dacă e 11 septembrie s.a.m.d. Sunt executanţii perfecţi, armata disciplinată a celor care sunt cunoscuţi sub numele de influenceri. Influencer-ul e cel care-i spune ce şi cum. Azi îi spune că e cool iPhone-ul, mâine nu ştiu ce model de Samsung, poimâine altceva. Cyborgii se mulează perfect. Execută totul precum o armată de fantome hipnotizate. Când sunt asmuţiţi latră şi atacă în haită, când li se cere să tacă ies din Piaţă, când li se spune să cumpere cumpără. Totul e perfect coordonat. O grămadă de creiere şterse impecabil, aliniate şi executând totul cu precizie. Exact cum îşi dorea Bernays.

Înainte de a trage concluziile să vedem cum funcţionează cenzura. Ea exisă în orice sistem social, doar că acţionează diferit. În dictatură cenzura este un element exterior, impus de sus, de cei care conduc. În democraţie, ea teoretic nu există, însă se manifestă sub forma auto-cenzurii. Indivizii caută „să fie în rândul lumii”. De-aceea elitele care manipulează sistemele democratice caută fabricarea consensului prin tehnici care speculează „efectul de turmă”.

Acum putem pune totul cap la cap pentru a înţelege „infernalul mecanism”. Ce se întâmplă suplimentar pe Facebook? În primul rând, consensul este fabricat prin intermediul grupurilor de presiune media, al influencerilor şi a hoardei care se agaţă pentru „a fi în trend” sau pentru a fi „de partea bună a forţei”. Acţionând la unison, obţin rating-uri fabuloase pentru mesajele trimise şi, în acest fel, mesajele lor sunt propagate în reţea în defavoarea celorlalte. Dacă se mai şi amestecă ceva licurici interni sau externi e limpede că totul pluteşte pe valuri de consens. Vocile independenţilor – mai puţin vocali şi acţionând dezorganizat (doar de-aia sunt independenţi!) – sunt îngropate de suflul atomic al celor din main-stream. Acesta însă nu este cel mai mare rău. Hoarda de cyborgi afiliaţi main-stream-ului acţiondează ca o veritabilă cenzură: bombardează cu comentarii, se insinuează, şicanează, raportează, blochează s.a.m.d. O fac pentru că aşa li se cere şi pentru că aşa cred ei că e bine. Pentru ei ceilalţi nu sunt nişte voci cu opinii contrare ale căror argumente ar trebui ascultate ci nişte „duşmani ai poporului” care trebuie lichidaţi. Exact în stilul anilor ’50. De-aici rezultă toate mizeriile generate.

Se mai întâmplă însă un alt fenomen. În momentul în care un grup de orci îţi dă report Facebook îţi blochează contul. Pentru a ţi-l recupera trebuie să faci dovada identităţii prin prezentarea unui act de identitate. Ce înseamnă aceasta pentru unul care e împotriva curentului? Oare nu cumva e similară terorii instituite de dictatură? Nu poate fi tradusă prin „noi ştim cine eşti, doar ţi-am văzut actul de identitate, aşa încât vezi ce postezi”? Este clar că cei mai slabi de înger pot cădea în capcană.

Ideea pe care trebuie să o reţinem este aceea că Facebook prefigurează noua societate. Post-democraţia – dacă ar fi să-i spunem aşa – se manifestă prin introducerea unui nivel suplimentar de cenzură – cel al falsei majorităţi, adică al minorităţii care se manifestă zgomotos şi acţionează coordonat. Nu-ţi trebuie mari cunoştinţe de psihologie socială pentru a-mi da dreptate. Doar dacă ne raportăm la experimentele lui Moscovici referitoare la influenţa minorităţii înţelegem limpede cum funcţionează noul layer de „forţare a consensului” prin – să-i spunem – „presiune socială”. În era Facebook, algoritmii de inteligenţă artificială fac posibilă creşterea exponenţială a puterii de influenţă a minorităţii şi zdrobirea majorităţii care, de cele mai multe ori, nu acţionează coordonat. Astfel, o minoritate care coordonează din umbră sistemul politic şi media reuşeşte, nu doar să ridice pe culmi nebănuite nivelul de autocenzură, ci şi, la o adică, să comande lichidarea opiniilor contrare.

[…]

Avem de-a face cu un mecanism pervers, care te atrage şi te manipulează zi de zi. Trăieşti într-o realitate paralelă, într-un timp manipulat şi aluneci fără să ştii în vârtej. Picătură cu picătură, mesaj cu mesaj, devii om al sistemului. Accidentele sunt eliminate fără milă şi, în câteva ore, se uitat că ai existat. Bun venit în post-democraţie.

[…]/ integral pe trenduri.blogspot.ro/