Recentele măsuri antiabuz de monopol obligă, de fapt, capitalul străin să oficializeze statutul de colonie al României pentru a-și putea continua cel puțin la ratele de până acum exploatarea colonială în România. Adevărul, oricât de crunt, este oricum mai bun decât minciuna. Va mai rămâne însă o problemă: colonia cui? Câțiva corifei sunt gata, dar nu prea se înțeleg între ei! Doamne, ce vremuri vin!
Digi24: Parlamentul a votat înființarea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții Parlamentul a adoptat miercuri, cu 174 de voturi “pentru”, 98 de voturi “împotrivă” şi trei abţineri, proiectul de lege privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI) care …
Trăim în capitalism, și în capitalism proprietarul decide. Iar proprietarul României este acum străin. Nu poate fi altfel, chiar dacă se dorește a se prezenta situația altfel! Din când în când, dar mereu mai ades, situația își arată adevărata față, oricât ar ascunde-o unii sau alții! De îndată ce proprietarului străin nu-i convine ceva, atunci inventează dușmani, rezultate ale alegerilor sunt ignorate, câștigători ai acestora sunt făcuți vinovați de te miri ce, structuri ale procuraturii, care și așa nu descoperă vreun străin corupt, ci numai români corupți, intervin spre a-i delegitima pe nefericiții victorioși, demonstranți apar ca la un semn în stradă etc. etc. Și toate cele asemenea sunt puse în mișcare atunci când salariile sunt într-un fel sau altul crescute, căci instrumentul principal de împilare a României de către stăpânul străin este salariul colonial, unul de multe ori mai mic decât în țările de origine ale respectivului capital străin la productivități ale muncii egale sau chiar superioare în subsidiarele din România.
Și s-a ajuns, după tragedia patronului Condrea, o chestie atât de urât mirositoare încât nici o reacție a autorităților (de la bâlbăiala penibilă a Parchetului General, trecând prin inacțiunea evidentă a DNA și până la excluderea cazului Hexi din cele de siguranță națională) nu mi se pare la locul ei, la episodul de astăzi. Când iar a picat o companie românească. Bun, dezinfectanții de la Hexi erau greșiți, la fel ca si săpunul de la Romchim. Da’ produsele de la multinaționale, care ocupă în jur de 80% din totalul livrărilor, nu intră la analize? Sau, de când avem guvern de import, se prezumă a fi conforme, necesare și obligatorii? Dincolo de latura chimică a scandalului, mie mi se pare că prevalează net cea financiară. Se reașează cu forța, pe alocuri chiar violent, cotele de piață. Absolut întâmplător, în favoarea celor de afară, cu excluderea brutală a autohtonilor care nu pricep de vorbă bună rațiunile colonizării.
Deşi reacţionează vehement atunci când anumite drepturi pentru unele tipuri de minorităţi par a fi insuficient respectate (“respectul” acesta fiind definit nu după valorile creştine care reprezintă esenţa sufletească a naţiunilor europene, ci în temeiul unei viziuni neo-marxiste promovată de multiculturaliştii şi seculariştii care controlează la acest moment Uniunea Europeană), oficialii europeni lasă impresia că ar considera ca fiind acceptabilă (!) situaţia de sărăcie în care se află zeci de milioane de cetăţeni europeni, cu precădere copii şi tineri.
Cu salariile este ceva odios, pentru ca nu se porneste de la realitate. Nu exista o imparteala din PIB mai colonialista si mai defavorabila salariilor ca in Romania. 30% din PIB se duce pe salarii, pe cand in Germania 60%. Cum poti sa spui ca nu exista bani, cand capitalul ia 70% din PIB?! Dar asta este comanda. Este guvernul capitalului strain. Clar, net, fara niciun fel de inflorituri, isi isi face datoria fata de acesta.
Așadar, în numele anti-corupției, establishment-ul politic și civil din România (vezi, bunăoară, libertarienii proaspăt numiți consilieri de stat) au conferit legitimitate unei politici de austeritate cu consecințe fatale previzibile și care este, la rândul ei, o formă mai sofisticată de corupție. Căci austeritatea nu este nimic altceva, la urma urmei, decât un furt legalizat la scară socială comis de către elitele financiare și politice asupra oamenilor obișnuiți, prin care cei din urmă sunt puși să plătească pentru o criză pe care elitele au făcut-o posibilă și de pe urma căreia tot ele beneficiază. Cu alte cuvinte, austeritatea e Robin Hood întors pe dos: se fură de la săraci pentru a li se da tot bogaților.
Acest regim autoritar nu este, insa, de extractie interna. De aceea am folosit termenul de “protectorat” in titlu. Factorul geopolitic atarna decisiv in tot ce se intampla in aceste zile. Dupa cum o arata sursele citate mai sus, ca va fi Ciolos, ca va fi altcineva, premierul va trebui sa fie “prietenos” fata de piete si sa garanteze “reforme structurale” impuse de FMI. Iar una din cerintele acestor reforme structurale a fost, sa nu uitam, macar noi, desfiintarea a 200 de spitale.
O asemenea împărţirea a PIB între muncă şi capital este odioasă şi nu există nicăieri în Europa. Acolo munca ia din PIB 60%. În România ia 30. Aşa ceva nu există.
Jurnalul/ Ilie Serbanescu: De la spolierea statului falit se trece la jugularea oamenilor În strictă conexiune cu mecanismul preţuri-salarii este ascunderea de către capitalul străin înainte de fiscalizare a grosului profiturilor realizate în România şi pierderea urmei lor prin externalizări …
Jurnalul: Ilie Serbanescu: Începe criza sectorului privat (I) Adevărata criză din România abia de acum încolo va începe. Nu neapărat mâine sau săptămâna viitoare, poate nici măcar în trimestrul următor, dar declanşarea acestei crize este inevitabilă. Si va fi una …
Deutsche Welle: Faţa hâdă a Ungariei Până nu demult, inamicii principali ai extremiştilor de dreapta maghiari erau aşa-zişii „ţigani criminali“. Săptămânal, undeva în Ungaria, membrii partidului Jobbik sau ai braţului armat al formaţiunii politice, Garda Naţională Maghiară, se adunau pentru …
