Articole cu eticheta (tag): DIICOT

Crede cineva că această piață nu este controlată și protejată? Eu unul, în nici un caz. Dimpotrivă, nu mi se pare străină de oameni din Poliție și din SRI. Și chiar din primării. Dacă fostul primar al Cluj Napocăi controla inclusiv locurile de vînzare a pepenilor, nu văd de ce Untoldul, cu cheltuieli enorme pentru municipalitate și cu vagoane de nervi pentru localnici, nu s-ar termina decît cu niște beneficii contabile pentru acționari?

La ce proporții a ajuns consumul de droguri în România? De ce statul român nu face mare lucru pentru a-l diminua? Mă văd obligat să iau în calcul și ipoteza că banii din afacerile cu droguri ajung în cîteva ministere importante, se preling și în Poliție și servicii și, unii, chiar spre lumea politică.

Este un razboi pentru putere, preeminenta si multe, enorme resurse. Cei mai multi bani sunt in sistemul sanitar. Nu e foarte clar, insa, daca sferele de influenta se suprapun de-o maniera evidenta, de genul SRI-sistem-sanitar-de-stat vs SIE-lobby-privatizare, insa e previzibil ca se formeaza, prin acest gen de campanii, o noua constiinta sociala, in care ”sistemul” criminal e intotdeauna statul si in care diferite forme de privatizare a sistemului public vor avea suportul strazii. Ar fi visul celor care s-au vazut stopati in marsul lor de cucerire din 2011, cand tocmai strada l-a tinut pe Arafat pe loc si a impiedicat privatizarea sanatatii.

Ca şi în cazul Procurorilor DNA, cei de la Servicii sînt atoatestăpîni în România tot mai bananieră. Şi cînd eşti puternic, cînd exerciţi o adevărată dictatură, ca şi în cazul Securităţii din comunism, SRI şi SIE, ca şi DNA, nu se mai preocupă nici măcar de salvarea aparenţelor. În cazul DNA, nota de răfuială politică mediatică a dosarelor anticorupţie e de o evidenţă sfidătoare. Pe vremuri, DNA-ul lui Daniel Morar se mai preocupa, măcar de ochii lumii, să nu arate implicarea în bătăliile politice interne.

Și de-asta teza că “doar corupții se tem să fie ascultați” mi se pare de acum de o uriașă naivitate. Nu, deja corupții vor să fie ascultați, pentru că deja nu mai spun nimic la telefon iar înregistrările pot fi chiar o dovadă că “n-au nimic de ascuns”. Singura miză – și de-aia este cutremurătoare zbaterea SRI – a rămas partea imorală a lucrurilor, adică materialul de șantaj.

Nu este puțin lucru – informațiile de acest fel sunt o sursă de putere, una care poate fi folosită și legitim, da, pentru a obține apoi pe baza ei și informație relevantă! dar și ilegitim – pentru afaceri sau jocuri de putere.

Bineinteles, dusmanul interior care trebuie reprimat este cel ”sublimat ortodox”, adica toti cei care, intr-un fel sau altul, dintr-un motiv sau altul (nuantele nu ii intereseaza pe acesti noi bolsevici in spirit), se revendica de la identitatea religioasa crestin-ortodoxa, chit ca nu achieseaza la propaganda neoconservatoare, anti-imigranti, reinventata strategic in zilele noastre.

Solutia? ”Curatenia”, adica epurarea, si ”eliminarea”, adica …eliminarea (!) surselor (deocamdata a celor cu audienta de masa) celor etichetati drept ”propaganda rusa”. Actiuni in forta care, repetam, nu au nimic occidental si liberal in ele. Singurele precedente ale unor astfel de actiuni se gasesc in regimurile naziste si bolsevice.

Povestea lui Luigi e un inexplicabil amestec de morcovi, praz, diabet și jihadism. De fapt, e doar o poveste despre vulnerabilitatea adolescenților crescuți fără prea multe repere morale. Despre timpul pe care ei îl petrec pe internet și despre cum cad în plasa celor ce știu să profite de vulnerabilitatea lor. E o poveste din care ar trebui să învețe nu doar serviciile secrete, ci și toți părinții din România care habar n-au cum arată lumea virtuală a copiilor lor. Și nici ce mare nevoie de repere morale au ei acum!

Riscurile pe plan intern sunt evidente: dupa ce ani de zile ai permis propaganda sovina, iredentista, sistematica, facuta cu girul institutiei prezidentiale, te apuca brusc intransigenta, de ziua nationala, riscand sa inflamezi tensiuni inter-etnice si sa creezi realmente fondul pentru niste grupari radicale in secuime “pe bune”.

Putem aduce presupuneri asupra riscuri sau, poate, chiar obiectivelor reale ale acestei operatiuni.

Unul din ele poate fi tocmai agitarea spiritelor in Transilvania. Aici, insa, referindu-ne strict la maniera in care au fost prelucrate cele trei cazuri (nu la problema reala de fond, a iredentismului extremist), principala responsabilitate apartine institutiilor de forta. Este Rusia sponsorul miscarilor extremiste maghiare, a fost Csibi Barna in Donetk sa invete meserie, insa SRI si DIICOT puteau sa-i neutralizeze, totusi, si in alt context decat de ziua nationala si intr-o maniera de PR stunt. Deci, cui foloseste si la ce un asemenea posibil obiectiv? Oare cei din servicii nu si-au inchipuit nicio secunda ca se poate isca o manifestatie de solidaritate cu Beke la Targu Secuiesc? Sau…?

Motivele bărbatului sunt explicate astfel de procurori: „realizarea obiectivelor revizionist-separatiste pe care structura naţionalist-extremistă Mişcarea de Tineret 64 de Comitate – HVIM Ungaria le promovează în Transilvania în scopul realizării, inclusiv prin acte de violenţă îndreptate împotriva cetăţenilor români şi a bunurilor acestora, dezideratului de îngreunare/împiedicare a autorităţilor române în actul de exercitare a puterii de stat în zona aşa-zisului ”Ţinut Secuiesc”, ca etapă a procesului ce vizează refacerea ”Ungariei Mari””.

În altă ordine de idei, dar în acelaşi context, întreb pe cine este în măsură să răspundă, următoarele: care este rolul „educativ” al regimului penitenciar, câtă vreme arestul şi puşcăria par să fi devenit „lagăre de exterminare” fizică, psihică şi morală? Câţi bani cheltuie statul român pentru transformarea, în închisoare, a unui cetăţean care a greşit, într-un viitor posibil criminal cu sânge rece, dat fiind condiţiile şi mediul de detenţie, care numai „educative” nu pot fi numite – iar în acest sens există exemple concrete de tineri care au intrat în puşcărie dintr-o prostie şi au ieşit „tâlhari” cu patalama?

Abuzurile regimului Băsescu, săvîrșite asupra adversarilor politici, asupra presei, asupra mediului de afaceri, asupra instituțiilor statului sau asupra populației, au fost proiectate într-un grup ultrarestrîns, care se găsește, presupun, cu nume și prenume, în denunțul Elenei Udrea. Toată agresivitatea acestui personaj, ieșit din genunea structurilor, puțea de la o poștă a servicii, a ANAF și a DNA.

Vedeti si: *** Realitatea TV: DOSAR DE POLITICIAN: Politicienii din dosarul ALRO Colegul meu jurnalist Rareş Bogdan era curios zilele trecute să ştie care sunt interesele Rusiei în România. Rareş era îngrijorat după ce mai mulţi binevoitori se arătau revoltaţi …