Sa fim prevazatori cu aparenta binelui: CUM POATE INTRA UN ERETIC IN CALENDARUL PATRIARHIEI MOSCOVEI “LA PACHET” CU SFINTII ROMANI AI INCHISORILOR

4-06-2011 4 minute ~~Sublinieri~~

Calugarul inselat Inochentie de la Balta, pus alaturi de Valeriu Gafencu, de Cuviosul Sofian Boghiu si de IPS Gurie Grosu pe lista de canonizare a Mitropoliei Moldovei?! Cu ce interese?

Inochentie de la Balta, primul din randul de stanga jos, initiatorul gruparii sectare a inochentistilor

“… ca unii ca acestia nu-I slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pantecelui lor; si prin vorbe atragatoare si cuvantari placute inseala inimile celor simpli…vreau sa fiti prevazatori cu binele si neamestecati cu raul” (Romani 16, 18-19).

Se intampla ca multi dintre entuziastii internetului ortodox pot prelua pripit unele materiale lansate strategic dupa aparentele ademenitoare in care se prezinta la prima vedere, fara sa mai acorde ragaz cercetarii temeiniciei celor aflate in ele. Asa se face ca, alaturi de stirea conform careia Mitropolia Moldovei infiinteaza o Comisie care ar avea ca scop ”canonizarea sfinților care au proslăvit pământul moldav”, unii au preluat si o lista propusa de o oarecare Asociatie Noua Galilee prezentata ca un fel de lista oficiala de personalitati duhovnicesti pe care Sinodul Mitropoliei de peste Prut – cea care apartine Patriarhiei Moscovei si este condusa de IPS Vladimir Cantarean – s-ar gandi sa le canonizeze. Lista pare a face parte dintr-un misterios dictionar istorico-biografic “Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată”, a impanzit deja destule bloguri de la noi si a aparut chiar si pe site-ul oficial al Mitropoliei Moldovei!

Totul ar fi fost bun si frumos, chiar daca deloc-deloc dezinteresat (din motive asupra carora ne-am pronuntat deja – vezi si mai jos), daca printre multe nume mari si foarte mari, cum ar fi Sfantul Martir Valeriu Gafencu, parintele Sofian Boghiu si IPS Gurie Grosu, toti apartinand Bisericii noastre si pamantului romanesc, nu ar fi fost amestecat si un anume parinte Inochentie Levizor sau de la Balta. Si cine e acest parinte? Pai nimeni altul decat inspiratorul unei grupari sectare care a dat batai de cap BOR si Patriarhia Moscovei ani de zile, fiind probabil secta care a tulburat apele ortodoxiei moldave cel mai mult in prima jumatate a sec. XX! O secta ce credea despre parintele Inochentie nimic altceva decat ca ar fi intruparea Duhului Sfant, inceputa inca din timpul vietii acestuia! Fara a enumera si celelalte rataciri, mari, mari de tot.

Din doua una:

– ori Patriarhia Moscovei face o prostie similara cu ideea mult vehiculata a canonizarii lui Rasputin (da, erau voci in Rusia, chiar din biserica, ce propovaduiau puternic si militau serios pentru a promova figura sinistra a pseudo-vindecatorului alaturi de canonizarea par. Serafim Rose, probabil tocmai special pentru a o compromite pe ultima);

– ori este vorba de o provocare si o intoxicare practicata de surse dubioase (rusofile?) care ne injecteaza inselarea sub masca sfinteniei.

Care dintre variante sa fie adevarata? Oricare ar fi, sunt necesare cateva clarificari: cui apartine, de fapt, lista respectiva si care este situatia evaluarii parintelui Inochentie de la Balta de catre Sinodul Moldav? Apoi, eventual, este de discutat ce anume vrea de fapt si la cine s-a gandit Mitropolia Moldovei spre canonizare, dincolo de sugestii scapate pe la emisiuni TV si liste ciudate avansate de tot felul de asociatii nou-galileene pe internet.

Si, desigur, foarte importanta este si tema de fond, anume incercarea de instrumentalizare a unui patrimoniu duhovnicesc al poporului roman de strategii geopolitice moscovite al caror cinism rece are totul de-a face cu politica si nimic cu sfintenia, iar al caror pragmatism expansionist (panslavist) nu cunoaste limite… Iar aceasta, deloc intamplator, intr-un moment in care BOR este incoltita si vanata din toate directiile de catre “bisericile surori”, care cauta a o ingenunchea una cata una. Cu Patriarhia Rusiei dirijand din umbra… Vezi si: Parintele Savatie Bastovoi despre strategiile imperialiste ale Patriarhiei de la Moscova/ ADAUGIRI PE TEMA COMUNICATULUI BISERICII SARBESTI

Cat despre secta inochentistilor, despre ea a scris parintele Paulin Lecca, ce a considerat ca minunile si puterile miraculoase ale acestuia erau de la diavol, si se gaseste inventariata si in cartea Vladicului Martir Grigorie Leu, Confesiuni si secte (p. 49). Un material amplu despre secta se gaseste AICI.

Legaturi:

MITROPOLITUL VLADIMIR SI SFANTUL MARTIR VALERIU GAFENCU: instrumentalizarea politica a sfintilor inchisorilor
SFADA PE SEAMA SFINTILOR INCHISORILOR

Canonizarea sfintilor inchisorilor si, in particular a mucenicului Valeriu Gafencu cel curat ca un crin si jertfitor ca o ardere-de-tot ar fi, fara indoiala, un lucru extraordinar si mai mult decat imbucurator. Insa ne temem, mai degraba, cunoscand “avatarurile” mai mult decat problematice ale Mitropolitului Vladimir (apartinand de Patriarhia Moscovei, nu de BOR), ca asistam, pe langa un posibil proces de canonizare (asta daca nu este doar o momeala aruncata fara vreo intentie de a finaliza concret) si la o capcana iezuita, perfida, inscrisa in strategia mai noua, practicata dinspre mai multe cercuri, cu diverse interese, nu neaparat convergente, de instrumentalizare ideologica a jertfei celor din inchisori.

Desigur, chiar si asa, dam Slava lui Dumnezeu daca se va intampla, pana la urma, caci uneori Duhul Sau poate lucra chiar si prin intermediul intereselor lumesti ale oamenilor. Asa ca, orice ar fi, vestea ramane, in principiu, una buna. Un ochi rade, insa, totusi… altul plange, gandindu-se mai bine…

Stirea s-a propagat iute, in blogosfera ortodoxa romaneasca, exact in stilul nereflexiv pe care mediul internautic il incurajeaza, generand entuziasme facile si amagitoare cu privire la mitropolia Moldovei de peste Prut si la… Patriarhia Moscovei. (…)

Nu tot ce zboara se mananca, si nu tot ce se cheama miscare traditionalista, antiecumenista, anti-cip, anti-vaccin, pro-religie in scoli, pro-canonizarea sfintilor romani ai inchisorilor (toate teme mai mult decat corecte, importante si necesare) este si ceea ce se pretinde a fi. Raul nu izbandeste niciodata mai usor decat cand ia chipul binelui, cand il paraziteaza, il capuseaza, ii confisca temele… Mai ales profitand de slabiciunea si de tacerea celorlalti sau cautand sa-i compromita pe cei care ar putea sa-i “concureze” de pe culoarul cinstit. Asta se intampla astazi la tot pasul. Oamenii se incanta teribil ca in sfarsit cineva “are curajul sa marturiseasca adevarul”, dar…. nu vede ce este in spatele pretextelor si unde tintesc ele, de fapt. (…)

Iar in postarea de AICI, scriam, intr-un alt context:

… Ca PF Daniel a facut-o pentru a poza in traditionalist (nu ar fi prima oara!), din considerente de imagine (PR) – ca de obicei, insa, dezastruos gestionata, in ciuda preocuparii sale obsesive pentru management! – sau pentru a-si satisface nu stiu ce vise si ambitii mai vechi, e greu de spus, numai ca un lucru e cert: uneori Dumnezeu Isi lucreaza voia Sa chiar si prin intentiile amestecate ale oamenilor… Si masonul apostat Athenagoras l-a canonizat pe Sfantul Ierarh Nectarie, si Sinodul prigonitor al Serbiei l-a canonizat pe Sfantul Iustin Popovici anul trecut, iar daca au facut acestea niste vanzatori de credinta asta nu imputineaza cu nimic sfintenia celor doi mari Parinti sau valabilitatea actelor de canonizare.

… insa este evident ca si unii, si altii, au facut-o din aceleasi ratiuni lumesti de legitimare a unor acte de tradare prin utilizarea “armei” canonizarilor. Sfintii raman sfinti, canonizarea e placuta lui Dumnezeu, dar pentru intentia si metoda cea fariseica oamenii aceia nu au cum sa nu fie judecati in cer… Asa cum noi nu-i aplaudam si nu-i imbratisam pe ierarhii lepadati Athenagoras si Irineu al Serbiei, doar pentru ca au savarsit acele canonizari, nici in fata Mitropolitilor care fac pe fata politica impreuna cu sefii KGB nu trebuie sa facem temenele. Iar gandirea aceasta o are dintotdeauna si parintele Iustin. Si apoi, haideti sa vedem daca o si fac, sau numai se lauda, ca sa castige oarece capital si sa atraga “oitele nepricepute” in staulul Rusiei? Sfantul Valeriu Gafencu ramane sfant, si ramane ROMAN, orice s-ar intampla… Cum tot romani avem datoria sa ramanem si noi, cum ne-au invatat Parintii, pana la moarte, dar iubindu-i pe toti ceilalti frati de alt neam.

Cert este pentru noi, in concluzie, ca asemenea “roade” provocate de un subiect care ar trebui sa adune, si nu sa dezbine, sa creeze mai multa dragoste si mai multa preocupare de a urma pilda celor schingiuiti junghiati ca niste miei nevinovati, iar nu mai multa sminteala, cearta si rautate, dovedesc faptul ca, in mult prea multe cazuri, samanta acestor initiative este necurata, minata fie de patimi personale, fie de interese si politici – personale sau de grup – straine, in realitate, de orice urma de evlavie sincera fata de cei rastigniti in inchisori. Nu poti sa-ti urmaresti un scop atat de nobil, precum canonizarea sfintilor inchisori, prin mijloace care urmeaza modelul celor care i-au prigonit si chinuit. Nu se poate sa slujim Sfinteniei prin pacat, Adevarului prin minciuna, Smereniei prin viclenie, iar Iubirii prin batjocura.

Care ne este folosul din vanturarea acestei teme si din canonizare daca din modelul lor nu dorim sa invatam nimic pentru viata noastra? Toate acestea SPRE MAI MARE OSANDA NE VOR FI, ca unora care mult am avut, mult am stiut, si mult am calcat in picioare… deci mult vom fi batuti! 🙁

Asa ca nu putem decat sa reluam cele spuse cu alt prilej (CUM NE CINSTIM MARTIRII?):

Ce partasie este intre Mamona si Hristos?

Pana la urma, cu riscul, dar fara dorinta de a rani sensibilitatile unor frati de buna credinta, dar poate uneori marcati de un inerent subiectivism, ne exprimam si noi gandul nostru… Nu stim daca neaparat de “martirologie” avem cea mai mare nevoie, cat de urmarea pildei de marturisire… Pe martirii temnitelor comuniste ii vom cinsti in duh nu neaparat construindu-le temple marete, cat incercand sa invatam ceva din viata si din moartea lor si sa ne insusim ceva din duhul lor. Altfel, vom ramane cu o simpla forma fara fond, vopsind si impodobind prin vorbe si din zidiri de piatra propriile noastre morminte sufletesti….

SFANTUL VALERIU – NEINTELES SI PRILEJ DE POTICNIRE pentru multi, si ieri, si azi

15 Commentarii la “Sa fim prevazatori cu aparenta binelui: CUM POATE INTRA UN ERETIC IN CALENDARUL PATRIARHIEI MOSCOVEI “LA PACHET” CU SFINTII ROMANI AI INCHISORILOR”

ioana

04-06-2011 16:42

http://theologhia.wordpress.com/2011/05/31/osemintele-mitropolitului-andrei-saguna-au-fost-deshumate-in-vederea-canonizarii/

cosmin

06-06-2011 11:16

Bine, dar un sinod mitropolitan poate canoniza ? Acest lucru nu trebuie facut la nivel de Patriarhie ? (cea de la Moscova, in cazul asta)

admin

06-06-2011 11:26

@ Cosmin:

Poate sa propuna spre canonizare. Evident, MOSCOVA va face canonizarea, adica Sinodul BO Ruse. Evident, nu se prezinta asa lucrurile acolo, ca sa se oculteze adevaratele intentii si adevaratii autori ai acestei mari binefaceri facute fratilor romani, atat de iubiti…

Un creştin-ortodox

06-06-2011 13:18

Din articolul celor de la Apologeticum:
“9. Inochentie Levizor (1875-1917) Parintele Inochentie predica Adevarul Evangheliei lui Hristos tuturor care veanu la el.

S-a ridicat un calugar cu numele Inochentie, ieromonah al manastirii din Balta, care a indraznit sa strige ca nu tarul este capul Bisericii, ci Hristos. Acest ieromonah, bazandu-se pe cuvintele Sfantului Apostol Pavel, afirma ca Sfanta Evanghelie si Liturghia trebuie sa fie citite poporului in limba sa. (Zamfir C. Arbore)

Parintele Inochentie predica Adevarul Evangheliei lui Hristos tuturor care veanu la el. In predicile sale atingea diferite teme actuale pentru acele vremuri dar si pentru vremurile nostre: despre reaua credinta si goana dupa cele lumesti a povatuitorilor Bisericii, despre nedreptatea sociala care tulbura Basarabia si intregul imperiu tarist, despre viciile care bantuiau si atunci in lume (pacatul fumatului, betiei, injuraturile de lucrurile sfinte etc.), despre diferite probleme care ii framantau pe tarani etc. In vorba ieromonahului Inochentie multimile simteau pulsul puternic al adevarului, al dreptatii si al echitatii sociale. Basarabenii il iubeau si pentru faptul ca parintele Inochentie predica in limba lor materna credinta ortodoxa.

Din cauza vremurilor vitrege prin care a trecut Basarabia, nimeni nu a mai cercetat amanuntit personalitatea parintelui Inochentie de la Balta. Totul s-a redus doar la marturiile scrise ale bolsevicului ateu de origine semita, Les Gomin expuse in romanul “Golgota” si la extrasele din ziarele basarabene din perioada interbelica in care se mentionau adeseori o seama de cersatori, care se numeau pe ei “inochentisti” si care despre parintele Inochentie strigau in gura mare ca ar fi “Duhul Sfant”.”

Un creştin-ortodox

06-06-2011 13:19

http://apologeticum.wordpress.com/2011/06/03/bucurie-mare-marturisitorul-valeriu-gafencu-este-propus-spre-canonizare-in-basarabia

admin

06-06-2011 13:46

@ Un creştin-ortodox:

Nu e tocmai articolul lor, este preluat ad liiteram de la sursele pe care le-am indicat. Si nu numai de ei, ci si de inca vreo 3 bloguri cel putin, de la noi, in forma identica. Tocmai de aceea am lansat semnalul de alarma, daca vrea cineva sa-l auda si sa inteleaga dedesubturile perfide ale unor atat de bune intentii ale fratilor de la rasarit, care paveaza iadul pentru Biserica noastra. Temeti-va de rusi, mai ales cand fac daruri, am parafraza noi un vechi dicton…

Un creştin-ortodox

06-06-2011 15:14

O solutie pentru o Biserică Ortodoxă mai curată şi mai după pofta internauţilor blogeri şi comentatori:
1. Intrarea în monahism a unor deţinători de bloguri + studii doctorale teologice în vederea ocupării unui loc de episcop (propun saccsiv Patriarh).
2. Canonizarea încă din timpul vieţii a celor ce prin comentarii ce critică chiar şi o virgulă pusă greşit, de către un preot sau ierarh român, într-un comunicat, predică, conferinţă, eseu, carte, mărturisire proprie de credinţă etc.
Astfel vom avea parte de o Biserică numai de oameni corecţi (politic)

Stefan

27-06-2011 18:00

Nu frate aici nu ai dreptate. Nu poti sa afirimi ceva daca nu ai cunostinta in cauza. Mihail Bortă autorul dictionarului biografic a sfintilor basarabeni pe care tu il numesti “misterios” probabil din cauza ca nu l-ai tinut niciodata in mana, este unul din putinii care de la 1990 incoace a cercetat aprofundat inochentismul, iar dupa un lung sir de cercetari a tras si anumite concluzii…
Mai romanasilor vai de capu vostru de ce sunteti asa de slabi de minte? voua rusii va fura sfintii iar voi bateti ca copii din palme. Defapt ce sa mai spunem daca voi nici pe Valeriu Gafencu nu ati fost in stare pana acuma sa-l canonizati oficial. ce sa mai vorbim atunci de alte personalitati, despre care voi vorbiti doar din auzite…
Aveti grija mare… ca daca tot o sa umblati numai cu palavrageala departe o sa ramaneti numai cu… ioan paul al doilea si padre pio!

admin

27-06-2011 20:53

@Stefan:

. Mihail Bortă autorul dictionarului biografic a sfintilor basarabeni pe care tu il numesti “misterios” probabil din cauza ca nu l-ai tinut niciodata in mana, este unul din putinii care de la 1990 incoace a cercetat aprofundat inochentismul, iar dupa un lung sir de cercetari a tras si anumite concluzii…

Pai tocmai concluziile lui Mihail Borta le-am si folosit atunci cand am scris ca cei care l-au idolatrizat pe p. Inochentie au facut-o inca de cand era acesta in viata, pe baza propriilor sale spuse despre sine insusi. Hai sa le citam mai indeaproape:

IV. 4. Despre învăţătura de credinţă a inochentiştilor din izvoare inochentiste.

Un foarte important material în cercetarea învăţăturii şi predicii ieromonahului Inochentie de la Balta este Cartea Mărturisirii – pe care inochentiştii de astăzi o aşează alături de Sfânta Scriptură, ca fiind inspirată de la Duhul Sfânt. (…) Cartea Mărturisirii cuprinde în sine învăţătura ieromonahului Inochentie, predicile şi scrisorile sale din exil. (…)

În Cartea Mărturisirii, autorul încearcă să-l descopere pe Inochentie, aşa cum l-au primit şi l-au simţit ei următorii şi adepţii lui fideli. În capitolul Cum îl primesc mai mulţi este explicat acest fapt:

Mai mulţ îl primesc de sfânt, de prooroc, de mucenic, da de Duhul adivărului, din cii învaţaţ puţâni, numai din proşti, ca şi’ntâi.

Mulţ zîc : Noi ştim că trebuieşte să vii Duhul adivărului în trup, dar ci tucma Inochenti din Cosăuţ ? Pi Inochenti noi îl ştim că’i din cei mai săraci oameni şi tucma el să fie Duhul Adivărului ? El poati să fii un prooroc, un sfânt mare, un mucenic mare, dar nu tucma Duhul Adivărului. Aciala a veni într’on patriarh, or în mitropolit, or în arhiereu, da nu în Inochenti om prost şi neînvăţat, care şi vitele au păscut la Mânăstirile la Dobruşa.

Vai cum nu sâ tem a grăi. Dapui oare Duhul adivărului, carili di la Tatul au purces iau trebuit bogăţâi, or cinsti, or învăţătură lumească ? Dacă el au fost sângur Dumnezeu, cini au putut să’l înveţe pe Dânsul mai bine decât golubul (porumbelul) cel mari pe cari lau înghiţit El la Muromski dimineaţa pin întuneric, în zioa de Botează, la 6 Ianvari (ianuarie), pi cari l’au văzut mulţ fraţ cu ochii cum sau pogorât preste Dânsul, şi’ntrând întrânsul sau făcut stâlp de foc di la Dânsul pân la cer. Pe urmă şi el (Inochentie) sângur ne’au spus că deamu a înghiţit porumbu cel mare.[25]

Deci inochentiştii l-au primit pe ieromonahul Inochentie, nu ca pe un sfânt, nici ca pe un prooroc, nici ca pe un mucenic, ci ca pe însuşi Duhul Adevărului. Iar învăţătura şi predica acestuia au primit-o ca pe o descoperire dumnezeiască.

Bun, deci pana acum avem un ieromonah care ii incurajeaza pe urmatorii sai sa il creada insusi intruparea Duhului Sfant, zicand, singur despre sine, ca a inghitit golubul cel mare (adica porumbelul, adica Duhul Sfant) si ca s-a facut, din cauza asta, stalp de foc pana la cer.

Mai departe, din aceeasi lucrare:

V. 5. INOCHENTIŞTII : Deviaţii şi abateri generale de la ORTODOXIE.

În acest subcapitol voi încerca să cercetez deviaţiile şi abaterile, inochentiştilor de la credinţa ortodoxă. Aici am ajuns de fapt în esenţa problemei inochentiste : cât de mult s-au depărtat aceştia de la Ortodoxie.

Pentru ca să fie înţeleasă corect problema inochentistă, mă voi întoarce la începuturile acestei probleme. În anul 1908, ieromonahul Inochentie la mănăstirea Balta predică poporului despre apropierea înfricoşătoarei judecaţi chemându-i pe toţi la pocăinţă:

Cine nu sa pocăi de voie sa pocăi de nevoie, renumita replică a ieromonahului Inochentie, a prins rădăcini în mulţime. Poporul era atras de predica înflăcărată şi plină de credinţă vie a tânărului ieromonah. Pe lângă adevărurile Evangheliei lui Hristos, acesta predica despre reaua credinţă a povăţuitorilor bisericii pravoslavnice,[31] despre nedreptatea socială, care tulbura întreaga Rusie, despre înţelepciunea lumească, despre diferite probleme care îi durea pe ţărani etc. În vorba ieromonahului Inochentie mulţimile simţeau pulsul puternic al adevărului, a dreptăţii şi a echităţii sociale. Basarabenii îl mai iubeau şi pentru faptul că Inochentie predica în româneşte credinţa ortodoxă. Aceasta era un motiv de bucurie pentru basarabenii români, care erau până peste cap sătui de predicile clericilor rostite în slavoneşte[32] din care evident că nu înţelegeau nici-o iotă.

Ce i-a făcut totuşi pe următorii lui Inochentie să-şi dumnezeiască păstorul? De unde şi până unde sa ajuns la Inochentie duhul adevărului, duhul sfânt? Cum s-au formulat mărturisirile concrete despre apartenţa ieromonahului Inochentie la Sfânta Treime ? Răspunsuri la aceste întrebări şi adevărul referitor la persoana ieromonahului Inochentie, îl vom afla doar cercetând serios din punct de vedere teologic şi istoric, dar şi cu bună credinţă problema în cauză.

Poporul simplu (în majoritatea lor ţărani) venea la ieromonahul Inochentie la Balta, ca la un izvor nesecat de alinare şi blândeţe. După cum menţionează A.Boldur[33] în lucrarea sa Istoria Basarabiei[34] despre ieromonahul Inochentie :

… Inochentie – un om sincer religios, care a ştiut să se apropie de sufletul poporului român.[35]

Poporul (din Basarabia) şi-a găsit mângâiere tot la un călugăr moldovean de la mănăstirea Balta din judeţul Herson, vecină cu Basarabia… Acest călugăr a cucerit sufletul poporului moldovenesc.[36]

În popor ieromonahul Inochentie era numit (ciudesnii) cel minunat, iar cuvintele lui ardeau cu foc puternic în conştiinţa multora. Într-o zi pe când era în exil la mănăstirea Murom, Inochentie s-a adresat ucenicilor săi:

El atunci au strigat: Eu măi îs stâlp de foc în mijlocul lumii, din pomânt şi pân la cer !Şi pân na’veni şi Kievu şi Afonu la palma popii nu’i încotro ! Numa nu aicia da dincolo. Acolo îi tot a popii. Că’i numa o poartă şi să ştiţi că popa îi poarta. Acolo care cât a putea a apuca, atâta io’i da. Aici popa nimic n’are, nici capul undi’ş pleca. După multă învăţătura au zâs : Dacă vi-ţ duci înapoi în lumi, spuneţi la cei mai mari tâlhari, curvari, ucigaşi şi cei mai mari făcători de rele, să vie la popa, că popa le’a luoa sarcina din spinare. Numa unu au fost odată cu gâtu gros ş’au ridicat toati, şi amu popa, îi tot acela măi ! Numa cu alte haine şi alt nume nou. Atunci aciala n’au avut loc pe pomânt unde sâ’ş pleci capu. El şi ucenicii Lui şi amu Eu şi cei ci’mi vor urma Mie.[37]

Câteva predici de genul acesta rostite şi se pare că ieromonahului Inochentie, erezia îi era asigurată. Dar în acest capitol mă voi axa mai mult pe devierile şi abaterile inochentiştilor în general, lăsând persoana ieromonahului Inochentie spre cercetare înr-un alt capitol.

Din punct de vedere liturgic, următorii ieromonahului Inochentie au fost întotdeauna ortodocşi. Aceştia chiar goniţi fiind de vrăjmaşi, întotdeauna au frecventat Biserica Ortodoxă, mărturisindu-se preoţilor ortodocşi şi primind de la aceştia Sfintele Taine ale Bisericii (cele şapte taine ale Bisericii). De la Biserica Ortodoxă ţaristă au moştenit şi calendarul iulian sărbătorind pe stil vechi praznicile bisericeşti. Erezia inochentistă însă, începe să se manifeste activ când se ajunge la persoana ieromonahului Inochentie. Aceştia în unison îl mărturisec pe părintele ieromonah Inochentie de la Balta ca fiind a treia persoană din Sfânta Treime : El se numeşte a treia faţă Dumnezeiască, pentru că întrânsul s’au întrupat a treia faţă, Duhul adivărului, carili din Tatăl au purces. “Porumbul cel mare“ s’au întrupat întrânsul, precum mai sus s’au arătat. Îl mărturisim toţi ucenicii Lui, că este Dumnezeu, pentru că este scris pe Dânsul numili lui Dumnezeu.[38]

Iară Duhul adivărului, carili de la Tatăl purcede de care au zâs : “Acela va mărturisi de Mine“, apui acela sau întrupat în părintele Inochenti, ş’au venit ş’au mărturisit pe Mântuitoriul.[39]

Această gravă deviere dogmatică în sânul inochentiştilor s-a conturat încă pe când ieromonahul Inochentie era în viaţă, fiind defapt singura abatere serioasă de la Ortodoxie. În urma neânţelegerilor care s-au ivit după moartea conducătorului lor spiritual – Inochentie, între mai marii inochentişti, în urma deselor contradicţii dogmatice, practice şi (probabil) financiare, se produce scindarea.[40] De la cârdul (nucleul) de bază inochentist, se desprat mai multe cârduri mici, care cu trecerea timpului au căzut într-o erezie tot mai profundă.

Despre aceştia decăzuţi din cârdul inochentiştilor adevăraţi, care se proclamau arhangheli, maica domnului sau chiar dumnezei, ne trâmbiţează toate izvoarele pro-sovietice referitoare la inochentişti.[41] După moartea neaşteptată a părintelui Inochentie (decembrie 1917) fraţii Ioan şi Alexandru Culiac îmreună cu următorii lor s-au depărtat tot mai departe de nucleul inochentiştilor adevăraţi. Această depărtare a avut grave urmări pentru imaginea următorilor[42] ieromonahului Inochentie. Deşi o mare parte dintre inochentişti au fost împotriva ereziei fraţilor Culiac, Ioan fratele mai mare se auto-proclamă Tătunia Ioan, iar fratele său Alexandru este proclamat Sfântul arhanghel Mihail. Al treilea frate al acestora a fost mai târziu proclamat – Sfântul mucenic Gheorghe Biruitorul, iar concubina lui Alexandru a fost proclamată – Maica Domnului.[43]

Părerea unanimă a cercetătorilor sovietici-ateişti, este că deseori se practica de către următorii fanatici tatunişti, – sinuciderea, ca cea mai înaltă formă de închinare lui Tătunia Ioan (Alexandru Culiac), care chipurile mergând la cer, îi chema după sine şi pe ceilalţi.

În sursele inochentiştilor adevăraţi, despre Ioan Culiac (Tătunia Ioan) se spune: Fratele Ioan a îmbrăcat singur haine călugăreşti ca să-l mărească lumea, următorii lui umblând prin lume îl mărturisesc pe el zicând că i-a dat lui părintele Inochenti toată puterea. Vai cum nu se tem ei a se da drept acela care a răbdat şi sângele şi-a vărsat şi multe minuni au arătat zicând : vai şi iar vai celor ce se pun în dreptul popii.

Fărădelegile inochentiştilor tatunişti, au discreditat întreaga mişcare a inochentiştilor. Autorităţile comuniste şi Biserica Ortodoxă rusă oficială[44], fără a se implica într-o cercetare mai amplă, au catalogat întreg curentul inochentist ca find o sectă periculoasă barbară, care practică sinuciderea. Din iniţiativa autorităţilor comuniste şi a bisericii ortodoxe ruse, în organele de presă ale vremii au fost publicate articole, în care erau descoperite actele de cruzime şi fărădelegile săvârşite de inochentişti.[45]

Este interesant faptul că pe adresa de internet a oraşului Balta (actualmente Ucraina) este publicat un articol despre inochentişti[46] în care este prezentată mişcarea inochentistă ca o formaţiune sectară, condusă de ieromonahul basarabean – Inochentie (Levizor). În încheierea acestui articol (de 3 pag. A4), în care autorii site-ului prezintă mişcarea inochentistă, mai mult inspirându-se din izvoarele sovietice, aceiaşi autori fac o remarcabilă observaţie:

Punctul de vedere prezentat în acest articol, nu pretinde la obiectivitate, deoarece marea majoritate a materialelor accesibile -sunt tendenţioase. O mare dorinţă ar fi de a primit o replică din partea admiratorilor contemporani a lui Inochentie, care există, se bucură de o înaltă autoritate între vecini, fiind în exclusivitate nişte oameni iubitori de muncă, cinstiţi şi ospitalieri. Presupunem, că adevărul celor întâmplate, ca întotdeauna, stă undeva pe la jumătate.

Fiind pe alocuri de acord cu această părere, aş vrea să adaug că în
cercetarea cazului inochentist, pentru a scoate adevărul la suprafaţă, este necesară excluderea tuturor materialelor tendenţioase şi eretice, chiar din punctul de vedere a inochentiştilor adevăraţi. Doar prin excluderea materialelor tendenţioase, vom ajunge odată şi odată, la o părere obiectivă-ortodoxă asupra fenomenului inochentist.

Sursa: http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/02/19/inochentismul-ntre-ortodoxie-i-erezie/

Asadar, vezi fratia ta, inochentistii, inclusiv cei mai ”ortodocsi” dintre ei, aveau o ”singura” greseala de credinta: credeau ca Inochentie e duhul sfant! Dupa noi, formula ”o singura” deviere este o mare gafa. In Biserica Ortodoxa pentru devieri mult mai mici decat asa ceva s-au dat anatemei grupari si ereziarhi. Este absolut clar pentru oricine marea inselare generata de p. Inochentie, ce zicea despre sine ca e stalp de foc mai mare decat Kievul si Muntele Athos, care nu inseamna nimic daca nu se pleaca si vin umile la ”palma popii”!

Pingback: "FENOMENUL MEDJUGORJE" promovat la emisiunea In premiera de la Antena 3! (VIDEO)

Andreevici

16-11-2011 19:07

Felicitări pentru articol! Cred că v-ar plăcea să citiți și asta: http://initiativaortodoxa.wordpress.com/2011/11/13/lucruri-vechi-ambalate-in-culori-noi-canonizarea-%E2%80%9Esfintilor-moldoveni%E2%80%9D-sau-despre-ambivalenta-din-spatele-unei-decizii-sinodale/#comment-383

prot.Andrei Popa

01-01-2012 13:38

Din mărturiile părinților,care au trecut la Domnul(monahul Chiprian ș.a.)Inochentie a fost un înșelător,avînd rădăcini țigănești(n-am nimic cu romii ca popor),fiind inițiat în vrăjitorie,făcînd năluciri diavolești.Să fim foarte atenți,să-l lăsăm în plata Domnului.

admin

01-01-2012 14:08

@prot. Andrei Popa:

Multumim!

De aceea am tras si noi un semnal de alarma, pentru ca acest Inochentie este ”recuperat” de o serie de miscari si siteuri intr-un mod foarte dubios…

adrian

25-06-2012 19:44

nu va suparati de ce spuneti despre Duhovnicul Rasputin ca ar fi PSEUDO-VINDECATOR? In cartea “familie de mucenici – sfantul tar nicolae al II-lea si cei dimpreuna cu el “scrisa de Rodica Patcas cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction se spune ca Parintele Rasputin , duhovnicul Sfintei Alexandra a fost un om al lui Dumnezeu. Mai mult de atat eu nu am citit iar acolo nu sunt prea multe informatii despre el. Doar cateva concluzii care le-am tras.Multumesc anticipat pentru raspuns

admin

25-06-2012 20:29

@Adrian:

Duhovnicul familiei tariste a fost Sfantul Teofan de Poltava.

Rasputin nici macar monah nu a fost, daramite sa mai fie si preot. S-a proclamat singur vindecator, si a avut legaturi cu familia tarilor doar in legatura cu boala grava a copilului lor, hemofilia (fara a il vindeca).

Iar fostul patriarh al Rusiei, Alexei, s-a exprimat astfel fata de ideea de a fi canonizat: