PS Benedict Bistrițeanul: „Soborul Sfinților Arhangheli: luare-aminte, înțelegere și unire” Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit sâmbătă, 7 noiembrie 2020, în Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Vâlcele, …
Ieromonahul Hristofor, preot slujitor și duhovnic la Catedrala Episcopală din Huși – Predică la Privegherea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil: „[…] Iata, in acest veac intunecat in care vedem cum, foarte adesea, cum spune Sfantul Ioan Evanghelistul, “Lumina a venit …
I. PUTERILE CEREŞTI Păzitorii casei noastre Păzeşte-ţi casa ta de rău! Căci acest rău, văzut şi nevăzut, este foarte răspândit în lumea în care trăim! Şi, cu adevărat, omul nu se poate păzi singur, cu puterile sale, de năvălirile acestui …
“Satana, de atunci încoace, se luptă pentru acelaşi lucru pentru care a şi căzut: se luptă împotriva voii lui Dumnezeu, se luptă ca să-i dezbine pe oameni. Nu are mai mare hotărâre, mai mare cerbicie, mai mare încăpăţânare, mai mare …
Şi de-asta, se poate face şi în familie foarte mult. Foarte mult se poate face. E drept că contextul e tot mai greu. Acum parcă e invers de cum era înainte. Înainte era mănăstirea pentru oameni de excepţie și oamenii comuni rămâneau în lume, acum pare invers, adică mănăstirea e pentru oricine şi lumea numai pentru oameni de excepţie. Condiţiile sunt atât de grele, tot mai grele, adică oamenii îşi fac viaţa atât de grea şi de urâtă încât trebuie să fii foarte puternic ca să poţi să-ţi realizezi o familie şi din punct de vedere duhovnicesc, și material, şi cultural, şi să-ţi păstrezi copiii, şi să nu ţi se drogheze, și din toate punctele de vedere, trebuie să fii aproape un erou, aproape un campion acum ca să reuşeşti în condiţiile alea aşa de grele care sunt acum. Dar, când era societatea tradiţională, era foarte uşor, aveau rânduielile lor, aveau legile lor. Şi binele era la guvernare. Acum parcă răul e la guvernare şi, oricum, binele e mai mult restricţionat decât răul.
“Dragă, iubită soră! Să nu ne descurajăm, de vreme ce avem asemenea Domn! (…) Dumnezeu este Iubire. Poate, oare, Iubirea să fie nepăsătoare faţă de pieirea, de suferinţele celui iubit?” Din scrisorile Cuviosului Nikon Vorobiov: Duhurile căzute (fragmente) “Dragă Katia! …
“Cu cât omul îşi ia mai în serios viaţa, lupta aceasta, cu atât mai tare se stârnesc patimile…” *** Să dezvoltăm în noi înşine luarea-aminte la vrăjmaşii noştri Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început …
Daca un om o ia razna de la poruncile lui Dumnezeu, il lupta dupa aceea patimile. Si daca lasa cineva sa-l razboiasca patimile, nu mai e nevoie de diavol ca sa-l razboiasca. Si diavolii au “specializare”. Lovesc pe om tac-tac, asa fel ca sa-i afle suferinta, neputinta, si sa-l razboiasca. E nevoie de atentie, ca sa inchidem usile si ferestrele – simturile – sa nu lasam fisuri ispitei si sa intre vrajmasul pe acolo unde sunt punctele slabe. Daca lasi chiar si o crapatura deschisa, poate intra si iti va face pagube. Diavolul intra in om, cand exista noroi in inima sa, nu se apropie de faptura curata a lui Dumnezeu. Daca se va curati inima de noroi, vrajmasul fuge si vine iarasi Hristos. Ca si mistretul, care cand nu afla noroi, guita si pleaca. La fel si diavolul nu se apropie de inima ce nu are mocirla. Ce treaba are in inima curata si smerita? Daca vedem insa casa noastra – inima noastra – ca este casa veche si vrajmasul locuieste in ea, trebuie indata s-o daramam, ca sa fuga si chiriasul nostru cel rau, adica aghiuta. Pentru ca atunci cand pacatul se invecheste in om, diavolul, fireste, dobandeste mai multe drepturi.
