INTRAREA IN BISERICA A MAICII DOMNULUI: Taina sfintei educatii si Templul viu al lui Dumnezeu

Taina sfintei educatii

Predica intai la Intrarea in biserica a Preasfintei Fecioare Maria

a SFANTULUI IUSTIN POPOVICI (1964)

Iata sfantul si marele praznic  al Intrarii in biserica a Maicii Domnului. Atunci cand a implinit trei ani, parintii, dupa fagaduinta data, au condus-o in sfantul templu din Ierusalim. Au calatorit de la Nazaret impreuna cu rudele si in mod solemn au intrat in biserica lui Dumnezeu ca sa-si implineasca fagaduinta. Si Sfantul Arhiereu Zaharia, tatal Sfantului Ioan Inaintemergatorul, a primit-o si a condus-o in sfantul templu pe Preasfanta Fecioara, a condus-o in partea cea mai sfanta a templului, in Sfanta Sfintelor, iar in acea parte nimeni nu putea sa intre in afara de arhiereu, si acesta numai o data pe an (Evrei 9, 3,7). Asa era in Vechiul Legamant. Dar Sfantul Zaharia, fiind plin de Duh Sfant, si prin randuiala dumnezeiasca, a condus-o pe Sfanta Fecioara in partea cea mai sfanta a templului, in Sfanta Sfintelor. Si Sfanta Fecioara a petrecut si a trait noua ani in templul din Ierusalim.

De ce praznuim astazi acest praznic? De ce sa nu ramana Sfanta Fecioara acasa la ea, in loc sa o conduca parintii si sa o predea la templu ca sa creasca acolo, ca sa traiasca acolo? Ce inseamna aceasta, frate? Aceasta este pentru noi toti o mare taina, taina sfintei educatii. Toata taina aceasta ne infatiseaza pentru ce este creat omul si ce trebuie sa faca din sine, de ce se nasc copii in aceasta lume, cum trebuie sa-i educam. Iata, Sfanta Fecioara Maria a fost educata noua ani in templu, si insotita in templu, asa cum se spune in cartile bisericesti, ca sa se educe intr-un mod sfant, ca sa dobandeasca educatie sfanta. Si ce inseamna aceasta? Ca sa-si sfinteasca sufletul, ca sa-si sfinteasca mintea, ca sa-si sfinteasca voia, ca sa-si sfinteasca intreaga fiinta. Caci omul de aceea este creat, ca sa fie sfant, caci voia lui Dumnezeu, spune Sfantul Apostol Pavel, este sfintirea noastra. Aceasta vrea Dumnezeu de la noi: ca sa ne sfintim, sa devenim Sfinti, ca viata noastra sa fie sfanta.

Aceasta este ceea ce Domnul vrea sa faca cu intreg neamul omenesc, si mai intai a facut cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu: a mantuit-o de pacat, a curatit-o cu totul de pacat, de moarte si de orice demon, si a aratat cum trebuie sa fie fiinta omeneasca care poate sa existe in aceasta lume. De aceea este Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu mai presus de toti Heruvimii si Serafimii dupa curatie, dupa fiinta sa fara de pacat, dupa sfintenia sa. Iata ce este sfintenia: ea a transformat-o pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu in Templul lui Dumnezeu, in Templul Viu al lui Dumnezeu. Ea s-a dedicat cu totul slujirii lui Dumnezeu, cu intreaga sa fiinta – si sufletul sau si trupul sau neincetat aduceau rugaciuni lui Dumnezeu, si ea a slujit neincetat lui Dumnezeu. Astfel, viata sa a fost, de fapt, o slujire adusa lui Dumnezeu. O astfel de educatie i-a fost data Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Astazi, fratilor, in lume exista o mare confuzie in jurul a ceea ce este educatia si care este scopul ei. S-au chinuit mintile europene, asa-numitii oameni de stiinta, profesori, invatatori, educatori, toti s-au indepartat tot mai mult de binecuvantatul scop al educatiei si ne-au propus omul ca urmas al maimutei: omul a provenit din animal!... S-au indepartat de sfanta educatie. Priviti cum s-au salbaticit oamenii astazi! Priviti ce rau fac, ce crime, ce pacate, si au sufletele linistite, constiintele impacate. Se fura, se prada, dar nu se nelinistesc. Daca suntem animale, de ce sa nu traim animalic? Cine ne poate interzice aceasta? Daca nu avem constiinta, daca Dumnezeu nu este mai presus de noi…

Pentru ce exista omul, care este scopul educatiei? Domnul Hristos a spus-o, a spus-o Facatorul omului, Cel Care l-a creat pe om, Domnul Dumnezeu, El a spus care este scopul educatiei. Care este scopul educatiei, fratilor? Dumnezeu l-a creat pe om cu chipul Sau in suflet, cu chipul lui Dumnezeu in suflet, cu chipul viu. De ce? Ca omul sa se desavarseasca si sa se umple de Dumnezeu, ca sa devina chipul lui Dumnezeu, sa devina asemenea lui Dumnezeu. Iata, acesta este scopul educatiei. Acesta este scopul educatiei pe care Dumnezeu a randuit-o omului, pe care a randuit-o Bisericii lui Hristos Insusi Domnul Hristos, Dumnezeul cel Viu si Adevarat, Care a venit in aceasta lume. El ne-a facut cunoscut si ne-a poruncit noua tuturor: Fiti desavarsiti precum Tatal vostru Cel Ceresc desavarsit este (Matei 5,48), asa cum Dumnezeu este desavarsit. Acesta este scopul educatiei.

Domnul ne-a spus pentru ce a intemeiat Biserica Sa: ca in Biserica sa ne dea toate mijloacele cu ajutorul carora sa infaptuim acest scop al educatiei noastre, mijloacele care ne vor face asemenea lui Dumnezeu, care ne vor face ai lui Hristos, ca sa fim asemanatori Domnului Hristos, sa devenim ca El (1 Ioan 3, 2). Aceasta este porunca, astfel se porunceste in Sfanta Evanghelie: sa umblam asa cum El a umblat (Efeseni 5,2; Ioan 2, 6) atata timp cat a fost pe pamant, El, Domnul Hristos. Iata scopul educatiei! Si cand se infaptuieste acest scop al educatiei, ce se intampla cu omul? Omul se sfinteste!

De aceea a venit Domnul Hristos in aceasta lume ca sa ne arate ce este omul desavarsit, ca sa ne dea mijloacele sa atingem si noi insine si sa ajungem om desavarsit la masura varstei deplinatatii lui Hristos (Efeseni 4,13). De aceea a si dat Sfintei Biserici Sfintele Taine, iar in ele puterile si fortele dumnezeiesti cu ajutorul carora omul sa se sfinteasca si sa devina Sfant. De aceea praznicul de astazi, care ne spune care este cea mai importanta datorie a noastra, este mare, totdeauna fiind proslavit in Biserica, din vechime. Si noi astazi dobandim o conceptie corecta si o cunoastere corecta despre aceasta: ce este educatia, cine este educat in aceasta lume si cine nu este educat. Cine este adevaratul profesor, invatatorul acestei lumi? Domnul Hristos este singurul Educator al acestei lumi si dupa El si alaturi de El, Preasfanta Maica a Domnului.

Ea este Educatoarea cea de capatai a neamului omenesc. A aratat in ea insasi ce este fiinta omeneasca desavarsita si de aceea ea este model si pilda pentru noi toti. De aceea ea este Profesoara noastra, Invatatoarea noastra si Educatoarea noastra de capatai si vesnica spre a ne conduce pe caile Domnului; pentru a ne conduce pe caile implinirii poruncilor lui Hristos; pentru a ne conduce din virtute in virtute, dintr-o sfanta virtute  evanghelica intr-alta sfanta virtute evanghelica, din credinta in dragoste, din dragoste in nadejde, din nadejde in rugaciune, din rugaciune in post, din post in milostenie, in milostivire si in toate celelalte sfinte virtuti evanghelice. Ea este acea Educatoare, iar dupa ea, asemenea sunt si toti Sfintii lui Dumnezeu. Acestia sunt educatorii de capetenii ai neamului omenesc, Sfintii lui Dumnezeu.

Iata ca atata timp cat Sfantul Sava a fost Educatorul de capatai al neamului sarb, sarbii au fost un popor sfant, poporul lui Dumnezeu. Cine este educatorul nostru, cine ne conduce si ne calauzeste? Nu stii, sarbule nefericit, sa-ti faci semnul sfintei cruci cand treci pe langa biserica. Ce fel de iad iti pregatesti, ce fel de chinuri?

Ce v-a dat Biserica, sarbilor nefericiti, ce? Toti Sfintii, Dreptii, Mucenicii care au pierit pentru Sfanta Cruce si pentru Libertatea de aur. Iar voi! Voi aruncati hule asupra lor, voi ii batjocoriti… Vai, vai de voi! Vai de voi, ce va asteapta! Sarbilor, amintiti-va ca exista in aceasta lume Imparatul, Domnitorul si Stapanul Dumnezeu,  iar  omul  atunci  este  puternic,  cand slujeste lui Dumnezeu. Asa a fost Sfantul Sava, asa au fost Sfintii sarbi, toti Dreptii sarbi. Iar tu te indepartezi de Dumnezeu – ce astepti, ce astepti de la Cer, ce astepti de la soare? Intr-o zi te poate parjoli acest soare, intr-o zi te poate ingheta acest ger cu stiinta omeneasca. O, necaz, o, nefericire, o, nenorocire! O, nenorocire care alearga dupa neamul sarb, iar sarbii nu se apara nici cu rugaciunea, nici cu postul, nici cu Evanghelia lui Hristos.

O, Doamne, o, Preasfanta Maica a Domnului, grabeste-te catre sarbi si ne trezeste, caci am adormit in pacate, am adormit in necredinta, intr-o credinta mica, in necredinta. Atacati-ne cu minunile, atacati-ne cu grozaviile, atacati-ne cu ororile, ca sa ne trezim sa credem in Domnul. Ca sa ne trezim la intaiul scop al vietii acesteia, ca sa aflam, ca sa stim ca suntem facuti sa dobandim puteri dumnezeiesti sa traim dupa legile lui Dumnezeu, ca din noi sa alcatuim fapturi asemenea lui Dumnezeu.

O, Preasfanta Maica a Domnului! Tu ne conduci si ne calauzesti, tu sa ne fii Educatoarea de capatai impreuna cu toti Sfintii, cu Sfantul Sava si cu ceilalti Sfinti bineplacuti lui Dumnezeu. Tu ne conduci si ne calauzesti pentru ca sa nu cadem prada mortii, ca macelul sufletelor sarbilor sa inceteze, ca odata sa invieze si sarbii din orice moarte si sa slujeasca Unicului Dumnezeului Celui Adevarat in toate veacurile, Domnului Iisus Hristos, la Care ne conduci doar tu, Maica Domnului, impreuna cu toti Sfintii. Amin.

(din: Cuviosul Iustin de Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013)

***

Cuvant la paraclisul Maicii Domnului

Despre lucrarea binefacatoare a Bisericii lui Dumnezeu asupra sufletului omului

Iubiti frati si surori, cu nespusa bucurie si incan­tare am slavit-o astazi pe Aparatoarea neamului cres­tinesc – pe Preabinecuvantata Fecioara Maria, care s-a invrednicit a fi Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Celui intrupat. Preasfanta Fecioara Maria, dupa cum stiti, a fost data ca Prunca de trei ani spre a fi crescuta in biserica lui Dumnezeu, unde a trait pana cand a implinit varsta desavarsita. In biserica lui Dumnezeu, sub indrumarea cucernicilor preoti si a altor drepti, barbati si femei, si, de asemenea, a indrumatorilor celor neva­zuti – a ingerilor lui Dumnezeu si a Domnului Insusi, ea a dobandit acele calitati morale si duhovnicesti, care au facut-o sa devina Maica Fiului lui Dumnezeu, Celui ce a devenit Om.

Cresterea in Biserica a facut-o sa fie atat de inte­leapta intru Domnul, atat de curata si sfanta, incat Cel mai Sfant decat sfintii nu S-a ingretosat de ea, ci a in­trat in pantecele ei fecioresc, a luat trup din curatele ei sangiuri, si dupa nasterea Sa a crescut sub sfanta ei povatuire. Aceasta influenta binefacatoare a Bisericii asupra cresterii Preasfintei Fecioare Maria ne duce la convingerea ca bisericile Domnului au o foarte mare importanta educativa pentru fiecare crestin. Daca noi vom da, intr-adevar, atentie acestei influente, pe care bisericile Domnului o au in formarea intelectului, in dezvoltarea si alcatuirea inimii si a vointei crestinilor, nu vom putea sa nu recunoastem in bisericile Domnului cele mai bune si mai inalte institutii de invatamant. Amin.

(in: Arhimandrit Chiril (Pavlov), Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenita, 2012)

Vedeti si: