Din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”: INFLUENTE TIMPURII

2-09-2007 Sublinieri

Eugene Rose tanar

Cand osardia ta slabeste, abia mai poti sa-ti ridici mana, picioarele nu mai vor sa paseasca, biserica parca nu-ti mai este asa de draga…Vezi ce nenorocire este slabirea osardiei celei dintai? Pazeste-o deci inlauntrul tau si nu-i ingadui sa slabeasca. (Sf.Teofan Zavoratul)

Vezi cum poate muzica sa te scoata din lume? … Iar daca muzica poate sa te scoata asa de tare din lume, cu atat mai mult rugaciunea… (Sf.Varsanufie de la Optina)

O cunostinta de-a lui Eugene din acea perioada scria: “Foarte de timpuriu a simtit o evlavie profunda pentru Maica Domnului si, chiar inainte de a incepe sa practice Rugaciunea lui Iisus, rostea rugaciunea Panaghiei: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pre noi.”

Eugene s-a apucat acum sa invete ruseste de unul singur, fapt nu tocmai dificil pentru el, daca tinem seama de pregatirea sa lingvistica si de talentul sau. Totusi participarea la slujbele de la Catedrala Rusa nu era deocamdata un lucru prea usor pentru el. Dupa cum va marturisi mai tarziu, intr-o vreme incepuse sa se teama ca mersul la biserica se va transforma intr-o simpla rutina. In diminetile de duminica se lasa umplut de Missa in Si Minor a lui Bach, la el in apartament, iar apoi, cu muzica inca rasunandu-i in urechi, pleca indata la Liturghia ortodoxa. Era o modalitate de a-si pastra vie flacara ravnei dintru inceput, insuflarea care il adusese la Hristos.

Eugene a inteles ca tot ceea ce se vedea in traditia ortodoxa – slujbele si invataturile duhovnicesti – asigura accesul direct catre Dumnezeire. Vedea Biserica drept ceea ce este ea cu adevarat: cerul pe pamant. Dar se temea ca ca, obisnuindu-se cu aceasta simtire, sa nu cumva sa o piarda. Studierea ui Guenon si a dimensiunii ezoterice a religiilor orientale ii cultivasera abilitatea de a patrunde direct in aspectele ascetice, mistice ale Ortodoxiei, de a-i percepe esenta si de a privi dincolo de aspectele prozaice, omenesti: meschinariile, intrigile etc. Nu dorea sa se implice in aspectele lumesti din cercurile bisericesti si, astfel, sa fie obligat sa priveasca Biserica ca pe o alta institutie a lumii.

Desi era o preocupare importanta pentru Eugene, ii crea si anumite probleme. Straduindu-se sa ramana deasupra aspectelor omenesti cazute ale Bisericii, Eugene se tinea departe si de oamenii insisi. Iar aceasta problema se agrava prin faptul ca, in calitate de strain, era deja oarecum separat de credinciosii rusi care mergeau la biserica. O parte din el inca avea trebuinta de tamaduire, iar aceasta tamaduire o putea dobandi numai cu ajutorul celorlalti oameni din biserica.

Dupa convertirea sa, Eugene a continuat sa asculte musica clasica, folosind-o ca pe o modalitate de rafinare si inaltare sufleteasca.Din muzica“, spunea el, parafrazand-ul pe Confucius, “iti poti da seama ce gandesc oamenii. Ia aminte la muzica pe care o asculta si vei putea spune daca sunt oameni stricati sau virtuosi.” Cu toate ca Eugene cunostea ca Bach este cel mai mare compozitor clasic, foavoritul sau ramanea totusi Händel. In muzica lui Händel este o demnitate lina si masurata ce aduce ascultatorul intr-o stare de liniste interioara si de echilibru. Tocmai acest lucru misca atat de tare sufletul lui Eugene si era ceea ce intelegea Confucius prin muzica “oamenilor virtuosi“.

Dupa parerea unui prieten din acea perioada, “operele favorite ale lui Eugene erau mai cu seama cele din perioada de inceput, indeosebi ale lui Monteverdi si Händel. Aceste opere ale lui Händel sunt destul de obscure si rareori puse in scena. Dido si Anaeus de Purcell era printre favoritele sale, la fel si Orfeu de Glück. Mai avea un disc cu Indiile galante de Rameau. Iubea nespus toate operele lui Mozart, indeosebi Don Giovanni si Flautul fermecat, chiar daca atunci cand a aflat ca cea din urma avea armonii masonice a incetat sa o mai asculte. Fidelio de Beethoven se numara printre piesele favorite si desigur, Boris Godunov de Mussorgski. Printre operele mai moderne, gustul sau se indrepta in principal spre Pucinni, mai ales spre Turandot si Tosca. Era indragostit de toate creatiile camerale baroce, ca si de lucrarile de camara ale lui Mozart si Beethoven, in special de faimoasele cvartete ale acestuia din urma”. Eugene era el insusi talentat la muzica: pe langa continuarea lectiilor de pian in anii de studentie, invatase sa cante si la chitara clasica. Studiase istoria muzicii si, cum mintea sa analitica era inclinata spre astfel de lucruri, a efectuat si unele cercetari in domeniul teoriei muzicale.

Gustul sau in materie de poezie era similar celui muzical. Dintre poetii englezi, cel mai multi ii placeau barzii de curte din perioada clasica, favoritul sau fiind Alexander Pope. Cristalizand cugetari filosofice inalte in forma de poetica, in masuri perfecte, Pope era contemporanul si corespondentul literar al compozitorului englez de origine germana Händel.

Dintre romancierii in secolul al XX-lea, singurul pe care Eugene dadea semne ca l-ar aprecia era germanul Thomas Mann. Chiar daca Mann nu-i oferea lui Eugene raspunsuri reale la problemele lumii moderne, el ramanea, dupa spusele lui Eugene, „perfect constient de curentele gandirii moderne“. Eugene era intrigat de felul cum Mann, cu toate ca era un umanist, investigase conceptiile spiritiste si se convinsese de existenta unor puteri reale in spatele feluritelor fenomene pe care le producea. Dintre cartile lui Mann, Eugene aprecia mai mult Muntele vrajit, in care vedea o alegorie a bolii civilizatiei europene occidentale; indata dupa aceasta aseza Doctor Faust, povestea unui compozitor modern care isi vinde sufletul diavolului pentru a compune cea mai geniala piesa muzicala.

Eugene a citit toate izvoarele crestinatatii ortodoxe care i-au cazut in mana, chiar daca la acea vreme destul de putine fusesera traduse in limba engleza.Pana sa invete limba rusa in mod fluent, putea citi prea putin din cei mai ortodocsi dintre filosofii rusi: Ivan Kireievski, Alexei Homikov, si Constantin Leontiev. Pana atunci citise operele filosofilor rusi cei mai cunoscuti si tradusi in Vest: Vladimir Soloviov si Nicolai Berdiaev. Ambii ganditori se indepartasera de Ortodoxie, desi cel dintai devenise in ultimii sai ani mai „sobru si serios“, cum spunea Eugene.

Una din ultimele lucrari ale lui Soloviov, Scurta povestire despre Antihrist, i-a facut o impresie adanca lui Eugene, prin descrierea lui Antihrist ca un lider rezonabil si binefacator, cel care rezolva toata problemele, care uneste toate bisericile sub stapanirea lui, promitandu-le lucrurile exterioare pe care le doreau cel mai mult. Acestei uniri mincinoase a organizatiilor bisericesti sub stapanirea lui Antihrist, Soloviov ii opunea adevarata unitate duhovniceasca a crestinilor din catacombele zilelor de pe urma.

Eugene il respecta si pe Berdiaev pentru spirirul patrunzator cu care analiza curentele istorice si sociale, dar dezaproba cateogoric viziunea sa despre „noua era a Duhului Sfant” pe pamant, era in care Biserica ar sfinti pana si comunismul. Martin Buber, ganditorul evreu ale carui opere Eugene le admira de asemenea, nutrea sperante similare pentru lumea aceasta, insa Eugene gasea ca eroarea lui Buber este „mai usor de inteles” decat cea a lui Berdiaev. Aceasta pentru ca, spunea Eugene, „doar crestinilor li S-a descoperit Adevarul deplin. Evreii inca se intorc spre vechea ordine, cand lumea era (sau parea ca este) inca intreaga; insa dupa venirea lui Hristos, sfarsitul iminent al acestei lumi este vadit. ‘Noul timp’ inaugurat de Hristos isi poate avea implinirea numai in afara timpului.”

Parcurgand lucrarile unor ganditori romano-catolici traditionalisti, Eugene spunea ca ii gaseste „destul de utili si, pana la urma, nu prea indepartati de perspectiva ortodoxa“. Intre acestia se numara Joseph Pieper, Étienne Gilson, Pr. Henri de Lubac si, desigur, Max Picard. Eugene considera cartea lui Pieper, Sfarsitul timpului, care se baza aproape integral pe surse occidentale, ca „nedeosebindu-se in punctele esentiale de traditia ortodoxa“. Insa fata de scrierile teologului romano-catolic conservator Jacques Maritain avea reactii amestecate. Citind Stiinta si intelepciune, de pilda, era de acord cu Maritain, cum ca stiinta trebuie sa-si aiba locul cuvenit in ierarhia cunoasterii, dar era contrariat de elogiul inaltat de Maritain dezvoltarii stiintelor moderne si de dorinta acestuia de a „reconcilia stiinta cu intelepciunea intr-o armonie spirituala vitala“.

Deosebit de miscat fu Eugene de cartea lui Thomas Merton, Seven Storey Mountain, care ii dovedea ca este posibil ca un om modern ca el sa-si urmeze vocatia de a se lepada de lume si de a trai pentru altcineva. Dar aceasta impresie pozitiva lasata de lectura cartii de debut a lui Merton a fost curand inlocuita de o dezamagire profunda, starnita de ceea ce avea sa devina Merton, asa cum vom vedea…”

file0134.jpg


Categorii

Din "Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose", Minuni si convertiri, Parintele Serafim Rose

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “Din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”: INFLUENTE TIMPURII

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » “De-ajuns este mie!” - Primirea lui Hristos si dorul slobozirii de veacul acesta
  2. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Damaschin de la Platina, ucenicul Cuv. Seraphim Rose: SA STAM PURUREA NECLINTITI IN CREDINTA NOASTRA!
  3. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL SERAFIM ROSE SI PRIVIREA ATINTITA SPRE PATRIA CEREASCA
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL SERAFIM ROSE - “UN OM AL INIMII” - 27 ani de la plecarea sa in patria cereasca
  5. Pingback: CURSUL DE SUPRAVIETUIRE ORTODOXA AL CUVIOSULUI SERAPHIM ROSE sau cum sa evitam fenomenul "maimutarelii duhovnicesti"
  6. Pingback: PARINTELE SERAFIM ROSE (2 septembrie) - MODEL DE MARTURISIRE "POZITIVA" A CREDINTEI, IN DUHUL AUTENTIC ORTODOX
  7. Pingback: MINUNATA FRATIE A PARINTILOR SERAFIM ROSE SI GHERMAN. Ce putere are ravna sincera si curata pentru Ortodoxie si ce inseamna fratietatea adevarata in Duh...
  8. Pingback: PARINTELE SERAFIM ROSE – UN OM AL INIMII – 30 ani de la plecarea sa in patria cereasca († 2 septembrie 1982) -
  9. Pingback: PARINTELE IONA DE LA OAŞA (Ioan Patrulescu) – interviu in “Familia ortodoxa”. CUM S-A CONVERTIT LA HRISTOS UN TANAR COMUNIST? Spovedanie, canon, ispasire -
  10. Pingback: CUVINTE DE TREZIRE SI DE LIMPEZIRE DUHOVNICEASCA DE LA CUVIOSUL SERAFIM ROSE (†2 septembrie): “Este mai tarziu decat credem”; “Nu trebuie sa umblam dupa semne spectaculoase, ci mai degraba sa cautam semne duhovnicesti…” -
  11. Pingback: Pomenirea unui profetic sfant contemporan, CUVIOSUL SERAFIM CEL NOU, DE LA PLATINA: “ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. Poate ca acestia sunt ultimii cativa ani in care mai putem continua sa raspandim liberi cuvantul“ -
  12. Pingback: INTALNIREA CU PARINTELE SERAFIM ROSE – geniul sfant al ortodoxiei americane si calauzitorul convertitilor. MARTURIA PARINTELUI DAMASCHIN – staretul manastirii din Platina – si a unei pelerine romance in America -
  13. Pingback: ACATISTUL Cuviosului Serafim Rose din Platina, “candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremurile din urma” (2 septembrie) | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: Parintele Calciu DESPRE SOCIETATEA AMERICANA, ORTODOXIA DIN AMERICA SI CONVERTIRI: “Dumnezeu lucreaza. Si iubirea lucreaza” | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: SIMPLITATEA CARE NE MANTUIESTE. Fericitul Parinte Serafim Rose despre necesitatea de A NE INMUIA INIMILE, A NU NE INCREDE IN MINTEA NOASTRA si a nu ramane la nivelul corectitudinii rationale: “Atitudinea CRITICISTĂ este un lucru foarte negativ şi
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate