PESCUIREA MINUNATA: Sa nu ne straduim in desert, bizuindu-ne pe puterile noastre

22-09-2007 Sublinieri

“O noapte întreagă s-au ostenit pescarii şi nu au prins nimic; însă când Domnul a intrat în luntrea lor şi, după ce a propovăduit, le-a poruncit să arunce mrejele, au prins atâta peşte, că nu puteau să-l scoată şi li se rupeau mrejele. Aici avem o comparaţie între munca de orice fel lipsită de ajutorul lui Dumnezeu şi munca la care ajută Dumnezeu.

t_teofan7878.jpgAtâta vreme cât omul se osteneşte de unul singur şi vrea să dobândească ceva numai prin propriile-i puteri, totul îi scapă din mâini; atunci când se apropie de el Domnul, curg bunătăţi după bunătăţi. In privinţa moral-duhovnicească, faptul că reuşita nu este cu putinţă fără Domnul este limpede: „Fără de Mine nimic nu veţi putea face“, a grăit Domnul. Şi această lege lucrează în oricine.

Precum ramura ruptă de trunchi nu numai că nu face roade, dar se usucă şi îşi pierde puterea de viaţă, aşa şi oamenii, dacă nu rămân în părtăşie vie cu Domnul, nu pot aduce roadele dreptăţii, atât de preţioase pentru viaţa veşnică. Vreun lucru bun tot mai poate să fie în ei, dar bun numai la arătare, însă de fapt lipsit de preţ, aşa cum mărul pădureţ poate fi frumos la înfăţişare, dar dacă-l iei şi-l guşti, e acru. Şi în privinţa celor din afară, a celor lumeşti, legea asta se poate proba pe viu: se zbate câte unul, se zbate şi nimic nu-i iese; însă când se pogoară binecuvântarea lui Dumnezeu, roadele încep să apară. Cei ce iau aminte la sine şi la căile vieţii cunosc din experienţă acest adevăr.”

(Sf. Teofan Zavoratul, Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an, Ed. Sophia)

teofan2.jpg


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Pescuirea minunata, Sfantul Teofan Zavoratul, Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “PESCUIREA MINUNATA: Sa nu ne straduim in desert, bizuindu-ne pe puterile noastre

  1. Un mare staret al Manastirii Optina, Sf. VARSANUFIE de la Optina (indrumatorul ultimului mare staret – Sf. NIKON de la Optina- al acestei Manastiri, inainte ca ea sa cada in mainile comunistilor, iar acestia s-o inchida si s-o faca muzeu) spunea despre scrierile celor doi mari Sfinti Episcopi rusi IGNATIE BRIANCIANINOV si TEOFAN ZAVORATUL ca (citam cu aproximatie din memorie):”Scrierile Episcopului Ignatie Briancianinov sunt ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI, iar Scrierile Episcopului TEOFAN ZAVORATUL, sunt GRAMATICA VIETII DUHOVNICESTI”!

    Minunata comparatie si intelept facuta!

    Intr-o zi am meditat un pic la aceste cuvinte ale Sf. Varsanufie, pe care el le-a spus despre valoarea si puterea duhovniceasca a scrierilor celor doi episcopi rusi. Si mi-am adus aminte de ceea ce-mi spunea un fost profesor de limba romana, despre STRUCTURA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE LIMBII ROMANE.

    Si spunea acest profesor al meu cam asa: “Mai copii, orice limba are 3 lucruri mari: Un lexic, o gramatica si niste Stiluri. Lexicul il asemanam cu o gramada de bolovani, caramizi, boltari etc, adica bolovanii, caramizile, boltarii sunt Toate cuvintele unei limbi. Gramatica are doua parti: morfologia si sintaxa. Morfologia selecteaza si clasifica cuvintele si le imparte in doua categorii si anume 6 flexibile, si 4 neflexibile. Iar sintaxa le imbina unele langa altele si le studiaza rolul si functia lor in aceasta imbinare. Adica pietrele, caramizile si boltarii puse unele langa altele formeaza o IMBINARE, asemanatoare cu un rand de zid, adica o comunicare cu unul sau mai multe predicate. Randul de zidire este Sintaxa propozitiei. Un zid intreg inseamna sintaxa frazei. Mai multe ziduri formeaza o constructie, adica o scriere. Care scriere poate fi scrisa intr-unul din cele 4 stiluri adica: beletristic, jurnalistic, administrativ sau stiitific. Si daca este scrisa in stilul beletristic poate fi scrisa intr-unul din trei genuri: epic, liric sau dramatic. De este epic, poate fi o scriere scurta, adica schita, mai lunga si bogata adica nuvela si mai complexa adica roman. Iar daca povestea nu se poate termina intr-un roman, poate fi scrisa intr-un Ciclu de romane. Si uite asa, de la niste pietre, caramizi si boltari, ajungeti MARI SCRIITORI!”

    Mi-a placut aceasta descriere si explicare lapidara a structurii limbii roamane, si mi-am adus aminte de ea cand am aflat pentru prima data ca scrierile celor doi Sfinti rusi sunt asemanate cu un ABECEDAR si cu o GRAMATICA a vietii duhovnicesti ortodoxe.

    Si cu adevarat am ajuns sa spun si eu in sinea mea “ce frumoasa si luminata comparatie a facut acestor scrieri Sf. Varsanufie de la Optina!” Si iata pentru ce:

    Sf. Ignatie READUCE AMINTE crestinilor nevoitori (monahi sau mireni osardnici) de LUCRURILE DE BAZA CARE TREBUIESC STIUTE DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA (sau cum spunea un alt mare Sf. Episcop rus – TIHON de ZADONSK – “Despre Cele ce trebuiesc stiute!”) si care nu mai sunt stiute!
    Cartea sa fundamentala (capodopera scrierilor lui) in care le aminteste ca si NISTE INSTITUTII si CATEGORII si PILONI FUNDAMNETALI ai vietuirii celei adevarate duhovnicesti este “OFRANDA MONAHILOR CONTEMPORANI”. Dar mai sunt abordate detaliat aceste lucruri, notiuni, termeni, si categorii duhovnicesti si in cele 4 volume ale sale care la un loc compun Seria “Experiente Ascetice”, si in alte scrieri, la care o sa facem referire cu alta ocazie.

    Iar Sf. Teofan organizeaza si imbina in lucrarea sa fundamentala “CALEA SPRE MANTUIRE”, toate aceste cunostinte despre lucrurile de baza ale vietii duhovnicesti INTR-UN SISTEM COERENT si extraordinar de limpede si lamuritor, adica intr-o EXPLICATIE SISTEMATICA si MAIESTRU ARTICULATA a ceea ce reprezinta viata duhovniceasca adevarata a adevratilor crestini DreptMaritori.
    Si pe buna dreptate s-a spus ca scrierile lui sunt o “GRAMATICA” duhovniceasca, pentru ca ele (si mai ales cartea de care am pomenit si care este capodopera lui) are doua parti mari si se refera la doua lucruri mari si respectiv la cele doua mari perioade ale vietii crestine ortodoxe prin care trece un crestin ortodox obisnuit care se mantuieste. Si anume Viata DE DUPA BOTEZ, si viata DE DUPA PRIMA SF. TAINA A POCAINTEI. De aceea Sf. Teofan spune ca viata duhovniceasca a unui crestin ortodox (a celor m ai multi) are DOUA INCEPUTURI: 1. Sf. Botez si 2. Sf. Taina a Pocaintei.

    Sf. Teofan a fost acuzat in timpul vietii lui de alti confrati episcopi si stareti de manastiri ca a DEZVALUIT LUCRURI MARI mirenilor, cand acestea trebuiau stiute si cunoscute doar de catre monahi si clerici.

    Dar Sf. Teofan a replicat la o asemenea acuza neintemeiata ca Domnul nu a adus pe lume si pe pamant doua feluri de Evanghelii si doua feluri de Crestinism, unul pentru monahi si altul pt. mireni, CI O SINGURA EVANGHELIE si UN SINGUR CRESTINISM PENTRU TOATA OMENIREA, si cand El a spus “Ceea ce spun, spun TUTUROR, privegheati” (cf. EV. dupa Sf. MARCU, cap.13, vers.37)prin acest cuvant “tuturor” i-a avut in vedere pe toti pamantenii si nu numai pe monahi. Si tot asa si cu privire la celelate nevointe ale vietii duhovnicesti, Domnul i-a avut in vedere pe toti oamenii, si fiecare dupa puterea si ravna lui sa le implineasca!

    Este o mare bucurie si fericire pt. noi si un mare privilegiu ca putem sa ne bucuram azi de aceste nestemate de invataturi ale acestor doi mai Sfinti Rusi.

    Parintele Seraphim Rose, spune intr-una din scrierile sale ca ei au fost numiti de catre alti nevoitori duhovnicesti si teologi “SFINTII CEI NOI!” si ca monahismul contemporan in intregimea lui, nu mai poate face abstractie de operele lor, intrucat SUNT NORMATIVI, pentru monahii ultimilor timpuri.

    Sa ne infruptam si noi din aceste frumoase comori si sa le purtam nevazut aceste invataturi ale lor ca niste COROANE nevazute de aur si pietre pretioase imprejurul mintii noastre.

    Si astfel vom invata si noi Stiinta pescuirii duhovnicesti a sufletelor oamenilor si vom primi ca plata ceea ce spune Sf. Ap. Iacov in cap. 5, vers. 20 al Epistolei sale!

    Amin! Slavit sa Fie Domnul!

  2. Fratilor, sa nu va suparati!, eu nu stiu sa scriu ingrosat si inclinat si boldat si subliniat si “sculptat” si “maiestru”…!

    Eu stiu asta doar in WORD, dar aici in casuta cu “submit coment” nu stiu de care butoane sa ma folosesc…

    Deci nu este rea vointa sau incapatanare…, sau mandrie!

    Nu!, ci este prostie si nestinta si neindemanare, ATATA TOT, in rest toate sunt bune, iar eu ma simt minunat asa in prostia mea si putin “fudul”, ca sa se implineasca INTEGRAL proverbul din batrani, care spune ca “prostul care nu-i fudul nun este si…destul…”!

    Deci, scuzat-mi aceasta “fudulie” de a scrie cu MAJUSCULE, si primiti-o ca un semn al personalitatii mele!

    Promit ca o sa ma indrept, catre …batranete!

    Doamne Ajuta!

  3. Multumesc si fratilor Admin si tie frate Vela Gheorghe pentru firimiturile de la masa fratiilor voastre,caci aici unde sunt asa departe de ceea ce iubesc mai mult[pentru multimea pacatelor mele],nu am acces la cartile acestor Sfinti Parinti.Dar ma hranesc in fiecare zi cu milostenia voastra.Am invatat sa umblu pe computer la 62 de ani pentru a ma putea hrani caci mor de foame[duhovniceasca].Sa va rasplateasca BUNUL DUMNEZEU si MAICUTA LUI.Amin

  4. Multi dintre noi,incoltiti de nevoi,mai spunem intreacat:”Doamne ajuta-ne” si pentru ca in urma unei asemeni rugaciuni nu primim mare lucru,nu consideram ca s-ar cuveni vreo multumire,macar pentru ca nu a ingaduit Dumnezeu sa fie mai rau.nu intelegem ca diavolul nu pune limita raului si ne-ar fi facut un necaz si mai mare decat l-ar fi lasat Dumnezeu.
    Mai sunt unii care recunosc ca tot ce fac,cu voia si cu ajutorul lui Dumnezeu fac,de aceea,inaintea oricarei lucrari,se roaga cat pot de insistent ca sa obtina binecuvantarea lui Dumnezeu pentru ea. Dar apoi uita sa-i multumeasca.Rugaciunile lor sunt un lung sir de cereri,de parca nu ar sti ca mi sunt si rugaciuni de lauda ,de slava ,de multumire aduse si pentru cele bune si pentru cele rele.
    o parte din noistim toate acestea si aducem multumire,dar o facem superficial,asa din mers,in cateva cuvinte si o singura data pentru a indeplini regula.Este mai greu sa-I multumim lui Dumnezeu decat sa-i cerem,asa cum dupa impartasanie trebuie mai atent sa traim pentru a nu pierde harul si dupa implinirea unei cereri trebuie mai mult sa ne rugam.
    Calelea de a obtine de la Dumnezeu mai mult este sa-I multumim pentru putin.Asa cum Preasfanta Fecioara prin caldura mijlocirilor sale,Il sileste pe Cel nesilit,sa incercam si noi ca,prin insistenta multumirilor noastre sa Il indatoram pe Cel de neindatorat.Dumnezeu nu va ramane niciodata dator,mereu va trece de la El,inca mai mult ne va da.precum nici o mare nadejde nu o va lasa desarta,nici multumirea nu o va lasa sa prisoseasca.
    Asadar,fratilor,toata viata sa ne fie o rugaciune vie,un imn de slava si multumire lui Dumnezeu,Amin.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate