Pana cand ne vom zbate si ne vom chinui?
Sfantul Siluan Athonitul:
- “Adeseori e ca si cum Domnul nu ne aude; dar aceasta e numai pentru ca suntem mandri si cerem ceea ce nu ne este de folos. Chinuitor lucru este a recunoaste mandria in noi insine, dar Domnul lasa pe cel mandru sa se zbata chinuindu-se in neputinta sa pana ce se smereste“.
- “Pentru ce sufera omul pe pamant, pentru ce duce necazuri si indura rele?
Suferim pentru ca nu avem smerenie. In sufletul smerit viaza Duhul Sfant si El da sufletului libertatea, pacea, iubirea si fericirea“.
- “Tu zici: ‘Viata mea e tare amara‘. Dar eu iti voi spune, sau mai degraba Domnul Insusi iti spune: ‘Smereste-te si vei vedea ca, spre uimirea ta, nenorocirile tale se vor preface in odihna si vei spune: ‘De ce ma chinuiam si intristam atat altadata?‘ ‘
Acum insa esti bucuros pentru ca te-ai smerit si harul lui Dumnezeu a venit; acum, chiar daca ai sedea singur in saracie, bucuria nu te va parasi, pentru ca ai in suflet pacea despre care a zis Domnul: ‘Pacea Mea dau voua‘ (Ioan 14, 27). Asa da pace Domnul oricarui suflet smerit”.
“Toata lupta noastra este ca sa ne smerim pe noi insine“.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Vai, cat adevar in aceste cuvinte!
Mult Adevar, asa este!
Eu as adauga ca inceputul smereniei este dragostea de Hristos care ne-a iubit atat de mult, incat fara pacat fiind, s-a coborat in Iadul celor fara de lege ca sa ne inalte apoi si pe noi alaturi de El. A purtat El neputintele noastre din dragoste fata de noi. Macar pentru aceasta dragoste ar trebui sa ne rusinam de “marimea” noastra…
Domnul sa ne povatuiasca si sa ne ajute cu iubirea sa, sa urcam pe scara cea folositoare a smereniei!
Hristos a inviat! Hristos invie in noi prin smerenie, iar unde e Hristos acolo e rai. Unde e Hristos e bucuria desavarsita! Ferice de omul smerit, caci acela a lucrat porunca Domnului: “Invatati-va de la Mine ca sunt Bland si Smerit cu Inima” Amin.