“Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup…”. VREMURILE PE CARE LE TRĂIM – VREMURI CUMPLITE DE CERNERE. “Răul lumii de astăzi este așa de organizat încât scăpare nu mai este”. CARE ESTE TOTUȘI SINGURA IEȘIRE? (Părintele Rafail Noica și Arhim. Dumitru Cobzaru – AUDIO, VIDEO, TEXT)
Arhim. Dumitru Cobzaru – Cuvânt la Parastasul credincioșilor Dragoș și Oana, Catedrala Mitropolitana, Cluj (ianuarie 2021):
„…Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile” (Matei 24, 22).
„Și ne putem da seama că acest cuvânt, în vremurile pe care le trăim noi astăzi, se împlineşte deplin. Dumnezeu a scurtat timpul. Nu vi se pare că trece timpul foarte repede şi că Dumnezeu a scurtat zilele? Însă acest cuvânt se împlineşte cu noi pentru că vremurile pe care le trăim sunt cele pe care Dumnezeu le-a sorocit spre sfârşitul veacului. Însă pentru cei aleşi a scurtat aceste zile.
Şi atunci ne gândim noi la Dragoş-Mihai şi la Oana-Cristina [copilul și mama lui, din Cluj, care au murit în Grecia, în vara lui 2019, în timpul furtunii din Halkidiki, după ce s-a prăbușit peste ei tavanul unei taverne – n.n.] care, zicem noi, prematur au plecat din această lume. Cu ei s-a împlinit cuvântul Scripturii, cuvântul lui Dumnezeu. Ei au fost aleşi, Dumnezeu le-a scurtat zilele ca să nu vadă ceea ce se întâmplă astăzi şi să rămână printre cei aleşi. Pentru că vremurile pe care le trăim noi astăzi înseamnă şi cernere. Este foarte evident că există o cernere. Şi nădăjduim, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Bisericii Lui în care lucrează Duhul Sfânt, să rămânem printre cei aleşi. Dacă se scurtează zilele, ştim, este semnul că Dumnezeu are bunăvoinţă şi că Dumnezeu ne vrea cu orice preţ pentru Sine şi pentru Împărăţia Lui.
Avem această certitudine că Dragoş Mihai şi Oana Cristina, cei dragi pentru mamă, bunică, soţ şi tată, sunt dragi şi lui Dumnezeu şi ei se odihnesc, însă într-o odihnă dinamică, anume aceea că ei se roagă pentru noi şi ne cuprind în dragostea lor, care este acum dragostea lui Dumnezeu, cea fără de început şi fără de sfârşit. Aşa să fie. Amin”.
***
Candela Rugului Aprins:
(text ușor revizuit după înregistrarea audio)
Părintele Rafail Noica: „Răul lumii de astăzi este așa de organizat, încât scăpare nu mai este… Numai Dumnezeu va fi scăparea”
„Vremea noastră este vreme cumplită, cu probleme parcă fără răspuns, situații inexplicabile, înnodări dintre cele mai cumplite. Și nu deznădăjduiți, dar să ne așteptam la mai rău. Nu deznădăjduiți, dar să știți că în fiecare clipă Dumnezeu Cel nevăzut, Cel „de neînduplecat”, este cu noi aici, nu numai în spațiul din jurul meu, ci și în inima mea. Nu există încercare pe care ne-o îngăduie Dumnezeu, fără să ne dea și o cale de ieșire. Ce cale de ieșire, nu știu, dar Domnul să ne călăuzească și în situații inextricabile.
Stăpânitorul lumii acesteia vrea să ne arate că nu putem scapă de el sub nicio formă. Acum, cu organizarea asta, cu sateliții, cu chestii care ne urmăresc și prin care suntem urmăriți, nu avem cum să scăpăm. Mai mulți mi-au povestit despre niște filme pe care le-au văzut. Unul se numea Principiul Dominoului. Și filmele arătau că, dacă ochiul lumii ăsteia e pe tine, nu ai cum să scapi, și, până la urmă, se termină cu o catastrofă, cu moartea. Și, când îmi povesteau, simțeam cum panica intră în mine, dar observam un lucru: în niciunul dintre filme nu se vorbea despre Dumnezeu. Nimeni nu a zis „Doamne!”.
Eu cunosc trei cazuri; unul pe care îl cunosc personal. Într-o viață de zeci de ani de iad, când persoana a ajuns la punctul de a înnebuni sau de a se sinucide, dar în loc să facă asta, a zis: „Doamne!”; și imediat s-a schimbat viața acelei persoane. […]
Și dacă în filmele alea sunt filme în duhul lumii ăsteia care vrea să ne convingă că stăpânitorul lumii acesteia este atotputernic – „De mine nu scapi! Sau faci ce-ți spun eu și-ți dau niște privilegii sau, dacă nu,… jos capul!”. Nu! Avem o alternativă pe care nu ne-o pune înainte duhul lumii acesteia: să strigăm la Dumnezeu! Dar, de acum, în marele necaz, o singură scăpare este, o singură soluție: Dumnezeu!
În realitate, de-a lungul istoriei, niciodată n-a fost o scăpare sau o soluție fără Dumnezeu, dar Dumnezeu cel blând ne-a lăsat să ne vedem de treburile noastre chiar dacă noi am crezut că din deșteptăciunea noastră a venit scăparea sau am avut noroc și am găsit soluția asta; și nu ne dăm seama că Dumnezeu a rânduit acea situație, și ne-a lăsat să credem așa. Dar nu a fost, de-a lungul istoriei, ca o soluție găsită să nu fi fost de la Dumnezeu. A, poți spune: „a venit un milionar și mi-a dat o sumă de bani și am scăpat din situație”. Dumnezeu, de la întemeierea lumii, știind ce aveam să trăiesc, a pregătit un milionar care să vină și să-mi dea. Dar să nu uităm să mulțumim lui Dumnezeu și să conștientizam aceasta.
Zice psalmul: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte” (Psalmii 126, 1). Da, muncim, dar nu munca mea va zidi casa! Da, păzesc, dar nu paza mea va păzi cetatea, dacă nu Dumnezeu în mine păzește.
Cu Dumnezeu trebuie să ne tocmim. În singur Dumnezeu trebuie să avem nădejdea. Zice psalmul: „Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui”; „Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale” (Psalmii 43; 8, 5) – zicea războinicul David. Da, dar cu brațul lui lovea și cu arcul lui trăgea. Și la noi, Dumnezeu nu va veni, ci eu voi zidi casa, dar dacă Dumnezeu nu va lucra în mine, nu va ieși nimic. Vreau să zic că întotdeauna, de-a lungul istoriei, Dumnezeu a fost singura ieșire, dar, nevrând să ne silnicească, ne-a lăsat să credem că fiindcă noi ne-am priceput sau mai știu eu ce, ne-a ieșit soluția…
Zilele care vin sunt cumplite și nu mai există nici o scăpare, cum corect vorbesc filmele acelea. Corect, dar nu adevărat! Numai Dumnezeu va fi scăparea. Ni se pare îngrozitor, și pentru noi este, dar va ști Dumnezeu să ne miluiască! Dar este un mare privilegiu, că în sfârșit vom învăța – dă-ne Doamne! – să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu. Și cu singura nădejde în Singur Dumnezeu, vom pune mâna pe sabie, pe arc, pe mistrie, și vom face ce trebuie, nu ne vom intimida de cei care ne urmăresc, dar singur Dumnezeu va fi soluția. Răul lumii de astăzi este așa de organizat încât scăpare nu mai este.
Deci, tot ce am zis, este un fel de a spune: „ține-ți mintea în iad”. Nu am încercat să evit să nu vorbesc de criza care este și vine, nu am încercat să o mușamalizez, dar am spus că orice ar fi și orice s-ar întâmpla, dacă te găsești și în fundul iadului, să nu deznădăjduiești, și atunci fundul iadului pentru tine va fi rai. Cum a fost înrourare focul cuptorului încins pentru cei trei tineri. Și asta nu este o poveste, este istorie. Eu am ajuns să mă întreb în ce măsură să cred în Scriptură, ce trebuie să cred literar și ce trebuie să fie metaforic. Lucrurile astea, puțin câte puțin, am ajuns, din ce în ce mai mult, să le cred literal. Când zice Scriptura că marea a stat perete de-a dreapta și perete de-a stânga, eu cred că marea a stătut perete de-a dreapta și perete de-a stânga. Că sunt prost? Bine, sunt prost și mă bucur că sunt prost și că nu sunt ca deștepții lumii acesteia care au toate dovezile că Dumnezeu nu există, și vom vedea cândva cine va fi fost prostul și cine deșteptul. Prin asta parafrazez ce spunea Sfântul Apostol Pavel că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea omului. Si poate cu asta să terminăm…”.
Extras din conferința Părintelui Rafail Noica în Biserica „Soborul Maicii Domnului” şi „Sfântul Ilie”, Reşedinţa Mitropolitană de la Limours, Franța, octombrie 2017
Legaturi:CE VREMURI TRAIM SI CUM SA LE INFRUNTAM? – Parintele Rafail ne raspunde (VIDEO)
***
Parintele Proclu: TOTI DIAVOLII DIN IAD AU IESIT PE FATA PAMANTULUI
Parintele Adrian Fageteanu: VINE TIMPUL RABDARII SI AL CERNERII! NUMAI RUGACIUNEA NE MAI SCAPA…
***
Este SIGUR ca, intotdeauna cand pentru noi nu mai exista scapare, aceasta vine de la Dumnezeu, DACA NOI CREDEM ASTA. De fapt TOATE IZBANZILE NOASTRE SUNT DE LA DUMNEZEU care ne lasa sa credem ca le-am savarsit noi cu desteptaciunea noastra.