Imbratisati pe PRISCILLA si AQUILA!

13-02-2008 Sublinieri

Astazi ii praznuim pe Sfintii Apostoli si Mucenici Aquila si Priscilla, care s-au aratat pe masura vredniciei Sf. Ap. Pavel, cel care i-a botezat si i-a nascut duhovniceste, fiind gazduit in Corint chiar in casa lor. Pornind de la salutarea pe care Apostolul neamurilor le-o face in Epistola sa catre romani, marturie a faptului ca ii purta la loc ales in inima sa, Sf. Ioan Gura de Aur ne infatiseaza cu patrundere duhovniceasca virtutea exceptionala a acestor soti apostolici:

“Asadar, ce este cu adresarea: „imbratisati pe Priscilla si Aquila, cei impreuna lucratori ai mei intru Domnul” (Rom 16, 3)? Oare nu pare ca este o salutare simpla, neavand sa ne arate nimic important, nici ceva demn de luat aminte? Hai sa discutam doar despre ea; ba, mai mult, chiar daca ne sarguim, nici nu ne va ajunge ziua de azi ca sa strangem toate intelesurile ce zac in aceste putine cuvinte. Ci este necesar ca sa punem si intr-o alta zi in vistieriile voastre prisosul celor contemplate, ivite din aceasta mica salutare. Caci nu ma pregatesc sa v-o ofer toata, ci doar o parte din ea, doar inceputul, si anume: “imbratisati pe Priscilla si Aquila“. (…)

Este si un alt castig de scos de aici, nu mai mic decat cele dinainte si care mai cu seama sustine viata noastra, indreptandu-o. Care este? A nu osandi nunta, nici a socoti piedica si poticneala spre calea ce duce la virtute faptul de a avea femeie si a creste copii si a carmui case si a te indeletnici cu o meserie si au aratat o vietuire filosoficeasca mult mai riguroasa decat cei ce traiesc in manastiri. De unde stim aceasta? Din cele pe care le-a grait Pavel catre ei, ba mai mult, nu din cele pe care le-a grait, ci si din cele pe care le-a marturisit [chiar el] dupa aceea. Caci zicand “imbratisati pe Priscilla si Aquila“, a adaugat si vrednicia lor. Care era aceasta? Nu a zis: pe cei bogati, pe cei straluciti, pe cei de bun neam. Dar ce? „Pe cei impreuna-lucratori cu mine intru Domnul“. Nimic nu ne arata mai mult decat acest lucru virtutea lor. Si nu numai de aici se vede, ci si din faptul ca a ramas la ei nu o zi sau doua, sau trei, ci doi ani intregi; de aici se poate vedea virtutea lor. Caci dupa cum stapanitorii cei din afara nu aleg niciodata sa fie gazduiti la cineva dintre cei de conditie joasa si smerita, ci cauta conacele stralucite ale oarecaror barbati slaviti, ca nu cumva saracia celor ce-i primesc sa le intunece marimea vredniciei lor, tot asa faceau si apostolii. Nu gazduiau la care se intampla, ci, dupa cum aceia cautau case stralucite, asa si acestia cautau suflet virtuos. Si cautand cu cercetare adanca pe cei ce se potriveau cu ei, la aceia ramaneau. Caci si legea lui Hristos porunceste aceasta. Fiindca zice: “in care oras sau casa veti intra, intrebati cine este vrednic, si acolo sa ramaneti” (Mt 10, 11). Acestia erau vrednici de Pavel, iar daca erau vrednici de el, erau vrednici si de ingeri. Iar eu voi indrazni sa numesc casuta aceea a lor si cer si Biserica. Caci unde era Pavel, acolo era si Hristos.Iar de cautati probare – zice – Hristos este Cel Ce graieste in mine” (II Cor 13, 3). Iar unde era Hristos, acolo si ingerii neincetat erau de fata.

Iar cei care mai inainte de a-l primi pe Pavel erau vrednici de slujirea lui, gandeste-te ca dupa ce au vietuit doi ani impreuna cu el, au deprins sa fie atenti si la infatisarea lor, si la mers, si la privire, si la felul imbracamintei, si la intrari, si la iesiri, si la toate celelalte. Caci in cazul sfintilor, nu numai cuvintele, nici doar invataturile si indemnurile, ci si tot restul modului lor de trai este indeajuns sa dea invatatura filosofica celor care iau aminte. Gandeste-te cata vreme l-au vazut pe Pavel facand Liturghie, si certand, si mangaind, si rugandu-se, si plangand, iesind si intrand. Caci daca noi, care avem doar paisprezece epistole si ne agitam sa ni le procuram de oriunde, [putem deveni asemenea lui Pavel], cei care au avut izvorul epistolelor, limba intregii lumi, lumina Bisericilor, temelia credintei, stalpul si intaritura adevarului, cum nu vor avea oare aceeasi vietuire cu un asemenea inger? Caci daca haina lui era infricosatoare demonilor si avea atata putere asupra lor, oare impreuna-locuirea cu el cum nu atragea multime de har al Duhului? Oare a vedea patul lui Pavel, oare a-i vedea asternutul, incaltarile, nu era pricina indestulatoare pentru ei ca sa aiba pururea in inima strapungerea? Caci daca demonii vazandu-i hainele se infricosau, cu mult mai mult acestia, credinciosi fiind si impreuna-vietuitori cu el, se umileau la inima privindu-le.

Apoi, vrednic lucru este si sa cercetam pentru ce, atunci cand ii saluta, pe Priscilla o pune inaintea barbatului ei. Caci nu zice: “imbratisati pe Aquila si Priscilla“, ci “pe Priscilla si Aquila“. Nici aceasta nu a facut-o pe degeaba, ci mie imi pare ca era constient ca ea avea mai multa evlavie decat barbatul ei. Si ca nu este ceva ipotetic ceea ce am spus, ne invata si Faptele Apostolilor. Caci pe Apollo, barbat invatat si puternic in Scripturi si care cunostea doar botezul lui Ioan, ea l-a luat si l-a invatat calea lui Dumnezeu si l-a facut invatator desavarsit. Caci femeile crestine de pe vremea apostolilor nu se ingrijeau de aceste lucruri de care se ingrijesc cele de acum: sa imbrace haine stralucite, sa-si infrumuseteze fata cu farduri si incondeieri ale ochilor, sa devina povara pentru barbatii lor, sa se sileasca sa-si cumpere haine mai scumpe decat vecina sau decat cele de acelasi rang, sa aiba cai albi si fraie de aur, multi eunuci care sa le slujeasca, card de slujnice, si toate celelalte inchipuiri desarte si vrednice de batjocura. Ci scuturand toate acestea si lepadand ingamfarea lumeasca, un singur lucru cautau: cum sa se faca partase apostolilor si sa aiba parte chiar de plata lor. De aceea, nu numai aceasta era asa, ci si toate celelalte. (…) Dar atunci, cum de-i scrie lui Timotei: “Femeii nu-i ingadui sa invete pe altul, nici sa stapaneasca pe barbat” (I Tim 2, 12)? Aceasta se intampla cand barbatul este evlavios si are aceeasi credinta ca si femeia si aceeasi intelepciune. Dar cand barbatul este necredincios si inselat, nu o lipseste apostolul de autoritatea de a-l invata. Caci, scriindu-le corintenilor, zice: “Iar femeia care are barbat necredincios sa nu-l lase. Ca ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul?” (I Cor 7, 16). Cum sa-l mantuiasca femeia credincioasa pe barbatul necredincios? De buna seama, catehizandu-l si invatandu-l si aducandu-l la credinta, dupa cum a facut si aceasta Priscilla cu Apollo. De altfel, cand zice: “femeii nu-i ingadui sa invete“, vorbeste de invatatura ce se da de la amvon, despre discutiile publice si despre invatatura ce tine de ratiunea preotiei. Dar in particular nu o opreste sa indemne si sa sfatuiasca. Caci daca acesta era lucru oprit, nu ar fi laudat-o pe Priscilla ca a facut aceasta.

Sa auda barbatii, sa auda acestea si femeile! Acelea, ca s-o urmeze pe cea care este de acelasi sex si neam cu ele. Acestia, ca sa nu se arate mai neputinciosi decat o femeie. (…)

Nu avea Priscilla paturi argintate, dar avea multa intreaga intelepciune. Nu avea asternuturi, dar avea o vointa iubitoare de straini si blanda. Nu avea colonade aurite, dar avea frumusete preastralucitoare in suflet. Nu avea ziduri de marmura, nici podea impodobita cu mozaicuri, ci era ea insasi templu al Duhului. Aceste lucruri le-a laudat Pavel, de acestea a dorit. Pentru aceea a si ramas doi ani in casa lor si nu a plecat. Pentru aceea ii pomenea pururea si le-a alcatuit mare si minunata lauda, nu ca sa-i slaveasca pe ei, ci ca pe ceilalti sa-i aduca catre aceeasi ravnire; si a crezut de cuviinta sa-i fericeasca nu pe cei bogati, nici pe cei ce stapanesc in orase, ci pe cei iubitori de straini, pe cei milostivi, pe cei iubitori de oameni, pe cei care au aratat multa cugetare iubitoare fata de sfinti.”

[din Sf. Ioan Gura de Aur, “Cateheze maritale. Omilii la casatorie, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004, preluat de pe www.ioanguradeaur.com; sursa aici ]


Categorii

Crestinul in lume, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Apostoli si Mucenici Aquila si Priscilla, Talcuiri ale textelor scripturistice, Viata de familie

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “Imbratisati pe PRISCILLA si AQUILA!

  1. “care i-a botezat si i-a nascut duhovniceste in perioada pe care a petrecut-o la Roma” vezi FAp 18, 1-2

  2. Aveti dreptate, am eliminat respectivul pasaj. Ne cerem iertare.

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfintii Cuviosi Martinian si Zoe - ocrotitorii celor care se lupta impotriva desfranarii
  4. Pingback: Sfintii Cuviosi Martinian si Zoe - ocrotitorii celor care se lupta impotriva desfranarii « Blogul V I O S T I L
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » In memoriam Parintele Constantin Mihoc: DESPRE PODOABELE FEMEILOR
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » In loc de Valentine`s Day
  7. …apoi de vor fi mai fi fiind Priscile si azi…pe pamant nu in cer…facanduli-se darul de a fi salas celor ale sfinteniei, va trimite Domnul acolo sa-si plece capul spre buna odihna vreun ales al Sau…
    “Ridicati boieri portile voastre si va intra Imparataul slavei”.

    Cand l-am chemat pe vreun ales la noi?! Ce evlavie avem azi la vederea, la auzirea, la intalnirea Apostolilor nostri de acum?! Ca daca nu-i vedem noi nu inseamna ca ar lipsi!

  8. Pingback: CUM SA NE CRESTEM COPIII? (III) Bazele vietii crestine. DEPRINDERILE CAII CELEI STRAMTE
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate