UNICA OSANDIRE INGADUITA

10-06-2008 Sublinieri

Delimitarea intre scaderile morale si pacatele impotriva credintei

Sf. Nicolae palmuieste pe ereticul Arie la Niceea.JPG

In istorisirile de demult citim: Un sihastru a vazut pe un oarecare frate al sau ca gresea si a inceput sa se tanguiasca: „Vai mie! Cum fratele meu greseste acum, poate si eu voi gresi maine!” Dupa aceasta, intorcandu-se catre ucenicul sau, a adaugat: „In orice greu pacat ar cadea in prezenta ta vreun frate, tu sa nu-l osandesti! Ci chiar trebuie sa fii incredintat ca tu pacatuiesti mai mult decat el, chiar daca acesta ar fi un om din lume. Ca o exceptie de la aceasta pravila trebuie sa fie situatia in care auzi pe cineva ca aduce hula lui Dumnezeu ori ca vorbeste ceva eretic”. Aceasta povestire de la Sfintii Parinti ilustreaza in chip minunat raspunsul ortodox despre cum trebuie sa fie relationarea noastra catre cele doua posibile chipuri de oameni pacatosi:

1) cei ce pacatuiesc in comportarea lor morala si 2) cei ce pacatuiesc impotriva credintei.

Catre primii trebuie sa avem ingaduinta si sa nu-i osandim, deoarece si sufletele noastre sunt pacatoase, iar prin osandire devin si mai pacatoase. Insasi Biserica cu marinimie rabda si lecuieste asemenea pacatosi, asteptand pocainta si indreptarea acestora. La astfel de pacatosi se refera dumnezeiestile cuvinte ca trebuie intotdeauna sa-i iertam daca se caiesc, si nu doar de sapte ori pe zi, ci pana la saptezeci de ori cate sapte (Mt. 18, 21-22; vezi Lc. 17, 4).

Catre ceilalti insa ni s-a poruncit sa nu fim ingaduitori, ci cu multa luare-aminte, critici si fara de impacare.

Sfantul Apostol Pavel, care ne invata de fiecare data sa nu defaimam pe semenii nostri pentru slabiciunile lor morale, nici sa-i dispretuim, ci cu dragoste sa-i lecuim (vezi I Cor.13, 1-7), devine dintr-o data foarte aspru cand se pune problema celor ce gresesc impotriva curatiei credintei. Ingrijorat parinteste pentru cei neputinciosi (vezi I Tesal.2, 7-8) si recomandand purtari mangaietoare catre frati (vezi Rom. 12, 10), el devine foarte vehement impotriva ereticilor: Paziti-va de caini! Paziti-va de lucratorii cei rai! (Filip.3, 2). Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filosofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii, si nu dupa Hristos! (Col.2, 8). De ce el este atat de taios fata de invatatorii cei mincinosi? Pentru ca, fara discutie, invataturile cele mincinoase sunt otrava pentru suflet, iar purtarea fara discernamant catre ei si implinirea unor asemenea invataturi conduc catre pieire vesnica. Neputintele morale pot uneori sa slujeasca pentru smerirea omului si conducerea lui catre mantuire intru Domnul prin pocainta cuvenita. Insa erezia este de-a dreptul pierzanie.

Nicaieri in Sfanta Scriptura nu intalnim indicatii ca am putea sa iertam pacatele impotriva credintei poruncite de Dumnezeu, in timp ce, in nenumarate randuri, ni se spune ca suntem datori sa iertam celor ce gresesc impotriva noastra din pricina neputintei omenesti. Cei ce pacatuiesc impotriva credintei ortodoxe, pacatuiesc direct impotriva lui Dumnezeu, si nu impotriva oamenilor. Ei hulesc Adevarul revelat, si nu parerile oamenilor obisnuiti. De aceea s-a spus: De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te! (Tit 3, 10). Chiar Sfanta Biserica, aceasta grijulie Maica pentru fiii ei care gresesc, este foarte aspra fata de eretici. Dupa chemarea repetata spre venirea in fire si pocainta, prin refuzul din partea lor de a se pocai, ea ii indeparteaza de comuniunea sa ca neintelepti si indarjiti, stricatori ai adevarurilor dumnezeiesti. Cei ce pacatuiesc din punct de vedere moral continua sa fie madulare ale ei, chiar grav bolnave fiind. Insa cei eretici nu pot sa ramana madularele ei, chiar daca mai inainte au fost (vezi I In 2, 19). Ei nu mai apartin organismului binecuvantat, pentru ca s-au indepartat de Adevar, adica de Dumnezeu, Care este Insusi Adevarul (vezi Evr.10, 10; In 14,6), si s-au unit cu minciuna, adica cu diavolul, numit mincinos si tatal minciunii (In 8, 44). Cum nu poate fi nicio partasie intre lumina si intuneric, tot astfel nu poate sa existe nicio partasie bisericeasca de rugaciune si de Taine intre crestinul ortodox si eretic. Caci primul, desi pacatos, din toata inima a imbratisat dogmele revelate, s-a smerit inaintea acestora, traieste si se mantuieste prin acestea, in timp ce ultimul este un mandru inchinator la ratacirile sale prin care si piere.

Ce este erezia? Invatatura mincinoasa care, mai putin ori mai mult, denatureaza adevarata invatatura dumnezeiasca si lucreaza cu viclenie sa o schimbe si chiar sa se inalte in locul ei. Adevarurile de credinta ne-au fost revelate o data pentru totdeauna (vezi Iuda 1,3) de Dumnezeu! Iar eresurile sunt nascocirea diavolului, care nazuieste sa semene samanta discordiei in inimile oamenilor si sa-i rupa de la Dumnezeu, sa-i dezbine, sa-i faca sa se certe intre ei si astfel sa-i stapaneasca. Adevarul conduce catre Dumnezeu. El ne invata sa marturisim Sfanta Treime: sa ne inchinam lui Dumnezeu-Tatal, Fiului Sau Cel dumnezeiesc, Care a venit pe pamant sa ne rascumpere din pacatele noastre, si de asemenea Duhului Celui dumnezeiesc, Care este Duhul Adevarului (vezi In 15, 26) si Care ne invata la orice adevar (vezi In 16,13). Revelatia, pe care Dumnezeu ne-a lasat-o, reprezinta dreptatea si adevarul desavarsit (Ps.118, 38). De aceea, ele ne indatoreaza asa de mult! Viata vesnica se dobandeste prin cunoasterea Adevaratului Dumnezeu Celui Unul si a Celui trimis de El – Iisus Hristos (vezi In 17,3), si nu prin impotrivirea la adevar. Despre Cuvantul lui Dumnezeu s-a spus ca este Cuvantul Adevarului (Efes. 1, 13). Acest Adevar sfinteste (vezi In 17, 17), iar ratacirea, ca rod al duhului intunecat al rautatii, intuneca si pierde pe om.

Ca sa ne fereasca de o asemenea pierzanie, Sfantul Apostol Pavel, insuflat de Duhul Sfant, scrie: Si va indemn, fratilor,sa va paziti de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o! Departati-va de ei! (Rom. 16, 17). Din aceeasi pricina, canoanele apostolice ne interzic foarte aspru partasia la rugaciune cu ereticii, poruncind: Daca cineva se roaga cu cel ce nu are partasie cu Biserica, fie chiar si in casa lui, sa fie afurisit! (Canoanele Sfintilor Apostoli 10, 45, 61; Laodiceea 6, 32, 33).

Sinoadele generale si locale ale Sfintei Biserici Ortodoxe au avut ca cea mai importanta sarcina a lor sa pazeasca mostenirea invataturii apostolice fara pata fata de eresuri (vezi I Tim.6, 3). Ele au impus ereticilor sa se smereasca inaintea adevarului dumnezeiesc pastrat in Biserica si sa se lepede de invatatura lor cea mincinoasa. In caz de impotrivire, Biserica i-a excomunicat, cu scopul de a-i face sa-si vina in fire si de a-i invata sa nu huleasca (I Tim.1, 20).

Unora, o asemenea atitudine a Bisericii lui Hristos poate sa le para foarte „dura”. Insa Biserica nu a procedat cu asprime, ci, din contra, plina de iubire. Plina de iubire si catre eretici, si catre fiii ei credinciosi. Prin excomunicarea celor ce s-au abatut de la adevar, ea a facut o ultima si mareata incercare sa-i intelepteasca, oferindu-le posibilitatea ca, in urma excomunicarii, sa se pocaiasca daca doresc. Iar catre adevaratii ei fii, aceasta a fost plina de grija, pazindu-i de eresurile cele pierzatoare. Aspra ar fi fost ea catre fiii sai daca nu i-ar fi ferit de plaga cea aducatoare de moarte a eresurilor si daca i-ar fi lasat in bratele satanei. Caci se stie ca eresul, ca nascocire a diavolului, conduce la iad. Procedand cu asprime catre eretici, Biserica a urmarit nu vreun oarecare capriciu omenesc, ci porunca limpede a lui Hristos, Care spune despre omul de neindreptat: Iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie ca un pagan si vames! (Mt. 18, 17).

Aceste principii de veacuri ale Bisericii, pastrate cu sfintenie pana de curand, sunt incalcate astazi de catre o multime de crestini ortodocsi, sub influenta ratacirilor moderne si mai cu seama a asa-numitei miscari ecumenice, infiintata de Consiliul Mondial al Bisericilor. Aceasta miscare este la temelia ei de origine protestanta. Cu ea colaboreaza strans si romano-catolicismul, chiar daca, din considerente tactice, acesta, pana astazi, in mod formal, nu intra in aceasta comunitate ecumenica. La ea participa toate sectele si eresurile din lumea de astazi, care se intituleaza in chip cu totul nedrept – biserici. Ecumenismul pretinde ca poate sa uneasca pe ortodocsi cu ereticii si chiar cu cei de alte religii. Sub influenta lor si sub influenta spiritului umanismului inselator al lumii de astazi, multi spun acum: „Ce rau este in faptul ca toti credinciosii de pe pamant sa se uneasca si sa inceteze sa se mai certe intre ei?

Argumentul este la infatisare foarte laudabil, atata timp cat se fundamenteaza pe dorinta de pace. Se stie ca niciun om intelept nu doreste sa aiba razboi. Insa in spatele acestei minunate propuneri se ascund nu planuri luminoase, ci planuri intunecoase, diavolesti, de subestimare a adevarului dumnezeiesc, de aliniere a adevaratei Biserici a lui Hristos cu adunarile ereticilor, care pretind ca ele sunt adevarate „biserici”, si de subminare a vesnicilor temelii ale uneia sfinte, sobornicesti si apostolesti Biserici, intemeiate de Mantuitorul, care este doar Ortodoxia (vezi Mt.16, 18).

Mantuitorul a spus: Feriti-va de prorocii mncinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori! Dupa roadele lor ii veti cunoaste! (Mt.7, 15-16). Sa vedem care sunt roadele participantilor la ecumenism, porniti sa se uneasca cu ereticii! Militand, chipurile, pentru indepartarea vrajbei cu cei excomunicati, ei intra in conflict ideologic cu propria lor Biserica si cu semenii lor. Creand legaturi cu heterodocsii, ei rup legaturile cu fratii lor ortodocsi care nu doresc sa incalce pravilele apostolice prin rugaciuni facute laolalta cu ereticii si care nu indraznesc sa calce in picioare cuvantul lui Dumnezeu, in care citim: Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: „Bun venit!”Caci cel ce-i zice: „Bun venit!” se face partas la faptele lui cele rele! (II In 1, 10).

Pana unde se poate ajunge pe aceasta cale a ecumenismului? Pana la infratirea cu ereticii si pana la ruperea legaturilor fratesti cu ortodocsii. Nu este oare acesta un plan diavolesc de sfasiere a unitatii ortodoxiei, pe motivul ca se lucreaza, chipurile, spre a se ajunge la idealul indicat de Hristos – ca toti sa fie una (vezi In 17, 21)? Insa Mantuitorul niciodata nu a dorit sa existe partasie intre adevar si minciuna. Intre ortodoxie si invatatura cea mincinoasa, intre lumina si intuneric, intre Hristos si Veliar (vezi II Cor.6, 15). Dimpotriva, El vine ca sa aduca dezbinare intre sufletele credincioase si diavol. Cuvintele lui dumnezeiesti sunt limpezi si indiscutabile: Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie! (Mt. 10, 34; vezi Lc.12, 51). El intr-adevar Se roaga pentru unitate, insa pentru unitatea in Adevar, si nu impotriva Adevarului. Daca sectantii, ereticii, invatatorii cei mincinosi doresc sa se lepede de ratacirile lor si sa se intoarca in sanul Credintei Ortodoxe, atunci aceasta va fi implinirea Testamentului lui Hristos – ca toti sa fie una (In 17, 21).

vedereapacatelorm.jpg

Iar atunci, bucuria in cer va fi nesfarsita. Insa atata timp cat exista despartire de Adevar, nu poate sa existe o turma si un pastor (vezi In 10, 6). Hristos nu include pe toti in turma Sa. El i-a indepartat de la aceasta unitate pe iudeii care nu credeau in El, spunandu-le: Dar voi… nu sunteti dintre oile Mele (In 10, 26). Si daca, dupa cuvintele lui Hristos, exista oi care nu sunt din staulul Sau si pe care El Insusi nu le primeste din pricina necredintei in El, de neconceput si inselatoare este propovaduirea unitatii celei mincinoase a ecumenismului. Intr-adevar, Mantuitorul spune limpede: Am si alte oi, care sunt din staulul acesta. Si pe acelea trebuie sa le aduc, si vor auzi glasul Meu!… (In 10, 16)”.

(partea a doua aici)

(din: Arhimandrit Serafim Alexiev, Vederea pacatelor noastre. Talcuire la rugaciunea Sfantului Efrem Sirul“, Editura Sophia, Bucuresti, 2008).

arhimandrit-serafim_alexiev.jpg


Categorii

Arhimandrit Serafim Alexiev, Dogme/ erezii, Ecumenism, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Marturisirea Bisericii, Portile Iadului, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

29 Commentarii la “UNICA OSANDIRE INGADUITA

  1. Arhimandrit Sofronie fiul duhovnicesc al Sf. Siluan(din “Feu et Lumiere”,nr.131, iulie -august, 1995, trad. de G.F.)
    Problema unirii bisrricilor nu poate veni decat de la o IDENTITATE a trairii in Dumnezeu. Intr-adevar, daca noi il experiem, il traim pe Dumnezeu in chip diferit, numele pot ramane aceleasi, dar in fapt, noi cinstim dumnezei diferiti. noi spunem: “Cred intru-Unul Dumnezeu Facatorul tuturor celor ce viaza”. Evrei,musulmani, chinezi, rusi,cu totii ne aflam la acelasi nivel pe acest plan, dar il cunoastem in chip diferit si toate incercarile de unire printr-un demers intelectual sant false.
    A dori sa-l vezi pe Dumnezeu “asa cum este El” este intru totul normal. Citim in Biblie ca si Moisi voia “sa il vada pe Dumnezeu asa cum este” si noi cu totii dorim aceasta. Atunci cand este vorba de revelatie, nu se pune alta intrebare decat: “cum este El?” si aici se afla toate liniile de demarcatie itre diferitele religii si confesiuni crestine. Dar daca avem aceeasi traire in Dumnezeu, unirea va veni de la sine. ……..
    Daca doriti toata traducerea slolicitati si o scriu cu toata inima. Iertati-ma! Doamne ajuta!

  2. Mie cred ca mi-ar folosi 🙂
    Doamne, ajuta!

  3. Pingback: Extrem de important pentru mîntuire « Popas Alternativ
  4. “A dori sa-l vezi pe Dumnezeu “asa cum este El” este intru totul normal.” – nu, n-ar fi normal! A dori sa-L vezi inseamna indoire in credinta ‘fericiti cei ce n-au vazut si-au crezut’;

    1.in viata asta pamanteasca IL iei pe Hristos intreg prin Sf.Impartasanie pentru a fi viu si a creste duhovniceste;

    2.’Imparatia cerurilor este in noi’ – adica – energiile necreate primite la Botez ne imputernicesc pe masura cresterii cu varsta (lumeasca si duhovniceasca) sa le facem lucratoare prin constientizarea pacatelor si participarea la Taine Bisericii;

    3.asa cum spunea si Sf.Serafim de Sarov scopul vietii crestinesti este dobandirea Darului Sf.Duh!;

    4.nici n-ai cum sa-L vezi – cel mult sa-L simiti in inima ta dar-mi-te sa-L cuprinzi cu mintea asta marginita si pamanteasca in toata dumnezeirea Sa;
    cel mult – te impartasesti ‘dincolo’ doar de Slava Sa; daca Heruvimii cei cu multi ochi, Serafimii cei cu sase aripi, Scaunele, Domniile, Stapaniile, Arhanghelii si celelalte puteri ceresti nu contenesc a-i aduce pururea slavoslovie cu frica sfanta cantand cantarea ingereasca : ‘Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot..’ tu – faptura omeneasca n-ai cum sa-L vezi pe Domnul Dumnezeu si sa ‘traiesti’. (asta este specificat in Dogma si Sf.Scriptura).

  5. as dori si eu traducerea.

  6. Magda,
    Ai dreptate in ceea ce ai scris. Si totusi… asta nu inseamna ca nu ne dorim sa Il vedem (=sa Il cunoastem deplin, inteleg eu) pe Dumnezeu! Cred ca e un dor ramas de pe vremea lui Adam… ca nu e posibil in viata asta, e clar! Dar si simtirea lucrarii Lui, a ajutorului Lui in lupta noastra continua cu patimile, si asta cred ca e o mica parte din “vederea” lui Dumnezeu (“in parte”, parca asa spune Sf Ap Pavel)

    Doamne, ajuta-ne sa ajungem la trairea fericirii a sasea: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Ev Matei, 5:8)!!! Amin.

  7. In privinta vederii de Dumnezeu sfanta noastra biserica a sistematizat in Acatistul Sfintei Treimi (vezi Ceaslovul si Acatistierul) o sinteza a textelor biblice referitoare la acest subiect.
    “Arhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a vesti mărimea desăvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână cu lesnire ar fi mai ales a iubi tăcerea, însă pentru ca să nu ne arătăm neaducători aminte şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste grăim unele ca acestea……”
    ………………
    “Străin şi minunat, la stejarul lui Mamvri, Te-a văzut Avraam pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, adică trei bărbaţi văzând, ca şi către unul a grăit: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe robul Tău. Deci Celor trei, Care i s-au arătat în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar unuia Dumnezeu întru o fiinţă, până la pământ s-a închinat…”
    ……………….
    Văzându-Te pe Tine Isaia pe scaun înalt şi preaînălţat a grăit: O! ticălosul de mine, că om fiind şi buze necurate având, am văzut pe Domnul Savaot cu ochii mei; iar când cărbunele cel de foc purtat de înger s-a atins de buzele lui, cu curăţie Te lăuda pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, pe Unul Dumnezeu.
    ……………….
    “Înţelegerea cea neînţeleasă căutând să o înţeleagă, marele între prooroci Moise, a zis: arată-mi mie faţa Ta! Însuţi cunoscut să Te văd pe Tine. Iar Tu ai zis către dânsul: spatele Meu vei vedea, dar faţa Mea nu se va arăta Ţie; că nu va vedea omul faţa Mea şi să fie viu. Dar nouă , deşi nevrednici fiind, ai binevoit a Te arăta pe Tine în faţa Unuia-Născut Fiului Tău……”
    ……………….
    Propovăduitorul dreptăţii şi râvnitorul sfântului Tău nume, Ilie cel prealuminat, chemat fiind de înger, a stat pe Muntele Horeb; deci s-a făcut mai întâi vânt mare şi tare, risipind munţii, apoi s-a făcut cutremur mare şi foc arzător; ci nu întru acestea Te-a văzut pe Tine. Iar după foc, glas de vânt subţire, şi acolo Te-a văzut; deci acoperindu-şi faţa cu cojocul, cu veselie şi cu frică……..
    ……………….
    Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai arătat la râul Iordanului Preasfântă şi Dumnezeiască Treime: Tatăl în glas din cer mărturisind pe Fiul cel iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob şi Duhul Sfânt pogorându-Se în chip de porumbel peste Cel ce se boteza. Deci întru numele a unui Dumnezeu, însă în trei Feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ne-am învăţat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine în lume…….

    Sau la slujba pentru morti:
    “Pre Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine, Preacurată, s’au arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pre carele mărind, dimpreună cu Oştile cereşti, pre tine te fericim.”

    Nu am nici o suspiciune ca scrierile Arh. Sofronie ar fi contestabile, dar probabil ca pentru o buna intelegere ar trebui sa avem la dispozitie ca referinta intreg textul. Orice text scos din contextul in care a fost scris poate sa dea nastere la interpretari dintre cele mai nastrusnice. Vezi sectele…….

  8. Iertati-ma! Nu sant in masura sa sustin dispute teologice, ma impiedica statura duhovniceasca pe care o am. Nu doresc sa smintesc pe cineva cu cea ce fac, este destula sminteala si fra mine si ca sa o evitam, daca doreste cineva restul textului ma poate contacta pe: petcu_viorel_adrian@yahoo.com si il voi trimite personal. Parintele Sofronie Saharov explica, cu smerenie, ucenicilor sai insemnatatea cuvintelor “Vom vedea pe Dumnezeu precum este”, expicatie care se poate citi in cap.2 al vlo.1 din “Cuvantari duhovnicesti” Editura Reintregirea Alba Iulia 2004, de asemenea in volum 2 din “Cuvantari duhovnicesti”, care trebuie in curand sa apara, un capitol intreg este alocat problemei “ecumenismului”. Iertati-ma!Doamne ajuta!

  9. Pingback: UNICA OSANDIRE INGADUITA « Valydorneanu’s Weblog
  10. Surioara Magda, Parintele SOFRONIE DE LA ESSEX, citeaza un text din Scriptura, cand zice (si repeta de mai multe ori in Scrierile sale) ca …”IL VOM VEDEA PE DUMNEZEU ASA CUM ESTE …”!

    In Sfanta Scriptura, in Epistola I a sa, adesata crestinilor din vremea sa, Sf. Ap. Ioan, PRIMUL MARE TEOLOG AL BISERICII, scrie asa: “Iubitilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a aratat pana acum. Stim ca daca EL se va arata, noi vom fi asemenea Lui, FIINDCA IL VOM VEDEA CUM ESTE” (cf. 1 IOAN, cap.3, vers.2).

    Asadar Parintele Sofronie NU FACE ALTCEVA DECAT SA READUCA in Scrierile sale, IM PRIN PLANUL ATENTIEI ucenicilor lui si ai cititorilor mireni ai scrierilor lui, ACEST MARE VERSET DIN SCRIPTURA scris de SF. IOAN APOSTOLUL cel supranumit si TEOLOGUL. Si cred ca si SF. AP. IOAN, cat si Parintele Sofronie AU STIUT DE CE AU SCRIS si INVATAT asa ceva si anume ca odata, si odata IN VEACUL VIITOR (sau dupa despartirea sufletului de trup, numai Domnul stie), IL VOM VEDEA PE DUMNEZEU, asa…CUM EL ESTE!

    Tot in Scriptura ni se spune ca IL vor vedea pe HRISTOS – DUMNEZEU, si cei care L-AU STRAPUNS (PSALMUL 21, vers.18; ISAIA, cap.53, vers.5; ZAHARIA, cap.12, vers.10; IOAN, cap.19, vers.37).

    Este Adevarat ca Dumnezeu NU POATE FI CUNOSCUT IN FIINTA SA, ne spun Sfintii Parinti, fiindca este IMBRACAT IN NOR DE INTUNERIC SUPRACOMPREHENSIBIL si SUPRAINTELIGIBIL (cf. Sf. Maxim Marturisitorul si Sf. Grigorie Palama si cf. PSALMUL 17, vers.13), dar totusi prin MILA lui DOMNUL SE VA LASA VAZUT de cei ai Sai, asa cum EL, Cel NEINCAPUT s-a lasat cuprins in pantecele Fecioarei si in Trupul Sau de Om!

    Sunt TAINE MARI, dar sa nu cadem in extrema periculoasa sa-l contestam cumva pe PARINTELE SOFRONIE!

    DOAMNE AJUTA!

  11. “De aceea e foarte temut a vorbi despre Dumnezeu si e un lucru intelept a alege tacerea despre acestea.” (Sfantul Chiril al Alexandriei / Despre Sfanta Treime)
    Eu nu am pregatirea necesara sa adancesc toate acestea, dar pentru cei care pot…

    http://www.misiune-ortodoxa.ro/download.php?view.31

    http://www.geocities.com/e_dumitrache/cvsofronie1.html

    http://www.crestinortodox.ro/Vederea_lui_Dumnezeu_in_Sfanta_Scriptura_si_in_gandirea_Parintilor_primelor_veacuri-160-20070.html

  12. @Mihaela!

    “sa Il vedem (=sa Il cunoastem deplin, inteleg eu) pe Dumnezeu!”
    “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.”

    A dori sa-L cunosti ‘deplin’ mi se pare o dorinta luciferica; te poti impartasi DOAR de Slava Sa nu de ‘deplinatatea’, intreaga Sa dumnezeire! Ceea ce au vazut sfintii (in anumite imprejurari) a fost o vedere slaba (in mica masura) a Slavei Sale;
    In amandoua cazurile amintite mai sus este vorba de a-L simti pe Dumnezeu in inima ta, de a-L vedea cu ochii sufletesti; darul Sf.Duh (Mangaietorul) te poate ‘umple’ de Har atat cat poti duce (cat sa nu-ti iesi din minti si/sau din trup) – lucru afirmat/confirmat de sfinti.

  13. I-auziti stire bomba in ziarul ZIUA de azi:

    “Timisoara: Miting in sprijinul IPS Nicolae Corneanu

    10 iunie, 20:37

    O actiune de sustinere a Inalt Prea Sfintiei Sale Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, va fi organizata, sambata seara, la Timisoara. Potrivit NewsIn, initiatorul gestului de solidaritate, care a nu a dorit ca numele sa ii fie facut public, a anuntat ca mitingul va avea loc sambata, 14 iunie, de la ora 20.00, in fata Operei Nationale din Timisoara. “Se vor aduna pentru a spune rugaciunea Tatal Nostru cu o lumanare in mana, toti cei care il respecta si il iubesc pe Inalt Prea Sfintia Sa Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. Este un gest de sustinere pentru cel care a fost acuzat in mod nedemn in legatura cu actul sau de deschidere ecumenica inspre credinciosii greco-catolici”, se arata in document.IPS Nicolae Corneanu a fost acuzat ca s-a lepadat de ortodoxie dupa ce s-a impartasit duminica, 25 mai, in biserica greco-catolica din Timisoara, in prezenta Excelentei Sale Mons. Francisco Javier Lozano, Nuntiu Apostolic in Romania, a PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, a zeci de preoti romani si straini si a mii de credinciosi veniti din toata tara. Gestul Inalt Prea Sfintiei Sale a fost catalogat de catre o parte a preotiei ortodoxe drept “o crima de impartasanie” si un act de lepadare de ortodoxie, in conditiile in care Biserica Ortodoxa Romana nu este in comuniune cu greoco-catolicii sau cu romano-catolicii. “Comuniunea potirului”, adica impartasirea in cealalta biserica, nu este acceptabila, sustin preotii ortodocsi, aceasta fiind posibila abia cand se va consfinti unirea celor doua biserici. Pe de cealalta parte, gestul lui IPS Corneanu a fost interpretat de greco-catolici ca “o minune”. ”

    Vedeti bine; ‘O MINUNE’! Tzzzz…piei Satana! Gandinu-ma bine, la ceea se intampla acum, este o prefigurare a ceea ce se va intampla cand va apare Antihristul! Aplauze furtunoase, la scena deschisa, mitinguri, proteste, anatemizari pentru cei incuiati, antiecumenisti, traditionalisti, pusi la stalpul infamiei chiar al caznelor, etc, ect. samd, samd…

    P.S. Iarta-ma frate admin.! Vazui pe ziare.ro si nu m-am abtinut sa nu ma bag!
    ZIUA ONLINE

  14. Da, din pacate, cel mai rau scenariu se adevereste. Chiar ne temeam de asa ceva…

  15. Si mai cred ca frica asta absurda si jalnica este un alt factor care permite ca aceste infamii sa se “adevereasca” . DA ! Se vor adeveri ! Dar noi avem datoria de a marturisi !
    Nu ma iau de nimeni, dar ma doare pasivitatea, ignoranta, frica de lumesc ( m-as lua de mine , daca ma intelegeti ) .

  16. Sa respectam optiunea fiecaruia. caci fiind optiune porneste din proprie vointa. Miting pentru sustinerea unui ierarh!A unui duhovnic perescutat am mai fi inteles desi, acesta, nu ar fi avut nevoie de sustinerea noastra, fiind intarit de insusi Mantuitorul nostru Domnul Iisus Hristos. Impotriva a ce trebuie sustinut caci pana pe 8-9 iulie ( multe se mai invart in jurul cifrei 9, ca simbol esoteric),omul sustinut este ”curat ca ceara”, caci daca ar fi fost patat ar fi fost luata deja hotararea patriarhal/ sinodala in regim de urgenta. Se incearca prin aceasta o ”fortare”, legalizare a unei decizii ce s-a luat deja? Ma intreb cum de sunt atati credinciosi ortodoxi disperati de a se impartasi impreuna cu celelalte culte. Ori cumva, la acest miting, sunt amestecati cu greco- catolicii?Dumnezeu cunoaste inima fiecaruia.
    Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu.Cei porniti spre miting intorceti-va fratilor din ratacirea la care sunteti ademeniti. Fiti tari si vedeti-va de inimile voastre caci si noi ne rugam pentru voi.
    Cel mai bun si ecumenist popor a fost poporul roman. Acest popor si-a dat camasa de pe el oricurui avea nevoie, si a trait in pace cu toata lumea atata timp cat pacea a depins de acest popor. obisnuieste sa se roage si pentru dusmani.Ce am primit in schimb de la aceste intalniri eretice, ecumeniste, afara de invrajbire si rastalmaciri intortocheate ale unor filosofi vicleni?
    Mladita care nu ramane in vita de vie cea sanatoasa oare nu se usuca de la sine,si se arunca?.Prin schisma papei, de la 1054, aceasta inteleg ca ar fi: schismaticii nu au ramas in Trupul lui Hristos. in vinele lor nu mai au Seva Duhului Sfant, caci sau uscat.Minunea nu consta in impartasirea unui mitropolit din potirul altora, ci in improprierea Duhului Sfant de catre schismatici. Cam acestea sunt cu povestea bisericilor ”surori”.
    (Dumnezeu, Atotmilostiv,ne mantuieste pe fiecare atat timp cat ne curatim inima si nu cautam la mantuirea altora).
    Tuturor greco-catolicilor si nu numai, pace si cele bune si de folos sufletelor noastre.Doamne ajuta!

  17. dar Athenagora si papa?

  18. Macarie, Macarie… greu este omului sa loveasca cu piciorul in tepusa. Poate inchide cineva Duhul Sfant in cateva documente? Anatemele au fost date dupa ”automutilarea” schismaticilor caci papa a primit ispita de a conduce el lumea. Anatemele pot fi ridicate chiar de anatemizati si ridicarea poate avea loc oricand , cu O CONDITIE SIMPLA: pocaindu-se ,cei schismatici sa revina la radacinile dreptei credinte, de la care s-au desprins. Asemenea fiului risipitor.
    Vezi tu Macarie, ca si noi iubim catolicii (si nu numai) si le dorim tot binele?Oile pasc iarba care le este intinsa de pastorii lor. De aceea, fiul risipitor ar reprezenta nu oile nevinovate ci tocmai pe cei ce le-au luat in pastorire si le-au ratacit.
    Iarta-ma, pentru orice suparare facuta tie si altora!
    Doamne ajuta!

  19. Pingback: Război întru Cuvânt » UNICA OSANDIRE INGADUITA (II)
  20. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Noutati 23 iulie
  21. Pingback: Cel mai mare nihilist, Nietzsche, l-a declarat pe Dumnezeu mort, iar catolicii au decretat că Ortodoxia e moartă. « HRISTOS este ORTODOX
  22. Pingback: Război întru Cuvânt » Ascultarea, pretextele si abuzurile ei - parintele Savatie pune punctul pe I
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » Duhul grijii de multe (al descurajarii)… nu mi-l da mie!
  24. Pingback: Război întru Cuvânt » Maica Arsenia despre lupta corecta cu gandurile de judecata
  25. Pingback: Război întru Cuvânt » DE CARE PĂSTORI SA ASCULTAM? – Predica Arhim. IOIL Konstantaros la Pericopa apostolica a sarbatorii Sfantului Nicolae
  26. Pingback: Război întru Cuvânt » ADEVARATA SI FALSA ASCULTARE DUHOVNICEASCA (I) Care este criteriul?
  27. Pingback: Cuviosul Filotei Zervakos: SE IMPUNE SA SPUI ADEVARUL CAND E NESOCOTITA SFANTA TRADITIE! -
  28. Pingback: SFINTII TREI IERARHI, MODELELE NOASTRE DE LUPTATORI | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate