ARHIM. MIHAIL STANCIU (audio) SI ARHIM. IOIL KONSTANTAROS – predici la Duminica dinaintea Nasterii Domnului
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Parintele Mihail Stanciu – PREDICA la Praznuirea Sfintilor Parinti dupa trup ai Mantuitorului
***
ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: Lectura apostolică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului, 20 decembrie
Nu există pentru om o stare mai înaltă decât Credinţa. Fireşte, când vorbim despre Credinţă, nu înţelegem prin ea doar o acceptare generală a unui oarecare Dumnezeu impersonal, cum poate că mulţi tratează acest subiect. Noi o percepem ca pe o Credinţă într-un Dumnezeu personal, şi desigur Treimic, care în „explozia iubirii Sale”, creează pe om din „nefiinţă”, iar în cele din urmă, în ciuda îndepărtării şi a peregrinării lui, însuşi Creatorul său se face om, pentru a-l face pe om „dumnezeu după har”.
Şi este atât de uriaşă adâncimea şi atât de uluitoare înălţimea şi lăţimea capitolului Credinţei, din această clipă a Creaţiei până la sfârşitul istoriei, încât vrând-nevrând fiecare om se va confrunta cu el. Şi sunt atât de multe personalităţile care de-a lungul veacurilor au trăit realitatea acestei Credinţe conştiente, încât de-Dumnezeu-insuflatul apostol, „în mod doveditor” aminteşte câteva nume care luminează acest drum binecuvântat al poporului lui Dumnezeu până în momentul „naşterii lui Hristos”.
Şi pentru a arăta în chip viu acest adevăr, împreună cu lectura din Apostol, care ne prezintă marea credinţă a drepţilor din Vechiul Legământ, Sfânta Evanghelie ne descoperă pe strămoşii după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos. Cu răsuflarea tăiată îi urmărim în înţelesurile dense ale bogatului text de-Dumnezeu-insuflat pe acei bărbaţi vrednici de minunare, care prin credinţa lor vie în Atotputernicul Dumnezeu, au demonstrat că credinţa şi iubirea în Dumnezeul şi Domnul personal sunt o insuflare uluitoare şi o putere unică, care pot să depăşească şi să învingă orice piedică în drumul vieţii. Cu precădere, unii din aceştia, precum Avraam, David, Samuil, profeţii, Daniil şi cei trei tineri, trebuie să fie modelele noastre şi să ne insufle. Şi va trebui să fim inspiraţi din credinţa lor proverbială pentru că fiecare epocă – deci şi în epoca noastră – Adevărul costă cât nu putem să ne imaginăm…
Poate că unii vor pretexta că atunci era o epocă a idolatriei. Da, aşa era atunci, dar poate cineva care se pretinde realist, să nege că şi în epoca noastră modul de viaţă idolatru revine şi este evident în unele situaţii, dar şi foarte perfid în multe altele, de unde nevoia în ziua de azi a unei mai mari râvne şi curaj şi duh de mărturisire a Credinţei Ortodoxe?
Să fim sinceri şi să recunoaştem, iubiţilor. Din nefericire, cei mai mulţi dintre credincioşii de astăzi suntem lipsiţi foarte mult de fervoarea credinţei noastre. Chiar dacă astăzi trăim în epoca harului. Chiar dacă suntem mădulare ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, adică ale Unicei Biserici, cu toate acestea suntem atât de mici în faţa acelor oameni mari. Ne clătinăm foarte, foarte uşor şi ne pierdem. Credinţa noastră este în unele situaţii cu totul anemică. Se aseamănă cu o mică flacără care tremură să se stingă şi este gata să dispară.
Oare trebuie să aducem exemple? Cu durere să atingem una din rănile noastre puroinde. Există creştini, laici, dar şi clerici (!), care „au cunoştinţa bunei credinţe” şi, desigur, poate că şi cunosc înalta teologie şi patristică şi isihastă, însă care, atunci când vine vremea să trâmbiţeze unicitatea Credinţei noastre, atunci îi vezi că tremură ca „frunzele de toamnă”. Există creştini (?) care, atunci când lucrurile „merg bine”, se prezintă drept adevăraţi fii ai Bisericii. Când însă este nevoie, fireşte, nu să-şi dea sângele lor, ci doar să îşi pună o simplă semnătură pe un text de protest sau de mărturisire, o, atunci!, „leii” mobilizează toate „argumentele lor teologice”, adică argumentele laşităţii, superficialităţii şi ale dezechilibrului duhovnicesc care-i caracterizează, şi printr-o transfigurare ovidiană, se transformă în „iepuri”. Şi îi judecă în continuare pe acei credincioşi care, în ciuda lipsurilor lor (lucru omenesc de altfel), demonstrează însă că în realitate Îl iubesc pe Domnul Iisus Hristos, Îl mărturisesc şi sunt gata să îşi ofere pentru dragostea Lui şi însăşi viaţa lor. Faptul că astfel de oameni – chiar dacă deţin cele mai înalte funcţii bisericeşti – singurul lucru pe care reuşesc să-l facă este să decadă în conştiinţa creştinilor ortodocşi vii, adică să piardă buna-mărturie din afară, nu mai trebuie să-l subliniem.
Aceasta este „lumină de Fanar”… («Φως- Φανάρι»…)
În punctul acesta să subliniem doar că diferitele folcloruri şi ajururi[1] teologice, şi nu doar mantale, nu reuşesc în niciun caz să acopere căderea şi sinistrul demon al laşităţii, care sălăşluieşte în inimile lor. Desigur laşitatea este vârful icebergului… Şi pentru că s-ar putea ca pricinile acestei situaţii tragice să nu fie atât de clare celor laşi, dar şi mioapelor priviri ecumeniste, este bine să se audă pentru încă o dată, înfricoşătorul cuvânt al cărţii Apocalipsei, care îl mustră pe episcopul de Laodiceea:
„Te sfătuiesc să cumperi de la mine aur lămurit în foc ca să-ţi ungi ochii şi să vezi”, ca să-ţi dobândeşti lumina (Apocalipsa 3, 18).
Şi, în plus, noi toţi să studiem mai în profunzime cuvântul Celui care ţine cele şapte stele în dreapta Sa şi care păşeşte în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur. Să fie studiat de către toţi aceia care, deşi par că încep corect, în continuare, din nefericire, se abat din drumul lor, şi acest cuvânt:
„Adu-ţi aminte deci de unde ai căzut şi pocăieşte-te şi fă faptele cele dintâi…” (Apocalipsa 2, 5).
Dar să ne abatem de la imaginea sumbră a căderii, fraţii mei, şi să ne întoarcem iarăşi privirea spre bărbaţii Credinţei din pericopa noastră apostolică. Să ne veselim de Harisma Mărturisirii. Este atât de mare sfinţenia acestor chipuri, încât textul sfânt demonstrează printr-o singură frază înălţimile uluitoare ale sfinţeniei pe care ele o dobândesc prin mărturisire, mucenicie, asceză şi în general prin toată lupta pentru Credinţă:
„(ei) de care lumea nu era vrednică”.
Adică:
„De aceşti sfinţi bărbaţi nu era vrednică, nici putea să se compare cu ei lumea întreagă”.
Şi din adâncuri de veacuri, referitor la această expresie, se aude glasul celui prigonit pentru dreptate şi adevăr, al Sfântului Ioan Gură de Aur:
„Chiar dacă ai cerceta lumea întreagă, nu vei găsi mai chinuiţi şi mai slăviţi ca ei”.
Cu adevărat cutremurător Adevăr, dar şi cât atinge coardele subţiri ale inimilor noastre!?Şi cât ne mişcă Adevărul dogmatic cu care se încheie sfânta lectură! Toţi aceştia, chiar dacă sunt lăudaţi pentru minunata lor credinţă, nu s-au desfătat încă de slava cea cerească. Pentru că Dumnezeu a rânduit ceva mai bun pentru noi. Să ne desfătăm de răsplata moştenirii veşnice toţi credincioşii împreună, adică şi noi împreună cu ei, după cea de-A Doua Venire a Domnului.
Fie ca prin mijlocirile acestor sfinţi şi mari bărbaţi, Domnul, a Cărui naştere peste puţine zile o vom sărbători, să ne dăruiască marele Dar al Credinţei; al Neprihănitei noastre Credinţe Ortodoxe şi împreună cu acesta, ceea ce este nedespărţit de Credinţă, Darul Mărturisirii; acest Dar care îl face pe credincios autentic şi puternic, dar şi vrednic de veşnica Împărăţie. Amin.
(traducere din greacă: ierom. Fotie)
Nota:
[1] Ornamente cu perforaţii (n.tr.).
RUGACIUNE
Doamne Dumnezeule,Fiul Tatalui,Mieluselul lui Dumnezeu venit spre junghiere,Cel ce cu dumnezeiasca Ta smerenie ai facut pestera palat si pe pastori laudatori,cel ce ai chemat marturisitori pe magii inchinatori la stele,primeste si de la noi pacatosii in loc de aur,smirna si tamaie,smeritele inchinari si rugaciuni de slava ,multumire si cerere.Pentru multe avem a-Ti multum,pentru toate avem a Te slavi,dar si multe avem a-Ti cere,caci am inteles Adevarul din Cuvantul Tau caci fara de Tine,nimic nu putem face.
Doamne,Cel care in jertfa lui Avraam ai fost preanchipuit si de Isaac cel nevinovat,dar si de mielul care fara de glas ai fost jertfit,Cel care ai venit printre pastori ca sa fii Blandul Pastor,ajuta-ne si pe noi ca sa ajungem miei ascultatori in turma Ta,ca sa ne poti hrani din verdeata mereu proaspata a Sfintelor Tale Taine,Bunule Pastor,ia-ne pe umerii Tai cand am vrea si nu Te vom mai putea urma.
Doamne al Proorocilor,Cel care pe vremea cand omenirea era in intuneric si in umbra mortii,prin proorocul Isaia ne-ai intarit sa nu ne simtim singuri si deznadajduiti,caci vei veni la noi cu numele mangaietor de Emanuel,care se talcuieste”cu noi este Dumnezeu”,Cel care la plinirea vremii ai implinit toate proorociile despre Tine si Te-ai nascut din Pururea Fecioara Maria,cu numele de IISUS,care ne spune ca Tu esti “CEl ce mantuieste”,mantuieste-ne si pe noi mult pacatosii si mult doritorii de mantuire.
Doamne,cand ne amintim Cuvantul Tau ca in inima noastra este Imparatia,nu uitam ca unde este Imparatul,acolo este Imparatia,deci trebuie sa Te avem pe Tine in inimi,iar cand vedem in ce pestera ai binevoit a veni pentru a noastra mantuire,nu ne mai temem pentru ca inimile noastre nu sunt luminate palate imparatesti,ci pesteri intunecoase ,ci ne temem pentru ca le-am lasat sa devina pesteri de talhari.Tu ii poti alunga,Doamne!.Fa si din pesterile inimilor noastre,palate imparatesti pentru Tine,si ajuta-ne sa ne nastem si noi pentru o viata noua,in care nu noi sa mai traim,ci Tu sa traiesti in noi.Amin!
O emisiune despre Nasterea Domnului foarte frumoasa in care canta Pr. Augustin un colind de Radu Gyr http://www.trilulilu.ro/vylyca84/8b685c1e25eb94
Credinta cea de suprafata
Credinta cea de suprafata,
Avida dupa desfatare
Ridica in sublim lumescul
Si-n poezie si-n cantare.
In bucuria sarbatorii
Dezlantuirile lumesti
Se vreau si se socot credinta
Si impliniri duhovnicesti.
La microfonul de sub cruce
Vine si-apusul sa ne cante
Si sa ne-nvete armonia
Duhovniceasca si-n colinde.
Orice cantare e-o colinda
Cu motivatie “de sus”
Care asa duce lumescul
Usor si-adanc intru Iisus.
Cultura ne desfata astazi
Si in colinde si-n lumina
Si in cuvant prin argumentul
Ca misiunea i-i divina.
Dar culturalnicii fac coada
La bunatatile trupesti
Acoperiti de motivatii
Si …de cantari duhovnicesti.
E mare sarbatoare-n lume
Si-n rasarit si in apus
Dar unde-i pestera saraca
In care azi vine Iisus?
Lumea-i in cantec de colinde
In fastuos si-n bucurie
Straina rece si lumeasca
Fara nimic din vesnicie.
Iisus se naste-n modestia
Ce-o are inima smerita
Profunda, sincera si buna
Si-n curatie pregatita.
Nu-i niciodata-n stralucirea
Si-n bucuria omeneasca
Ce face din profound spectacol
Si lauda duhovniceasca.
Hristos se naste-n modestia
Ce se pastreaza tainuita
Si care-n lume niciodata
Nu-i prin spectacol dovedita.
In inima care-l pastreaza
Ca pe-o comara-n vesnicie
Si nu se lauda ca-l are
Sau ca traieste-n modestie.
Va multumim ca ati postat si predica audio a Parintelui Mihail. O predica de folos duhovnicesc ca toate celelalte predici.
Doamne ajuta.