MITROPOLITUL IEROTHEOS VLACHOS – LA BUCURESTI, sambata si duminica – pentru conferinta si lansarea editiei revizuite a cartii “STIU UN OM INTRU HRISTOS: Staretul Sofronie, isihastul si theologul”. PREZENTAREA CARTII

Cuvânt înainte la ediţia în limba română

Ca urmaşi ai Prorocilor şi Apostolilor în trăirea lui Dumnezeu, în theologie şi în ştiinţa pastoraţiei, Părinţii Bisericii au dobândit aceeaşi experienţă şi theologie cu a Prorocilor şi Apostolilor, astfel fiindu-ne transmisă şi nouă ştiinţa duhovnicească cea de veacuri, prin care să ajungem la cunoaşterea lui Dumnezeu şi la trăirea vieţii veşnice.

Sfântul Grigorie Palama, marele Părinte al Bisericii, scrie că sfinţii sunt de-un-cuget, iar noi va trebui să-i urmăm cu încredinţare. Căci, precum spune, adevărata cucernicie este a nu-i tăgădui pe purtătorii-de-Dumnezeu Părinţi ai noştri.

Trebuie să menţionăm aici că îi numim „Părinţi” pe cei dăruiţi cu Harul de a-i renaşte pe oameni, de a le transmite viaţa lui Dumnezeu şi de a-i face fii ai lui Dumnezeu. La fel cum viaţa biologică se transmite din generaţie în generaţie prin organisme vii, ajunse la maturitate, tot astfel şi viaţa duhovnicească se transmite din neam în neam prin Părinţii duhovniceşti – aceste „organisme vii” duhovniceşte, care ne tămăduiesc sufletele şi ne fac fii ai lui Dumnezeu-Tatăl, mădulare vii ale Bisericii, Trupul lui Hristos. Iar acest lucru se săvârşeşte prin theologia empirică, dobândită din trăirea revelaţiei. Prin „organismele vii”, theologia vie naşte fii ai lui Dumnezeu.

În rândul Părinţilor îi aflăm deopotrivă şi pe Marii Părinţi ai Bisericii, cei dăruiţi atât cu vederea-lui-Dumnezeu, cât şi cu alte două harisme: capacitatea intelectuală (aşa-numita inteligenţă intelectuală), precum şi cunoaşterea culturii epocii lor – fiind astfel capabili să-i înfrunte pe eretici, care se întemeiau pe filosofie şi raţiune. Aşadar, semnele distinctive ale Marilor Părinţi sunt theologia empirică vie, capacitatea intelectuală şi cultura vremii lor.

Aşa înţelegem şi diferenţa dintre nevoitorii cei sfinţi, care au dobândit o cunoaştere empirică a lui Dumnezeu (precum Părinţii Patericului, care printr-un cuvânt îi renăşteau pe oameni, de vreme ce cuvântul pe care îl rosteau era „cuvânt al lui Dumnezeu”) – şi Marii Părinţi, cei ce, pe lângă cunoaşterea empirică a lui Dumnezeu, sunt dăruiţi şi cu o inteligenţă pătrunzătoare, cunoscând totodată şi curentele filosofice ale vremii lor. La Întâiul Sinod Ecumenic erau prezenţi Părinţi şi Mărturisitori care săvârşeau minuni (Sfântul Spiridon, Sfântul Nicolae şi alţii), însă cel ce a înfruntat erezia lui Arie a fost Marele Athanasie, tânăr diacon pe atunci, căci erezia aceasta se sprijinea pe filosofie şi speculaţie raţională.

Un asemenea Mare Părinte al vremurilor noastre a fost şi Arhimandritul Sofronie Saharov. S-a învrednicit de mari harisme – precum pomenirea morţii, plânsul, Rugăciunea minţii (noetică) şi vederea-lui-Dumnezeu. Totodată, era înzestrat şi cu deosebite capacităţi intelectuale, fiind astfel capabil să exprime această theologie harismatică, şi cunoştea curentele filosofice ale vremii sale, cărora era în măsură să le răspundă printr-un cuvânt binecuvântat şi de-Dumnezeu-însuflat. Astfel, a devenit Părinte şi învăţător a-toată-lumea, care, din isihia chiliei sale şi din mănăstirea sa, întreaga lume a slujit, mii de oameni a odihnit, a renăscut prin cuvântul său mulţime de fii duhovniceşti, i-a născut din nou după Dumnezeu, i-a învăţat theologic şi le-a vădit tainele Duhului, a adus în zilele noastre experienţa cea de veacuri – viaţa Prorocilor, Apostolilor şi Părinţilor –, a lăsat o moştenire binecuvântată şi, într-un cuvânt, a fost şi este un far luminos care răspândeşte în lumea întreagă Lumina lui Hristos.

Îi dau slavă lui Dumnezeu că m-a învrednicit să-l întâlnesc şi să fiu legat de el în Duh, limpezindu-mi toate frământările duhovniceşti pe care le aveam. Am cunoscut în el un liturghisitor plin de evlavie, un mare theolog empiric şi un Părinte duhovnicesc încercat, a cărui lucrare îl arăta a fi deopotrivă şi maică duhovnicească, după cuvântul Apostolului Pavel:

„Feţii mei, pe care iarăşi cu durere vă nasc, până ce Hristos va lua chip întru voi!” (Galateni 4:19) .

Această binecuvântare este pentru mine o mare responsabilitate duhovnicească, şi nu ştiu ce răspuns voi da pentru un asemenea dar. Cer, pentru aceasta, rugăciunile tuturor celor ce vor citi această carte. Dincolo de toate, Fericitul Stareţ m-a învăţat ce este theologia ortodoxă şi isihia, și care este calea prin care dobândim cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

Cartea de faţă oferă o încercare de a tâlcui învăţătura Stareţului Sofronie prin intermediul theologiei Părinţilor Bisericii – precum Sfântul Grigorie Theologul, Sfântul Simeon Noul Theolog, Sfântul Grigorie Palama şi alţi Părinţi – şi, de asemenea, de a înfăţişa legătura sa cea în Har cu oamenii, relaţia de fiecare zi cu ei, spre a se arăta astfel că sfinţii nu au fost nişte theologi cerebrali, de birou, ci cu adevărat tămăduitori ai poporului lui Dumnezeu, distingându-se printr-o mare simplitate a vieţii. Fiinţa lor era adunată întru una; trăiau şi exprimau simplitatea lui Dumnezeu.

Ţin să-mi exprim bucuria pentru traducerea acestei cărţi în limba română, în special din două motive. Cel dintâi, pentru că românii se disting prin evlavia lor – după cum însumi m-am putut încredinţa cu prilejul numeroaselor vizite în România, și din comuniunea duhovnicească pe care o am cu monahi și mireni binecuvântați, ce se disting prin dumnezeiască însuflare –, precum şi datorită faptului că unul din fiii duhovniceşti ai Stareţului Sofronie este Părintele român Rafail Noica, frate al meu duhovnicesc, împreună cu care mulţi ani de zile gustat-am din iubirea Stareţului.

Al doilea motiv este că Stareţul Sofronie nutrea o dragoste osebită faţă de Cuviosul Paisie Velicikovski, cel care a predanisit viaţa isihastă în mănăstirile Moldovei, şi căruia, într-un anume fel, Părintele Sofronie îi este urmaş în ceea ce priveşte viaţa duhovnicească, învăţătura şi trăirea Rugăciunii minţii (noetice). Mulțumesc călduros Părintelui Teofan Munteanu – un preot evlavios care se distinge prin râvna pentru cele sfinte şi prin simplitatea vieţii, pe care le transmite fiilor săi duhovniceşti – pentru traducerea acestei cărți cu ajutorul monahiilor de la Sfânta Mănăstire Nera, și cu excepționala colaborare a Tatianei Petrache și Ancăi Stanciu. Mă rog Domnului să îi binecuvânteze îmbelșugat.

Încheind, voi repeta la rândul meu ceea ce spunea cândva un oarecare savant – cuvânt ce poate fi aplicat deopotrivă şi în aspectele duhovniceşti – că, deşi suntem mărunţi, avem privilegiul de a fi purtaţi pe umerii acestor uriaşi ai Duhului care sunt Părinţii Bisericii noastre, şi astfel să putem privi mai departe, simţind Împărăţia lui Dumnezeu care vine.

Scris la Nafpaktos, în 26 februarie 2012, în Duminica Lăsatului sec de brânză, când facem pomenirea izgonirii lui Adam din Rai în nădejdea reîntoarcerii noastre acolo.

HIEROTHEOS, Mitropolit al Nafpaktosului

Introducere

În zilele noastre, mulţi dintre cei care se apleacă asupra problemelor theologice şi duhovniceşti se află într-o oarecare confuzie theologică şi duhovnicească. Unii se remarcă printr-o stearpă analiză moralizatoare, alţii se adapă din abordarea scolastică a lucrurilor, iar alţii, pur şi simplu, ţin cuvântări raţionaliste. Eu unul cred că raţionalismul, şi îndeosebi raţionalismul theologic, când nu este dublat de experienţă duhovnicească, pricinuieşte un mare rău în Biserica Ortodoxă.

De-a lungul timpului, în textele pe care le-am scris pe diferite subiecte theologice şi bisericeşti am încercat să evit aceste capcane. Trăim într-o vreme în care mulți privesc învățătura Sfinților Părinți prin prisma analizelor raționale, moralizatoare și psihologice. De aceea, consider o mare binecuvântare a lui Dumnezeu faptul că m-a învrednicit să întâlnesc mari personalități patristice și ascetice, care mi-au descoperit înțelesul cel mai adânc al vieţuirii ortodoxe bisericești.

Pururea-pomenitul monah aghiorit Theoclit Dionisiatul, citind cartea mea „Persoana în Tradiția ortodoxă”, mi-a scris, printre altele:

„Te bucuri din partea lui Dumnezeu de o bunăvoinţă scandaloasă!”

Ceea ce voia să spună, precum reiese din întreaga lui scrisoare, este că Dumnezeu a fost cu mine darnic, deoarece am învăţat theologia ortodoxă de la Stareţi și theologi binecuvântați, și totodată am fost capabil să o exprim, chiar dacă trăiam în mijlocul unui talmeş-balmeş de confuzii theologice.

O expresie a acestei „bunăvoințe scandaloase” a lui Dumnezeu faţă de mine este faptul că m-am născut într-un mediu familial sărac, dar cu o bogată viață şi experiență bisericească. Astfel, încă de la nașterea mea, Dumnezeu m-a învrednicit să dobândesc o moștenire duhovnicească de mare valoare. Am avut apoi binecuvântarea să studiez Theologia în atmosfera din Thessalonic, unde cercetările asupra theologiei Sfântului Grigorie Palama deţineau supremaţia. În continuare, am cunoscut mari nevoitori ai Sfântului Munte, în atmosfera de străpungere a rugăciunii și a pocăinței. Mai târziu am fost învrednicit să intru în cler prin bunăvoința pururea-pomenitului Calinic, Mitropolit al Edessei, Pellei şi Almopiei, care era un adevărat iubitor de Dumnezeu și de Biserică, și trăia ascetic și monahal. De la începutul preoției mele am trăit în Mitropolie alături de episcopul meu, care era lipsit de ascunzişuri în toate ale vieții sale, distingându-se printr-o mare dragoste şi un zel arzător pentru Dumnezeu, pentru Biserică şi pentru oameni.

Cu siguranţă, în această „bunăvoință scandaloasă” este cuprinsă și întâlnirea mea cu Stareţul Sofronie Saharov, cel ce s-a născut în Rusia, a crescut duhovnicește în Sfântul Munte, iar în ultima parte a vieții a trăit la Essex, în Anglia, unde a zidit o mănăstire, făcându-i părtaşi experienței și roadelor maturităţii sale duhovniceşti pe ucenicii săi, care i-au venit în preajmă pentru a fi călăuziţi în adâncimile cele mai mari ale Tradiţiei ortodoxe. Consider o mare binecuvântare a lui Dumnezeu faptul că l-am cunoscut pe acest om, care a fost cu adevărat un înger pământesc. Așa l-am cunoscut – și aceasta-mi este mărturia pe care o pot oferi despre el.

Cartea de faţă este expresia celei mai adânci recunoștințe pe care o aduc lui Dumnezeu și Stareţului Sofronie. Am scris-o cu un dor nespus, cu o dragoste fără de margini și cu cea mai adâncă străpungere.

Titlul cărții, „Ştiu un om întru Hristos”, este preluat de la Apostolul Pavel, care, referindu-se la propria-i experiență din descoperire, vorbeşte despre sine la persoana a III-a. Am ales acest titlu din două motive: primul, deoarece Stareţul Sofronie a avut o experiență asemănătoare cu a Sfântului Apostol Pavel și ar fi putut rosti el însuşi aceste cuvinte apostolice:

„Ştiu pe un om întru Hristos… (sau în trup, nu ştiu; sau afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie), că s’a răpit unul ca acesta până la al treilea cer” (II Corinteni 12:2).

În acest verset, Sfântul Apostol Pavel vorbește despre extaz (răpire) în înțeles bisericesc, nu stoic. Dintre feluritele tâlcuiri, semnificativă este cea a Sfântului Maxim Mărturisitorul, care spune că primul cer este filosofia practică, adică curățirea inimii, al doilea cer este contemplarea naturală, adică luminarea minții, iar al treilea cer este theologia sau vederea-lui-Dumnezeu. În continuare, Sfântul Apostol vorbește despre răpirea lui „în vedenii mai tainice” – adică de la al treilea cer a fost răpit în Rai, unde

„a auzit cuvinte de nespus, care nu este slobod omului a le grăi” (v. II Corinteni 12:4).

Acesta este un stadiu mai înalt al contemplării, de vreme ce a auzit „cuvinte de nespus” (nezidite), care nu pot fi redate deplin prin cuvinte şi înțelesuri zidite.

Această experiență din descoperire a fost trăită și de Stareţul Sofronie, precum se va putea încredința cititorul parcurgând această carte. A trăit extazul, a fost răpit la al treilea cer și în Rai, trăind multe experiențe ale Luminii nezidite. Adevărat este cuvântul Sfântului Isaac Sirul, cum că puțini au fost vrednici de o asemenea înaltă experiență. Căci scrie Sfântul:

„Unul din mii s-a învrednicit să ajungă, prin multă pază, la rugăciunea curată, să-i depăşească hotarul şi să atingă acea taină. Din pricina asta, nu mulți sunt cei ce ajuns-au la rugăciunea curată, ci puțini; iar la taina de dincolo de acea rugăciune, abia dacă a ajuns câte unul, din neam în neam, cu Harul lui Dumnezeu”.

Cel de-al doilea motiv pentru care am ales acest verset apostolic drept titlu al cărții este faptul că am avut binecuvântarea să văd în persoana Stareţului Sofronie „un om întru Hristos”. Am văzut, am auzit și am gustat cuvântul vieții, mireasma nemuririi. Atunci când mă apropiam de el, simțeam că mă aflu înaintea unui mare chip, asemenea Apostolului Pavel, Sfântului Simeon Noul Theolog sau Sfântului Grigorie Palama, pe care și Stareţul foarte mult îi iubea. De-a lungul vremii, când mă aflam în preajma lui, îmi lăsam gândul, fără fantezie și fără cugetare, să-i pătrundă în chipul blând și în fiinţa lui cea de-foc-purtătoare.

Nu aş putea spune în amănunt cum se întâmpla aceasta. Cum este, oare, cu putință să pătrunzi cu gândul în viața unui om, să-i reconstitui chipul și personalitatea, și totuşi aceasta să se întâmple fără fantezie și fără cugetare? Nici eu nu ştiu cum să explic.

Cred, însă, că o asemenea apropiere este prilej de experiență duhovnicească. Ce simte fătul când, în pântecele maicii sale fiind, se pregăteşte a veni pe lume? Ce simte pruncul când, lipindu-se de pieptul maicii sale, suge laptele cel dulce? Ce simte, oare, cel care, citind un text patristic, ca al Sfântului Isaac Sirul sau al Sfântului Simeon Noul Theolog, întreaga fiinţă i se îndulcește, până în punctul de a-i paraliza trupul, devenind nelucrător nu din lenevie, ci dintr-un uriaş dinamism ce nu poate fi tâlcuit?

Toate câte vor urma sunt expresia unei mărturii personale despre Stareţul Sofronie – sau, mai bine-zis, o apropiere atentă și duhovnicească de acest măreț chip patristic.

În prima parte a cărții vom încerca o prezentare a personalității Stareţului, îndeosebi pornind de la propriile sale scrieri, lăsate nouă ca bogată moștenire. Citind, de-a lungul vremii, aceste scrieri, am putut observa că Stareţul Sofronie „se mișcă” între Sfântul Simeon Noul Theolog și Sfântul Grigorie Palama, având experiențe și harisme asemănătoare. Astfel, în cartea sa “Vom vedea pe Dumnezeu precum este”, sunt înfățișate experiențele similare cu ale Sfântului Simeon Noul Theolog, la fel cum și sfântul şi le-a descris în scrierile sale. Totodată, prin corespondența cu David Balfour, publicată în volumul “Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu”, a purtat un dialog cu theologia scolastică academică, la fel cum a purtat și Sfântul Grigorie Palama cu scolasticismul epocii lui. Prin urmare, pentru a contura chipul duhovnicesc al Stareţului Sofronie, în această primă parte a cărții m-am folosit îndeosebi de cuvintele celor doi mari Părinți ai Bisericii – Sfântul Simeon Noul Theolog și Sfântul Grigorie Palama.

În partea a doua am încercat să înfăţişez ceea ce am învățat și am trăit alături de Stareț de-a lungul vizitelor mele la mănăstirea din Essex. Firesc, am evocat mai întâi întreaga atmosferă în care trăiam atunci, ca și marile mele căutări din acea vreme. Doar cunoscându-le pe acestea poate fi preţuită şi binecuvântarea lui Dumnezeu, care mi-a deschis un asemenea mare şi minunat tezaur. Cu adevărat, a fost o aflare ce s-a petrecut printr-o dureroasă căutare. Şi, pentru că nu am dorit să ofer o prezentare seacă a cuvintelor pe care mi le-a adresat de-a lungul vremii, am încercat să le integrez în atmosfera prezentă din răstimpul acestor vizite. De altfel, nici nu-i ușor să separi cuvântul unui om sfânt de mediul în care a vieţuit, și mai ales pe care însuşi l-a creat. Mai trebuie subliniat şi că multe din cuvintele Stareţului se referă la probleme ce ţin de viața duhovnicească, fiind adresate în primul rând Părinţilor duhovnicești care îi îndrumă pe creștini, dar, în același timp, aceste cuvinte pot fi de folos tuturor oamenilor.

Îmi dau seama, negreșit, că este o mare ispită încercarea mea de a prezenta o asemenea personalitate ca a Stareţului făcând referire totodată la propria-mi persoană și stare duhovnicească. Potrivit ar fi fost să mă fi înlăturat cu totul pe mine însumi dintr-o astfel de expunere. Mărturisesc însă că atunci când am pornit această lucrare nu am dorit să alcătuiesc o biografie și o analiză impersonale. Astfel de personalități mari și vii nu pot fi cercetate cu elementele istoriografiei, așa încât m-am văzut silit să intru şi în aspecte personale, fapt pentru care cer îngăduinţă şi o judecată blândă din partea cititorilor.

Astfel a luat această formă cartea despre Stareţul Sofronie, şi mai cu seamă cea de-a doua parte a ei. Cititorul însă trebuie să parcurgă selectiv textul, având, adică, atenția îndreptată doar către marele chip al Stareţului Sofronie, şi ignorând persoana cu care acesta purta discuţia. De altfel, simt cu putere – şi scriu aceasta cu simplitate şi sinceritate – că marea bunăvoinţă a lui Dumnezeu, prin care i se dă cuiva a cunoaşte astfel de oameni precum Stareţul Sofronie, poate să lucreze și spre osândă în privința mea. Adesea trăiesc puternic simţământul că pentru toate câte Dumnezeu mi-a descoperit și pentru multele daruri pe care mi le-a dăruit sunt dator să dau răspuns pe măsură. Mă frământă nespus versetul evanghelic:

„Iar sluga ceea ce a știut voia domnului său, și nu a gătit, nici a făcut după voia lui, se va bate mult” (Luca 12:47).

Vă rog pe toți cei care vă veţi folosi din citirea acestei cărți să-I daţi slavă lui Dumnezeu, Care și în zilele noastre arată astfel de personalități patristice mărețe, şi să vă rugaţi ca întâlnirea mea cu Stareţul Sofronie și toate câte mi-a descoperit să-mi fie spre ajutor până la sfârșitul vieții mele, ca să dobândesc „sfârșit creștinesc, fără durere, fără de ruşinare, în pace, și răspuns bun la înfricoșata judecată a lui Hristos”.

Nafpaktos, 11 martie 2007, Prăznuirea Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului

HIEROTHEOS, Mitropolit al Nafpaktosului

(din: Ierotheos, Mitropolit al Nafpaktosului, “Știu un om întru Hristos: Starețul Sofronie, isihastul şi theologul”, Editura Sophia, Editia a doua, revazuta si adaugita, 2014)

Din aceeasi carte, pe siteul Pemptousia:

Fragmente din prima versiune romaneasca a cartii, puteti gasi la: